1ra-377/20 — art. 187 alin. 2 lit. b, f CP

1ra-377/20 — art. 187 alin. 2 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-377/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Gorea Tatiana în numele inculpatului Loghinov Ruslan și de către

avocatul Bobu Petru în numele inculpatului Cucerenco Maxim prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2019,

în cauza penală privindu-i pe

Loghinov Ruslan XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Cucerenco Maxim XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

inculpatul Loghinov Ruslan a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub

formă de 5 ani și 3 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Inculpatul Cucerenco Maxim a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal fiindu-i stabilită o

pedeapsă sub formă de 5 (cinci) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

S-a respins solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor

judiciare.

Prin sentință s-a soluționat și chestiunea cu privire la corpurile delicte.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Popov Gheorghi în privința căruia

nu a fost declarat recurs ordinar.

1

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Popov

Gheorghi, la 06.07.2016, aproximativ la ora 08.30, aflându-se pe str. Iurie Gagarin,

7, mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane,

împreună cu Loghinov Ruslan și Cucerenco Maxim, în mod deschis au sustras din

geanta cet. Braga Veaceslav un telefon mobil de model "HTC" la prețul de 2000 lei,

un telefon mobil de model "San Francisco" în husă la prețul de 1030 lei și un telefon

mobil de model "Vodafone" la prețul de 500 lei, în care se afla cartela SIM cu nr.

061195130 și bani în sumă de 200 lei, după ce cu bunurile sustrase au dispărut într-

o direcție necunoscută, astfel cauzăndu-i părții vătămate Braga Veaceslav, daune în

proporții considerabile, în sumă totală de 3730 lei.

Astfel, instanța de fond a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Loghinov

Ruslan și Cucerenco Maxim au comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit.

b), f) Cod penal, jaful – adică „sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane

săvârșită de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”.

către:

2.1. Avocatul Gorea Tatiana în numele inculpatului Loghinov Ruslan, care a

solicitat admiterea cererii de apel, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi decizii

prin care inculpatul să fie achitat.

Invocând faptul că:

- instanța de fond nu a dat nici o apreciere probelor prezentate și pe care a fost

bazată poziția apărării, anume declarațiile inculpatului Loghinov Ruslan date în

instanța de judecată, declarațiile inculpaților Popov Gheorghi și Cucerenco Maxim.

Mai mult sentința de condamnare a fost bazată pe declarațiile martorului, care nu îl

cunoaște pe Loghinov Ruslan;

- instanța de fond nu a dat apreciere faptului că la confruntare cu partea

vătămată de către acesta a fost indicată altă persoană, în maiou alb, dar la data de

06.07.2016 Loghinov Ruslan a fost reținut și la reținere a fost îmbrăcat în maiou

negru cu mânicile lungi;

- mai mult ca atât, sunt încălcări procesuale la efectuarea urmăririi penale, nu

este în dosar ordonanța sau ordinul șefului Inspectoratului de Poliție Centru privind

schimbarea ofițerului de urmărire penală, nesemnarea de către ofițer de urmărire

penală Botnarenco Vitalii a ordonanței privind corpul delict, au fost stabilite

persoane cu încălcarea Codului de procedură penală referitor la procedura de

recunoaștere după fotografie, la care în afară de partea vătămată și ofițerul de

urmărire penală nu a participat nimeni, mai mult din declarațiile părții vătămate nu

rezultă că anume Loghinov Ruslan a comis infracțiunea.

2.2. Inculpatul Loghinov Ruslan care a solicitat admiterea apelului, casarea

sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat.

2

Invocând faptul că:

- nu a sustras careva bunuri și nu a comis careva infracțiune;

- prin declarațiile martorului ”Serghei” se confirmă că nu a comis nici o

infracțiune.

2.3. Inculpatul Cucerenco Maxim care a solicitat admiterea cererii de apel,

casarea sentinței cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie achitat, invocând

faptul că nu a participat la comiterea infracțiunii de jaf.

2019, s-au respins apelurile declarate ca fiind nefondate, s-au menținut prevederile

sentinței.

3.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat că, instanța de fond

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludentei, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpaților, Loghinov Ruslan,

Cucerenco Maxim încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 187 alin. (2),

lit. b), f) Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

săvârșit de mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Cu referire la argumentele avocatului Gorea Tatiana precum că din probele

administrate nu rezultă că Loghinov Ruslan a comis infracțiunea, instanța de apel a

notat că infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2), lit. lit. b), f) Cod penal a fost

comisă de către inculpați în coautorat, cu intenție directă de a sustrage de la partea

vătămată Braga Veaceslav a bunurilor sale.

Acest aspect fiind confirmat prin declarațiile părții vătămate Braga Veaceslav în

cadrul efectuării confruntării efectuate între Braga Veaceslav și Loghinov Ruslan.

