1ra-615/2020 — art. 188 alin. 2, lit. c, d CP

1ra-615/2020 — art. 188 alin. 2, lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-615/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte: Diaconu Iurie

judecători: Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de inculpat și

avocatul acestuia, Eugeniu Catana, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curți de Apel Chișinău din 09 octombrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Covali Aurel XXXXX, născut la XXXXX în XXXXX,

domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.03.2019 – 23.05.2019;

Instanța de apel: 27.06.2019 – 09.10.2019;

Instanța de recurs: 18.12.2019 – 29.01.2020.

c o n s t a t ă:

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. c) și d)

Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost respinsă pretenția acuzatorului de stat privind încasarea de la Covali Aurel a

cheltuielilor judiciare în sumă de 640 lei, ca fiind neîntemeiată.

23 septembrie 2017, aproximativ la ora 00:10, fiind sub influența alcoolului și având scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, fiind mascat, având pe cap o haină împletită cu găuri de

culoare albastru deschis, pe ascuns, a pătruns în domiciliul lui Țurcan Zinaida, situat în

XXXXX. În continuarea acțiunilor sale infracționale, aflându-se în odaia în care se afla

Țurcan Zinaida, i-a cerut acesteia să-i dea bani, la care ultima i-a comunicat că nu are bani,

iar în scop de înfrângere a voinței părții vătămate, a maltratat-o pe aceasta, aplicându-i o

lovitură cu palma peste față, de la ce ultima a căzut jos de pe pat. După ce victima s-a ridicat,

Covali Aurel, acționând în scopul realizării intenției infracționale până la capăt, în mod

repetat a solicitat de la Țurcan Zinaida să-i dea bani, aplicându-i o lovitură cu pumnul în față

și două lovituri cu pumnul în burtă. Ulterior, Covali Aurel a început să scotocească pe sub

pernă căutând bani, moment în care victima i-a spus că banii sunt în altă parte. Auzind

1

acestea, Covali Aurel i-a spus victimei să treacă să-i dea banii, iar pentru a nu o scăpa din

mâinile sale, o ținea de haine de la spate până ce victima a ajuns în coridor, unde din comodă

a scos portmoneul. Deschizând portmoneul și arătându-i că avea în jur de 300 lei, Țurcan

Zinaida i-a dat banii lui Covali Aurel, care a spus că sunt prea puțini și cerea ceva mai

mășcat, și anume, obiecte din aur. În urma acțiunilor criminale ale inculpatului, părții

vătămate Țurcan Zinaida i-au fost cauzate, potrivit concluziilor raportului de expertiză

judiciară nr. 129 din 18.10.2017, comoție cerebrală, fractura bilaterală a coastelor, echimoze

pe față, corp, membre, ce s-au format sub acțiunea traumatică a unui corp contondent, care

sunt caracteristice pentru violenta fizică, și duce la dereglarea sănătății mai mult de 21 zile,

iar în baza acestui criteriu se califică ca vătămări corporale medii.

avocatul Catana Eugeniu în numele inculpatului și de inculpat, prin care au solicitat casarea

sentinței Judecătoriei Strășeni.

3.1 Avocatul Catana Eugeniu în numele inculpatului a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul să fie achitat. Motivele invocate pot fi rezumate la următoarele:

- cele indicate de instanță în partea descriptivă a sentinței, ca constatări, sunt în

contradicție cu declarațiile părții vătămate, făcute atât la etapa urmăririi penale și cercetate

în ședința de judecată cât și în cadrul audierii ei în ședința de judecată;

- Covali Aurel a depus declarații analogice, iar declarațiile părții vătămate depuse la

etapa urmăririi penale și în instanță sunt dubioase. Dat fiind faptul, că partea vătămată în

declarațiile făcute organului de urmărire penală a declarat, că infracțiunile au fost comis de

„o persoană necunoscută ” și detaliat descriind acțiunile acesteia, organul de urmărire penală

urma să aplice procedura de recunoaștere a persoanei, în conformitate cu prevederile art.

