1ra-1110/2019 — art.220 alin.1 CP

1ra-1110/2019 — art.220 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1110/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

Judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

31 ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui

Mușchei Doina xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.10.2017 – 13.07.2018;

Instanța de apel: 01.11.2019 - 31.01.2019;

Instanța de recurs: 19.04.2019 - 24.12.2019.

C O N S T A T Ă:

Mușchei Doina a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 220

alin. (1) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare cu executarea în penitenciar

pentru femei.

În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită inculpatei Mușchei Doina a

fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 1 (unu) an.

Cerința înaintată de acuzatorul de stat privind încasarea de la inculpata

Mușchei Doina în beneficiul statului, a cheltuielilor de judecată pentru

instrumentarea cauzei penale, ceea ce constituie cheltuieli de deplasare în

sumă de 743,08 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

organul de urmărire penală se învinuiește inculpata, Mușchei Doina precum

că, aproximativ în luna aprilie - mai 2015, cet. Mușchei Doina, aflându-se pe

teritoriul Italiei, urmărind scopul traficului de ființe umane peste hotarele

Republicii Moldova, în vederea exploatării sexuale comerciale, prin

1

intermediul telefonului a recrutat-o pe xxxxx, care se afla pe teritoriul

Republicii Moldova, profitând de poziția de vulnerabilitate a acesteia din

punct de vedere al supraviețuirii sociale, fiind o persoană social vulnerabilă,

având la întreținere un copil minor, nefiind angajată în câmpul muncii și

neavând un loc permanent de trai, în scop de exploatare sexuală comercială în

or. Roma, Italia.

Întru realizarea scopului său infracțional, după ce victima xxxxx și-a dat

consimțământul, cet. Mușchei Doina, în vederea transportării acesteia,

cunoscând despre faptul că xxxxx nu deține mijloace bănești, i-a trimis ultimei

mijloace bănești prin sistemul „Western Union”, pentru achitarea biletului de

călătorie spre Italia, astfel înlesnind transportarea acesteia în Italia. La 02

iunie 5015, cet. Mușchei Doina, a întâlnit-o și adăpostit-o pe xxxxx, în or.

Roma, Italia ulterior a organizat exploatarea sexuală comercială a acesteia

până la 03 septembrie 2015, primind jumătatea din banii obținuți.

Astfel, cet. Mușchei Doina i se aduce în învinuire că a săvârșit traficul

de ființe umane, adică recrutarea, transportarea și adăpostirea în scop de

exploatare sexuală comercială, acțiuni comise prin abuz de poziție de

vulnerabilitate, faptă prin care a comis infracțiunea prevăzută de art. 165

alin. (1) lit. c) Cod penal.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care a o recunoaște pe

Mușchei Doina vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165

alin. (1) lit. c) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe

termen de 7 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip

închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul transportului de

oameni și activități derivate din acestea pe termen de 5 ani, precum și

încasarea de la inculpata Mușchei Doina a cheltuielilor judiciare suportate în

legătură cu efectuarea urmăririi penale în privința acesteia în suma de

743,08 lei, conform tabelului anexă.

În motivarea cererii de apel acuzatorul de stat a evidențiat că instanța

de judecată a indicat că „… în acțiunile lui Mușchei Doina lipsește semnul

calificativ recrutarea prin înșelăciune a victimelor în scopul traficului de ființe

umane, care este un element al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de

art. 165 din Codul penal, deoarece Mușchei Doina nu a selectat partea vătămată

xxxxx în scopul exploatării sexuale, ultima singură a rugat-o de mai multe ori și

insistent s-o ajute să plece în Italia, unde știa cu certitudine că urma să practice

prostituția”.

Astfel consideră procurorul, că argumentele instanței sunt nefondate,

or, inculpatei Mușchei Doina nu i se incriminează că a racolat pe xxxxx prin

înșelăciune, ci prin abuzul de poziție de vulnerabilitate.

