1ra-24/2020 — 362-1 alin. 2 lit. b, c CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 05 iulie 2018, a Aliona Sofroni fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (2) lit. b), c) Cod penal și în baza acestei legi, cu aplicarea prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsă sub formă de amendă în beneficiul statului în mărime de 640 (șase sute patruzeci) unități convenționale, ceea ce constituie suma de 32 000,00 (treizeci și două mii) lei, cu privarea de dreptul de a organiza migrațiuni pe un termen de 1 (unu) an. A fost recunoscută persoana juridică SC „Politur ST” SRL vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (2) lit. b), c) Cod penal și în baza acestei legi, cu aplicarea art. 364/1 Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsă sub formă de amendă în beneficiul statului în mărime de 2250 (două mii două sute cincizeci) unități convenționale, ceea ce constituie suma de 112 1 500,00 (una sută douăsprezece mii cinci sute) lei, cu privarea de dreptul de a organiza migrațiuni pe termen de 1 (unu) an. A fost respinsă solicitarea privind încasarea în mod solidar de la Aliona Sofroni și persoana juridică SC „Politur ST” SRL în contul statului a venitului în sumă de 84000 (optzeci și patru mii) dolari SUA, ca neîntemeiată. A fost respinsă solicitarea privind încasarea, în mod solidar, de la Aliona Sofroni și persoana juridică SC „Politur ST” SRL, în contul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 1897,30 (una mie opt sute nouăzeci și șapte lei și 30 bani) lei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat în fapt că, Sofroni Aliona, începând cu anul 2015 până în prezent, aflându-se în mun. Chișinău, folosind în activitatea infracțională SC „Politur ST” SRL, în cadrul căreia deținea funcția de administrator, având intenția comiterii infracțiunii de organizare a migrației ilegale pe teritoriul diferitor țări a persoanelor ce nu sunt cetățeni sau rezidenți a acestor state, urmărind realizarea acestei intenții infracționale și scopul obținerii unui profit din această activitate infracțională, a organizat migrația ilegală în statul Israel a mai multor cetățeni ai Republicii Moldova. Astfel, în perioada vizată, Sofroni Aliona, prin participație cu SC „Politur ST” SRL, urmărind scopul obținerii profitului, încasând aproximativ câte 7000 dolari SUA de la fiecare persoană, a întreprins acțiuni în vederea organizării intrării și șederii ilegale în statul Israel a cetățenilor Republicii Moldova menționați supra, care nu sunt nici cetățeni, nici rezidenți ai acestui stat. Întru realizarea intențiilor infracționale, în perioada anului 2015 până în prezent, Sofroni Aliona, s-a întâlnit cu potențialii emigranți, cărora le-au fost explicate condițiile contractuale și de muncă în statul Israel, documentele necesare pentru deschiderea vizei de intrare și ședere în statul Israel și remunerația ilicită în sumă de aproximativ 7 000 dolari SUA pentru persoană, care urma a fi achitată acestora. În continuare, Sofroni Aliona, conform înțelegerii cu SC „Politur ST” SRL, urmărind scopul infracțional, a primit de la mai mulți cetățeni ai Republicii Moldova, un set de documente, totodată, asumându-și angajamentul de a perfecta actele obligatorii pentru deschiderea vizei de muncă în statul Israel. În așa mod, de către Sofroni Aliona, a fost organizată falsificarea certificatelor care atestă absolvirea cursurilor specializate de îngrijire a bătrânilor, comisiile medicale care atestă starea sănătății a emigranților. Ulterior, Sofroni Aliona, conform înțelegerii cu SC „Politur ST” SRL, a perfectat pe numele emigranților câte un pachet de documente falsificate în circumstanțe necunoscute, necesare pentru depunerea lor în acest scop la Consulatul Israelului din or. Kiev, R. Ucraina, precum și au instructat emigranții cu privire la circumstanțele care urmau să le comunice în cadrul întrevederii ce urma să aibă loc la Consulat, cu prezentarea informației despre scopul plecării sale peste hotare. Continuându-și acțiunile sale criminale, Sofroni Aliona, conform înțelegerii cu SC „Politur ST” SRL, aflând-se în mun. Chișinău, Republica Moldova, a 2 transmis emigranților documentele necesare pentru depunerea lor la Consulatul Statului Israel din or. Kiev, Republica