1ra-2255/2019 — art.157 CP

1ra-2255/2019 — art.157 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2255/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Dumitru Mardari,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05

septembrie 2019, declarat de inculpata

Railean Valentina XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 30.03.2018 – 11.03.2019,

instanța de apel: 05.04.2019 – 05.09.2019,

instanța de recurs: 07.11.2019 – 24.12.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fost achitată de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 152 alin. (1)

Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare a fost respinsă

ca neîntemeiată.

noiembrie 2017, în jurul orei 18.00, aflându-se în XXXXXX, XXXXXX, lângă

poarta lui Temciuc A., unde se afla și Negrei N., acționând în scop de răzbunare,

1

din motivul relațiilor ostile apărute intenționat, a îmbrâncit-o pe ultima, în

rezultatul cărui fapt Negrei N. a căzut jos, fiindu-i cauzate vătămări corporale sub

formă de fractura colului chirurgical al humerusului drept, care a putut fi cauzată în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent, posibil în timpul

circumstanțele indicate, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată, iar

în baza acestui criteriu, se califică ca vătămări medii.

Acțiunile inculpatei au fost încadrate în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, ca

vătămarea intenționată medie a integrității corporale, care nu este periculoasă

pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute de art. 151 Cod penal, dar care a

fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

Instanța a reținut că inculpata a pledat nevinovată.

Totodată, potrivit declarațiilor celorlalți participanți la proces, în coroborare

cu restul probelor administrate, se atestă că fapta incriminată inculpatei nu s-a

confirmat.

Ori, din declarațiile inculpatei, susținute prin declarațiile martorilor oculari

Vasilița M., Temciuc A. și Malai V. nu a fost stabilit că inculpata ar fi îmbrâncit

partea vătămată sau că i-ar fi aplicat acesteia careva lovituri.

Deci, acuzarea nu a demonstrat existența faptei infracționale incriminate

inculpatei de comitere a infracțiunii prevăzute la art. 152 alin. (1) Cod penal.

Astfel, faptul de vătămare intenționată medie a integrității corporale în

privința părții vătămate de către inculpată nu s-a dovedit în cadrul examinării

cauzei prin probe exacte, nefiind stabilită existența faptei în realitate, învinuirea

nefiind confirmată prin probe incontestabile, nefiind demonstrată existența

infracțiunii incriminate inculpatei.

apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpata să fie condamnată în baza art. 152 alin. (1), 90 Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de

probațiune de 5 ani, cu încasarea din contul acesteia în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare în sumă de 448 lei.

Apelantul a invocat că instanța de fond a adoptat o hotărâre ilegală, contrară

legii, bazată pe concluzii pripite, fără a da o apreciere multiaspectuală și obiectivă

probelor și materialelor cauzei.

septembrie 2019, apelul au fost admis, casată total sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Railean Valentina a fost condamnată în baza art. 157 Cod penal la 1 an

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 1 an.

Instanța de apel a constatat că inculpata Railean V., la 26 noiembrie 2017, în

jurul orei 18.00, aflându-se în XXXXXX, XXXXXX, lângă poarta lui Temciuc

A., unde se afla și Negrei N., acționând în scop de răzbunare, din motivul relațiilor

ostile apărute, a îmbrâncit-o pe ultima, în rezultatul cărui fapt, Negrei N. a căzut

jos, fiindu-i cauzate, din imprudență, vătămări corporale sub formă de fractura

colului chirurgical al humerusului drept, care a putut fi cauzată în rezultatul

2

acțiunii traumatice a unui obiect contondent, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată, iar în baza acestui

criteriu se califică ca vătămări medii.

Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina și a declarat că nu avut

careva conflict cu partea vătămată, nici anterior, nici pe 26.11.2017.

Totodată, vinovăția acesteia este dovedită prin probele administrate,

apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Astfel, partea vătămată Negrei N. și-a susținut depozițiile date la urmărirea

penală și în instanța de fond, potrivit căror, cu inculpata sunt rude îndepărtate și

vecine, iar în ultimii doi ani relațiile între ele s-au înrăutățit. Când ieșea din ograda

lui Temciuc A., la colțul porții, inculpata a apucat-o cu ambele mâini de spate, de

haine și a îmbrâncit-o jos. Aceasta a apucat-o de umăr și a aruncat-o peste umărul

ei cu capul în jos, astfel încât s-a lovit în partea dreaptă a capului, la față și la

umărul drept. În timp ce striga de durere, inculpata continua să-i aplice lovituri. A

fost ridicată de jos de către Temciuc A., care s-a apropiat de poartă.

