ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 20.03.2020

1ra-583/2020 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

HOTĂRÂRE

20.03.2020

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 264 alin. 3 lit. b CP
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-583/2020 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-583/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de Procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din

09 octombrie 2019, în privința inculpatului

Stănilă Boris XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 02.03.2017 – 19.03.2018,

instanța de apel: 19.04.2018 – 05.07.2018,

instanța de recurs: 13.09.2018 – 26.03.2019,

instanța de apel: 03.05.2019 – 09.10.2019,

instanța de recurs: 12.12.2019 – 12.02.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Prin sentința Judecătoriei Cahul din 19 martie 2018, procesul penal în

privința lui Stănilă Boris pe art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, a fost încetat, în

temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, pe motiv că există alte

circumstanțe care exclud urmărirea penală și tragerea la răspundere penală.

Acțiunea civilă înaintată de Tudor Neagu a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de fond a constatat că inculpatul Stănilă B. se învinuiește că la 13

octombrie 2013, în jurul orelor 16.20, fiind treaz și cu permis de conducere,

conducând automobilul „Ford Focus”, n.î. XXXXXX, pe traseul Giurgiulești –

Cahul, din direcția s. Vadul lui Isac, r-nul Cahul spre or. Cahul, fără a manifesta

dexteritate în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și fără a

ține cont de situația rutieră, precum și cea care determină viteza de circulație,

încălcând astfel prevederile normelor prevăzute la pct. 45 alin. 1) lit. a), b), d) și alin.

2) din Regulamentul circulației rutiere al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, potrivit căreia, conducătorul trebuie sa conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteza stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologica ce influențează atenția și reacția, b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și d)

situația rutieră. 2) În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu

pune în pericol siguranța traficului, astfel încât, ajungând în centrul XXXXXX,

XXXXX unde de ambele părți ale traseului se aflau trei copii minori, nu a manifestat

prudență sporită și nu a redus viteza până la limita care i-ar garanta siguranța

traficului, încălcând astfel și prevederile normei prevăzute la pct. 46 lit. a) din același

Regulament, potrivit căruia, conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență

sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta

siguranța graficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lângă

copii, persoane de vârsta înaintată, precum și persoane cu semne evidente de

invaliditate, în rezultatul căror fapte a tamponat pietonul minor Neagu I., a.n. XXXX,

care traversa carosabilul de la dreapta spre stânga, relativ deplasării mijlocului de

transport condus de către acesta.

În consecință, în urma impactului violent produs, pietonului Neagu I., conform

raportului de expertiza medico-legală nr. 707 din 16.10.2013, i-a fost cauzată o

vătămare corporală gravă periculoasă pentru viață, sub formă de: „Politraumatism

asociat. Fractură liniară a oaselor parietale. Contuzia superficială (minoră) de focară

lobului fronto-parietal de stânga. Hematom pericranian de stânga. Echimoze pe

frunte, ochi. Excoriații pe bazin, spate, care au stat la baza survenirii decesului”.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, adică

încălcarea regulilor de securitate a circulației și exploatare a mijloacelor de transport

de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a provocat din

imprudență decesul unei persoane.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că se deplasa

la volanul automobilului prin centrul XXXXX. În automobil se afla soția, Stănilă I.,

pe bancheta din dreapta față, iar pe bancheta din spate mai avea doi pasageri. Alte

automobile în trafic nu erau, traseul fiind liber. Nu a prevăzut în acel moment

necesitatea de a reduce viteza, deoarece nu erau careva obstacole în fața sa pe

carosabil, iar dacă observa ceva, ar fi frânat. Brusc, de după un automobil parcat pe

acostament, în fața lui a ieșit un copil. Imediat a virat la stânga, încercând să evite

tamponarea și, concomitent, a frânat. A fost în imposibilitate să evite tamponarea

totală, iar copilul s-a lovit de partea dreaptă lateral față a mașinii.

Succesorul părții vătămate, Neagu T., tatăl victimei, a relatat că despre accident

cunoaște din spusele prietenilor fiicei, și anume, că aceasta era în stradă, vis-a-vis de

casa lor, împreună cu două prietene. În momentul când victima a dorit să traverseze

strada, în spatele ei se afla o fată. În spatele lor, era parcat un microbuz, de-a lungul

carosabilului, pe acostament. Aceasta s-a asigurat doar din partea or. Cahul, iar din

partea opusă nu. Anterior, copilul a mai traversat acel drum nesupravegheată.

Persoanele care erau la fața locului, au văzut că victima nici nu a pășit pe traseu, iar

automobilul se deplasa cu viteză mare, astfel că a fost lovită pe acostament, nereușind

să pășească pe carosabil.

Martorul Oprea R. a comunicat că partea vătămată a spus că pleacă acasă.

Fiind pe acostament, ea i-a spus să se oprească că vine o mașină, dar aceasta nu a

auzit-o. Se afla la distanța de aproximativ 1,5-2 m. de victimă, însă nu a văzut

momentul când a fost lovită. A văzut-o doar când se afla jos. Victima a fost lovită pe

marginea carosabilului, în momentul tamponării aceasta nu mergea. În apropiere era

parcat un microbuz, iar ele se aflau cu spatele la microbuz, la distanța de un pas.

Automobilele care circulau pe drum se vedeau.

Martorul Cîrjilov A. a indicat că se afla în fața porții victimei, dar nu-și

amintește locul aflării ultimei în momentul tamponării, pe carosabil sau pe

acostament. Alături, pe aceeași parte de drum, la 2 m. de victimă staționa un

microbuz. Nu a văzut momentul tamponării victimei, iar până a fi lovită, aceasta a

început a alerga spre ea.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului accidentului rutier din

13.10.2013, cu schița și planșa fotografică, a fost stabilit locul unde s-a produs

accidentul rutier, adică pe traseul s. Vadul lui Isac, r-nul Cahul – or. Cahul.

În schema procesului-verbal al examinării locului accidentului rutier, este

indicat locul unde s-a produs accidentul rutier, adică pe traseul s. Vadul lui Isac, r-nul

Cahul – or. Cahul și poziția automobilului după accident.

Totodată, din materialele cauzei rezultă că la data de 30.12.2013 a fost emisă

ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit, în temeiul căreia Stănilă B. a fost

recunoscut în calitate de bănuit, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3) lit. b) Cod penal.

La 28.03.2014, Stănilă B. a fost pus sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Prin ordonanța din 01.04.2014, a fost clasată cauza penală, în ordinea

prevederilor art. 275 pct. 3) Cod de procedură penală, și scos integral de sub urmărire

penală învinuitul Stănilă B., pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal sau contravenție.

La 15.07.2016, prin Ordonanța Procurorului General interimar, Eduard

Harunjen, a fost anulată ordonanța privind clasarea cauzei penale, cu reluarea

urmăririi penale.

Conform art. 22 Cod de procedură penală, nimeni nu poate fi urmărit de

organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai

multe ori pentru aceeași faptă. Scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea

urmăririi penale împiedică punerea repetată sub învinuire a aceleiași persoane pentru

aceeași faptă, cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea respectivă.

Hotărârea organului de urmărire penală de scoatere a persoanei de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale, precum și hotărârea judecătorească

definitivă, împiedică reluarea urmăririi penale, punerea sub o învinuire mai gravă sau

stabilirea unei pedepse mai aspre pentru aceeași persoană pentru aceeași faptă, cu

excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea pronunțată.

Potrivit art. 284 Cod de procedură penală, scoaterea persoanei de sub urmărirea

penală este actul de reabilitare și finalizare în privința persoanei a oricăror acțiuni de

urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată. Scoaterea persoanei de sub

urmărirea penală are loc când aceasta este bănuit sau învinuit și se constată că fapta

nu a fost săvârșită de bănuit sau învinuit; există vreuna din circumstanțele prevăzute

la art. 275 pct. 1)-3), inclusiv dacă fapta constituie o contravenție; există cel puțin una

din cauzele prevăzute la art. 35 Cod penal. Procurorul, la propunerea organului de

urmărire penală sau din oficiu, în cazul în care constată temeiurile prevăzute la alin.

