1ra-1349/2019 — art. 190 alin. 1 CP

1ra-1349/2019 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1349/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

12 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Sâli Radu și avocatul

Cibric Ruslan în numele părții vătămate Spatari Radu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie

2019 și a sentinței Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 03 august 2018, în

cauza penală privind-o pe

Fricațel Mariana Xxxxx, născută la xxxxx, originară și

domiciliată r-l Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Fricațel Mariana Xxxxx, a fost achitată de învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

Fricațel M. a fost învinuită pentru faptul, că fiind proprietara terenului cu

numărul cadastral xxxxxcu suprafața de 0,298 ha, conform titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren din 21 ianuarie 2002,

înstrăinează conform contractului vînzare cumpărare terenul lui Oleg Spătari,

care la 19.06.2003 îl înregistrează în Registrul Bunurilor Imobile a OCT Anenii

Noi, ca proprietatea sa, după care conform contractului de vînzare cumpărare

din 16.04.2015, cu acordul lui Oleg Spătari, reperfectează terenul pe numele lui

Spătari Radu.

De asemenea, fiind fiica lui Liubovi Fricațel, în prezența ultimei, ca

proprietara terenului cu numărul cadastral xxxxx cu suprafața de 0,05 ha,

conform titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren din 21

1

ianuarie 2002, înstrăinează conform contractului de vînzare cumpărare terenul

lui Oleg Spătari, care la 19.06.2003 îl înregistrează în Registrul Bunurilor

Imobile a OCT Anenii Noi.

Ulterior, Fricațel Mariana cunoscând cu certitudine că a înstrăinat terenul

cu numărul cadastral xxxxx cu suprafața de 0,05 ha și terenul cu numărul

cadastral xxxxxcu suprafața de 0,298 ha, lui Oleg Spătari, care la acel moment

aparțineau lui Radu Spătari, și folosindu-se de faptul că numerele cadastrale a

terenurilor și caracteristicele acestora au fost modificate ulterior în cadrul

înregistrării masive a terenurilor, conform instrucțiunii nr. 112 din 22.06.2005, la

20.05.2015, prin înșelăciune, cu scopul dobîndirii unui profit ilegal, fiind

reprezentată de Mamîchin Evgheni înstrăinează Inei Pavlenco terenul cu

numărul cadastral xxxxx cu sup. de 0,2118 ha, după care, la 20.04.2016 a

încheiat contractul de vînzare cumpărare cu Larina Alina, prin care a vândut

terenul cu numărul cadastral xxxxx cu sup. de 0,1618 ha, care de fapt conform

reprezentării grafice sunt aceleași terenuri deținute de Oleg Spătari, fapt prin ce

i-a cauzat ultimului daună materială în valoare de 5 000 lei.

Organul de urmărire penală a calificat fapta incriminată inculpatei în baza

art. 190 alin. (1) Cod penal: „escrocheria adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere."

3.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care: Fricațel M. să fie recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă de 3 ani

închisoare într-un penitenciar pentru femei. Conform ar. 90 Cod penal, a-i

suspenda condiționat executarea pedepsei pe un termen de 3 ani, fiindu-i

stabilite rigorile prevăzute la art. 90 alin. (6) Cod penal, să nu-și schimbe

domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent.

În motivarea apelului a indicat:

- prin analiza probelor existente, a fost confirmată intenția la comiterea

infracțiunii incriminate, existînd o legătură cauzală între cele comise și

consecințele survenite;

- nu poate fi reținută ca plauzibilă concluzia instanței precum că

declarațiile părții vătămate Spătari Radu și martorilor Spătari Oleg, Tucliluș

Vera, Mamîchin E., Larina Olga, Gapntoli Bogdan, Capațîna Lilia, Ipati Elena și

Munjiu Ion nu demonstrează vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii

incriminate;

- declarațiile lui Spătari O. că a procurat terenurile cu nr. cadastral xxxxxși

xxxxx de la Liubovi Fricățel și Mariana Fricățel achitînd acestora bani consideră

că, coraborează declarațiile martorilor Ipati Elena și Munjiu Ion, care nemijlocit

s-au aflat în preajmă în momentul transmiterii banilor, a declarațiilor

martorului Spătari V. care cunoștea despre faptul că această tranzacție urma să

2

fie efectuată, cît și actele de la OCT Anenii Noi, care demonstrează acțiunile lui