116 CPP, în procesul efectuării recunoașterii persoanei partea vătămate Țurcan Zinaida urmă

să arate la Covali Aurel, ca la persoană ce a întrat în casa ei, a comis tâlhărie;

- organul de urmărire penală, cunoscând, că Covali Aurel dorește să facă declarații, l-

a transferat pe acesta din izolatorul nr.13 din mun. Chișinău la Inspectoratul de poliție

Strășeni pentru audiere. În ziua audierii lui Covali Aurel a fost citată a se prezenta la IP

Strășeni și partea vătămată de a se petrece confruntarea între Covali Aurel și Țurcan Zinaida,

acțiune de urmărire penală, care s-a efectuat doar pentru lichidarea divergenților în

declarațiile făcute anterior de aceste persoane, necitând la faptul că până la acea dată Covali

Aurel n-a făcut declarații, iar partea vătămată nu l-a numit pe Covali Aurel ca persoana care

a comis în privința ei tâlhăria;

- după efectuarea „confruntării” partea vătămată și-a schimbat declarațiile depuse până

la efectuarea acestei acțiuni de urmărire penală și mai departe nu mai vorbește de persoană

necunoscută, dar î-1 numește ca infractor pe Covali Aurel;

- careva probe suficiente de învinuire a lui Covali Aurel în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.188 alin. (2) lit. c), d) Codul penal în instanța de judecată nu au fost

prezentate;

2

- raportul de expertiză judiciară nr.34/12/l-R-5792 din 26.12.2018 și procesul verbal

de examinare a obiectului din 16.10.2017 prin care au fost supuse descifrările telefonice nu

au putut fi luate ca probe de învinuire lui Covali Aurel în comiterea infracțiuni incriminate

acestuia, dat fiind faptul, că Covali Aurel nu neagă, că în seara zilei de 22.09.2017 sa aflat

în s. Chirianca, inclusiv și în casa lui Țurcan Zinaida la cerința acesteia, a avut convorbiri

telefonice cu diferite persoane, iar vătămările corporale medii depistate pe corpul părții

vătămate Țurcan Zinaida constatate în baza raportului de expertiză judiciară nr. 129 din 18

octombrie 2017 au fost depistate nu doar în rezultatul actului de tâlhărie dar și în rezultatul

raportului sexual forțat.

3.2 Inculpatul a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care el să fie achitat. Motivele

invocate pot fi rezumate la faptul că nu au fost prezentate probe care să confirme vinovăția

sa, iar toți martorii audiați au dat declarații în folosul lui.

apelurile avocatului Catana Eugeniu în numele lui inculpatului și apelul inculpatului au fost

respinse ca nefondate, și s-a menținut sentință fără modificări.

de către inculpat, prin care nu-și recunoaște vina în comiterea infracțiunii imputate lui, sunt

declarații ce nu corespund adevărului, depuse în încercarea de a se eschiva de la răspunderea

penală și s-a combatat prin probele analizate și apreciate prin prisma prevederilor art. 101

Codul de procedură penală. Instanța de apel a constatat cu certitudine că Covali Aurel a

comis infracțiunea imputată lui, și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate de către

prima instanță prin prisma art. 188 alin.2 lit. c), d) Codul penal.

Colegiul penal al instanței de apel a menționat că, argumentele invocate de către

avocatul inculpatului în principiu au fost combătute prin sentința primei instanțe. A reiterat

că declarațiile părții vătămate, care atât la etapa de urmărire penală, cât și în ședința de

judecată a relatat despre acțiunile inculpatului, mai mult ca atât declarațiile părții vătămate

sunt în colaborare cu alte probe și anume cu declarațiile martorilor Gonciar Ștefan, Beschier

Iulia, Gonciar Zinovia, Gonciar Anatolie, Stolear Ion, cât și cu materialele cercetate în cadrul

instanței de apel, din care a urmat cert că, inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie, deși

prin declarațiile sale inculpatul a afirmat că a fost la domiciliul părții vătămate la invitația

acesteia, instanța a considerat această declarație ca fiind neîntemeiată și urmează a fi

apreciată critic.

Ținând cont de specificul cauzei, s-a fost reținut că declarațiile părții vătămate au o

valoare probatorie esențială. La caz, nu au fost relevate circumstanțe ce ar indica la motivele

unei declarații false, după cum afirmă partea apărării. Partea vătămată și inculpatul nu erau

în relații dușmănoase, nu au fost conflicte între ei. Deci, nu au existat motive ca partea

vătămată să calomnieze inculpatul.