(2), dispune, prin ordonanță motivată, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală.

În corespundere cu art. 4 alin. (1) din Protocolul nr. 7 la CEDO, nimeni nu

poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru

săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre

definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui stat.

Conform Hotărârii Curții Constituționale a Republicii Moldova privind

excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1) din Codul de procedură penală

(reluarea urmăririi penale) nr. 12 din 14.05.2015, a fost declarat neconstituțional alin.

(1) al art. 287 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din

14 martie 2003.

Curtea Constituțională a atras o deosebită atenție la alin. (1) al art. 287 Cod de

procedură penală, care acordă procurorului ierarhic superior dreptul de a relua

urmărirea penală oricând și în lipsa unor temeiuri clar definite, care ar putea fi

considerate judicioase în fiecare caz individual. Curtea Constituțională a menționat că

norma supusă controlului constituționalității plasează persoana într-o stare de

incertitudine pentru un termen nedefinit și pentru circumstanțe care pot fi invocate

aleatoriu la redeschiderea cauzei penale. De principiu, Curtea a subliniat că, odată cu

încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau clasarea cauzei penale

persoana urmează a dispune de certitudinea și convingerea că nu va mai fi bănuită și

urmărită penal.

În baza principiului non bis in idem în procesul penal, principiu unanim

recunoscut și susținut de jurisprudența CtEDO, și anume potrivit art. 4 din Protocolul

nr. 7 al Convenției, nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile

aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost deja condamnat printr-

o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale aceluiași stat. Norma citată

prohibește repetarea procedurilor penale închise definitiv. Acest articol se referă nu

numai la dreptul de a nu fi judecat, condamnat de două ori pentru aceeași faptă, ci și

la dreptul de a nu fi urmărit penal de două ori pentru aceeași faptă. În cazul dat

trebuie să persiste o condiție - că autoritățile judiciare competente să formuleze din

nou aceeași acuzație, privind aceleași fapte cu caracter penal, împotriva aceleiași

persoane. Or, ignorarea jurisprudenței CtEDO și încălcarea prevederilor art. 22, 24

Cod de procedură penală lezează dreptul inculpatului la un proces echitabil, drept

garantat de art. 6 din CEDO, că orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în

materie penală îndreptate împotriva sa.

Dreptul la un proces echitabil este garantat ca fiind efectiv dar nu iluzoriu

(cauza Engel și alții vs. Olanda; cauza Ozturk vs Germania). Iar într-un stat de drept este

necesară respectarea normelor imperative întru asigurarea unui proces penal echitabil.

Totodată, referitor la redeschiderea urmăririi penale pe motiv că ancheta

inițială nu a fost completă, în cauza Stoianova și Nedelcu vs. România, Curtea

Europeană a menționat că carențele autorităților nu pot fi imputabile reclamanților și

nu trebuie să-i pună într-o situație defavorabilă.

De asemenea, în opinia Curții Europene, simpla părere că investigațiile într-o

anumită cauză ar fi fost incomplete și neobiective nu poate, în sine, în absența unor

erori jurisdicționale, încălcări grave ale procedurii de judecată sau abuzuri de putere,

să releve erori în aplicarea dreptului material sau din ale motive considerabile care

decurg din interesele justiției să indice prezența unui viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente (cauza Radchikov vs. Rusia, § 48).

Curtea Constituțională a reținut că omisiunile sau erorile autorităților trebuie să

servească în beneficiul bănuitului, învinuitului, inculpatului. Cu alte cuvinte, riscul

oricărei erori comise de organul de urmărire penală, sau chiar de o instanță, urmează

să fie suportat de către stat, iar corectarea acesteia nu trebuie să fie pusă în sarcina

persoanei în cauză, cu excepțiile enunțate mai sus.

În concluzia sa, Curtea Constituțională a reținut că reluarea urmăririi penale

după încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau după scoaterea

persoanei de sub urmărire de către procurorul ierarhic superior prin ordonanță dacă,

ulterior, se constată că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestor

măsuri sau că a dispărut circumstanța pe care se întemeia încetarea urmăririi penale,

clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire, este contrară

garanțiilor instituite prin art. 21 din Constituție.

Conform pct. 60 al Hotărârii Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015,

cadrul legal național instituie excepții de la acest drept doar la art. 287 Cod de

procedură penală, potrivit căruia reluarea urmăririi penale se admite numai dacă fapte

noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente

sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

Potrivit ordonanței Procurorului General interimar, Eduard Harunjen din

15.07.2016 prin care a fost anulată ordonanța privind clasarea cauzei penale, cu

reluarea urmăririi penale în cauza penală, temei de reluare a urmăririi penale a servit

faptul că procurorul a ignorat prevederile legale, nu a întreprins acțiuni procesuale

care să confirme sau să infirme versiunea inculpatului, audierea martorilor a fost

efectuată incomplet, fără stabilirea circumstanțelor și împrejurărilor comiterii

infracțiunii, nu a fost numită expertiza autotehnică a autoturismului, lipsește

informația că automobilul a fost suspus testării obligatorii, nu au fost audiați medicii

de la secția de internare a spitalului de urgență, nu au fost audiați martorii oculari,

fapt ce conturează circumstanțe și fapte noi de comitere a infracțiunii, iar verificarea

lor poate avea loc doar în cadrul procesului penal prin efectuarea de acțiuni de

urmărire penală.

Însă, temeiul reluării urmăririi penale nu cade sub incidența acestor două

situații de excepție - fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental.

Conform pct. 60, 61, 62, 64, 66 ale Hotărârii Curții Constituționale nr. 12 din

14.05.2015, privind excepția de neconstituționalitate a art. 278 alin. (1) Cod de

procedură penală, Curtea reține că faptei noi constituie date despre circumstanțele de

care nu avea cunoștință organul de urmărire penală la data adoptării ordonanței

atacate și care nici nu puteau fi cunoscute la acea dată, iar fapte recent descoperite

sunt faptele care existau la data adoptării ordonanței atacate, însă nu puteau fi

descoperite.

La fel, potrivit Raportului explicativ la Protocolul nr. 7, termenul fapte noi sau

recent descoperite include noi mijloace de probe privind fapte preexistente. Mai mult,

art. 4 din Protocolul nr. 7 nu împiedică redeschiderea procedurii în favoarea

persoanei condamnate și orice altă modificare a hotărârii judecătorești în beneficiul

acesteia.

Cu referire la circumstanțele enunțate, Curtea menționează că ordonanța de

încetare a urmăririi penale, de clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de

sub urmărire penală poate fi anulată, cu reluarea urmăririi penale, oricând în

interiorul termenului de prescripție, dacă au fost invocate fapte noi sau recent

descoperite.

În același timp, Codul de procedură penală (art. 6 pct. 44)) tratează viciul

fundamental ca o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte

tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

De asemenea, în cazul descoperirii unui viciu fundamental, urmărirea penală

poate fi reluată nu mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a ordonanței de

încetare a urmăririi penale, de clasare a cauzei sau de scoatere a persoanei de sub

urmărire.

Deci, ordonanța de reluare a urmăririi penale trebuie să fie motivată în sensul

menționării erorii de drept și erorii de fapt, iar faptul neaprecierii probelor acumulate

nu denotă realizarea investigației necorespunzătoare, contrar prevederilor CEDO.

Mai mult, reluarea urmăririi penale a fost făcută la inițiativa organului de

urmărire penală, în lipsa unui control judiciar, peste termenul de un an, fapt ce atrage

nulitatea ordonanței din 15.07.2016, iar actele de urmărire penală îndeplinite de

organul de urmărire penală după 15.07.2016 sunt lovite de nulitate, fiind contrare

principiului de drept aplicat în jurisprudența națională și internațională – dreptul de a

nu fi judecat sau pedepsit de două ori.

Astfel, prin adoptarea ordonanței de reluare a urmăririi penale din 15.07.2016

s-a admis o ingerință în garanțiile prevăzute de art. 22 Cod de procedură penală, de a

nu fi urmărit de mai multe ori pentru aceeași faptă, drept prevăzut și în art. 4 al

Protocolului nr. 7 al CEDO și art. 21 din Constituția Republicii Moldova, deoarece

reluarea urmăririi penale s-a dispus asupra aceleiași persoane, pentru același fapt, în

lipsa temeiurilor expres prevăzute, iar aceste fapte exclud tragerea inculpatului la

răspundere penală.