Oleg Spătari de a legifera aceste terenuri. Faptul că Fricățel a înstrăinat aceste

trenuri lui Oleg Spătari și ulterior transmite dreptul de înstrăinare prin procură

lui Mamîchin Evghenii, sînt confirmate inclusiv de declarațiile Olgăi Larina

care a declarat în instanță „ ... a vorbit ulterior cu Mariana Fricațel și aceasta i-a

comunicat că nu știa că aceste terenuri sunt unele si aceleași...”;

- argumentarea instanței că conform raportului de expertiză nr. 10 din 21

iunie 2017, inculpata Mariana Fricațel suferă de retard mintal moderat și are

capacitate de responsabilitate redusă, nu poate comite o asemenea infracțiune

deoarece, persoana care realizează înșelăciunea sau abuzul de încredere trebuie

să aibă un nivel destul de înalt de dezvoltare a intelectului, să fie capabilă de o

activitate avînd un scop bine conturat, urmează a fi supuse criticii, deoarece

raportul de expertiză invocat Mariana Fricățel este capabilă să perceapă

circumstanțele pe caz și poate da declarații și are capacitatea de responsabilitate

redusă. Or, conform art. 21 alin (1) Cod penal, sînt pasibile de răspundere

penală persoanele fizice responsabile, fapt care în cazul dat a fost confirmat

prin raportul nr. 101 din 21 iunie 2017. Urmare a considerentelor expuse, prin

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite de inculpată și semnele componenței de infracțiune

prevăzute de norma penală, fapta inculpatei urmează a fi calificată în baza art.

190 alin. (1) Cod penal.

3.2 Partea vătămată Spătari R., care solicită casarea acesteia, dispunînd

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care Fricățel M., să fie recunoscută vinovată în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal.

În motivarea cererii a invocat:

- prin analiza probelor existente, a fost confirmată intenția la comiterea

infracțiunii incriminate, existînd o legătură cauzală între cele comise și

consecințele survenite;

-declarațiile lui Oleg Spătari că a procurat terenurile cu nr. cadastral

xxxxxși xxxxx de la Liubovi Fricățel și Mariana Fricățel achitînd acestora bani

consideră că coraborează cu declarațiile martorilor Ipati Elena și Munjiu Ion,

care nemijlocit s-au aflat în preajmă în momentul transmiterii banilor, a

declarațiilor martorului Spătari Victor care cunoștea despre faptul că această

tranzacție urma să fie efectuată, cât si actele de la OCT Anenii Noi, care

demonstrează acțiunile lui Oleg Spătari de a legifera aceste terenuri. Faptul că

Fricățel a înstrăinat aceste trenuri lui Oleg Spătari și ulterior transmite dreptul

de înstrăinare prin procură lui Mamîchin Evghenii, sînt confirmate inclusiv de

declarațiile Olgăi Larina care a declarat în instanță că a vorbit ulterior cu

Mariana Fricățel și aceasta i-a comunicat că nu știa că aceste terenuri sunt unele

si aceleași;

3

-de asemenea argumentarea instanței că conform raportului de expertiză

nr. 101 din 21 iunie 2017, inculpata Mariana Fricățel suferă de retard mintal

moderat și are capacitate de responsabilitate redusă nu poate comite o

asemenea infracțiune deoarece, persoana care realizează înșelăciunea sau

abuzul de încredere trebuie să aibă un nivel destul de înalt de dezvoltare a

intelectului, să fie capabilă de o activitate avînd un scop bine conturat, urmează

a fi supuse criticii deoarece raportului de expertiză invocat Mariana Fricațel

este capabilă să perceapă circumstanțele pe caz și poate da declarații și are

capacitatea de responsabilitate redusă;

- cu privire la calificarea infracțiunii efectuate, este necesar de făcut

următoarele precizări: subiectul infracțiunii este inculpata Mariana Fricățel,

care întrunește condițiile prevăzute la art. 21 alin. (1) și 22 Cod penal; latura

obiectivă include următoarele trei semne: fapta prejudiciabilă; urmările

prejudiciabile, și legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile.