La caz, instanța de apel a reținut că, ținând cont de probatoriul dosarului penal concret,

raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-5792 din 26 decembrie 2018, raportul de

expertiză judiciară nr. 129 din 18 octombrie 2017 și procesul-verbal de examinare a

3

obiectului din 16 octombrie 2017, ce constituie o probă directă. Analizând probatoriul, a fost

constatat că lipsesc cu desăvârșire careva circumstanțe ce ar indica la faptul că partea

vătămată ar depune declarații false. Mai mult, aceste declarații au fost confirmate și prin

declarațiile martorilor Gonciar Ștefan, Beschier Iulia, Gonciar Zinovia, Gonciar Anatolie,

Stolear Ion care sunt în coroborare cu alte probe care confirmă că anume acțiunile

inculpatului au adus la comiterea infracțiunii de tâlhărie, vina acestuia este dovedită integral

și s-a confirmat prin probe pertinente care formează un ansamblul de probe concludente.

Conform prevederilor art. 77 alin. l lit. a) Codul penal, instanța de fond corect a

menționat că nu au fost stabilite circumstanțe agravante. Curtea de Apel a menționat că,

pedeapsa respectivă este proporțională faptei comise. Din aceste considerente și ținând cont

de circumstanțele comiterii infracțiunii, personalitatea inculpatului, instanța de apel

consideră că scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii noii infracțiuni, poate fi realizat cu izolarea inculpatului de societate,

cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis, apreciind pedeapsa aplicată ca una echitabilă și proporțională faptei

prejudiciabile comise de către inculpat. Pedeapsa aplicată urma să contribuie la formarea

unei atitudini de respect față de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele

protejate de acestea, din partea condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea

criminală și să-și modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii. În

consecință, instanța de apel a considerat că, pedeapsa aplicată inculpatului este proporțională

faptelor comise, astfel stabilindu-se o individualizare a pedepsei care este legală, întemeiată,

proporțională faptei comise și circumstanțelor reale și personale.

avocatul Catana Eugeniu în interesele inculpatului, ce au solicitat casarea deciziei.

6.1 Inculpatul solicitând casarea deciziei, în motivare recursului indică că, toate

probele anexate la dosar demonstrează nevinovăția lui, că la etapa urmăririi penale, ofițerul

de urmărire penală și procurorul au falsificat probele, iar prima instanță l-a condamnat doar

din motiv că anterior a fost judecat. Solicită ca dosarul să fie rejudecat în alt complet de

judecată, numai nu de judecătoria Strășeni.

6.2 Avocatul Catana Eugeniu în interesele inculpatului invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6 Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei și rejudecarea cauzei de

către Curtea de Apel Chișinău. În motivarea recursului indică:

- raportul de expertiză judiciară din 26.12.2018 și procesul verbal de examinare a

obiectului din 16.10.2017 prin care au fost supuse audierii descifrările telefonice, nu pot fi

luate ca probe de învinuire a lui Covali Aurel în comiterea infracțiunii, dat fiind faptul că

inculpatul nu neagă că în seara de 22.09.2019 se alfa în casa părții vătămate la cerința

acesteia, a avut convorbiri telefonice cu diferite persoane, iar vătămările corporale medii

depistate pe corpul părții vătămate constatate în baza raportului de expertiză judiciară au fost

depistate nu doar în rezultatul actului de tâlhărie dar și în rezultatul raportului sexual forțat;

4

- prin probele cercetate de către instanța de judecată nu s-a dovedit vina inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, sentința s-a bazat

doar pe presupuneri;

- instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate de apelanți în cererile de apel

asupra declarațiilor contradictorii făcute de către partea vătămată. Până la data efectuării

confruntării partea vătămată vorbește de o persoană necunoscută și fără a fi efectuată

recunoașterea persoanei, Covali Aurel a fost escortat de poliție la organul de urmărire

penală, la confruntare cu partea vătămată și aceasta l-a numit ca persoana ce a săvârșit

infracțiunile față de ea;

