1ra-292/20 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-292/20 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-292/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 august 2019, în cauza

penală privind-o pe

Tarus Aliona xxxx, născută la xx xxxx xxxx,

originară și domiciliată xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.03.2019 – 18.04.2019;

Instanța de apel: 18.05.2019 – 07.08.2019;

Instanța de recurs: 16.09.2019 – 12.02.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, Tarus Aliona a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 100 ore cu muncă

neremunerată în folosul comunității.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 4 480 lei,

a fost respinsă ca neîntemeiată.

și până la 03.07.2018, în condiții nestabilite de organul de urmărire penală, intenționat, în

mod ilegal, în scopul utilizării personale, a dobândit droguri de origine vegetală produse

din plantele de cânepă, pe care ulterior le-a păstrat și le-a folosit la domiciliul său din

orașul xxxx str. xxxx xxxx, utilizând o narghilea și mai multe fragmente de butelii

polimerice.

1

La data de 03.07.2018, în perioada orelor 06.40 - 09.00, în cadrul cauzei penale

nr.2017670364, a fost efectuată acțiunea de urmărire penală - percheziția domiciliului

Alionei Tarus, în rezultatul căreia au fost depistate și ridicate următoarele obiecte: în urna

de gunoi din bucătărie, au fost depistate 3 fragmente de sticle din masă plastică, străvezii,

cu depuneri de substanță solidă de culoare cafeniu-verzui pe partea interioară; într-un

dulap de la balcon, au fost depistate un fragment de sticlă din masă plastică, un utilaj

destinat fumatului de culoare violet- închis (narghilea), un utilaj metalic în formă

cilindrică cu capac de culoare roșie din plastic cu înscrisul „УPCCP”, o fiolă din sticlă cu

depuneri de substanță solidă de culoare întunecată pe ele. De asemenea, afară lângă

balcon, la distanța de aproximativ 3 metri a fost depistată o sticlă din plastic cu înscrisul

„Cristalină”, cu depuneri de substanță solidă de culoare întunecată pe pereții interiori, iar

pe acoperișul de la balcon, a fost depistată o sacoșă în care se afla o masă vegetală uscată,

mărunțită, de culoare verde, cu miros specific.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr.34/12/2-R-751 din 27.12.2018, masa

vegetală uscată, mărunțită, de culoare verde, ridicată la data de 03.07.2018 în urma

efectuării percheziției la domiciliul Alionei Tarus, situat în orașul xxxx str. xxxx xxxx,

reprezintă marihuană (materie uscată), care se atribuie la categoria substanțelor

stupefiante cu masa de 10,850 gr. Depunerile de pe fragmentele de butelie polimerică, de

pe suprafața unui capac din masă plastică de culoare roșie, de pe suprafața unei narghilea

(kalian), de pe pereții unui obiect din sticlă transparent ridicate în rezultatul aceleiași

percheziții, reprezintă rășină de canabis, cu cantitatea totală de 0,574 grame (0,128

g+0,173 g+0,035 g+0,011 g+ 0,058 g+0,112 g+0,056 g+0,001 g) care se atribuie la

categoria substanțelor stupefiante.

Conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de

substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea

de Guvern nr.79 din 23.01.2006, cantitatea de 0,574 grame rășină de canabis și 10,850

grame marijuana, se atribuie la substanțe narcotice în cantități mari.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite

pentru prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatei în beneficiul

statului a sumei de 4 480 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În argumentarea apelului a invocat că prima instanță neîntemeiat a respins demersul

acuzatorului privind încasarea de la inculpată a cheltuielilor judiciare ce au fost suportate

în legătură cu efectuarea acțiunilor de urmărire penală, și anume pentru efectuarea

expertixei dactiloscopice și a expertizei chimice.

Conform art.art.227-229 Cod de procedură penală, cheltuielile de judecată cuprind

sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, iar

recuperările acestora sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului

(art.229 alin.(1) Cod de procedură penală). Astfel, legea permite ca cheltuielile judiciare

să fie suportate de condamnați, însă instanța de judecată neîntemeiat a respins încasarea

cheltuielilor judiciare de la inculpata Tarus Aliona, în cazul dat suma de 4 480 lei, costul

rapoartelor de expertiză.