Cu referire la constatările instanței de fond „nu și-a găsit confirmare în

acțiunile cet. Mușchei Doina nici existența elementului de transportare prin

înșelăciune a victimelor în scop de exploatare sexuală, deoarece partea

2

vătămată a plecat singură în Italia, a sunat-o pe învinuită deja când se afla în

Italia, fapt declarat de însăși partea vătămată, iar Mușchei Doina nici nu a știut

despre faptul când și cu ce a plecat ea în Italia. I-a transmis mijloace bănești

părții vătămate la insistența ultimei pentru achitarea gazdei și necesitățile

copilului minor", procurorul a evidențiat că acestea nu și-au găsit confirmarea

în rezultatul cercetării judecătorești, or, partea vătămată xxxxx a declarat că:

„Despre aceasta a anunțat-o pe Doina și a rugat-o să-i mai trimită o dată bani

de drum, deoarece pe cei precedenți îi cheltuise deja, la ce Doina i-a comunicat

că dacă dorește să se deplaseze în Italia, atunci să se deplaseze cu rutiera, iar

ea îi va achita taxa pentru deplasare deja în Italia, deoarece se temea ca și de

această dată să nu cheltuie banii și iarăși să nu vină în Italia. Astfel deoarece în

acele zile nu erau curse spre Roma, după o înțelegere cu Doina la data de 02

iunie 2016, ea s-a deplasat cu rutiera în Italia or. Bolonia, unde a fost întâlnită

de Doina, care a achitat taxa pentru deplasarea sa, după care împreună cu

trenul s-au deplasat spre Roma. Pentru deplasarea cu trenul de asemenea a

achitat Doina”.

La fel, la întrebarea acuzării inculpata Mușchei Doina a declarat: „nu a

mai vrut să transmită banii lui xxxxx, deoarece nu avea încrederea că această a

mai veni în Italia pentru practicarea prostituției”.

Din aceste declarații, rezultă că inculpata Mușchei Doina a transportat

pe partea vătămată xxxxx în Italia pentru exploatarea sexuală.

A mai remarcat apelantul că prima instanță a indicat în sentință:

„conform învinuirii aduse, Mușchei Doina se învinuiește în aceea că urmărind

scopul traficului de ființe umane, în vederea exploatării sexuale comerciale a

recrutat-o pe partea vătămată în Italia. Însă atât partea vătămată, cât și

inculpata audiați în cadrul cercetării judecătorești au declarat că xxxxx singură

a rugat-o pe Mușchei Doina s-o ajute să ajungă în Italia să practice prostituția.

De asemenea, partea vătămată a declarat că pentru acest fapt inculpata

Mușchei Doina nu a cerut mijloace financiare și nu are careva pretenții

materiale față de ea”, însă aceste argumente ale instanței se contrazic cu cele

declarate în ședința de judecată de către partea vătămată xxxxx, din care

rezultă cu certitudine scopul comercial al exploatării sexuale pe care a avut

inculpata Mușchei Doina.

Totodată a relevat acuzatorul, că instanța de judecată a apreciat critic

calificativul - abuzul poziției de vulnerabilitate, pe când această concluzie se

contrazice cu rezultatele anchetei sociale de la locul de trai al victimei xxxxx,

conform căreia se constată că aceasta este mamă solitară, în aspect economic

familia se întreține la moment din sursele care i le oferă rudele. Locuiesc în

chirie. Astfel, instanța de judecată folosind argumentul că partea vătămată

xxxxx nu s-a aflat la evidență în localitatea de reședință, nu s-a bazat pe

probele examinate în cadrul cercetării judecătorești.

31 ianuarie 2019 a fost respins ca fiind nefondat apelul procurorului, cu

menținerea hotărârii atacate.

3

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că instanța de

fond a ajuns la concluzia privitor la recalificarea faptelor comise de inculpată

din prevederile art. 165 alin. (1) Cod penal în baza art. 220 alin. (1) Cod penal,

concluzie pe deplin justificată și dovedită integral prin probele administrate și

cercetate conform art. 101 Cod procedură penală.

Potrivit deciziei instanței de apel, probele care au fost cercetate în

cadrul examinării cauzei nu demonstrează întrunirea elementelor

componenței infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. c) Cod penal, iar

prima instanță a conchis corect că, fapta inculpatei nu se califică ca trafic de

persoane din cauza prezenței consimțământului părții vătămate xxxxx,

deoarece anume sub aspectul prezenței sau lipsei libertății consimțământului

victimei, infracțiunea de proxenetism urmează a fi delimitată de infracțiunea

de trafic de ființe umane.