Ucraina, iar pentru organizarea ilegală a acestor acțiuni, a primit de la ultimii, remunerația ilicită în sumă de aproximativ 7 000 dolari, pentru persoană. Ulterior, Sofroni Aliona, prin participație cu SC „Politur ST”SRL, a organizat transportarea emigranților la Consulatul statului Israel din or. Kiev Ucraina, unde de către ultimii, au fost depuse seturile de acte falsificate, în baza cărora au fost perfectate vize de intrare și ședere, în temeiul cărora, emigranții în mod ilegal au intrat pe teritoriul statului Israel. Persoana juridică SC „Politur ST” SRL, începând cu anul 2015 până în prezent, desfășurând activitatea în xxxxx, prin participație cu administratorul întreprinderii, Sofroni Aliona, având intenția comiterii infracțiunii de organizare a migrației ilegale pe teritoriul diferitor țări a persoanelor ce nu sunt cetățeni sau rezidenți a acestor state, urmărind realizarea acestei intenții infracționale și scopul obținerii unui profit din această activitate infracțională, a organizat migrația ilegală în statul Israel a mai multor cetățeni ai Republicii Moldova. Astfel, în perioada vizată, Societatea Comercială SC „Politur ST” SRL prin participație cu Sofroni Aliona, urmărind scopul obținerii profitului, încasând aproximativ câte 7 000 dolari SUA de la fiecare persoană, a întreprins acțiuni în vederea organizării intrării și șederii ilegale în statul Israel a cetățenilor Republicii Moldova menționați supra, care nu sunt nici cetățeni, nici rezidenți al acestui stat întru realizarea intențiilor infracționale, în perioada anului 2015 până în prezent, Sofroni Aliona, s-a întâlnit cu potențialii emigranți, cărora i-au fost explicate condițiile contractuale și de muncă în statul Israel, documentele necesare pentru deschiderea vizei de intrare și ședere în statul Israel și remunerația ilicită în sumă de aproximativ 7 000 dolari SUA pentru persoană, care urma a fi achitată acestora. În continuare, Societatea Comercială SC „Politur ST” SRL, prin participație cu Sofroni Aliona, urmărind scopul infracțional, a primit de la mai mulți cetățeni ai Republicii Moldova, un set de documente, totodată, asumându-și angajamentul de a perfecta actele obligatorii pentru deschiderea vizei de muncă în statul Israel. În așa mod, de către SC „Politur ST” SRL, a fost organizată falsificarea certificatelor care atestă absolvirea cursurilor specializate de îngrijire a bătrânilor, comisiile medicale care atestă starea sănătății a emigranților. Ulterior, Societatea Comercială SC „Politur ST” SRL prin participație cu Sofroni Aliona, a organizat perfectarea pe numele emigranților câte un pachet de documente falsificate în circumstanțe necunoscute, necesare pentru depunerea lor în acest scop la Consulatul Israelului din or. Kiev, R. Ucraina, precum și au instructat emigranții cu privire la circumstanțele care urmau să le comunice în cadrul întrevederii ce urma să aibă loc la Consulat, cu prezentarea informației despre scopul plecării sale peste hotare. Continuându-și acțiunile sale criminale, Sofroni Aliona, conform înțelegerii cu SC „Politur ST” SRL, aflând-se în mun. Chișinău, Republica Moldova, a transmis emigranților documentele necesare pentru depunerea lor la Consulatul 3 Statului Israel din or. Kiev, Republica Ucraina, iar pentru organizarea ilegală a acestor acțiuni, a primit de la ultimii, remunerația ilicită în sumă de aproximativ 7 000 dolari, pentru persoană. Ulterior, Societatea Comercială SC „Politur ST” SRL prin participație cu Sofroni Aliona, a organizat transportarea emigranților la Consulatul statului Israel din or. Kiev Ucraina, unde de către ultimii, au fost depuse seturile de acte falsificate, în baza cărora au fost perfectate vize de intrare și ședere, în temeiul cărora, emigranții în mod ilegal au intrat pe teritoriul statului Israel. Acțiunile inculpatei Sofroni Aliona și SRL „Politur ST” au fost încadrate în baza art. 3621 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, organizarea migrațiunii ilegale, adică organizarea, în scopul obținerii, direct, a unui folos financiar, a intrării, șederii și tranzitării ilegale a teritoriului unui stat, a persoanei care nu este nici cetățean și nici rezident al acestui stat, săvârșită asupra mai multor persoane, de două persoane.