Suplimentar, în instanța de apel, partea vătămată a declarat că inculpata era

împreună cu ea, lângă poartă. Aceasta a dat în ea, a răsturnat-o jos, a lovit-o cu

piciorul, apoi a venit soțul ei și a luat-o. A fost lovită o singură dată, în spate și era

zgâriată și însângerată. După ce a căzut jos, au urmat imediat lovituri, fiindu-i

fracturată mâna. Incidentul a avut loc în prezența martorilor. Anterior au mai avut

loc conflicte și a fost lovită la cap.

Martorul Vasilița M., în instanța de apel, a comunicat că a auzit un țipăt, a

deschis ușa de la automobil și a văzut că partea vătămată era jos. A doua zi, aceasta

i-a spus că inculpata a împins-o și ea a căzut jos. A văzut că Temciuc A. a ajutat

partea vătămată să se ridice de jos.

Martorul Malai V., în instanța de apel, a relatat că partea vătămată s-a ridicat

de jos, îi numea cu cuvinte urâte pe toți, spunea că o doare mâna. A înțeles că

cineva a dat-o jos, dar nu cunoaște cine.

Martorul Temciuc A., în instanța de apel, a indicat că a intrat în casă după

vin, iar când a revenit, partea vătămată era jos, la pământ. S-a apropiat, a ridicat-o

și partea vătămată a plecat acasă. În jurul orelor 23.30, aceasta a venit iar la dânsa,

avea dureri la mână, mai jos de umăr și i-a legat-o. Partea vătămată a dormit la ea,

iar dimineață a mers acasă. Nu a văzut momentul când partea vătămată a căzut jos,

ea doar a ridicat-o și i-a acordat ajutor.

Martorul Cazac V., fiica părții vătămate, în instanța de apel, a susținut

declarațiile date la urmărirea penală și în instanța de fond, conform căror, la 27

noiembrie 2017 a telefonat-o mama ei și i-a spus că și-a rupt o mână și că trebuie

condusă la spital. A mers acasă la mama ei, a ajutat-o sa să se îmbrace și aceasta i-a

povestit despre cele întâmplate, și anume că a fost în ospeție la Temciuc A., unde s-

a luat la ceartă cu inculpata și aceasta a împins-o. În timp ce ambele erau în drum,

după poartă, inculpata a împins-o și ea a căzut jos, iar apoi Temciuc A. a ajutat-o să

se ridice. A condus-o pe mama sa la spital, au fost prelevate analize și s-a constatat

că mâna era fracturată și i-a fost pusă în ghips. Partea vătămată a sunat-o a doua zi

și i-a spus despre incident, că inculpata i-a aplicat o lovitură, a împins-o, a

îmbrâncit-o. Nu s-a plâns că mai are și alte leziuni, doar a spus că o doare mâna.

3

Conform plângerii din 08.12.2017, Negrei N. a solicitat organelor de poliție

să o tragă la răspundere pe Railean V., care i-a fracturat mâna.

Potrivit raportului din 04.12.2017, privind recepționarea informației

telefonice despre comiterea faptei ilicite, a fost primită informația că la 26.11.2017,

orele 18.00, Railean V. a îmbrâncit-o pe Negrei N.

Conform procesului-verbal de audiere a victimei Negrei N. din 04.11.2017,

aceasta a declarat că a fost îmbrâncită de Railean V., de la ce a căzut jos și și-a

fracturat mâna dreaptă.

Potrivit procesului-verbal de audiere a martorului Temciuc A. din

06.12.2017, când Negrei N. și Railean V. se aflau după poartă, a auzit cum prima o

numea pe Railean V. cu cuvinte necenzurate, iar aceasta îi spunea „Ce nevoie ai?”.

Afară ploua și pământul era umed.