Astfel, instanța de apel a remarcat că inculpatei i se incriminează

recrutarea, transportarea și adăpostirea în scop de exploatare sexuală

comercială, acțiuni comise prin abuz de poziție de vulnerabilitate, în scop de

exploatare sexuală comercială. Fiind o componență formală, în speța dată,

infracțiunea urma să fie consumată din momentul obținerii controlului asupra

facultății victimei de a se deplasa nestingherit.

Cu referință la acțiunea principală de care este acuzată inculpata,

instanța de apel a reținut că acțiunile acesteia nu conțin indicii obligatorii sub

care se prezintă această componență de infracțiune, și anume: recrutarea

victimei nu a avut loc în vederea deplasării ei către punctul de destinație.

Ca definiție, recrutarea în scopul traficului de ființe umane presupune

atragerea persoanei prin selecționare într-o anumită activitate, determinată

de scopurile stipulate la alin. (1) art. 165 Cod penal, fapt care nu a avut loc,

deoarece inițiativa plecării în Italia pentru practicarea prostituției a parvenit

însăși de la partea vătămată și ea singură a plecat în Italia.

În opinia instanței de apel, prima instanță a conchis corect că, partea

vătămată xxxxx atât în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării

judecătorești a declarat că ea a rugat-o pe Mușchei Doina să o primească în

Italia să practice prostituția, deoarece nu avea bani pentru a-și întreține

copilul, deci Mușchei Doina nu a recrutat-o și nu a înșelat-o pe xxxxx.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că în acțiunile lui Mușchei Doina

lipsește semnul calificativ recrutarea prin înșelăciune a victimelor în scopul

traficului de ființe umane, care este un element al laturii obiective a

infracțiunii prevăzute de art. 165 Cod penal, deoarece Mușchei Doina nu a

selectat partea vătămată xxxxx în scopul exploatării sexuale. Ultima singură a

rugat-o de mai multe ori și insistent s-o ajute să plece în Italia unde știa cu

certitudine că urma să practice prostituția, fapt confirmat de ea inițial în

cadrul audierilor ca parte vătămată în cadrul urmăririi penale și ulterior în

instanța de judecată. Or, pretinsa victimă a traficului de ființe umane anterior

a mai fost în străinătate unde a practicat prostituția și deja în cazul dat

personal intenționa să plece în Italia pentru practicarea prostituției.

4

De asemenea, instanța de apel a reținut că, în acțiunile inculpatei

Mușchei Doina nu și-a găsit confirmare nici existența elementului de

transportare prin înșelăciune a victimelor în scop de exploatare sexuală,

deoarece partea vătămată a plecat singură în Italia, a sunat-o pe învinuită deja

când se afla în Italia, fapt declarat de însăși partea vătămată, iar

Mușchei Doina nici nu a știut despre faptul când și cu ce a plecat ea în Italia.

I-a transmis mijloace bănești părții vătămate la insistența ultimei pentru

achitarea gazdei și necesitățile copilului minor.

Constatarea comiterii infracțiunii prin înșelăciune sau abuz nu are nici

un suport probatoriu, deoarece partea vătămată cunoștea unde pleacă, pentru

ce pleacă, ce muncă urma să presteze și nimeni nu i-a „indus în eroare și

păgubit prin prezentarea drept adevărate a unor fapte mincinoase sau

inversate în scopul de a obține pentru sine sau pentru altcineva realizarea

traficului.

A mai subliniat instanța de apel, că potrivit învinuirii aduse, inculpata

Mușchei Doina se învinuiește că urmărind scopul traficului de ființe umane, în

vederea exploatării sexuale comerciale a recrutat-o pe partea vătămată în

Italia. Însă atât partea vătămată cât și inculpata în cadrul cercetării

judecătorești au declarat că xxxxx, singură a rugat-o pe Mușchei Doina să o

ajute să ajungă în Italia să practice prostituția.

De asemenea partea vătămată a declarat că pentru acest fapt învinuita

Mușchei Doina nu a cerut careva mijloace financiare și nu are careva pretenții

materiale față de ea.