2019, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

penală și judecata în fond s-a desfășurat cu respectarea procedurii

prevăzute de lege și, respectiv, nu se constată încălcări care atrag nulitatea

actelor procedurale efectuate. Starea de fapt și de drept constatată de prima

instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în

cuprinsul sentinței.

Instanța de apel a reținut că, inculpata pe tot parcursul procesului penal,

inclusiv și în ședința de judecată în apel, a respins învinuirea, motivând că n-a

săvârșit fapta imputată, deoarece nu cunoaște despre împrejurările cazului și

nici n-a primit bani de la partea vătămată Spătari R. pentru terenurile agricole

moștenite de la mama sa.

Versiunea inculpatei nu este combătută prin probele prezentate de partea

învinuirii, totodată sentința cuprinde descrierea circumstanțelor cauzei

constatate de instanța de judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea

inculpatei, cu indicarea motivelor pentru care se resping probele aduse în

sprijinul acuzării.

Probatoriul administrat demonstrează cu certitudine că inculpata nu

cunoștea că terenurile înstrăinate lui Larina O. au unele și aceleași numere

cadastrale cu terenurile la care face referire partea vătămată Spătari R. Faptul

dat se confirmă și prin raportul de expertiză judiciară nr. 101 din 21 iunie 2017

care atestă capacitatea de exercițiu redusă a inculpatei (voi. I, f. d. 129).

Astfel, nu poate servi temei pentru a fi recunoscută vinovată inculpata în

dobândirea ilicită a sumelor bănești pretinse de partea vătămată prin

înșelăciune și abuz de încredere, odată ce partea acuzării nu a prezentat

instanței nici o probă din care ar rezulta vinovăția inculpatei. Or, declarațiile

4

părții vătămate și martorului Spătari O. sunt subiective, urmărind scopul de a

deveni posesori ai terenurilor la care pretind că le-au procurat de la mama

inculpatei. Din declarațiile acestora, se susține că tranzacțiile de cumpărare -

vânzare a terenurilor au fost încheiate în perioada anilor 2000 - 2004 între mama

inculpatei, defuncta Fricățel L. și Spătari O. Se evidențiază că, contractele la care

face referire partea acuzării nu sunt anexate la dosarul cauzei.

În atare situație, instanța de apel a indicat că sentința atacată este legală,

întemeiată și motivată, prima instanță acordând deplină eficiență prevederilor

stipulate în articolele 8 alin. (3), 101, 384, alin. (3) și (4), articolele 390 alin. (1),

pct. 3), 394 alin. (3) și 396 Cod de procedură penală. Considerentele primei

instanțe sânt motivate și argumentate din punct de vedere al temeiniciei și

legalității, care au dus la soluția de achitare a inculpatei.

Instanța de apel a constatat că motivarea amplă și temeinică a sentinței

pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate

de părți în raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu inculpatei, astfel fiind în

corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În viziunea instanței de apel, criticile cu privire la aprecierea probelor,

efectuată de prima instanță, reprezintă opinia subiectivă a apelanților, care nu

este argumentată prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel este solidară cu concluziile cu privire la aprecierea

probelor, efectuată de prima instanță, dat fiind că sunt motivate temeinic și

legal, sub aspectul, că vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii imputate nu

este dovedită în cadrul procesului penal, astfel fapta inculpatei nu întrunește

elementele infracțiunii imputate.

În afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelanți, examinând

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform cerințelor din articolul 409 alin.

(2) Cod de procedură penală, instanța de apel a stabilit că nu există temei de a

interveni în sentință.

ordinare de către:

6.1 Procuror, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă aceleași argumente pe care le-a indicat în

apel, suplimentar menționând:

- instanța de apel nu a respectat explicațiile date de Plenul Curții Supreme

de Justiție la pct. 14 al Hotărârii nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, iar nepronunțarea

instanței asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea

fondului apelului;

5

- instanța de judecată a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de

acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care în

cumul dovedesc vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate, ori

nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- decizia este neîntemeiată, deoarece este contrară stării de fapt stabilite în

baza probelor examinate în cadrul cercetării judecătorești și contravine

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiind încălcate și prevederile art.