- Curtea de Apel Chișinău nu s-a pronunțat asupra motivului invocat de avocat în

cererea de apel referitor la raportul de expertiză judiciară din 15.01.2019 prin care inculpatul

s-a exclus ca persoana ce a comis act sexual cu partea vătămată. Din acestea motive apărarea

s-a expus în cererea de apel, ca motiv asupra declarațiilor părții vătămate că sunt dubioase.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului, menționând

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri

legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

8.1 Deși recurentul nu face trimitere la vreun temei de drept din cele prevăzute la art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, aceasta invocă că, instanța de apel a conchis greșit

asupra menținerii sentinței, prin care a fost respinsă cererea inculpatului privind achitarea

sa, din lipsa probelor ce ar demonstra vinovăția în comiterea infracțiunii imputate,

pronunțând astfel o decizie greșită.

Colegiul penal, analizând conținutul recursului declarat și decizia atacată, consideră că

alegațiile recurentului sunt neîntemeiate, or, instanța de apel la judecarea apelului declarat a

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, respectând prevederile art. 414 alin.(1), (5) și 417

alin. (8) Cod de procedură penală.

Instanța de apel corect și motivat i-a stabilit inculpatului categoria și măsura de

pedeapsă. Astfel, relevând în cuprinsul deciziei circumstanțele cauzei, și anume gradul

prejudiciabil al faptelor comise, persoana celui vinovat, circumstanțele cauzei care

5

atenuează răspunderea penală, instanța de apel just a concluzionat că atingerea scopului

pedepsei se va asigura prin stabilirea acesteia sub formă de închisoare.

Recurentul în recurs se axează pe lipsa probelor ce ar demonstra vinovăția în comiterea

infracțiunii asupra părții vătămate și pe falsificarea probelor din partea procuraturii și a

organului de urmărire penală.

Referitor la lipsa dovezilor ce ar demonstra că el nu a comis infracțiunea, acestea

contravine declarațiilor depuse atât de către partea vătămată, cât și de martori în instanța de

fond ce au exprimat bănuielile asupra persoanei care a comis infracțiunea și culoarea

hainelor pe care le purta în momentul dat. Conform raportului judiciar nr 129 din

18.10.2017, s-a atestat că la Țurcan Zinaida au fost depistate vătămări corporale medii;

procesul verbal de cercetare la fața locului din 23.09.2019 și raportul de expertiză judiciară

nr. 34/12/1-R-5792 din 26.12.18, atestă prezența urmelor digitale lăsate pe ușa dormitorului

părții vătămate care aparțin inculpatului; în cadrul instanței de judecată Țurcan Zinaida l-a

recunoscut pe inculpat după mâinile sale, voce, la fel a văzut chipul lui l-a întoarcere după

încălțăminte. De asemenea nu putem omite faptul că inculpatul a recunoscut atât la faza

urmăririi penale, cât și în instanța de fond că el a fost prezent în casa părții vătămate și că

înainte a servit alcool cu Gonciar Ștefan și Stoliar Tudor.

Prin urmare, criticile formulate de recurent în acest sens, sunt nefondate și respectiv

lipsa elementelor infracționale nu sunt motivate sub aspectul adoptării unei soluții de casare

a hotărârilor recurate, ca fiind ilegale, iar argumentele au fost verificate de către instanța de

fond și de apel și motivat au fost respinse, soluție pe care o preia și instanța de recurs ordinar.

Colegiul penal ajunge la concluzia că la judecarea apelului instanța a examinat cauza

sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă în partea condamnării lui

Covali Aurel în baza în baza art. 188 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal. Temei de a interveni în

decizia Curții de Apel Chișinău, în afară de motivele invocate de recurent, instanța de recurs

ordinar nu a stabilit.