Potrivit art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate fi

pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în

care există alte circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea sau,

după caz, exclud urmărirea penală.

Art. 284 alin. (1) Cod de procedură penal prescrie că scoaterea persoanei de

sub urmărirea penală este actul de reabilitare și finalizare în privința persoanei a

oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată.

Conform art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275

pct. 5)-9), 285 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60

din Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza

respectivă.

Potrivit art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sentința de încetare a

procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Deci, urmează a fi emisă o sentință de încetare în privința inculpatului or,

legislația națională la moment corespunde standardelor și principiilor reflectate în

CEDO și practicii CtEDO, iar conform dispozițiilor art. 7 alin. (6) Cod de procedură

penală, hotărârile Curții Constituționale privind interpretarea Constituției sau privind

neconstituționalitatea unor prevederi legale sunt obligatorii pentru organele de

urmărire penală, instanțele de judecată și pentru persoanele participante la procesul

penal.

În conformitate cu art. 225 alin. (3) Cod de procedură civilă, odată cu

soluționarea cauzei penale, judecătorul este obligat să soluționeze acțiunea civilă.

Deoarece prin ordonanța procurorului din 01.04.2014, Stănilă B. a fost scos de

sub urmărirea penală, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii, adică pe

motive de reabilitare, iar reluarea urmăririi penale dispusă de procuror la data de

15.07.2016 este una ilegală, se respinge acțiunea înaintată de succesorul părții

vătămate Neagu T. împotriva lui Stănilă B., privind încasarea prejudiciului moral în

mărime de 100.000 lei, ca fiind neîntemeiată.

Procurorul în Procuratura Anticorupție, Lilian Lungu, a declarat apel,

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 7 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Apelantul a invocat că vinovăția inculpatului a fost demonstrată pe deplin prin

declarațiile martorilor și probele anexate la cauza penală.

Totodată, ordonanța de reluare a urmăririi penale din 15.07.2016 în privința lui

Stănilă B., adoptată de Procurorul General interimar, Eduard Harunjen, este

întemeiată și legală, fiind stabilit ca au apărut fapte noi de comitere a infracțiunii

date, necunoscute de organul de urmărire penală la momentul urmăririi penale, cât și

emitere a unei hotărâri.

Potrivit art. 287 alin. (4) Cod procedură penală, reluarea urmăririi penale poate

avea loc doar în interiorul termenului de prescripție de tragere la răspundere penală

pentru fapta respectivă.

Organul de urmărire penală s-a condus de normele procesual-penale în vigoare

la momentul efectuării acțiunilor.

Ordonanța de reluare a urmăririi penale din 15.07.2016 a fost adusă spre

cunoștință părților, inclusiv învinuitului și apărătorului acestuia, nefiind contestată în

cadrul urmăririi penale, fiind definitivă și irevocabilă.

Totodată, instanța de fond a invocat prevederile Hotărârii Curții

Constituționale nr. 12 din 14.05.2015, pct. 60 , 61, 62, 64, 66 iar reluarea urmăririi

penale conform ordonanței emisă de Procurorul General interimar, Eduard Harunjen

privind a fost datată cu 15.07.2016, fapt ce este inadmisibil deoarece instanța s-a

referit la o normă legală care contravenea și nu dezaproba procedura de reluare a

urmăririi penale aplicată în cazul dat la momentul reluării urmăririi penale.

La fel, instanța s-a referit și la art. 6 pct. 44) Cod procedură penală privind

noțiunea de viciu fundamental, însă noțiunea în cauză nu este reflectată în ordonanța

emisa de Procurorul General interimar, Eduard Harunjen privind anularea ordonanței

privind clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale, invocând această noțiune

fără a avea o bază legală, inventând fapte inexistente.

Mai mult, instanța eronat a indicat că prin ordonanța de reluare a urmăririi

penale nu au fost apreciate probele acumulate, însă motivul de reluare îl constituie

apariția faptelor noi, circumstanțe de care organul de urmărire penală nu avea

cunoștință la momentul efectuării urmăririi penale și emiterea hotărârii de clasare și

care nici nu puteau fi cunoscute la acea dată.

Ori, instanța de fond s-a limitat doar la transcrierea rechizitoriului, declarațiilor

participanților la proces și la copierea integrală a tuturor normelor de drept naționale

și internaționale, dintre care multe nu au tangență cu cauza penală dată, cât și nu a

făcut referire nemijlocit la motivele reluării urmăririi penale indicate în ordonanța

emisă de Procurorul General interimar, Eduard Harunjen din 15.07.2016.

Instanța de fond a apreciat normele numai în favoarea inculpatului, ignorând

astfel existența succesorului părții vătămate, căruia în rezultatul faptelor comise de

inculpat, pe deplin demonstrate, i-au fost lezate drepturile constituționale.

3.1. A declarat apel și succesorul părții vătămate, Neagu Tudor, solicitând

casarea sentinței.

Apelantul a invocat că sentința este ilegală și neîntemeiată.

Potrivit deciziei Curții de Apel Cahul din 05 iulie 2018, apelurile au fost

respinse ca nefondate.

Instanța de apel a constatat că ordonanța de reluare a urmăririi penale din

15.07.2016, în cazul în care Stănilă B. a fost scos integral de sub urmărire penală, nu

este întemeiată pe niciuna din circumstanțele prevăzute expres de art. 287 alin. (4)

Cod de procedură penală, dispoziția căruia este în concordanță cu art. 21 din

Constituție, art. 22 alin. (2) Cod de procedură penală și art. 4 din Protocolul nr. 7 la

CEDO, deci, este lovită de nulitate absolută și nu produce consecințe juridice.

Mai mult, o parte din probele acuzării stau la baza ordonanței procurorului de

clasare a urmăririi penale și scoaterea integrală de sub urmărire penală a învinuitului

Stănilă B. în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, emisă la 01.04.2014, iar actul

procesual este în vigoare și produce efecte juridice.

Totodată, este întemeiată și soluția instanței de fond de respingere a acțiunii

civile înaintată de succesorul părții vătămate Neagu T., ori, inculpatul a fost scos de

sub urmărire penală din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii și este

reabilitat, iar ordonanța de reluare a urmăririi penale din 15.07.2016 este lovită de

nulitate absolută și nu produce careva efecte juridice.

Procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, a

declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 26

martie 2019, recursul a fost admis, casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a statuat că instanța de apel s-a axat pe prevederile art. 287

alin. (1) Cod de procedură penală, lăsând fără apreciere argumentul acuzării că

ordonanța a fost emisă în baza art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală care

prevedea la acel moment că în cazurile în care ordonanțele de încetare a urmăririi

penale, clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire au fost

adoptate legal, reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau

recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente a afectat

hotărârea respectivă. În cazul descoperirii unui viciu fundamental, urmărirea penală

poate fi reluată nu mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a ordonanței de

încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei sau scoatere a persoanei de sub urmărire.

Însă, instanța de apel nu a dat apreciere argumentelor acuzării din ordonanța de

reluare a urmăririi penale, și anume, că la baza ordonanței de clasare au fost puse

doar declarațiile bănuitului, fără stabilirea circumstanțelor și împrejurărilor comiterii

infracțiunii, fiind lăsate fără apreciere declarațiile martorilor minori prin prisma dacă

constituie sau nu fapte noi sau recent descoperite, temei pe care procurorul și-a

întemeiat ordonanța de reluare a urmăririi penale. Ori, potrivit materialelor, acești

martori nu au fost audiați anterior emiterii ordonanței de clasare a urmăririi penale

din 01.04.2014.

Astfel, instanța de apel nu a dat apreciere și faptului că la 17.06.2016

succesorul părții vătămate, Neagu T., a adresat o plângere către Procurorul General

prin care solicită intervenția sa pentru a afla despre soarta cauzei penale deschise pe

faptul decesului fiicei sale. În cadrul examinării plângerii, el și mama victimei

Cuclari M., au aflat pentru prima dată că urmărirea penală a fost clasată, cerând

reluarea urmăririi penale.