Referitor la abuzul poziției de vulnerabilitate instanța de apel a

considerat că instanța de fond corect a menționat că nu este suficientă

atestarea poziției de vulnerabilitate a victimei. O condiție importantă este ca

făptuitorii să abuzeze de această poziție. De aici rezultă, că inculpata trebuia

să cunoască, la momentul comiterii infracțiunii, despre vulnerabilitatea

victimei și să folosească vulnerabilitatea victimei pentru a-și ușura săvârșirea

infracțiunii. Pretinsa victimă a traficului de persoane nu s-a aflat la evidența

Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei din localitatea unde locuiește,

concluziile au fost făcute din propriile relatări ale părții vătămate, însă aceste

motive nici într-un mod nu pot atesta situația precară din punct de vedere al

supraviețuirii sociale a părții vătămate xxxxx.

Instanța de apel a mai notat că partea vătămată xxxxx nu a avut și nici

nu are careva pretenții materiale sau morale față de inculpata Mușchei Doina,

fapt confirmat prin declarațiile sale date în cadrul ședinței de judecată.

Astfel, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele acuzării

în privința vinovăției inculpatei de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 165 alin. (1) lit. c) Cod penal, or, concluziile acuzării se bazează exclusiv pe

declarațiile părții vătămate xxxxx, care nu pot fi calificate ca o probă

concludentă ce poate influența soluția la caz în vederea constatării vinovăției

inculpatei, această probă nu coroborează cu alte careva probe directe.

5

La capitolul individualizării pedepsei instanța de apel a reținut, că prima

instanță a respectat prevederile art. art. 96, 385 alin. (1) și art. 394 alin. (1),

(2) Cod de procedură penală, precum și prevederile art. 61, 75 Cod penal.

De asemenea instanța de apel a reținut că potrivit prevederilor art. 76

Cod penal, circumstanțe care atenuează răspunderea inculpatei au fost

stabilite: săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin

grave. Circumstanțe care agravează vina inculpatei conform art. 77 Cod penal,

nu au fost stabilite.

În opinia instanței de apel, concluzia instanței de fond privind aplicarea

în privința inculpatei Mușchei Doina pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea

art. 90 Cod penal, pentru perioada de probațiune de 1 an, este una echitabilă,

corespunzătoare faptei comise și va avea un efect pozitiv asupra

conștientizării de către inculpat a pericolului social al acțiunilor comise.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiată solicitarea acuzatorului de

stat privind încasarea din contul inculpatei Mușchei Doina a cheltuielilor de

judecată, ceea ce constituie cheltuielile de deplasare în mărime de 743,08 lei,

deoarece potrivit art. 227 alin. (1) și (3) și art. 229 alin. (1) Cod de procedură

penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuieli suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele

alocate de stat și își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal

din oficiul, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit.

procuror, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicită casarea totală a acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului acuzatorul de stat a evidențiat, că prima

instanță reîncadrând acțiunile inculpatei de la art. 165 alin. (1) lit. c) Cod

penal la art. 220 alin. (1) Cod penal, în partea descriptivă a sentinței nu a

constatat fapta ca fiind dovedită în baza art. 220 alin. (1) Cod penal, eroare de

drept care a fost preluată și de către instanța de apel.

La pronunțarea sentinței, instanța de fond a reținut, că în acțiunile lui

Mușchei Doina lipsește semnul calificativ recrutarea prin înșelăciune a

victimelor în scopul traficului de ființe umane, care este un element al laturii

obiective a infracțiunii prevăzute de art. 165 Cod penal, deoarece

Mușchei Doina nu a selectat partea vătămată xxxxx în scopul exploatării

sexuale, ultima singură a rugat-o de mai multe ori și insistent s-o ajute să

plece în Italia, unde știa cu certitudine că urma să practice prostituția.

Acuzarea consideră, că argumentele instanței nu sunt fondate în această

privință, or, inculpatei Mușchei Doina nu i se incriminează că a racolat pe

xxxxx prin înșelăciune, ci prin abuzul de poziție de vulnerabilitate.

În speță, inculpata Mușchei Doina a aflat de la partea vătămată xxxxx că

această a fost anterior prostituată, iar la momentul discuției era în poziție

vulnerabilă, luând în considerație lipsa unui câștig, fiind mamă solitară, a

6

selectat-o în vederea transportării acesteia în Italia, pentru exploatarea

sexuală.