8.2 Verificând actele dosarului, în baza recursuluui declarat de avocatul inculpatului

raportat la criticele punctate supra, Colegiul penal ajunge la concluzia că erorile semnalate

de recurent nu sunt subsecvente cauzei și sunt invocate neîntemeiat de titular, întrucât

instanța ierarhic inferioară a adoptat o soluție legală și corectă, atât în partea ce ține de

încadrarea juridică a faptei infracționale comise de inculpat, cât și privitor la soluția de

condamnare în privința acestuia în temeiul art. 188 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 9 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Cu toate că, apărătorul face trimitere la eroarea de drept din pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, pledând că instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt care i-

a afectat soluția, prin aceea că la caz nu au fost prezentate probe care ar dovedi

incompatibilitate între declarațiile părții vătămate înainte și după întâlnirea cu inculpatul la

inspectoratul de poliție și raportul din 26.12.2018 de descifrare telefonică nu poate fi luat ca

probă de învinuire, totuși Colegiul consideră declarative aceste afirmații.

În acest sens, relevând că, potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroarea

gravă de fapt presupune stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

6

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o altă apreciere a probelor.

Prin alte cuvinte, eroarea gravă de fapt nu se referă la aspectele procesuale și nu

privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța dintre cele reținute de instanță și

conținutul real al materialului probator acumulat, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au

avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care probatoriul administrat îl

susține.

Astfel, în circumstanțele menționate, Colegiul penal menționează că, instanța de apel

corect a conchis, că prin declarațiile, atât ale părții vătămate Țurcan Zinaida, precum și ale

martorilor Gonciar Ștefan, Beschier Iulia, Gonciar Zinovia, Goncear Anatolie și Stolear Ion

s-a confirmat cu certitudine coroborarea între probe că anume acțiunile inculpatului, fiind în

stare de ebrietate, au dus la infracțiunea de tîlhărie.

Cele consemnate supra, evidențiază o dată în plus că instanța de apel a acordat o atenție

sporită materialelor acestei cauze, înlăturând justificat și prin argumente temeinice versiunea

părții apărării privind lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiuni de tâlhărie.

Instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în decizia contestată, totodată, notând

că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite însușirea concluziilor instanțelor

ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare, în cazul când constatările acestora

sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în hotărârile atacate,

constatându-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile

constituționale ale participanților la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin

erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

În partea stabilirii pedepsei, instanța de recurs susține că cuantumul acesteia este

proporțional faptei comise de inculpat, iar careva temeiuri de a interveni în această parte în

decizia recurată nu s-au stabilit.

Invocând eroarea de drept prevăzută de pct. 6), avocatul Catană Eugeniu menționează,

printre altele, despre faptul că instanța de apel nu s-a expus argumentat asupra tuturor

motivelor din cererea de apel. În atare situație, Colegiul penal consideră nefondate alegațiile

titularului dreptului de recurs în această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori

admise la etapa judecării cauzei de către instanța de apel, urmează a fi precedate de o

motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor

cauzei cărora sunt subsecvente, ceea ce în cazul dat nu s-a realizat.

Mai mult, Colegiul penal apreciază că decizia recurată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea

descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse

de legea procesual-penală și de art. 6 CEDO și dă răspuns la toate argumentele apelantului-

inculpat expuse în cererea de apel.

Respectiv, Colegiul nu poate să achieseze la argumentele recurentului precum că

instanța de apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, care obligă instanța

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Or, aici urmează a se reține că

motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care

7

nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atâta timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale de condamnare, adică așa cum

s-a procedat, de altfel, în cauza de față.

În final, Colegiul consideră oportun de a se referi și la jurisprudența constantă a Curții

Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că instanțele judecătorești trebuie să-și

motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (a se vedea în acest sens cauza Ruiz

Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt obligate să ofere un

răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă el este invocat în mod

repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a prezenta motive poate să varieze

în dependență de caracterul deciziei și circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul

în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile

legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din

Convenție (a se vedea în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei decizii și

raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale pertinente și relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală,

iar argumentele din recursul ordinar declarat de apărătorul inculpatului, sunt vădit

neîntemeiate.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că motivele invocate în recursurile ordinare

declarate de către avocatul Catana Eugeniu în numele inculpatului Covali Andrei și de

inculpat, țin de aprecierea probelor, iar temeiurile indicate de acesta nu sunt aplicabile din

punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea

recursurilor, ca fiind vădite neîntemeiate.

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpat și avocatul acestuia,

Eugeniu Catana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curți de Apel Chișinău din 09

octombrie 2019, în cauza penală în privința lui Covali Aurel XXXXX ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

8