Totodată, martorii oculari ai accidentului, două prietene ale fiicei sale, nu au

fost audiate, precum și Grecu I., care a decedat în anul 2015 și nu a fost audiat în

cadrul urmăririi penale. Potrivit declarațiilor lui Neagu T., Grecu I. i-a comunicat că

fiica lui se afla pe marginea traseului și nu a încercat să traverseze strada, ci a fost

tamponată de o mașină care mergea cu viteză mare, nu era nicio mașină parcată pe

acostament. Un microbuz de culoare albă, era parcat la poarta unei gospodării din

apropierea locului accidentului, dar se afla în spatele fiicei.

La fel, instanța de apel nu s-a expus asupra faptului că la baza ordonanței din

15.07.2016 de reluare a urmăririi penale în privința inculpatului a stat plângerea

succesorului părții vătămate, Neagu T., din 17.06.2016, temei de reluare fiind indicat

art. 287 alin. (4) Cod procedură penală (existența faptelor noi sau recent descoperite),

iar termenul de un an prevăzut de lege la momentul adoptării acesteia, se referea doar

la reluarea urmăririi penale în cazul descoperirii unui viciu fundamental. Mai mult,

materialele cauzei nu confirmă că ordonanța de clasare a urmăririi penale din

01.04.2014 a fost expediată și recepționată de către succesorul părții vătămate, la

materialele cauzei fiind anexată doar o scrisoare fără număr de ieșire și lipsind avizul

de recepție care să confirme că copia acestei ordonanțe a fost recepționată de către

succesorul părții vătămate.

Deci, instanța de apel a omis circumstanțele și probele prezentate de acuzare

privind existența temeiurilor legale de reluare a urmăririi penale - existența faptelor

noi sau recent descoperite, în raport cu respectarea dreptului la viață, prevăzut de art.

2 CEDO, care include și obligația pozitivă a statului de a lua toate măsurile necesare

pentru protecția acestui drept, desfășurarea unei anchete eficiente cu privire la

cauzele decesului părții vătămate cu consecința pedepsei celor vinovați, circumstanțe

care au fost invocate de către Procurorul General în ordonanța de reluare a urmăririi

penale în privința inculpatului.

Astfel, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de drept vizată, ce a

avut drept consecință pronunțarea unei concluzii nemotivate.

Potrivit deciziei Curții de Apel Cahul din 09 octombrie 2019, apelurile au

fost admise, casată sentința în latura civilă, și pronunțată o nouă hotărâre.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părți vătămate, Neagu Tudor, privind

repararea prejudiciului material și moral, a fost lăsată fără examinare.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond întemeiat a încetat procesul

penal în privința inculpatului din motivul existenței altor circumstanțe care exclud

urmărirea penală și tragerea persoanei la răspundere penală, însă eronat a soluționat

acțiunea civilă în raport cu soluția încetării procesului penal, respingând ca

neîntemeiată acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Neagu T.

Fiind stabilit că sentința de încetare a procesului penal este întemeiată pe ideea

ilegalității ordonanței Procurorului General interimar din 15.07.2016 și respectarea

principiului non bis in idem, instanța de apel urmează să verifice temeiurile încetării

procesului penal și aspectele faptice legate de acesta.

Astfel, acuzarea a invocat că inculpatul nu a contestat ordonanța Procurorului

General interimar din 15.07.2016 pe parcursul urmăririi penale și nici la finele

urmăririi penale.

Însă, alegațiile acuzării sunt nefondate, or materialele cauzei penale atestă

neglijarea de către procurorul care a exercitat urmărirea penală a dreptului

învinuitului Stănilă B. și apărătorului acestuia de a cunoaște actul procedural de

reluare a urmăririi penale, drept stipulat la art. 66 alin. (2) pct. 26), 27) Cod de

procedură penală, că învinuitul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul să

fie informat de către organul de urmărire penală despre toate hotărârile adoptate care

se referă la drepturile și interesele sale, să primească, la solicitarea sa, copii de pe

aceste hotărâri, precum și copii de pe rechizitoriu sau de pe un alt act de finalizare a

urmăririi penale, să atace, în modul stabilit de lege, acțiunile și hotărârile organului

de urmărire penală.

Deoarece ordonanța de reluare a urmăririi penale adoptată de Procurorul

General interimar din 15.07.2016 se referă la drepturile și interesele învinuitului

Stănilă B., norma legală citată instituie în mod imperativ obligația pozitivă a statului

(procurorului care exercita urmărirea penală) de a informa învinuitul despre emiterea

acelui act procedural și de a-i furniza la cerere copia de pe ordonanța de reluare a

urmăririi penale din 15.07.2016.

Potrivit materialelor cauzei, prima acțiune de urmărire penală cu participarea

învinuitului Stănilă B. după reluarea urmăririi penale a fost punerea sub învinuire la

11.01.2017. În aceeași zi, avocatul V. Șoitu, prin cerere scrisă, a solicitat procurorului

eliberarea copiei de pe ordonanța de reluare a urmăririi penale, însă nu a urmat nici

un răspuns, iar la materialele dosarului lipsesc probe ce ar confirma înmânarea sau

expedierea la adresa învinuitului sau apărătorului a copiei de pe ordonanța

Procurorului General interimar din 15.07.2016. Ulterior, la 21.02.2017 procurorul a

trimis cauza în instanța de judecată cu rechizitoriul.

Sunt irelevante și argumentele acuzării că învinuitul Stănilă B. ar fi renunțat la

dreptul său de a cunoaște temeiurile reluării urmăririi penale prin neprezentarea la

procuror pentru a lua cunoștință cu materialele cauzei penale la finisarea urmăririi

penale, or, abținerea învinuitului Stănilă B. și avocatului său de a-și realiza dreptul de

a lua cunoștință cu materialele dosarului la finalizarea urmăririi penale, nu absolvă

obligația organului de urmărire penală de a-i furniza copia de pe ordonanța

Procurorului General interimar din 15.07.2016 și omiterea procurorului de a realiza

această obligație nu poate fi acoperită nici de abținerea părții apărării de a se prezenta

la procuror să ia cunoștință cu materialele dosarului la finele urmăririi penale, nici

prin expedierea la adresa inculpatului a copiei rechizitoriului din textul integral al

căruia nu se deduce nici o informație despre reluarea urmăririi penale, data dispunerii

sau temeiurile reluării urmăririi penale. Ori, perioada relativ scurtă de la 11.01.2017,

când apărătorul V. Șoitu a solicitat copia de pe actul de reluare a urmăririi penale și

până la expedierea dosarului în instanța de judecată, la 21.02.2017, nu poate crea

aluzii cu privire la neglijarea de către învinuit a dreptului de a lua cunoștință cu

ordonanța Procurorului general interimar din 15.07.2016, în situația în care învinuitul

Stănilă B. mai era în speranța legitimă a realizării dreptului său de către procuror prin

expedierea actului solicitat la domiciliul inculpatului, odată ce procurorul nu a

eliberat acest act imediat la data de 11.01.2017, iar cauza abținerii apărării de a se

prezenta la procuror la finele urmăririi penale în aceste circumstanțe nu atât contează,

or, este un drept și nu o obligație, iar realizarea dreptului de a cunoaște motivele

reluării urmăririi penale și a primi copia de pe ordonanța de reluare a urmăririi penale

a fost exclusiv în obligația procurorului, care a lăsat fără nici o reacție cererea

avocatului V. Șoitu din 11.01.2017.

Exercitarea de către procurorul V. Toderiță a urmăririi penale într-o manieră ce

a neglijat dreptul învinuitului de a cunoaște actul de reluare a urmăririi penale și

temeiurile ce au stat la baza reluării urmăririi penale, drept consecință a fost exclusă

posibilitatea părții apărării de a contesta încă la faza urmăririi penale ordonanța

Procurorului General interimar din 15.07.2016, justifică întru totul invocarea nulității

acestei ordonanțe la faza judecării cauzei în fond.