394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală;

- cercetând dosarele tehnice a terenurilor cu nr. cadastral xxxxxși xxxxxs-a

stabilit existența cererilor depuse de către Oleg Spătari, Fricațel M. și Fricațel

Liubovi privind începerea procedurii de reînregistrare a dreptului de

proprietate a acestor terenuri;

- prin analiza probelor existente a fost confirmată intenția la comiterea

infracțiunii incriminate, existând o legătură cauzală între cele comise și

consecințele survenite;

- nu pot fi reținute concluziile instanței, precum că declarațiile părții

vătămate Spătari R., martorilor Spătari O., Tuchiluș V., Mamîchin E., Larina O.,

Gapmoli B., Capațăna L., Ipati E., Munjiu I., nu demonstrează vinovăția

inculpatei în comiterea infracțiunii;

- instanțele de judecată nu au indicat motivul respingerii probelor acuzării,

în conformitate cu prevederile art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală, astfel

sentința este nemotivată și ilegală, iar cumulul de probe demonstrează

vinovăția inculpatei.

6.2 Avocatul Cibric Ruslan în numele părții vătămate Spatari Radu, care

solicită casarea acestora cu dispunerea rejudecării cauzei, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Fricațel

M. să fiee recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (1) Cod penal.

În motivarea recursului invocă aceleași argumente pe care le-a indicat în

apel, suplimentar menționând:

- acuzarea corect a calificat acțiunile inculpatei și a solicitat o pedeapsă

care o consideră echitabilă și proporțională faptelor comise;

- deși inculpata nu a recunoscut vina, consideră că culpabilitatea acesteia

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, a fost pe

deplin dovedită prin probele administrate în cadrul urmăririi penale și

cercetate în cadrul ședinței de judecată;

- partea vătămată argumentează critic aprecierea instanțelor de fond,

precum că Fricațel M. nu a știut despre împrejurările cazului și nici nu a primit

bani de la partea vătămată Spătari R., pentru terenurile agricole moștenite de la

mama sa;

- instanța de apel nu a dat apreciere probelor acumulate în faza urmăririi

penale, astfel contractele de vânzare cumpărare a terenurilor sunt diferite și

6

sunt vîndute de inculpată de două ori, fapt ce a fost negat de către instanțele de

fond, emițând o decizie de achitare.

procedură penală, avocatul Mîrzîncu A. în numele inculpatei a depus referință

privind opinia asupra recursului declarat, solicitând respingerea acestuia ca

fiind inadmisibil, cu menținerea hotărârilor judecătorești adoptate, deoarece

instanțele de fond corect au statuat că probele prezentate în ședința de judecată

și puse la baza sentinței sunt obținute legal, au fost apreciate conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, iar instanța de apel corect a

concluzionat că probatoriul administrat demonstrează că inculpata nu cunoștea

că terenurile înstrăinate lui Larina O. au unele și aceleași numere cadastrale cu

terenurile la care face referire partea vătămată Spatari R.

concluzionează că acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest

articol.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Totodată se remarcă, că instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de

apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze

suplimentar probele administrate de prima instanță. În vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost evaluate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar, în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

7

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată

situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște

concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și

încadrarea juridică a faptei săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și

temeiul achitării, prevăzut de normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Procurorul și avocatul Cibric R. în numele părții vătămate Spătari R. au

criticat decizia contestată, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Din analiza textuală a recursurilor declarate, Colegiul reține, că se contestă

decizia instanței de apel, prin prisma temeiurilor de recurs invocate și

menționate supra, invocându-se faptul, că în rezultatul evaluării incorecte și

selective a probelor administrate la caz, instanța de apel greșit a achitat-o pe

Fricațel M. de învinuirea adusă în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, din motiv că

fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept

procesuale menționate, Colegiul constată că Fricațel M. de către organul de

urmărire penală a fost învinuită, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (1) Cod penal – escrocheria adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz di încredere, însă prima instanță a adoptat o sentință prin care

inculpata Fricațel M., a fost achitată din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Prin urmare, nefiind de acord cu soluția adoptată de către prima instanță,

procurorul și partea vătămată au atacat sentința cu apeluri. La rândul său,

instanța de apel, a respins ca nefondate apelurile declarate, menținând sentința.