2

respins apelul declarat, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate.

instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele, fiind apreciate

corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra

vinovăției inculpatei de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, analizând materialele

cauzei, în raport cu normele relevante la caz, instanța de apel a constatat că, instanța de

fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală,

opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, n-a fost

viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de

procedură penală, astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu poate fi reținută o

altă situație de fapt decât cea reținută de către prima instanță.

Referitor la solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatei a

cheltuielilor judiciare în legătură cu efectuarea Raportului de expertiză judiciară

nr.34/12/2-R-750 din 04.09.2018 (f.d.128-132, vol. I) și Raportul de expertiză judiciară

nr.34/12/2-R-751 din 27.12.2018 (f.d.134-142 vol. I), prin care s-a constatat prezența

substanțelor narcotice sub formă de rășină de canabis și marijuana, în sumă de 4 480 lei,

instanța de apel a indicat că acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatei în

comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Astfel, cu trimitere la prevederile art.art.229 alin.(3), 227 alin.(3), 142 alin.(2) Cod de

procedură penală, art.art.2, 75 alin.(3) a Legii nr.68 din 14.04.2016, ,,Cu privire la

expertiza judiciară și statutul expertului judiciar”, instanța de apel a indicat că, rapoartele

de expertiză judiciară prin care s-a constatat prezența substanțelor narcotice sub formă de

rășină de cannabis și marihuana, au fost ordonate de către organul de urmărire penală, în

vederea stabilirii prezența substanțelor narcotice, fiind acțiuni procesuale ce țin de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina acuzării.

Instanța de apel a reiterat că, cheltuielile pentru efectuarea expertizelor judiciare la

caz, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului

necesar și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe

seama inculpatei, or, aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care

are un rol activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc

infracțiunea și identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii.

Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în

necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu

rămână nepedepsit.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, din materialele cauzei rezultă că inculpata

Tarus Aliona este invalid de gradul 2 (f.d.78 vol. II), fiind diagnosticată cu hepatită

cronică.

3

În circumstanțele date, Colegiul penal a considerat că nu pot fi încasate de la

inculpată cheltuielile judiciare, care nu dispune de mijloace necesare pentru achitarea

acestor cheltuieli, iar obligarea la plata cheltuielilor judiciare ar pune în dificultate

materială inculpata, care are o stare materială dificilă și necesită tratament permanent,

fapt dovedit prin înscrisurile anexate la materialele cauzei.

recurs ordinar solicitând casarea parțială acesteia, invocând ca temei de casare

prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, concretizând că decizia

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea neîncasării în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare, fapt ce denotă că soluția adoptată este una

vădit neîntemeiată, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate de către acuzatorul de stat în apelul declarat.

În susținerea solicitării sale, recurentul a invocat că soluția instanței de apel de a

respinge solicitarea acuzatorului de stat referitor la încasarea cheltuielilor judiciare în

sumă de 4 480 lei de la inculpate, este una vădit neîntemeiată, deoarece ținând cont de

prevederile art.229 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuielile pentru efectuarea

expertizei urmau a fi încasate din contul inculpatului, dat fiind faptul că efectuarea

cheltuielilor într-o cauză penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune

desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui care a

comis-o, ca urmare cheltuielile sunt imputate persoanei condamnate pentru săvârșirea

infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția infracțională, deoarece fără săvârșirea

infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Instanțele de judecată nu au clarificat obiectiv, necesitatea încasării cheltuielilor de

judecată, ținând cont de faptul că cheltuielile judiciare au fost suportate de către stat în

legătură cu efectuarea raportului de expertiză nr.34/12/2-R-750 din 04.09.2018 și

raportului de expertiză judiciară nr.34/12/2-R-751 din 27.12.2018, adoptând o decizie

neargumentată.

numele inculpatei, exprimându-și dezacordul cu cererea de recurs înaintată și solicitând

ca acesta să fie respins ca inadmisibil, cu menținerea deciziei atacate.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal reține că, procurorul nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele

de judecată și încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către inculpată, invocând doar

dezacordul cu soluția instanței de apel în partea ce ține de cheltuielile judiciare, din care

motiv hotărârea judecătorească contestată va fi supusă verificării doar sub acest aspect.