Dat fiind că Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015, în vigoare

din 14.05.2015, privind excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1) Cod de

procedură penală, este executorie și aplicabilă speței date, reluarea urmăririi penale s-

a dispus în baza art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, care la 15.07.2016 (data

emiterii ordonanței de reluare a urmăririi penale) prevedea că în cazurile în care

ordonanțele de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei penale sau de scoatere a

persoanei de sub urmărire au fost adoptate legal, reluarea urmăririi penale poate avea

loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în

cadrul urmăririi precedente au afectat hotărârea respectivă. În cazul descoperirii unui

viciu fundamental, urmărirea penală poate fi reluată nu mai tîrziu de un an de la

intrarea în vigoare a ordonanței de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei sau

scoatere a persoanei de sub urmărire.

Conform art. 22 alin. (2) Cod de procedură penală, scoaterea de sub urmărire

penală sau încetarea urmăririi penale împiedică punerea repetată sub învinuire a

aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent

descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii au afectat hotărârea

respectivă, prevederi similare regăsindu-se și în art. 4 din Protocolul nr. 7 la CEDO,

iar potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este

organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

În baza principiului non bis in idem în procesul penal, principiu unanim

recunoscut și susținut de jurisprudența CtEDO, și anume, potrivit art. 4 din Protocolul

nr. 7 la CEDO, nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile

aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost deja condamnat printr-

o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale aceluiași stat. Norma citată

prohibește repetarea procedurilor penale închise definitiv. Acest articol se referă nu

numai la dreptul de a nu fi judecat, condamnat de două ori pentru aceeași faptă, ci și

la dreptul de a nu fi urmărit penal de două ori pentru aceeași faptă. În cazul dat

trebuie să persiste anumite condiții că autoritățile judiciare să formuleze din nou

aceeași acuzație împotriva aceleiași persoane, privind aceleași fapte cu caracter penal.

Ori, ignorarea jurisprudenței CtEDO și încălcarea prevederilor art. 22 și 24 Cod de

procedură penală lezează dreptul inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de

art. 6 din CEDO, că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod

public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independentă și

imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și

obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală

îndreptate împotriva sa.

Dreptul la un proces echitabil este garantat ca fiind efectiv dar nu iluzoriu

(cauza Engel și alții vs Olanda; cauza Ozturk vs Germania). Iar într-un stat de drept este

necesară respectarea normelor imperative întru asigurarea unui proces penal echitabil.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit

de mai multe ori pentru aceeași faptă nu este unul absolut, Însă, după cum a

menționat și Curtea Constituțională în Hotărârea nr. 12 din 14.05.2015, potrivit art. 4

din Protocolul nr. 7 la CEDO, principiul non bis in idem nu împiedică reluarea

urmăririi penale dacă fapte noi sau recent descoperite, sau un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată. Astfel

sunt două situații care determină redeschiderea unei cauze penale, și anume: 1) există

fapte noi sau recent descoperite, 2) există un viciu fundamental.

Aceste temeiuri de excepție sunt transpuse în art. 287 alin. (4) Cod de

procedură penală. Totodată, Curtea Constituțională în hotărârea sa din 14.05.2015 a

reținut că fapte noi constituie date despre circumstanțele de care nu avea cunoștință

organul de urmărire penală la data adoptării ordonanței atacate și care nici nu puteau

fi cunoscute la acea dată, iar fapte recent descoperite sunt faptele care existau la data

adoptării ordonanței atacate, însă nu au putut fi descoperite.

Astfel, procurorul în cererea de apel a invocat că unicul temei de reluare a

urmăririi penale l-a constituit apariția unor fapte noi și recent descoperite, iar în textul

ordonanței Procurorului General interimar din 15.07.2016, după trecerea în revistă a

acțiunilor de urmărire penală petrecute anterior și care au stat la baza emiterii

ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și clasare a cauzei penale din

01.04.2014, este expusă motivarea:

Cu toate că, potrivit art. 254 alin. (1) Cod de procedură penală, organul de

urmărire penală este obligat să ia toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea

sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei pentru stabilirea

adevărului, procurorul D. Stoicev a ignorat prevederile legii menționate. Nu a

întreprins acțiuni procesuale care să confirme sau să infirme versiunea învinuitului.

Audierea martorilor a fost efectuată incomplet, fără stabilirea circumstanțelor și

împrejurărilor comiterii infracțiunii, nu a fost stabilit locul tamponării victimei, cât și

locul aterizării victimei după tamponare, nu a fost combătută versiunea învinuitului

de existența sau nu a presupusei mașini parcate pe acostament, care i-ar fi îngrădit

vizibilitatea. Nu a fost numită expertiza auto-tehnică a autoturismului, lipsește

informația precum că autoturismul respectiv a fost supus testării tehnice obligatorii,

nu au fost audiați medicii de la secția de internare a spitalului de urgență, etc.

Totodată, la 17.06.2016 reprezentantul părții vătămate, Neagu T., (tatăl

victimei) a adresat o plângere către Procurorul General prin care solicită intervenția

sa pentru a afla despre soarta cauzei penale deschise pe faptul decesului fiicei sale,

deoarece s-a adresat de nenumărate ori către procurorul D. Stoicev, însă fără succes,

în cadrul examinării plângerii sale, atât el cât și mama victimei Cuclari M., au aflat

pentru prima dată că urmărirea penală pornită pe faptul comiterii accidentului soldat

cu decesul fiicei lor a fost clasată și cer reluarea urmăririi penale.

De asemenea, au mai comunicat că martori oculari ai accidentului au fost două

prietene ale fiicei sale care nu au fost audiate, precum și Grecu I., care a decedat în

anul 2015 și nu a fost audiat în cadrul urmăririi penale. Potrivit declarațiilor lui

Neagu T., Grecu I. i-a comunicat că fiica sa se afla pe marginea traseului și nu a

încercat să traverseze strada, ci a fost tamponată de o mașină care mergea cu viteză

mare, la fel, nu era nici o mașină parcată pe acostament. Un microbuz de culoare albă

era parcat la poarta unei gospodării din apropierea locului accidentului, dar se afla în

spatele fiicei sale.

Astfel, declarațiile invocate de reprezentanții părților vătămate ilustrează cu

totul alte circumstanțe și împrejurări de comitere a accidentului rutier, soldat cu

decesul lui Neagu I., altele decât cele stabilite de organul de urmărire penală.

Potrivit prevederilor art. (1) alin. (2) Cod de procedură penală, procesul penal

are ca scop protejarea persoanei, societății și statului de infracțiuni, precum și

protejarea persoanei și societății de faptele ilegale ale persoanelor cu funcții de

răspundere în activitatea lor legată de cercetarea infracțiunilor presupuse sau

săvârșite, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit

vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și

condamnată.

Reieșind din cele expuse și ținând cont de faptul că, potrivit declarațiilor

reprezentanților părții vătămate se conturează circumstanțe și fapte noi de comitere a

infracțiunii date, verificarea lor poate avea loc doar în cadrul procesului penal prin

efectuarea de acțiuni de urmărire penală.

Deci, în textul ordonanței Procurorului General interimar din 15.07.2016 se

indică temeiul de drept al reluării urmăririi penale - apariția circumstanțelor și

faptelor noi relatate de părinții victimei obținute de la un martor decedat Grecu I. și

de la două prietene ale victimei. Dar, în fapt, mai sunt expuse și argumente care nu

sunt proprii acestui temei de reluare, ci pot fi atribuite altui temei de reluare a

urmăririi penale - viciul fundamental ce afectează hotărârea precedentă, și anume,

critica concluziilor procurorului de caz asupra raportului de expertiză medico-legală,

audierea incompletă a martorilor, nestabilirea locului tamponării și locului căderii

victimei, neverificarea faptului staționării unui alt automobil pe acostament, lipsa

expertizei auto-tehnice, neaudierea medicilor, neverificarea dacă autoturismul era

testat, neîntreprinderea acțiunilor care să confirme sau infirme versiunea învinuitului.

Prin urmare, nu este întemeiat argumentul procurorului că prima instanță

eronat ar fi analizat legalitatea ordonanței Procurorului General interimar din

15.07.2016 prin prisma ambelor temeiuri de reluare a urmăririi penale.