Procurorul a contestat sentința cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia cu dispunerea confiscării mijloacelor bănești obținute în urma activității criminale în sumă totală de 84000 dolari SUA. În argumentarea apelului a invocat că, dacă la baza documentelor ce au permis plecarea persoanelor peste hotare, în speță a martorilor, nu erau puse documente falsificate, nu erau achitate serviciile și încasate sumele de bani cuprinse între 7000 euro și 10000 euro pentru fiecare persoană, printr-un simplu calcul matematic rezultă că minimum 12 persoane (martorii audiați) au migrat ilegal, în baza actelor false primite de la persoanele vinovate, care au obținut un venit minim de 84000 euro, ce urmează a fi încasați în contul statului, în conformitate cu prevederile lit. b) alin. (2) art. 106 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2019, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința, în partea ce se referă la confiscare, și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: S-a încasat în mod solidar de la Sofroni Aliona și SRL „Politur ST” suma de 84000 dolari SUA cu titlu de confiscare a mijloacelor bănești obținute în rezultatul activității criminale. 4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a menționat, că la pronunțarea sentinței, prima instanță, corect, a stabilit circumstanțele de fapt (fapta comisă) și just a concluzionat că inculpații au săvârșit anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel a considerat că prima instanță neîntemeiat a dispus respingerea solicitării acuzatorului de stat, cu privire la dispunerea confiscării a mijloacelor bănești obținute în urma activității criminale în sumă totală de 84000 dolari SUA. 4 Confiscarea specială este o măsură de siguranță de drept penal cu caracter patrimonial care constă în trecerea în patrimoniul statului a unor bunuri sau valori care au servit la săvârșirea faptei penale sau au rezultat din săvârșirea acesteia, ori sunt deținute contrar legii. Ea se face în scopul excluderii pericolului de a fi săvârșite noi fapte penale. Pentru a aplica confiscarea specială, este necesar a constata că: a) făptuitorul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală indiferent dacă el a fost pedepsit penal sau absolvit de răspunderea penală în condițiile legii (în cazul minorilor, persoanelor incapabile etc); b) făptuitorul a utilizat obiecte, lucruri pentru săvârșirea infracțiunii (unelte, mecanisme, mașini, nave acvatice, arme etc.) care aparțin lui sau complicilor la infracțiune; c) făptuitorul a dobândit produse, bunuri prin fapta penală săvârșită, realizând latura obiectivă a infracțiunii. La caz, instanța de apel a reținut că sunt întrunite toate condițiile pentru dispunerea confiscării sumei bănești în mărime de 84000 dolari SUA. Instanța de apel a constatat că confiscarea este o măsură de siguranță, aplicarea căreia constituie o împuternicire exclusivă a instanței de judecată. Respectiv, doar instanța de judecată poate dispune această măsură. Sancțiunea respectivă poate fi dispusă indiferent de faptul dacă în rechizitoriu este stipulată o asemenea solicitare. Confiscarea constituie o măsură de siguranță și, asemenea pedepsei, nu face parte din „limitele învinuirii”, care trebuie stipulate în rechizitoriu, deoarece se referă