Acuzarea consideră neîntemeiată argumentarea instanței de fond

precum că: „nu și-a găsit confirmare în acțiunile cet. Mușchei Doina nici

existența elementului de transportare prin înșelăciune a victimelor în scop de

exploatare sexuală, deoarece partea vătămată a plecat singură în Italia, a

sunat-o pe învinuită deja când se afla în Italia, fapt declarat de însăși partea

vătămată, iar Mușchei Doina nici nu a știut despre faptul când și cu ce a plecat

ea în Italia. I-a transmis mijloace bănești părții vătămate la insistența ultimei

pentru achitarea gazdei și necesitățile copilului minor”, or din declarațiile

părții vătămate xxxxx s-a constatat inculpata a achitat taxa pentru deplasarea

sa, după care împreună cu trenul s-au deplasat spre Roma. Pentru deplasarea

cu trenul de asemenea a achitat Doina. În acest mod se demonstrează

prezența modalității alternative prevăzute de art. 165 Cod penal, și anume

transportarea pentru exploatare sexuală.

Procurorul critică și concluziile primei instanțe cu referire la faptul, că

xxxxx singură a rugat-o pe Mușchei Doina s-o ajute să ajungă în Italia să

practice prostituția, precum și că partea vătămată a declarat că pentru acest

fapt inculpata Mușchei Doina nu a cerut mijloace financiare și nu are careva

pretenții materiale față de ea. În acest sens procurorul evidențiază că partea

vătămată xxxxx a declarat că: ,,Ajungând la Roma, Doina a condus-o într-un

apartament în care locuia ea, în apropiere de „Colosseum”. Apartamentul era

cu două odăi. Într-o odaie locuia Doina, iar în cealaltă a început a locui ea.

Doina i-a explicat că vor deservi clienții pe care ea îi va găsi pe internet contra

costului de 100 de euro pe oră. Jumătate din câștig urma să-i achite unui

proxenet de origine albanez, care chipurile avea grijă de ele, însă pe care ea

niciodată nu l-a văzut. Din banii câștigați de asemenea urma să achite chiria

apartamentului în mărime de 800 euro lunar, în jumătate cu Doina și să

procure produse alimentare…” (f.d.54-55). Din aceste declarații ale părții

vătămate xxxxx rezultă cu certitudine scopul comercial al exploatării sexuale

pe care l-a avut inculpata Mușchei Doina.

Instanța de judecată a dat o apreciere critică la abuzul poziției de

vulnerabilitate, întrucât pretinsa victimă a traficului de persoane nu s-a aflat

la evidența Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei din localitatea

unde locuiește, însă potrivit anchetei sociale de la locul de trai a victimei se

constată că cet. xxxxx este mamă solitară, în aspect economic familia se

întreține la moment din sursele care i le oferă rudele. Locuiesc în chirie

(f.d.21-22).

Mai remarcă acuzatorul de stat, că decizia atacată prezintă deficiențe

sub aspectul motivării, fiind una confuză și fără o argumentare concretă,

instanța de apel a mers pe ideea preconcepută a instanței de fond doar la

faptul că probele dovedesc vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 220 alin. (1) Cod penal.

7

De asemenea, consideră greșită și soluția instanței de apel în partea

respingerii solicitării de încasare a cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului, or, organul de urmărire penală a anexat la materialele cauzei

penale tabelul cheltuielilor în sumă de 743, 08 lei.

opinia sa asupra recursului ordinar declarat de procuror, solicitând

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

în raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră că acesta

urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează

hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de prima instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia

să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel

sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a

fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar

în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea

adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

După cum rezultă din materialele cauzei, acuzatorul de stat invocă drept

temei pentru declararea recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

8

Examinând argumentele recursului prin prisma temeiurilor de casare

invocate, Colegiul penal constată că acestea și-au găsit confirmare în speța

dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, din

considerentele ce urmează.

Potrivit rechizitoriului, Mușchei Doina a fost deferită justiției pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. c) Cod penal, traficul

de ființe umane, adică recrutarea, transportarea și adăpostirea în scop de

exploatare sexuală comercială, acțiuni comise prin abuz de poziție de

vulnerabilitate.

Prin sentința din 13 iulie 2018, acțiunile inculpatei Mușchei Doina au

fost reîncadrate din prevederile art. 165 alin. (1) lit. c) Cod penal, în baza

art. 220 alin. (1) Cod penal, proxenetismul, adică îndemnul și înlesnirea

practicării prostituției.