Conform procesului-verbal de audiere a martorului Temciuc A. din

04.01.2018, când Negrei N. și Railean V. se aflau după poartă, a văzut că prima o

numea pe Railean V. cu cuvinte necenzurate. Nu a văzut cum Negrei N. a căzut jos,

dar a văzut-o pe aceasta deja când era jos și a ridicat-o.

Prin raportul de expertiză judiciară nr. 5252 din 05.12.2017, în rezultatul

examinării lui Negrei N., s-a constatat fractura colului chirurgical al humerusului

drept, care a putut fi cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea

sănătății de lungă durată și, în baza acestui criteriu, se califică ca vătămări medii.

Conform procesului-verbal de audiere a părții vătămate Negrei N. din

19.12.2017, ea a fost îmbrâncită de Railean V., de la ce ea a căzut jos la sol pe

partea dreaptă și s-a lovit cu umărul drept. În timp ce se afla jos, Railean V., cu

piciorul, i-a aplicat o lovitură în partea stângă a corpului. Celelalte declarații sunt

similare celor făcute în ședința de judecată.

Potrivit procesului-verbal de audiere a martorului Cazac V. din 19.12.2017,

din declarațiile mamei sale Negrei N., a aflat că a fost îmbrâncită de Railean V., că

a căzut jos și și-a fracturat mâna.

Astfel, acțiunile inculpatei urmează a fi încadrate în baza art. 157 din Codul

penal, ca vătămarea medie a integrității corporale cauzată din imprudență.

Ori, latura subiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 157 Cod penal, se

exprimă în vinovăție sub forma de imprudență, iar tipul imprudenței - neglijența

sau încrederea exagerată nu importă la calificarea faptei.

Potrivit art. 18 Cod penal, se consideră că infracțiunea a fost săvârșită din

imprudență dacă persoana care a săvârșit-o își dădea seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile,

dar considera în mod ușuratic că ele vor putea fi evitate ori nu își dădea seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea

survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deși trebuia și putea să le prevadă.

Inculpata a acționat cu încredere exagerată, având în vedere că, în preajma

gospodăriei lui Temciuc A., unde la poartă, vis-a-vis de starea drumului s-a stabilit

că acesta este în pantă, parțial cu noroi și pietriș, inculpata îmbrâncind partea

vătămată, își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale,

a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera în mod ușuratic că ele vor putea

fi evitate.

4

Totodată, declarațiile inculpatei că nu a comis fapta infracțională și nu a

îmbrâncit partea vătămată, nu corespund adevărului, fiind mincinoase și se combat

prin probele administrate, astfel că sunt date de către aceasta în scopul de a se

eschiva de la răspundere penală pentru faptele comise.

Astfel, inculpata a indicat că la 26 noiembrie 2017, Negrei N. și-a fracturat

mâna, că nu s-a certat cu aceasta, nu a avut conflicte, nici atunci, nici anterior cu

ultima. Însă, martorii Temciuc A., Vasilița M. și Malai V., cât și partea vătămată au

afirmat că, înainte ca Negrei N. să-și fractureze mâna, între aceasta și Railean V. a

existat un conflict verbal, numindu-se cu cuvinte injurioase, iar Vasilița M. a

menționat că la poarta lui Temciuc A., în timp ce ea aștepta în automobil, se afla

Negrei N. și Railean V., a văzut că ele discutau, deoarece își dădeau din mâini, dar

dacă acestea se certau nu a auzit, deoarece în automobil cânta muzica. La un

moment, a văzut că Negrei N. se afla jos la pământ și Temciuc A. o ridica, iar

Raileanu V. se afla în drum la poartă și se îndrepta spre automobil.

Mai mult, toți martorii audiați și partea vătămată au indicat că între ea și

Railean V. au mai existat conflicte anterior, erau în relații ostile, deși acest fapt a

fost negat cu vehemență de inculpată.

Deci, prima instanță neîntemeiat a achitat inculpata pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii, or, prin probele administrate s-a confirmat cu

certitudine că conflictul a avut loc la data de 26.11.2017, în jurul orei 18.00, între

inculpata Railean V. și partea vătămată Negrei N., iar inculpata, din imprudență, a

îmbrâncit-o pe Negrei N., în rezultatul cărui fapt ultima a căzut jos, fiindu-i

provocate vătămări corporale medii.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 5252 din 05.12.2017, la Negrei

N., s-a constatat fractura colului chirurgical al humerusului drept, care a putut fi

cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent, posibil în timpul

și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în

baza acestui criteriu se califică ca vătămări medii.