Verificând materialele cauzei, în raport cu alegațiile procurorului, instanța de recurs

4

ajunge la concluzia că cele invocate de recurent, nu și-au găsit confirmarea, iar soluțiile

adoptate pe marginea acestei spețe atât de către instanța de fond, cât și de cea de apel,

sunt legale, întemeiate și urmează a fi menținute integral.

Colegiul penal găsește vădit nefondată invocarea procurorului în partea ce ține de

pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, prevăzută de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală, privitor la neîncasarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

expertizelor judiciare din contul inculpatei, dat fiind că, art.143 alin.(1) Cod de procedură

penală stipulează expres că, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu

pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul

când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul.

Din actele cauzei se constată că, expertizele judiciare au fost dispuse de către organul

de urmărire penală în vederea acumulării probelor care confirmă vinovăția inculpatei,

acestea fiind o acțiune procesuală ce ține de administrarea probatoriului în vederea

posibilității formulării învinuirii și atragerea persoanei la răspundere penală, acțiune care

este pusă în sarcina părții acuzării.

Dispozițiile alin.(3), art.75 al Legii nr.68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza

judiciară și statutul expertului judiciar, expres stabilesc că „în cauzele penale, cheltuielile

pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din

bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) din Codul de

procedură penală”, la caz, ordonatorul expertizei fiind organul de urmărire penală și nu

partea apărării, prin urmare, instanțele de fond corect au ajuns la concluzia de a nu încasa

din contul inculpatei cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat.

Colegiul penal mai menționează că art.229 alin.(1) și (3) Cod de procedură penală,

stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau

persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a

acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra

situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Tot aici se menționează că, instanța de apel a constatat starea vulnerabilă al

inculpatei, care este invalid de gradul 2, fiind diagnosticată cu hepatită cronică și nu

dispune de mijloace necesare pentru achitarea acestor cheltuieli, iar obligarea la plata

cheltuielilor judiciare ar pune în dificultate materială inculpata, care are o stare materială

dificilă și necesită tratament permanent, fapt dovedit prin înscrisurile anexate la

materialele cauzei (f.d.78 vol. II), or, procurorul nu a prezentat probe ce ar confirma

veniturile și sursele financiare ale inculpatei ce ar face posibil încasarea cheltuielilor

judiciare din contul inculpatei Tarus Aliona.

Prin urmare, corect instanța de apel a statuat asupra faptului că, plata pentru

efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 4 480 lei, urmează a fi încasată din contul

bugetului de stat, dar nu a inculpatei, or, aceste cheltuieli sunt suportate de stat, care

reieșind din obligațiile pozitive ce țin de desfășurarea unui proces penal urmează să

realizeze în mod prompt și eficient acțiuni în vederea descoperirii infracțiunilor comise.

5

Astfel, instanța de recurs atestă că, cheltuielile suportate pentru efectuarea

expertizelor nominalizate urmează a fi acoperite de bugetul de stat, acestea neputând face

obiectul unei rambursări din partea inculpatei, în cazul în care acesta nu este ordonatorul

unei atare acțiuni procesuale.

Totodată, Colegiul penal reține că argumentele procurorului din recurs ce ține de

încasarea cheltuielilor judiciare sunt formale, deoarece se face referire doar la norme de

drept, fără a aduce careva motive în acest sens.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se constată

admiterea erorilor de drept semnalate de procuror și prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6)

Cod de procedură penală, iar la judecarea acestei cauze în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale prescrise de art.art.414-419 Cod de procedură penală și a

pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, neexistând vreun temei pentru admiterea

recursului în sensul declarat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 07 august 2019, în cauza penală privind-o pe Tarus Aliona xxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 12 martie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

6