la regimul sancționator și nu la caracteristicile faptei comise. Totodată, instanța de apel a reținut că suma este una exactă. Cele 12 persoane audiate în calitate de martori au achitat sume de bani care variau de la 7000 - 10 000 dolari SUA. Prin urmare, suma de 7000 dolari SUA (sau suma „aproximativ 7000 dolari SUA” expresie utilizată de către prima instanță) este suma probată în afara oricărui dubiu. Martorii respectivi au achitat sume mai mari (10000 dolari SUA, 10400 dolari SUA, 10500 dolari SUA), dar cu certitudine este stabilită suma de 7000 dolari SUA. Astfel, suma care urmează a fi încasată este una certă. Mai mult, sumele respective nu au fost contestate de inculpați. Referitor la argumentul părții apărării precum că din aceste sume au fost achitate impozite și suportate cheltuieli, instanța de apel a reținut că aceste sume (câte 7000 dolari SUA) au fost încasate în rezultatul comiterii unei infracțiuni. Respectiv, sumele încasate în rezultatul comiterii unor acțiuni ilegale (la caz, a infracțiunii) nu pot fi obiectul unor deduceri de impozite și cheltuieli. Doar din sumele obținute pe cale legală pot fi deduse impozitele achitate și cheltuielile. Prin urmare, contabilizarea acestor sume nu le face a fi unele legale.

Împotriva deciziei instanței de apel, la 18 martie 2019, în termen, declară recurs ordinar avocatul Staruș Denis în numele inculpatei Sofroni Aliona și SRL „Politur ST” SC, prin care solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței în partea în care a fost respinsă cerința de confiscare specială solidară a sumei de 84000 dolari SUA din contul inculpaților. 5 În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6), 8) și 12) alin. (1) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente: - solicitarea procurorului de a fi încasată suma de 84000 dolari SUA a fost înaintată verbal, fără a indica motive și circumstanțe în cadrul pledoariilor în faza finală a examinării cauzei penale în prima instanță. Astfel, ca rezultat prima instanță corect a indicat că solicitarea de încasare a sumei de 84 000 dolari SUA, urma fi indicată în rechizitoriu, urma a fi motivată și argumentată și pusă la dispoziția inculpaților și apărării ca aceasta să poată să facă cunoștință cu aceste circumstanțe; - acuzarea a solicitat în cadrul pledoariilor în prima instanță „încasarea” sumei de 84000 dolari SUA, însă deja în cererea de apel solicită „confiscarea” , ceea ce se deosebește esențial, deoarece pentru a solicita încasarea sumei indicate, urma a fi depusă acțiune civilă, cerere însă pentru confiscare urma ca suma de bani să fie recunoscută ca corp delict; - instanța de apel a dispus încasarea sumei de 84000 dolari SUA, ceea ce nu este prevăzut în art. 106 Cod penal, or, legislația penală indică cu certitudine că sumele sau bunurile obținute din activitatea infracțională -„se confiscă” dar nu se încasează; - procurorul în susținerea cerinței de încasare sau confiscare a sumei de 84000 dolari SUA nu a indicat în rechizitoriu și în anexa la rechizitoriu cerința respectivă și nu are dreptul să solicite circumstanțe noi în cadrul pledoariilor; - argumentul instanței de apel precum că: „Sancțiunea respectivă poate fi dispusă indiferent de faptul dacă în rechizitoriu este stipulată o asemenea solicitare. Și confiscarea constituie