Partea vătămată Negrei N., pe parcursul examinării cauzei, a declarat că la

26.11.2017, în jurul orei 18.00, Railean V. a îmbrâncit-o, în rezultatul cărui fapt a

căzut jos și și-a fracturat mâna.

Ori, lipsesc temeiuri de a respinge declarațiile părții vătămate, după cum

invocă inculpata, acestea fiind consecutive, coroborează între ele, sunt neschimbate

pe tot parcursul urmăririi penale, judecării cauzei în fond și în instanța de apel,

coroborează cu alte probe, iar partea vătămată a fost prevenită de răspunderea

penală pentru darea declarațiilor intenționat false.

În același timp, este eronată concluzia primei instanțe potrivit căreia, la

examinarea cauzei, a ținut seama de faptul că toți martorii au indicat că, atunci

când s-a ridicat, Negrei N. nu le-a comunicat despre faptul că ar fi fost îmbrâncită

de cineva, dar nici nu a invocat că ar durea-o ceva, aceasta fiind combătută prin

declarațiile martorului Malai V. date la faza urmăririi penale și susținute în instanța

de apel potrivit cărora „a auzit conflictul, era în spatele porții și nu a văzut

momentul când a căzut Negrei N., Angela a ridicat-o de jos, iar Nina continua mai

departe cu cuvinte urâte și spunea că o doare mâna, iar Railean V. spunea să-și

dea seama la vorbe, acestea fiind declarațiile cele mai proxime făcute de martor

după incident.

5

Mai mult, martorul Malai V., în instanța de apel a declarat că „partea

vătămată când s-a ridicat de jos spunea cuvinte urâte la toți. Ea a înțeles că cineva

a dat-o jos dar nu a spus cine, a spus că o doare mâna, aceste declarații fiind în

coroborare cu declarațiile martorului Cazac V. care a relatat că din declarațiile

mamei sale Negrei N., a aflat că ultima a fost îmbrâncită de Railean V., de la ce ea

a căzut jos și și-a fracturat mâna.

Totodată, nu este justificată concluzia primei instanțe privind aprecierea

critică a declarațiilor martorului Cazac V., având în vedere că aceasta nu a fost

martor al incidentului, despre care a aflat a doua zi de la partea vătămată.

Ori, declarațiile martorului Cazac V. sunt consecvente, corespund

declarațiilor date în cadrul urmăririi penale și în instanța de fond, fiind în

coroborare cu celelalte probe administrate, martorul fiind prevenit de răspunderea

penală pentru darea declarațiilor intenționat false, prin urmare, nefiind constatate

temeiuri de a aprecia critic aceste declarații oferite sub jurământ și care corespund

adevărului.

Pe lângă aceasta, este plauzibilă afirmația acuzării că prima instanță a studiat

superficial raportul de expertiză judiciară nr. 5252 D din 05.12.2017, or, acesta a

fost întocmit de expert în baza documentelor medicale prezentate, la circumstanțe

fiind indicat că Negrei N. la 26.1 1.2017 a fost îmbrâncită de Railean V. în rezultat

la ce a căzut jos, iar expertul a concluzionat leziuni corporale sub formă de:

fractura colului chirurgical al humerusului drept, care a putut fi cauzată în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și, în

baza acestui criteriu, se califică ca vătămări medii. Concluziile instanței de fond că

expertul nu a depistat pe corpul lui Negrei N. semne caracteristice că ar fi fost

împinsă nu confirmă declarațiile inculpatei, or fapta a fost comisă la 26.11.2017,

toamna când temperatura aerului este coborâtă, iar persoanele sunt îmbrăcate cu

haine mai groase, ce atenuează orice atingere a corpului din exterior, mai ales că

Negrei N. se afla la poarta lui Temciuc A. unde suprafața solului este în pantă -

înclinat (potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului din 04.12.2017), fără

careva dâmburi și, prin urmare, o simplă atingere sau îmbrâncire ar putea fi dus la

dezechilibrarea părții vătămate fără a fi necesară depunerea unei forțe de intensitate

mare, care să lase careva urme pe corpul lui Negrei N.

