1ra-2200/2019 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-2200/2019 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2200/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 15

ianuarie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2019,

declarat de avocata Sorina Arnaut, în numele inculpatului

Cotelnic Valentin XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 27.02.2017 – 15.01.2019,

instanța de apel: 12.03.2019 – 28.05.2019,

instanța de recurs: 23.10.2019 – 04.12.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani închisoare.

Potrivit art. 901 alin. (1) Cod penal, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare,

urmând să fie executată în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, iar executarea

pedepsei rămase fiind suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 1 an

și 6 luni.

1

inculpatul Cotelnic V., aflându-se la volanul automobilului „BMW X6”, pe teritoriul

stației de alimentare cu petrol „Rompetrol”, amplasată în str. T. Vladimirescu 4, mun.

Chișinău, fără careva motive întemeiate, din intenții huliganice, încălcând grosolan

ordinea publică, cu o deosebită obrăznicie, l-a numit cu cuvinte necenzurate pe

Legaciov S., amenințându-l cu aplicarea violenței, concomitent efectuând o

împușcătură în direcția lui dintr-un pistol de model „Margo”.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut parțial vinovăția, dar, aceasta fiind

dovedită integral prin probele administrate, i-a încadrat acțiunile în baza art. 287 alin.

(3) Cod penal, ca huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor și de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, acțiuni care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea armei.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, care se pedepsește cu închisoare de

3 la 7 ani, că a recunoscut parțial vina, are la întreținere trei copii minori, nu au fost

stabilite circumstanțe atenuante și agravante, concluzionând că reeducarea și

corectarea lui este posibilă prin aplicarea unei pedepse cu închisoare, aceasta fiind

echitabilă și proporțională faptelor comise, aplicând în privința acestuia și prevederile

art. 901 alin. (1), (3) Cod penal, adică suspendarea parțială a executării pedepsei,

prima parte a pedepsei urmând a fi executată în penitenciar.

Astfel, motiv al suspendării parțiale a executării pedepsei îl constituie modul,

forma, comportamentul și gradul prejudiciabil al infracțiunii comise, reprezentând un

moment periculos pentru societate, deoarece inculpatul, fiind deținător legal de armă,

urma, în temeiul art. 16 alin. (1) al Legii nr. 130 din 08.06.2012 privind regimul

armelor și munițiilor cu destinație civilă, să folosească arma numai în cazurile expres

prevăzute, și anume, numai în tiruri de tragere autorizate în condițiile prezentei legi

sau în stare de legitimă de apărare, sau în stare de extremă necesitate.

Însă, nu se atestă legitima apărare sau cauza de extremă necesitate, iar

inculpatul a creat o stare de pericol pentru partea vătămată, care era în imposibilitatea

de a întreprinde careva măsuri pe moment, creându-i o senzație de teamă, concluzie

ce rezultă din vizionarea înregistrărilor video.

Ori, comportamentul inculpatului la momentul comiterii infracțiunii a fost unul

pe inițiativă proprie, fără preîntâmpinare, acesta urmând să prevadă anumite

circumstanțe care pot surveni urmare a acțiunilor sale.

Deci, în circumstanțele stabilite, este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa

cu închisoare parțial, ulterior urmând să fie suspendată partea neexecutată a pedepsei

stabilite, pedeapsa având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o

pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării ei, potrivit art. 90 Cod penal.

2

Apelanta a invocat că toți participanții la proces au susținut că mâna

inculpatului în care avea arma nu a fost îndreptată nici într-un moment către partea

vătămată.

Totodată, inculpatul a manifestat căință activă față de cele săvârșite, solicitând

suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de probațiune, ori, nu au fost stabilite

circumstanțe agravante, are trei copii minori la întreținere, anterior nu a fost judecat,

împrejurări în care i-a fost aplicată o pedeapsă neproporțională și prea aspră,

corectarea lui fiind posibilă și fără privare de libertate, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

2019, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul a săvârșit infracțiunea incriminată,

stabilindu-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

Astfel, la stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal, aplicându-le corespunzător.

Potrivit art. 61 alin. (1), (2) Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se

aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit

infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale acestuia.

Inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, la urmărirea penală a recunoscut

parțial vina, are la întreținere trei copii minori, nu se află la evidența medicului

narcolog și psihiatru, nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și agravante, instanța

de fond corect concluzionând că corectarea și reeducarea acestuia este posibilă cu

izolare de societate, cu aplicarea prevederilor art. 901 alin. (1), (3) Cod penal, cu

suspendarea parțială a executării pedepsei, prima parte a pedepsei urmând a fi

executată în penitenciar, iar restul pedepsei - suspendată, ca ulterior acesta, pe

întregul termen de pedeapsă, de sine stătător să se abțină de la comiterea acțiunilor

care cad sub incidența legii penale.

Motiv al suspendării parțiale a executării pedepsei îl constituie modul, forma,

comportamentul și gradul prejudiciabil al infracțiunii comise, reprezentând un

moment periculos pentru societate, deoarece inculpatul, fiind deținător legal de armă,

urma, în temeiul art. 16 alin. (1) al Legii nr. 130 din 08.06.2012 privind regimul

armelor și munițiilor cu destinație civilă, să folosească arma numai în cazurile expres

3

prevăzute, și anume, numai în tiruri de tragere autorizate în condițiile prezentei legi

sau în stare de legitimă de apărare, sau în stare de extremă necesitate.