o măsură de siguranță și, asemenea pedepsei, nu face parte din „limitele învinuirii”, care trebuie stipulate în rechizitoriu, deoarece se referă la regimul sancționator și nu la caracteristicile faptei comise”, nu este una legală. Fiecare etapă a urmării penale și a procesului penal este reglementată de Codul de procedură penală, care prevede în art. 296 alin. (4) că: La rechizitoriu se anexează o informație cu privire la durata urmăririi penale, măsurile preventive aplicate, durata arestării preventive, corpurile delicte și locul lor de păstrare, acțiunea civilă, măsurile de ocrotire, alte măsuri procesuale, precum și cheltuielile judiciare. Astfel instanța de apel, ilegal a indicat că în învinuire și rechizitoriu nu se indică cerința și argumentele de confiscare specială și încasarea cheltuielilor; - sunt neîntemeiate alegațiile procurorului, și concluziile instanței de apel care menționează că Sofroni Aliona și SRL „Politur ST” au recunoscut faptele imputate în baza ordonanței de punere sub învinuire și astfel, au recunoscut că au primit de la fiecare emigrant câte 7 mii dolari SUA, ori din însăși ordonanța de învinuire și rechizitoriu dar și din cererea de apel se deduce faptul că emigranții achitau aproximativ câte 7000 dolari SUA, dar suma nefiind exprimată concret și cert. La fel, invocarea faptului că suma de 84000 dolari SUA este una fixă și certă contravine materialelor dosarului, deoarece începând cu rechizitoriul și alte acte cercetate se distinge că suma indicată este una - „aproximativă”, această 6 sintagmă se regăsește în toate actele de procedură cu excepția deciziei instanței de apel; - SRL „Politur-ST” este înregistrată în Registrul de Stat al persoanelor juridice încă din 13.02.2007 și dispune de licență și activează în domeniul plasării în câmpul muncii al cetățenilor inclusiv în străinătate. Sofroni Aliona fiind conform extrasului - administrator. Sumele încasate de la Popa Elizaveta, Ceban Irina, Oancea Aurelia, Craescu Nadejda, Negru Agrepina, Sochin Natalia, Comerzan Natalia, Postica Aliona, Ter Evghenia, Positca Ala, Mereuța Valentina, Lașcu Galina, Dimirov Elena - au fost contabilizate de SRL „Politur-ST” și declarate fiind veniturile întreprinderii, dar nu bunuri obținute pe cale criminală. La fel, SRL „Politur-ST” având licență de plasare a cetățenilor în câmpul muncii peste hotare, activa legal în acest sector și conform învinuirii se constată că inculpații au contribuit la plecarea emigraților la muncă în Israel prin prezentarea certificatelor de trecere a orelor specializate care erau false și nicidecum că activează ilegal și obțin venituri ilegal; - mijloacele financiare pasibile confiscării special în sumă de 84000 dolari SUA, nu au fost recunoscute în calitate de corpuri delicte or, conform art. 158 alin. (1) Cod procedură penală, corpuri delicte sunt recunoscute obiectele în cazul în care există temeiuri de a presupune că ele au servit la săvârșirea infracțiunii, au păstrat asupra lor urmele acțiunilor criminale sau au constituit obiectivul acestor acțiuni, precum și bani sau alte valori ori obiecte și documente care pot servi ca mijloace pentru descoperirea infracțiunii, constatarea circumstanțelor, identificarea persoanelor vinovate sau pentru respingerea învinuirii ori atenuarea răspunderii penale.