Contradictoriu este faptul că prima instanță menționează că organul de

urmărire penală nu s-a expus asupra gradului de ebrietate a părții vătămate și,

asumându-și rolul de expert în domeniu, insistă că partea vătămată era în stare de

ebrietate avansată, deși la materialele cauzei penale nu există nici un proces al

examinării stării de ebrietate și naturii ei întocmit de un medic competent în

privința lui Negrei N., limitând-se la declarațiile martorilor și indicând greșit că

însuși partea vătămată a recunoscut că era în stare de ebrietate avansată, or, aceasta

a recunoscut că era în stare de ebrietate, dar nu avansată și nu doar ea, dar toți

prezenți la serbare, inclusiv Railean V., care a confirmat că a servit băuturi

alcoolice la Temciuc A..

Deci, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale componenței

infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal, împrejurările fiind confirmate prin

6

probele administrate care au combătut declarațiile inculpatei, vinovăția acesteia

fiind dovedită pe deplin, în afara oricărui dubiu rezonabil.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61,

75, 76, 77 Cod penal, de gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii, de

persoana inculpatei, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea penală și de influența pedepsei aplicate inculpatei.

și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurenta a invocat că instanța de apel urma să dea o apreciere critică

declarațiilor părții vătămate, deoarece ea pe parcursul întregului procesul penal și

la etapa urmăririi penale a dat declarații diferite.

Totodată, aceste declarații nu se confirmă nici prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 5252 din 05.12.2017 și contravin declarațiilor martorilor Vasilița

M., Malai V., Minciuna A. și Temciuc A. audiați la urmărirea penală și în instanța

de judecată.

Mai multe, leziunile corporale descrise de partea vătămată nu se confirmă în

totalitate prin raportul de expertiză medico-legală nr. 5252 din 05.12.2017 potrivit

căruia, pe corpul lui Negrei V. a fost depistată doar o singură leziune sub formă de

fractura colului chirurgical al humerusului drept, alte leziuni corporale nefiind

depistate pe corpul acesteia.

Instanța de apel greșit a conchis că celelalte leziuni corporale nu puteau fi

pricinuite din motiv că partea vătămată era îmbrăcat corespunzător anotimpului de

iarnă, însă, de fapt, atunci încă era toamnă, iar concret în ce era îmbrăcată aceasta

nu a fost stabilit de instanța de apel, făcând doar o concluzie arbitrară. Or, această

apreciere a instanței de apel contravine declarațiilor părții vătămate care spune că i

s-au pricinuit leziuni la cap, față, care, de fapt, nu erau acoperite și a fost aruncată

cu capul în jos.

Pe lângă aceasta, nici unul din martorii audiați și care partea vătămată

susține că au văzut circumstanțele căderii sale jos, nu au confirmat că ar fi

îmbrâncit-o, indicând că în acel moment era lângă automobilul soțului său,

așteptând-o pe Temciuc A. să vină cu ulciorul cu vin la poartă să-i petreacă.

Martorii au declarat că la ieșire din ograda lui Temciuc A., partea vătămată Negrei

N., fiind în stare avansată de ebrietate alcoolică, căci se clătina în picioare,

alunecându-se pe drumul cu pantă umedă, a căzut jos. Iar când a fost ridicată de

Temciuc A., care era lângă ea, a oftat, fără să învinovățească pe cineva.

Martorul Temciuc A. a indicat suplimentar că după ce a ajutat-o pe Negrei

N. să se ridice, aceasta s-a întors înapoi la ea, aproximativ la ora 24.00, și abia

atunci i s-a plâns că are dureri la mâna dreaptă, motiv din care i-a aplicat un

bandaj.

Ori, nu este exclus că fractura de la mâna dreaptă a părții vătămate să fi fost

pricinuită după plecarea ei de la Temciuc A..

Mai mult, în cazul pricinuirii fracturii descrise în raportul de expertiză

medico-legală, în urma căderii părții vătămate la ora 18.00, aceasta ar fi avut să se

plângă imediat de dureri în acea parte a corpului și să-i reproșeze în prezența

martorilor, dar aceasta nu s-a întâmplat.