Însă, nu se atestă legitima apărare sau cauza de extremă necesitate, iar

inculpatul a creat o stare de pericol pentru partea vătămată, care era în imposibilitatea

de a întreprinde careva măsuri pe moment, creându-i o senzație de teamă, concluzie

ce rezultă din vizionarea înregistrărilor video.

Ori, comportamentul inculpatului la momentul comiterii infracțiunii a fost unul

pe inițiativă proprie, fără preîntâmpinare, acesta urmând să prevadă anumite

circumstanțe care pot surveni urmare a acțiunilor sale.

Deci, în circumstanțele stabilite, este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa

cu închisoare parțial, ulterior urmând să fie suspendată partea neexecutată a pedepsei

stabilite, pedeapsa având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

Prin urmare, argumentele invocate în apel sunt nefondate, având un caracter

declarativ, ori, fiind analizate circumstanțele comiterii infracțiunii, personalitatea

inculpatului, comportamentul acestuia până și după comiterea infracțiunii, lipsa

circumstanțelor atenuante, se atestă că corectarea lui este posibilă doar prin izolarea

parțială de societate, pedeapsa aplicată prin prisma art. 901 Cod penal, nefiind

excesivă, fiind legală și întemeiată, proporțională faptelor comise.

parțială a hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă cu suspendarea condiționată a

executării, conform art. 90 Cod penal.

Recurenta a invocat că toți participanții la proces au susținut că mâna

inculpatului în care avea arma nu a fost îndreptată nici într-un moment către partea

vătămată, iar ultimul a confirmat în instanța de judecată că nu are pretenții față de

inculpat.

Totodată, inculpatul a manifestat căință activă față de cele săvârșite, solicitând

suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de probațiune, or, nu au fost stabilite

circumstanțe agravante, acesta are trei copii minori la întreținere, anterior nu a fost

judecat, împrejurări în care i-a fost aplicată o pedeapsă neproporțională și prea aspră,

corectarea lui fiind posibilă și fără privare de libertate, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 15), 16) Cod de

procedură penală.

5.1. La 04 decembrie 2019, inculpatul a depus o cerere în care solicită

aplicarea prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, cu încetarea procesului penal în baza

art. 287 alin. (3) Cod penal.

Ori, s-a căit sincer de cele săvârșite, a reparat prejudiciul cauzat părții

vătămate, lipsind interdicții de aplicare a legii menționate.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

4

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect, se reține că recursul este fondat în drept pe art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8), 15), 16) Cod de procedură penală, care prevăd inclusiv temeiurile că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât

cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, instanța de judecată

internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a

drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză, norma de

drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași

norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție (pct. 5. din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat, în

raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate, asupra

căror motive concrete din apelul declarat nu s-ar fi pronunțat instanța de apel, care ar

fi esența erorilor concrete de drept și a circumstanțelor că motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta este expus neclar, că instanța ar fi admis o

eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală,

care ar fi afectat soluția instanței, că nu au fost întrunite elementele infracțiunii, că

instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru

care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, că instanța de judecată internațională, prin

hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și

libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză, că norma de drept

aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme

date anterior de către Curtea Supremă de Justiție, fiind omisă în totalitate și

argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de conținut

în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și

să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

5

Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just și argumentat au ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 901 alin. (1)

Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În cazul în care

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea

vinovatului, ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga

pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a

pedepsei în închisoare și perioada de probațiune, precum și motivele condamnării cu

suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în

penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă. În cazul infracțiunilor grave, partea de

pedeapsă ce trebuie executată în penitenciar nu trebuie să fie mai mică decât jumătate

din pedeapsa stabilită de instanța de judecată. Totodată, instanța de apel pronunțându-

se argumentat și detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării.

În consecutivitatea enunțată, instanțele de fond și de apel, just au concluzionat

că în cazul în care inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, care se pedepsește cu

închisoare de 3 la 7 ani, chiar și în prezența circumstanțelor invocate de avocat (pct. 5.

din decizie), suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii în baza art. 90

Cod penal, ar reprezenta o soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă,

6

inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite

și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane.

Ori, soluția instanței de apel este conformă și jurisprudenței naționale, potrivit

cărei, instanțele urmează să asigure aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă față de

persoanele adulte care au săvârșit infracțiuni grave (pct. 17 din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție, nr. 8 din 11.11.2013, Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea

pedepsei penale).

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul apărării, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

au apreciat circumstanțele și probele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor,

iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune

apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de

orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2.-5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007,

pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că au

adoptat hotărâri care conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au

aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că

recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

Totodată, instanța de recurs este în imposibilitate de a se pronunța asupra

cererii inculpatului privind aplicarea actului de amnistie, deoarece nu este confirmată

7

conform modului prevăzut de lege și este depusă peste termenul de declarare a

recursului, prescris în art. 422 Cod de procedură penală, inculpatul nefiind lipsit de

dreptul de a iniția această chestiune în procedura executării pedepsei, potrivit art. 469

alin. (1) pct. 15) Cod de procedură penală (pct. 5.1. din decizie)

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Sorina Arnaut,

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 15 ianuarie 2019 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2019, în privința inculpatului Cotelnic

Valentin XXXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 decembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8