Totodată, ordonanța Procurorului General interimar din 15.07.2016, prin care a

fost anulată ordonanța privind clasarea cauzei penale și scoaterea integrală a

inculpatului Stănilă B. de sub urmărirea penală din 01.04.2014 și s-a dispus reluarea

urmăririi penale este emisă contrar prevederilor art. 22 alin. (2), 287 Cod de

procedură penală, art. 4 din Protocolul nr. 7 la CEDO.

Ori, criticele invocate de Procurorul General în ordonanța de reluare a urmăririi

penale din 15.07.2016 și anume, nestabilirea circumstanțelor și împrejurărilor

comiterii infracțiunii, audierea incompletă a martorilor, nestabilirea locului

tamponării victimei și locul căderii ei după tamponare, neverificarea versiunii

învinuitului de existența altei mașini parcate pe acostament, neefectuarea expertizei

auto-tehnice a automobilului, lipsa verificării dacă autovehiculul a fost suspus testării

tehnice obligatorii, neaudierea medicilor de la spital - toate acestea nu constituie fapte

noi sau recent descoperite, ci pot fi catalogate exclusiv ca fiind un viciul fundamental,

iar aplicabilitatea acestui temei de reluare a urmăririi penale este compromis prin

faptul că reluarea urmărirea penală a fost dispusă peste acel termen de un an care

garantează securitatea raporturilor juridice, instituit la art. 287 alin. (4) Cod de

procedură penală.

Nici celelalte argumente invocate în ordonanța Procurorului General interimar

din 15.07.2016 nu constituie prin sine fapte noi sau recent descoperite.

Astfel, succesorul părții vătămate, Neagu T., în plângerea adresată Procurorului

General la 17.06.2016 a solicitat intervenția acestuia, solicitând anularea ordonanței

de încetare a dosarului penal, fără a invoca în respectiva plângere careva circumstanțe

și împrejurări noi legate de accidentul rutier sau anumite deficiențe de investigare.

Unicul argument expus în această plângere este faptul că timp de trei ani încearcă să

afle informații despre mersul urmăririi penale și solicită intervenția Procurorului

General pentru a-l ajuta să obțină informații. Deci, din conținutul acestei plângeri

Procurorul General nicidecum nu putea deduce constatarea faptelor noi sau recent

descoperite.

Nici din cererea mamei victimei, Cuclari M., adresată Procurorului General la

12.07.2016, nu rezultă fapte noi sau recent descoperite, or în această plângere se

solicită anularea ordonanței de clasare a procesului penal pe motiv că nu a cunoscut

anterior despre încetarea dosarului, fără a fi invocate circumstanțe și împrejurări noi

sau anumite deficiențe de investigare.

Alte materiale sau surse care ar fi stat la baza emiterii ordonanței Procurorului

General interimar din 15.07.2016, nu au fost prezentate nici în prima instanță, nici în

instanța de apel.

Deci, nu este clar din care surse Procurorul General, la adoptarea ordonanței de

reluare a urmăririi penale din 15.07.2016, a făcut constatări că nu au fost audiați doi

martori oculari ai accidentului, că victima se afla pe marginea traseului și nu a

încercat să traverseze strada, ci a fost tamponată de o mașină care mergea cu viteză

mare și că nu era nici o mașină parcată pe acostament, or, la materialele dosarului nu

se conțin acte procedurale din perioada 01.04.2014 - 15.07.2016 pe baza cărora ar

putea fi făcute asemenea constatări.

Totodată, până la reluarea urmăririi penale de către organul de urmărire penală

au fost efectuate următoarele acțiuni procesuale: cercetarea la fața locului din

13.10.2013 prin care s-a stabilit locul accidentului, caracterul și starea carosabilului,

direcția de deplasare și locul de tamponare, schema locului accidentului rutier (anexă

la procesul-verbal) în care este indicat locul accidentului, poziția automobilului după

accident, raportul de expertiză medico-legală nr. 707 din 16.10.2013 și nr. 708 din

15.10.2013, efectuat în privința inculpatului Stănilă B., din care rezultă că era treaz în

momentul accidentului, raportul de expertiză medico-legală nr. 262 din 14.10.2013

prin care a fost constatată cauza decesului părții vătămate minore Neagu I., au fost

audiați succesorul părții vătămate Neagu T., martorii Caisîn Z., Băncilă M., Flioștor

M. și bănuitul/învinuitul Stănilă B.

Astfel, succesorul părții vătămate Neagu T., fiind audiat la 03.12.2013, a

declarat că a aflat de la o fetiță care se juca mereu cu fiica lui, că fiica Neagu I. a fost

lovită de o mașină, ... din spusele vecinilor a aflat că fiica venea de la barul care se

afla peste drum de gospodăria lui, la un moment s-a îmbrățișat cu o altă prietenă, și

ulterior a chemat-o altă prietenă să treacă drumul, ... în timp ce fiica a început să

traverseze drumul, a privit în partea dinspre Cahul, apoi s-a întors brusc înapoi dorind

să evite tamponarea, însă nu a reușit deoarece a fost tamponată.

Martorul Caisîn Z., fiind audiată la 03.12.2013, a indicat că în ospătărie a auzit

discuții despre accident rutier, apoi s-a apropiat de locul accidentului, ... pe partea

dreaptă în apropiere de locul accidentului era parcată o rutieră albă.

Martorul Flioștor M., fiind audiat la 03.12.2013, a relatat că șoferul

automobilului se deplasa din direcția s. Giurgiulești spre or. Cahul cu viteză normală

și el nu a auzit sunet de frânare bruscă în timpul tamponării, ...apoi a venit șoferul cu

automobilul care a tamponat fetița înapoi la locul accidentului și a pus automobilul

său la locul unde s-a produs tamponarea, participând împreună cu colaboratorii de

poliție la măsurările respective și schema accidentului rutier.

Martorul Băncilă M., audiat la 03.12.2013, a comunicat că aflându-se în curte

și auzind o lovitură, a ieșit la drum, a văzut că conducătorul mijlocului de transport

ținea fata în brațe și striga după ajutor.

Însă, motivele reluării urmăririi penale nu cad sub incidența acestor două

situații de excepție - fapte noi sau fapte recent descoperite, prevăzute la art. 287 alin.

(4) Cod de procedură penală, necesare pentru reluarea urmăririi penale, or, organul de

urmărire penală, cercetând circumstanțele cauzei, cunoștea din declarațiile succesorul

părții vătămate Neagu T. că în momentul accidentului rutier partea vătămată minoră

Neagu I. se afla cu două prietene de-ale ei, a stabilit locul tamponării victimei în

momentul cercetării locului accidentului, fiind efectuate măsurări la fața locului și

schema accidentului rutier cu implicarea inculpatului Stănilă B., cunoștea

circumstanțele și împrejurările comiterii infracțiunii, inclusiv despre existența și locul

staționării microbuzului de culoare albă, de după care a ieșit partea vătămată minoră

Neagu I.

Probele administrate în cadrul anchetei până la reluarea urmăririi penale denotă

că organul de urmărire penală avea posibilitate să cunoască despre existența

martorilor oculari minori, să-i audieze întru constatarea circumstanțelor comiterii

accidentului rutier, să stabilească locul tamponării victimei, cât și locul aterizării

acesteia după tamponare, să verifice versiunea învinuitului Stănilă B., să stabilească

locul exact al staționării microbuzului, să efectueze expertiza auto-tehnică a

automobilului, să audieze medicii de la secția de internare a spitalului de urgență, să

efectueze alte acțiuni procesuale necesare pentru stabilirea adevărului, toate acțiunile,

per-ansamblu, constituie date care erau cunoscute și puteau fi cunoscute la data

adoptării ordonanței de clasare a cauzei penale din 01.04.2014, or, fapte noi

constituie date despre circumstanțele de care nu avea cunoștință organul de urmărire

penală la data adoptării ordonanței atacate și care nici nu puteau fi cunoscute la acea

dată.