7

Prin urmare, instanța de apel nu a dat o apreciere obiectivă probelor

administrate și eronat i-a constatat vinovăția în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 157 Cod penal.

Totodată, instanța de apel, la pronunțarea deciziei de condamnare, bazându-

se doar pe presupuneri făcute în temeiul aprecierii neobiective a declarațiilor părții

vătămate și ale martorilor, a încălcat principiul prezumției nevinovăției prevăzut la

art. 8 Cod de procedură penală.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 12) cod de

procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens

Sub acest aspect se reține că recursul inculpatei este fondat în drept pe art.

427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, care prevede temeiul că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită (pct. 5. din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii

contestate, care ar fi erorile de drept concrete și esența circumstanțelor că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și care ar fi încadrarea juridică

corectă a faptei săvârșite în asemenea caz, fiind omisă în totalitate și argumentarea

ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al inculpatei cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și

să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurentă.

Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de această instanță, în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul de pe rol,

în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din decizie),

8

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind învinuirea înaintată inculpatei, și încadrarea juridică corectă a

acțiunilor ei infracționale în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate Negrei N., ale martorilor

Vasilița M., Malai V., Temciuc A. și Cazac V.; plângerea din 08.12.2017, prin

care Negrei N. a solicitat organelor de poliție să o tragă la răspundere pe Railean V.

care i-a fracturat mâna; raportul din 04.12.2017 privind recepționarea informației

telefonice despre comiterea faptei ilicite, prin care a fost primită informația că la

26.11.2017, orele 18.00, Railean V. a îmbrâncit-o pe Negrei N.; procesul-verbal

de audiere a victimei Negrei N. din 04.11.2017, conform căruia aceasta a declarat

că a fost îmbrâncită de Railean V., de la ce ea a căzut jos și și-a fracturat mâna

dreaptă; procesul-verbal de audiere a martorului Temciuc A. din 06.12.2017,

potrivit căruia, atunci când Negrei N. și Railean V. se aflau după poartă, a auzit

cum prima o numea pe Railean V. cu cuvinte necenzurate, iar aceasta îi spunea „Ce

nevoie ai?”; raportul de expertiză judiciară nr. 5252 din 05.12.2017, prin care la

Negrei N. s-a constatat fractura colului chirurgical al humerusului drept, care a

putut fi cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent, posibil în

timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămări medii; procesul-verbal de

audiere a părții vătămate Negrei N. din 19.12.2017, conform cărui a fost

îmbrâncită de Railean V., de la ce ea a căzut jos la sol, pe partea dreaptă și s-a lovit

cu umărul drept; procesul-verbal de audiere a martorului Cazac V. din 19.12.2017,

potrivit căruia din declarațiile mamei sale Negrei N., a aflat că fost îmbrâncită de

Railean V., că a căzut jos și și-a fracturat mâna; procesul-verbal de audiere a

martorului Temciuc A. din 04.01.2018, conform căruia, atunci când Negrei N. și

Railean V. se aflau după poartă, a văzut că prima o numea pe Railean V. cu cuvinte

necenzurate, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel indicând argumentat și

detaliat motivele pentru care a respins versiunile și dovezile apărării, probele

administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în acțiunile inculpatei a

elementelor infracțiunilor prevăzute de art. 157 Cod penal, ca vătămarea medie a

integrității corporale cauzată din imprudență, faptelor săvârșite fiindu-le dată,

astfel, o încadrare juridică corectă (pct. 4. din decizie).

Totodată, la stabilirea pedepsei instanța de apel just și argumentat a ținut

cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, pedeapsa respectivă fiind motivată,

individualizată și aplicată inculpatei în corespundere cu prevederile legale,

corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității

sociale, corectare a acesteia, precum și prevenirii de săvârșire de noi infracțiuni

atât din partea ei, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

9

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, se observă că recursul declarat, potrivit argumentelor

invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele și probele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2), a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl

propune inculpata este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care

nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel,

este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 4. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică corectă, și că recursul ordinar este

neîntemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în

cazul în care se constată că el este neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

respins ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

10

D E C I D E :

respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de inculpata Railean

Valentina XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 05 septembrie 2019, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 ianuarie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

11