Instanța de apel a respins alegațiile părții apărării potrivit cărora inculpații nu au

comis infracțiunea imputată lor, or, în cadrul cercetării judecătorești instanța de fond

a stabilit faptul că inculpații sunt autori ai infracțiunii imputate lor, fapt care rezultă

din declarațiile părții vătămate Braga Veaceslav, care i-a recunoscut în cadrul

urmăririi penale, drept persoane, care i-au sustras bunurile.

Totodată instanța de apel a menționat că prin procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din data de 07 iulie 2016, Braga Veaceslav l-a recunoscut

pe persoana sub nr. 4 pe Loghinov Ruslan și prin procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei din 11 aprilie 2016, prin care partea vătămată Braga Veaceslav, a

recunoscut persoana sub nr. 2 ca fiind Cucerenco Maxim.

Instanța de apel a respins argumentele avocatului Gorea Tatiana precum că

urmărirea penală a fost desfășurată cu încălcarea normelor stipulate în Codul de

procedură penală, și anume că în dosar nu este ordonanța sau ordinul șefului

Inspectoratului de Poliție Centru privind schimbarea ofițerului de urmărire penală,

nesemnarea de către ofițer de urmărirea penală Botnarenco Vitalii a ordonanței

3

privind corpul delict, au fost stabilite persoane cu încălcarea Codului de procedură

penală referitor la procedura de recunoaștere după fotografie, la care în afară de

partea vătămată și ofițerul de urmărire penală nu a participat nimeni.

Menționând în acest sens faptul că art. 251 alin. (4) Cod procedură penală, invocă

că încălcarea oricărei alte prevederi legale decît cele prevăzute în alin. (2) atrage

nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii - cînd partea este

prezentă, sau la terminarea urmăririi penale - cînd partea ia cunoștință de materialele

dosarului, sau în instanța de judecată - cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii

procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Din conținutul procesului-verbal de prezentare a materialelor de urmărire penală

învinuitului Loghinov Ruslan și avocatului Gorea Tatiana rezultă că careva obiecții

referitor la legalitatea efectuării acțiunilor procesuale nu au fost formulate.

La fel, instanța de apel a respins și argumentele avocatului Gorea Tatiana potrivit

cărora, instanța de fond nu a dat apreciere faptului că la confruntarea cu partea

vătămată de către acesta a fost indicată altă persoană, în maiou alb, dar la data de

06.07.2016 Loghinov Ruslan a fost reținut și la reținere a fost îmbrăcat în maiou

negru cu mîinicile lungi.

În acest sens, instanța de apel a relevat că la efectuarea confruntării efectuate între

Braga Veaceslav și Loghinov Ruslan, partea vătămată a indicat că „la data de

06.07.2016, orele 08:00, aflându-se pe str. Gagarin 7, mun. Chișinău, am văzut trei

persoane, printre ei era și această persoană care stă lângă mine (Loghinov Ruslan).

Ruslan, persoana care stă lângă mine, s-a apropiat din urma mea și stătea, ceilalți

doi stăteau în fata mea, în acest moment, acești doi, unul mi-a deschis un buzunar

si altul al doilea buzunar”. Totodată, partea vătămată Braga Veaceslav a indicat că

dânsul l-a recunoscut pe Loghinov Ruslan după aspectul feței, motiv pentru care,

alegațiile părții apărării referitor la faptul că de partea vătămată a fost indicată altă

persoană, în maiou alb, nu au putut fi reținute ca fiind pertinente.

Având în vedere cele menționate instanța de apel și-a întemeiat decizia de

condamnare a inculpaților pentru comiterea infracțiunii incriminate atât în baza

probelor administrate de către acuzatorul de stat, care au fost cercetate și examinate

atât în cadrul primei instanței, cât și în instanța de apel, cât și cu concursul analizei

faptului dacă condamnarea este justificată, „în afara oricăror dubii rezonabile” (a

se vedea hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Irlanda

c. Regatului Unit, 18 ianuarie 1978).

Astfel, instanța de apel a constatat în afara oricăror dubii rezonabile că acțiunile

inculpaților Loghinov Ruslan, Cucerenco Maxim întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2), lit. lit. b), f) Cod penal, individualizată

prin - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit de mai

multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

4

4.1. Avocatul Gorea Tatiana în numele inculpatului Loghinov Ruslan care a

invocat ca temeiuri de recurs art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 10), pct. 12) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei cu emiterea unei

decizii de achitare a inculpatului.