Acțiunile procesuale care au fost efectuate după reluarea urmăririi penale, și

anume, audierea suplimentară a succesorului părții vătămate, Neagu T., audierea

martorului Cuclari M., audierea martorilor minori Cîrjilov A. și Oprea R., verificarea

declarațiilor martorului organul de urmărire penală din momentul pornirii urmăririi

penale, lipsind careva impedimente.

Ori, aceste acțiuni de urmărire penală nu au contribuit la constatarea unor

circumstanțe și fapte noi care nu puteau fi cunoscute sau care nu au putut fi

descoperite, ci reflectă desfășurarea unei anchete incomplete, neobiective prin

aprecierea necorespunzătoare a circumstanțelor cauzei și neefectuarea tuturor

acțiunilor procesuale necesare stabilirii adevărului în cadrul procesului penal.

Confirmarea faptului că plângerile părinților victimei, adresate Procurorului

General, au constituit mai mult pretext decât temei pentru reluarea urmăririi penale, îl

demonstrează derularea urmăririi penale de după 15.07.2016 până la finisare, în

cadrul căreia așa și nu au fost audiați medicii de la spital, nu a fost dispusă efectuarea

expertizei auto-tehnice, experimentul efectuat cu participarea martorului minor

Cîrjilov A. este unul formal, necalificat și confuz, care nu a avut nici o continuitate în

stabilirea dacă ar fi avut conducătorul Stănilă B. posibilitatea tehnică de a evita

accidentul.

CtEDO reține că omisiunile sau erorile autorităților trebuie să servească în

beneficiul bănuitului, învinuitului, inculpatului. Riscul oricărei erori comise de

organul de urmărire penală sau chiar de o instanță, urmează să fie suportat de către

stat, iar corectarea acesteia nu trebuie să fie pusă în sarcina persoanei în cauză.

Prin adoptarea ordonanței de reluare a urmăririi penale din 15.07.2016 s-a

admis o ingerință în garanțiile prevăzute de art. 22 Cod de procedură penală, de a nu

fi urmărit de mai multe ori pentru aceeași faptă, drept prevăzut și în art. 4 al

Protocolului nr. 7 la CEDO și art. 21 din Constituția Republicii Moldova, deoarece

reluarea urmăririi penale s-a dispus asupra aceleiași persoane, pentru același fapt, în

lipsa temeiurilor expres prevăzute.

Astfel, motivele reluării urmăririi penale în privința lui Stănilă B., dispuse prin

ordonanța Procurorului General din 15.07.2016, sunt formale, care nu corespund

cerințelor legii (art. 22, 287 alin. (4) Cod de procedură penală, art. 21 din Constituția

Republicii Moldova) și, în consecință, respectiva ordonanță este lovită de nulitate în

corespundere cu prevederile art. 251 alin. (1), (4) Cod de procedură penală, care

stipulează că încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea

procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis o

încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea

acelui act. Încălcarea oricărei alte prevederi legale decât cele prevăzute în alin. (2)

atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii - când partea

este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale - când partea ia cunoștință de

materialele dosarului, sau în instanța de judecată - când partea a fost absentă la

efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată

nemijlocit în instanță.

Faptul că procurorul ierarhic superior, reluând urmărirea penală, a acționat

contrar normelor de procedură penală, implică nulitatea ordonanței de reluare a

urmăririi penale. Deci, ordonanța de clasare a cauzei penale nr. 2013158069 și

scoaterea integrală de sub urmărire penală a învinuitului Stănilă B. acuzat pe art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, reprezintă o hotărâre irevocabilă și produce efecte juridice,

fiind obligatorie pentru executare și denotă existența circumstanțelor care exclud

tragerea repetată a inculpatului Stănilă B. la răspundere penală.

Potrivit art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate fi

pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în

care există circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea sau, după

caz, exclud urmărirea penală. În conformitate cu art. 284 alin. (1) Cod de procedură

penală, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de reabilitare și

finalizare în privința persoanei a oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu

fapta anterior imputată. Art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, prescrie că în

cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile

prevăzute art. 275 pct. 5)-9), 285 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile

prevăzute în art. 53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează

procesul penal în cauza respectivă.

Conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sentința de încetare

a procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Fiind stabilit că reluarea urmăririi penale în privința inculpatului Stănilă B. s-a

efectuat contrar prevederilor legale care atrag nulitatea absolută și lipsa de efecte

juridice a ordonanței Procurorului General interimar din 15.07.2016, se atestă că

prima instanță întemeiat a adoptat o sentință de încetare a procesului penal în privința

lui Stănilă B. în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, din motiv

că există circumstanțe care exclud urmărirea penală și tragerea la răspundere penală a

inculpatului Stănilă B.

Iar, în situația în care instanța de apel menține sentința primei instanțe de

încetare a procesului penal pe temeiul existenței circumstanței ce exclude dubla

urmărire penală a inculpatului, efectele juridice ale încetării procesului exclud

necesitatea analizării probelor administrate în aspectul constatării existenței sau lipsei

vinovăției inculpatului de fapta incriminată. Respectiv nu poate fi acceptat nici

argumentul acuzării că prima instanță nu a dat apreciere probelor sub aspectul

constatării vinovăției.

Pe lângă aceasta, succesorul părții vătămate, Neagu T., a depus cerere de

recuperare a pagubei materiale și morale, prin ordonanțele procurorilor fiind

recunoscut în calitate de parte civilă, cu pretenții de reparare a prejudiciului în sumă

de 300.000 lei.

Potrivit art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală, odată cu soluționarea cauzei

penale, judecătorul este obligat să soluționeze acțiunea civilă.

Conform art. 387 alin. (2) pct. 2) Cod d procedură penală, în cazul când se dă o

sentință de achitare, instanța nu se pronunță asupra acțiunii civile dacă inculpatul a

fost achitat pentru că nu sunt întrunite elementele infracțiunii sau există una din

cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, prevăzute în art. 35 al Codului penal.

Astfel, în cazul încetării procesului penal, urmează a lăsa fără examinare

acțiunea civilă, or, conform prevederilor art. 220 alin. (5) Cod de procedură penală, în

cazul în care persoana care a înaintat acțiunea civilă a fost recunoscută în calitate de

parte civilă, însă, ulterior, prin ordonanță, s-a dispus încetarea urmăririi penale,

clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire penală, din data când

această ordonanță devine irevocabilă începe să curgă un nou termen de prescripție

extinctivă a acțiunii civile.

Prin urmare, acțiunea civilă se lasă fără soluționare, fapt ce nu împiedică

persoana care a înaintat acțiunea civilă de a de a o intenta în ordinea procedurii civile.

Ori, sentința de încetare a primei instanțe este fondată pe un temei de reabilitare

procedurală, ceia ce nu exclude judecarea în ordine civilă a unei eventuale acțiuni

civile de reparare a prejudiciului.

Procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, a

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că și în cazul pronunțării unei sentințe de încetare,

instanța de judecată trebuie să descrie fapta infracțională ca fiind săvârșită de către

inculpat și să aprecieze probele administrate, însă, instanța de apel, în conținutul

deciziei a indicat că „Potrivit rechizitoriului Stănilă B. este învinuit de...”, cu

descrierea în continuare a învinuirii.

Ori, instanța de apel urma să facă o analiză a probelor existente și să se expună

asupra acestora în vederea probării vinovăției inculpatului, precum și să constate în

partea descriptivă a deciziei adoptate fapta prejudiciabilă săvârșită de acesta.

Conform practicii CtEDO, la judecarea cauzelor penale referitoare la

încălcarea drepturilor fundamentale, la caz – dreptul la viață, instanțele naționale

trebuie să cerceteze dosarele inclusiv sub aspectele enunțate și să adopte soluții prin

care să fie respectate cu diligență drepturile, atât ale persoanelor învinuite, cât și ale

părților vătămate.

Totodată, instanța de apel nu s-a expus asupra chestiunilor și nu a dat o analiză

obiectivă circumstanțelor expuse în decizia Curții Supreme de Justiție din

26.03.2019.