Instanța de recurs atestă, că prima instanță pronunțând soluția cu

privire la reîncadrarea acțiunilor inculpatei, nu a constatat fapta infracțională

săvârșită de către Mușchei Doina, ca fiind dovedită, ci în conținutul sentinței a

fost descrisă doar învinuirea adusă inculpatei de către organul de urmărire

penală în baza art. 165 alin. (1) lit. c) Cod penal.

Potrivit practicii judiciare constante, sentința trebuie să corespundă atât

după formă, cât și după conținut cerințelor art. art. 384-397 Cod de procedură

penală.

Se consideră că fondul cauzei nu a fost rezolvat când în considerentele

hotărârii primei instanțe nu se arată dacă există sau nu fapta imputată, dacă

inculpatul este sau nu vinovat, dacă există circumstanțe care atenuează ori

agravează răspunderea inculpatului, dacă trebuie ori nu admisă acțiunea

civilă ș.a. Fondul cauzei se va considera nerezolvat ori de câte ori prima

instanță nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra chestiunilor de fond ale

procesului, vizând problema vinovăției, a răspunderii penale sau civile ori a

nevinovăției lui în comiterea infracțiunii imputate.

Instanța de recurs constată, că în speță nici instanța de apel nu a ținut

cont de prevederile legale expuse supra și practica judiciară unitară, or, fiind

învestită cu judecarea apelului declarat de procuror în care au fost expuse

deficiențele admise de prima instanță la pronunțarea sentinței, această

instanță nu a pătruns în esența acestor argumente, repetând aceleași erori

comise de prima instanță, nefiind constatată fapta incriminată inculpatei

pentru care aceasta a fost condamnată.

Totodată, ajungând la concluzia respingerii apelului declarat de către

acuzatorul de stat și menținerii sentinței primei instanțe, formându-și

convingerea cu privire la corectitudinea soluției de reîncadrare a faptelor

inculpatei din prevederile art. 165 alin. (1) lit. c) Cod penal, în baza art. 220

alin. (1) Cod penal, instanța de apel urma să dezvăluie această concluzie și să

își expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul

învinuirii, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere formală de

9

ordin general a circumstanțelor cauzei penale, lăsând fără justă apreciere

probatoriul administrat pe cauză.

Astfel, instanța de apel a preluat integral concluziile primei instanțe

formate pe marginea soluției pronunțate, omițând cu desăvârșire să se expună

în privința argumentelor apelului, potrivit cărora prima instanță eronat a

apreciat că în speță nu există semnele calificative prevăzut la art. 165 Cod

penal - transportarea pentru exploatare sexuală și abuzul poziției de

vulnerabilitate. Mai mult, instanța de apel nu s-a expus nici asupra

argumentului din apel cu referire la faptul că prima instanță a reținut că

inculpatei Mușchei Doina i se incriminează că a racolat-o pe xxxxx prin

înșelăciune, deși potrivit actului de învinuire acesteia i-a fost imputată

săvârșirea infracțiunii prin abuz de poziție de vulnerabilitate.

În concluzie, instanța de recurs atestă că argumentele aduse de către

procuror în apel nu au fost pe deplin supuse verificării de către instanța de

apel, argumente care, de fapt, țin de soluționarea fondului apelului și

neexpunerea asupra acestora reprezintă neexaminarea fondului apelului.

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un

viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal

de a casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel.

La același segment, Colegiul penal lărgit amintește, că potrivit

jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, în primul

rând, rolul instanțelor judecătorești naționale este să decidă asupra

admisibilității probelor, precum și asupra relevanței și ponderii acestora

pentru pronunțarea deciziei judecătorești.

Rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost

auzite.

O decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și

posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs.

Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control

public al administrării justiției.

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a

aduce argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a

arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost

acceptate sau respinse. (§ 30, 31 cauza Fomin vs R. Moldova, decizia din

11 octombrie 2011).

Față de considerentele mai sus arătate, Colegiul penal lărgit ajunge la

concluzia, că la judecarea cauzei instanța de apel a admis erori, care nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar. Erorile menționate sunt

erori de drept procedural și se încadrează în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției

instanței de apel și se consideră temei de recurs.

Totodată, instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate,

să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să

10

verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă

probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93, 95,

101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel și recurs, iar în dependență de datele obținute, să pronunțe o

hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor

art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, se casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2019, în cauza

penală în privința lui Mușchei Doina xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 07 februarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

11