Invocând faptul că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită;

- instanța de apel nu s-a expus asupra faptului că sentința de condamnare a fost

bazată pe declarațiile martorului care nu-l cunoaște pe inculpat;

- nu au fost prezentate probe ce ar confirma vinovăția lui Loghinov Ruslan în

comiterea infracțiunii;

- nu s-au luat în considerare declarațiile inculpatului Popov Gheorghe care a

recunoscut vina și a declarat că el singur fără Loghinov Ruslan și Cucerenco Maxim

l-a jefuit pe partea vătămată;

- recunoașterea persoanei după fotografie a fost efectuată cu încălcarea

prevederilor art. 116 alin. (6) Cod de procedură penală;

- instanța de apel a refuzat, prin tăcere să se pronunțe asupra motivelor esențiale

invocate în istanța de apel declarate de partea apărării și de inculpatul, astfel

adoptând o decizie nemotivată ceea ce constituie la fel un viciu fundamental;

- încălcările normelor procesual-penale comise de instanța de apel lezează

dreptul inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 CEDO și constituie

un viciu fundamental care a afectat hotărârile atacate, adică reprezintă erori de drept

și impun soluția admiterii recursului.

4.2. Avocatul Bobu Petru în numele inculpatului Cucerenco Maxim care fără a

invoca vreun temei prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită

admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei la rejudecare.

Invocând faptul că:

- vinovăția inculpatului Cucerenco Maxim se sprijină numai pe declarațiile

părții vătămate; nefiind luate în considerare declarațiile inculpatului Popov

Gheorghe care a declarat că a comis infracțiunea singur fără Cucerenco Maxim;

- neîntemeiat instanța de apel a atribuit declarațiilor părții vătămate calitate de

probă forte, neluând în calcul că până la acest eveniment acesta nu-l cunoștea pe

inculpatul Cucerenco Maxim;

- de către organul de urmărire penală au fost încălcate prevederile art. 116 Cod

de procedură penală, iar recunoașterea după fotografie a inculpatului Cucerenco

Maxim nu corespunde prevederilor art. 260 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală;

5

- declarațiile martorului Vlas Feodor puse la baza sentinței de condamnare a

inculpatului nu probează faptul că acesta a comis infracțiunea, or martorul a indicat

că a văzut trei băieți, martorul Vintea Fiodor a declarat că când a discutat cu partea

vătămată acesta a arătat la două peroane ambele fiind în stare de ebrietate una fiind

Loghinov Ruslan, însă nu a indicat nimic asupra lui Cucerenco Maxim;

- în afară de procesul-verbal de confruntare nu există alte probe ce ar indica

asupra faptului că Cucerenco Maxim ar fi comis infracțiunea, mai mult din procesul-

verbal din 06.07.2016, rezultă că telefonul mobil de model „Vodafone” imputată lui

Cucerenco Maxim a fost ridicat de la altă persoană.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat

pentru inadmisibilitatea recursurilor ca fiind vădit neîntemeiate, invocând faptul că

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor apelanților iar motivarea

soluției corespunde dispozitivului hotărârii contestate. Cu referire la afirmațiile

recurenților precum că faptei săvârșite de inculpați i s-a dat o încadrare juridică

greșită, acuzatorul de stat a menționat faptul că dezacordul cu încadrarea juridică

reprezintă o modalitate de apărare și nu constituie temei pentru casarea hotărârii.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile,

fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. 1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în prezența temeiurilor menționate de norma dată.

6.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Gorea

Tatiana în numele inculpatului Loghinov Ruslan.

Verificând materialele cauzei, Colegiul penal constată că, temeiurile invocate

de recurent, prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 10) și pct. 12), Cod de

procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat

fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414

alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, Colegiul penal menționează că, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

6

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței, însă recurentul indicând această eroare de

drept, nu a concretizat care din aceste erori le pune la baza cererii de recurs și prin

urmare, prevederile art.427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sunt invocate

pur declarativ, fără o motivare clară.

Instanța de apel, la judecarea apelului și adoptarea deciziei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) și 436 Cod de procedură penală,

s-a expus detaliat și argumentat asupra motivelor relevante invocate în apelurile

declarate, fiind reflectate clar concluziile pe care se întemeiază soluția instanței de

apel în partea menținerii soluției primei instanțe în latura penală, întemeiată pe

cumulul de probe, cercetate, verificate și apreciate de ambele instanțe ierarhic

inferioare just prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele

în ansamblu din punct de vedere al corobororării lor, fără a manifesta o atitudine

selectivă față de probele administrate în prezenta cauză după cum indică recurentul,

ce denotă că instanțele de judecată nu au admis vreo eroare de fapt sau de drept ce

ar afecta legalitatea hotărârilor adoptate, fapt ce determină lipsa unor temeiuri

justificative de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele contestate.

De asemenea, Colegiul, analizând temeiul invocat de către recurent prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, consideră că, în speță acesta

nu și-a găsit confirmarea, iar instanța de apel la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei în privința lui Loghinov Ruslan și-a motivat just soluția

adoptată, ținând cont de prevederile art. 61,75, 76, 77 Cod penal.