Astfel, instanța de apel nu a dat apreciere circumstanțelor și probelor acuzării

privind temeiurile legale de a relua urmărirea penală - existența faptelor noi sau

recent descoperite, în raport cu respectarea dreptului la viață, prevăzut de art. 2

CEDO, care include și obligația pozitivă a statului de a lua toate măsurile necesare

pentru protecția acestui drept, desfășurarea unei anchete eficiente cu privire la

cauzele decesului părții vătămate cu consecința pedepsei celor vinovați, circumstanțe

care și au fost invocate de către Procurorul General în ordonanța de reluare a

urmăririi penale în privința inculpatului.

Instanța de apel, respingând argumentul procurorului că ordonanța de reluare a

urmăririi penale din 15.07.2016 a fost adusă la cunoștința învinuitului și apărătorului,

nefiind contestată în cursul urmăririi penale, astfel, rămânând definitivă și irevocabilă

și constatând că în rezultatul studierii materialelor dosarului nu reiese aducerea la

cunoștință învinuitului Stănilă B. și apărătorului acestuia, a lăsat fără apreciere faptul

că, la 11.01.2017, învinuitul Stănilă B. a refuzat să semneze ordonanța de punere sub

învinuire, după ce a făcut cunoștință, fapt confirmat și de către apărătorul său, V.

Șoitu, precum și faptul că refuzul de a se prezenta la organul de urmărire penală

pentru a face cunoștință cu materialele cauzei, refuzul de a semna ordonanța de

punere sub învinuire, de fapt, confirmă că acesta a cunoscut despre desfășurarea

urmăririi penale, ordonanța de punere sub învinuire nefiind contestată de apărare pe

acest temei.

La fel, instanța de apel nu a cercetat amănunțit aspectele învinuirii înaintate, nu

a verificat și nu a apreciat profund probele administrate și examinate în instanță în

strictă conformitate cu cerințele legii, precum și nu a dat o evaluare cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, prezența

sau lipsa elementelor infracțiunii incriminate inculpatului.

Pe lângă aceasta, instanțele de fond și de apel și-au motivat soluțiile sale prin

faptul că ordonanța Procurorului General din 15.07.2016 este nulă, iar ordonanța de

clasare a urmăririi penale din 01.04.2014 este definitivă.

În asemenea situație, motivul de încetare a procesului penal ar fi cel prevăzut la

art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală - există o hotărâre a organului de

urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă de încetare a urmăririi

penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire penală sau de clasare a procesului

penal.

În drept, recursul este fondat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul, instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul, instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația inculpatului. În corespundere cu art. 6 pct. 111) și 44) Cod de

procedură penală, eroare gravă de fapt reprezintă stabilirea eronată a faptelor, în

existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau

sau prin denaturarea conținutului acestora. Viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, constituie încălcare esențială a

drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii

Moldova și de alte legi naționale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, (pct. 8.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 7. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind încetarea procesului penal în privința inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul de pe rol (pct. 2. - 7. din decizie).

Soluția instanței de apel coroborează și cu următoarele împrejurări.

Potrivit art. 7 alin. (2) Cod penal, art. 22 alin. (2), 3 alin. (1), 287 alin. (4), 230

alin. (2) Cod de procedură penală (red. 2015), art. 4 Protocol 7 CEDO, în vigoare și

obligatorie pentru R. Moldova din data ratificării - 24.07.1997, nimeni nu poate fi

supus de două ori urmăririi penale și pedepsei penale pentru una și aceeași faptă. În

desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi

penale și al judecării cauzei în instanța judecătorească. În cazurile în care ordonanța

de scoatere a persoanei de sub urmărire a fost adoptată legal, reluarea urmăririi

penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu

fundamental în cadrul urmăririi precedente a afectat hotărârea respectivă.

Conform jurisprudenței naționale, ordonanțele de încetare a urmăririi penale, de

clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire penală pot fi

casate, cu reluarea urmăririi penale, doar în cazul în care sunt invocate fapte noi sau

recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat

ordonanța atacată. Fapte noi constituie date despre circumstanțele de care nu avea

cunoștință organul de urmărire penală la data adoptării ordonanței atacate și care nici

nu puteau fi cunoscute la acea dată. Noi trebuie să fie probele administrate în cadrul

cercetării altor cauze, și nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja

cunoscute în cauza respectivă. Fapte recent descoperite sunt faptele care existau la

data adoptării ordonanței atacate, însă nu au putut fi descoperite. Atitudinea unei părți

care, cunoscând un fapt sau o împrejurare ce îi era favorabilă, a preferat să păstreze

tăcerea nu poate justifica mențiunea unei erori judiciare și nu poate constitui un

obstacol la admiterea reluării urmăririi penale dacă prin alte mijloace de probă

asemenea împrejurări nu au putut fi descoperite la acel moment (Hotărârea Plenului CSJ

Cu privire la practica asigurării controlului judecătoresc de către judecătorul de instrucție în

procesul urmăririi penale nr. 7 din 04.07.2005, pct. 5.5.).

Conform ordonanței din 30.12.2013, Stănilă B. a fost recunoscut în calitate de

bănuit, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Prin ordonanța din 28.03.2014, Stănilă B. a fost pus sub învinuire de săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Potrivit ordonanței procurorului în Procuratura municipiului Chișinău, D.

Stoicev, din 01.04.2014, s-a dispus clasarea urmăririi penale pe cauza penală nr.

2013158069, în ordinea prevederilor art. 275 pct. 3) Cod de procedură penală și

scoaterea integrală de sub urmărire penală a învinuitului Stănilă B. pe motivul că

fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3) lit.

b) Cod penal sau careva contravenție. În descriptivul ordonanței este invocat că:

„...fiind audiat în calitate de bănuit, Stănilă B. a declarat că, deplasându-mă cu

viteza de aproximativ 50 km/oră, careva obstacole pe traseu nu erau, traseul era

liber. La un moment dat, pe neprins de veste, din partea dreaptă, din spartele unui

automobil care staționa pe partea dreaptă a acostamentului, a apărut în fața mea un

copil minor. Am încercat imediat să evit tamponarea, concomitent am frânat și am

virat la stânga. În condițiile respective era practic imposibil de evitat tamponarea,

care a avut loc la partea dreaptă din față, lateral din dreapta... Succesorul părții

vătămate, Neagu T., a menționat că, din spusele vecinilor, am aflat că fiica mea

venea de la barul care se află peste drum de casa noastră. La un moment s-a întâlnit

cu o prietenă. În timp ce fiica a început să traverseze drumul, a privit în partea

dinspre Cahul și mai apoi s-a întors brusc înapoi, dorind să evite tamponarea, însă

nu a reușit... Martorul Caisîn Z. a declarat că, lângă locul accidentului, și anume

pe partea dreaptă, era parcată o rutieră albă... Deci, în cadrul urmăririi penale nu

au fost acumulate suficiente probe care ar demonstra incontestabil vinovăția lui

Stănilă B. în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal,

fiind astfel epuizate toate mijloacele și posibilitățile prevăzute de legislația în vigoare

de a acumula și administra astfel de probe..., reieșind din probele acumulate,

vinovat de comiterea accidentului rutier este pietonul, care a ignorat prevederile pct.

114 (1-2) din RCR..., Conform raportului de expertiză nr. 262 din 25.11.2013,

decesul cet. Neagu I. a survenit în rezultatul asfixiei mecanice prin obturația căilor

respiratorii cu mase vomitate... Astfel, s-a stabilit că în acțiunile conducătorului de

mijloc, Stănilă B., nu sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, fapta acestuia nu întrunește elementele

infracțiunii sau a careva contravenție...”.

Conform ordonanței din 15.07.2016, Procurorul General interimar, Eduard

Harunjen, conducându-se de prevederile art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, a

dispus: „Anularea ordonanței privind clasarea cauzei penale nr. 2013158069 emisă

la 01.04.2014 de către procurorul în Procuratura mun. Chișinău, D. Stoicev.

Reluarea urmăriri penale în cauza penală nr. 2013158069.”. În descriptivul

ordonanței este indicat că: „...procurorul D. Stoicev a ignorat prevederile art. 254

alin. (1) Cod de procedură penală, conform cărui organul de urmărire penală este

obligat să ia toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele,

completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei pentru stabilirea adevărului. Nu a