Judecând recursul ordinar declarat și verificând argumentele invocate în raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost 7 apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate. După cum rezultă din materialele cauzei, apărarea invocă drept temeiuri pentru casarea deciziei recurate prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și când 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, precum și când 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Examinând argumentele recursului prin prisma temeiurilor de casare invocate, Colegiul penal constată că recurentul este îndreptățit să afirme că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea dispunerii confiscării speciale a mijloacelor bănești obținute în rezultatul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (2) lit. b), c) Cod penal. Astfel, verificând criticile recurentului, în raport cu actele cauzei, instanța de recurs constată că instanța de apel, judecând apelul, nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție pripită și vădit nemotivată în partea dispunerii confiscării speciale, prin ce a admis eroarea de drept prescrisă de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Or, din conținutul deciziei recurate se atestă că instanța de apel referindu-se la solicitarea procurorului din cererea de apel cu privire la dispunerea confiscării mijloacelor bănești obținute în urma activității criminale în sumă totală de 84000 dolari SUA, face referire la prevederile art. 106 Cod penal și la considerente teoretice ce vizează cazurile în care instanțele de judecată pot dispune confiscarea specială, însă nu raportează aceste prescripții la speța examinată. Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind eronată și contrară materialelor cauzei concluzia instanței de apel cu referire la faptul, că suma de 84000 dolari SUA este una fixă și certă, deoarece reieșind din conținutul ordonanței de punere sub învinuire și rechizitoriu, dar și din cererea de apel se deduce faptul că procurorul indică că emigranții achitau aproximativ câte 7000 dolari SUA, însă de către acuzarea de stat nu au fost prezentate date concrete cu privire la sumele achitate de către fiecare din martorii audiați pe dosar, din care ar rezulta expres 8 sumele pe care le pretinde pentru a fi confiscate din contul inculpatei Sofroni Aliona și SRL „Politur ST”. Mai mult, dispunând confiscarea specială în mod solidar din contul acestora a sumei de 84000 dolari SUA, în temeiul art. 106 Cod penal, instanța de apel operează în mod divergent cu noțiunea de încasare, ceea ce nu se referă la norma de referință. În concluzie, instanța de recurs atestă că decizia instanței de apel nu cuprinde relevarea considerentelor, precum și a temeiurilor de fapt și de drept, care au fundamentat concluzia despre necesitatea aplicării confiscării speciale asupra mijloacelor bănești în sumă totală de 84000 dolari SUA. În principiu, lipsa unei motivări adecvate cerințelor legii într-o hotărâre judecătorească afectează grav respectarea garanțiilor procedurale a părților la un proces echitabil. În același timp se precizează că, obligația instanței de a-și motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui proces echitabil. Or, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85). În speță, după cum s-a relevat deja, instanța de apel, nu a expus în textul deciziei adoptate, un minim necesar de argumentare pentru a confirma legalitatea și necesitatea dispunerii confiscării speciale în mod solidar de la Sofroni Aliona și SRL „Politur ST” a mijloacelor bănești în sumă totală de 84000 dolari SUA, fără a verifica dacă aceste sume sunt certe și confirmate prin careva probe. Prin urmare, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să determine dacă caracterul ilicit de proveniență a mijloacelor bănești, a căror confiscare se cere, se dovedește indubitabil prin careva acte confirmative. Or, în sensul alin. (3) art. 46 din Constituție, principiul constituțional al prezumției dobândirii licite a averii instituie o protecție generală ce se aplică tuturor persoanelor, în egală măsură și în același volum. În același context art. 54 din Constituție, urmează a fi interpretat în coroborare cu articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană, în sensul în care impune exigența ca orice ingerință în dreptul de proprietate să aibă o bază legală, suficient de accesibilă, clară și previzibilă. Proprietatea este unul dintre domeniile referitor la care Curtea Europeană a statuat aplicabilitatea art. 6 din Convenția Europeană. În speță, instanța de apel, prin motivarea formulată și pusă la baza confiscării mijloacelor bănești respective, indubitabil că a admis o ingerință neproporțională în dreptul acestora la proprietate. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, argumentând clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct. 6 al prezentei decizii. 9

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Staruș Denis în numele inculpatei Sofroni Aliona și Societății cu Răspundere Limitată „Politur ST” SC, se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2019, în cauza penală privindu-i pe Sofroni Aliona xxxxx și SC „Politur ST” SRL, în partea confiscării în mod solidar de la Sofroni Aliona și SC „Politur ST” SRL a mijloacelor bănești obținute în rezultatul activității criminale și se dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune căilor de atac. Decizia motivată pronunțată la 13 martie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Toma Nadejda Țurcan Anatolie Cobzac Elena Boico Victor 10