Instanța de recurs constată că instanța de fond corect a stabilit în privința

inculpatului Loghinov Ruslan pedeapsa penală, care este echitabilă, legală și bine

individualizată, aplicată în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași Cod, ținându-se cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acesteia.

Concluzia instanțelor de fond corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor

de stabilire a pedepsei, aceasta fiind echitabilă, proporțională faptelor săvârșite și

individualizată conform prevederilor legale. Totodată, Colegiul penal reține că în

cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singură în măsură să

înfăptuiască nemijlocit individualizarea pedepsei pentru infractorul care a comis

infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării acestei

operațiuni. Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

7

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și

cu periculozitatea infractorului, care au fost valorificate în prezenta cauză.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul și prin urmare, instanța de apel corect a ajuns la

concluzia că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în privința lui

Loghinov Ruslan poate fi atins doar prin stabilirea pedepsei sub formă de închisoare.

Referitor la eroarea invocată de recurent prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 12)

Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul

concluzionează, că acest temei pentru declararea recursului ordinar de asemenea nu

și-a găsit confirmare la examinare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept

invocată de recurent.

Instanța de recurs consideră nefondat argumentul recurentului precum că „nu

au fost prezentate probe ce ar confirma vinovăția lui Loghinov Ruslan în comiterea

infracțiunii imputate”, or, după cum urmează din materialele cauzei vinovăția

acestuia în comiterea infracțiunii a fost confirmată prin declarațiile părții vătămate

Braga Veaceslav (f.d. 90-93, Vol.II), declarațiile martorilor Vlas Fiodor (f.d. 153-

154, Vol.II), Vintea Fiodor (f.d. 155-156, Vol.II), Mizerschi Nicolae (f.d. 210,

Vol.II), care au fost apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală și care în coroborare cu celelalte probe confirmă înafara oricărui dubiu

rezonabil vinovăția inculpatului Loghinov Ruslan în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal.

Totodată argumentul recurentului precum că a fost încălcat dreptul

inculpatului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO, Colegiul penal îl

consideră declarativ, fără o argumentare clară prin ce anume s-a încălcat acest drept

al inculpatului, stabilind că de către prima instanță și instanța de apel s-a respectat

întru totul dreptul inculpatului la un proces echitabil.

6.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Bobu Petru

în numele inculpatului Cucerenco Maxim.

Instanța de recurs menționează că recurentul nu a invocat nici un temei

prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă își manifestă dezacordul

cu aprecierea probelor care au fost puse la baza sentinței de condamnare a lui

Cucerenco Maxim.

Instanța de recurs ține să menționeze faptul că alegațiile recurentului referitor

la faptul că declarațiilor părții vătămate li s-a atribuit o calitate de probă forte, sunt

nefondate or, la baza sentinței de condamnare au fost puse nu numai declarațiile

părții vătămate Braga Veceaslav, dar și declarațiile martorilor Vlas Fiodor (f.d. 153-

8

154, Vol.II), Vintea Fiodor (f.d. 155-156, Vol.II), Mizerschi Nicolae (f.d. 210,

Vol.II), care au confirmat declarațiile părții vătămate și care sunt în coroborare și cu

celelalte probe.

Instanța de recurs ține să menționeze că de către instanța de apel corect au fost

apreciate critic declarațiile inculpatului Cucerenco Maxim, or acestea au fost făcute

cu scopul de a se eschiva de la răspunderea penală pentru infracțiunea comisă și

reprezintă o metodă de apăsare a sa, mai mult cele declarate de inculpat nu au fost

confirmate prin careva probe.

Cu referire la faptul că procedura de recunoaștere a persoanei după fotografie

a inculpatului Cucerenco Maxim nu corespunde prevederilor art. 260 alin. (1) și (2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs ține să remarce faptul că art. 251 alin.

(4) Cod de procedură penală prevede că „încălcarea oricărei alte prevederi legale

decît cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul

efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale –

cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată – cînd

partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care

proba este prezentată nemijlocit în instanță”, fiind de menționat și faptul că deși

apărarea mizează pe această încălcare, faptul că inculpatul Cucerenco Maxim a

comis infracțiunea imputată se confirmă după cum a indicat instanța de recurs mai

sus și prin alte probe.

Analizând textul deciziei atacate ( f.d. 83-98 verso, Vol. III) în coraport cu

motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat asupra apelului declarat de inculpatul Cucerenco Maxim,

bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea

corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale

în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

nu constată vreo eroare de drept esențială ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Gorea

Tatiana în numele inculpatului Loghinov Ruslan și de către avocatul Bobu Petru în

9

numele inculpatului Cucerenco Maxim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 20 februarie 2019, în cauza penală privindu-i pe Loghinov

Ruslan XXX și Cucerenco Maxim XXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Boico Victor

Țurcan Anatolie

10