8

Instanța de apel în acest context a constatat, că ansamblul de probe cercetate

în ședința de judecată nu dovedește vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii

imputate, astfel potrivit prevederilor art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură

penală, cu cele din art. 8 alin. (3) și 389 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, se

impune soluția de achitare- soluție dată de prima instanță.

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit relevă, că instanța de apel

atunci când constată lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale

infracțiunii imputate prin rechizitoriu, urmează să-și argumenteze soluția prin

prisma tuturor probelor acumulate în dosar, care trebuie apreciate multilateral și

obiectiv. În acest sens, se are în vedere faptul că, așa cum s-a punctat deja mai

sus, instanța de apel la judecarea cauzei trebuia să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate inculpatei, să verifice și să aprecieze conform prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor și să constate dacă acțiunile comise de inculpată

întrunesc sau nu elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal.

Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel în partea descriptivă a

hotărârii pronunțate a menționat că: „Probatoriul administrat demonstrează cu

certitudine că inculpata nu cunoștea că terenurile înstrăinate lui Larina O. au unele și

aceleași numere cadastrale cu terenurile la care face referire partea vătămată Spatari R.

Faptul dat se confirmă și prin raportul de expertiză judiciară nr. 101 din 21 iunie 2017,

care atestă capacitatea de exercițiu redusă a inculpatei”. Astfel, instanța de apel a

descris declarațiile părții vătămate, a martorilor menționați și a indicat

materialele cauzei.

De asemenea, în argumentarea soluției sale privind achitarea lui Fricațel M.

instanța de apel a reținut că, procurorul și-a bazat învinuirea pe declarațiile părții

vătămate Spătari Radu și martorilor Spătari Oleg, Tuchiluș Vera, însă instanța de

judecată concluzionează că, declarațiile acestora nu demonstrează vinovăția

inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate. Totodată instanța de apel a

reținut concluziile primei instanțe care a menționat că „între declarațiile martorilor

și părții vătămate care au menire de a proba transmiterea banilor sunt divergențe

esențiale, deoarece din ele rezultă că careva bani au fost transmiși mamei Liubovi Fricățel

de către Spatari Oleg, însă nicidecum inculpatei, care pun la îndoială veridicitatea

declarațiilor și pretențiilor părții vătămate”

La baza acestor constatări, instanța de apel a pus declarațiile inculpatei care

„nu recunoaște faptul primirii cărărva bani de la partea vătămată în calitate de preț

pentru terenul de pământ” și declarațiile selective ale părții vătămate Spatari Radu,

martorilor Spatari Oleg, Spatari Victor, Munjiu Ion, Ipati Elena, fără a evalua

celelalte probe și fără a efectua o analiză a acestora, cu aprecierea fiecărei probe

în parte, cu expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității probei,

ignorând totalmente probele administrate la caz, precum și în instanța de apel.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a reda declarațiile participanților la

9

proces, dar și de a expune esența acestor depoziții și legătura lor cu conținutul

altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a

argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

La acest capitol Colegiul remarcă că, în instanțele de fond au fost examinate

următoarele probe și anume:

- declarațiile părții vătămate Spătari R., care a menționat că, în anul 2000

unchiul său, Spătari O. a procurat teren agricol de la Fricațel Mariana 0,30 ha și

de la mama ei Fricățel L. 0,05 ha, în total 0,35 ha. Cînd au ajuns la procedura de a

întocmi contractul de vînzare- cumpărare au parvenit careva probleme, buletinul

de identitate a Marianei Fricățel era expirat. Unchiul său a achitat integral cu

suma solicitată pentru teren, pe cînd terenurile de vînzare cumpărare urmau a fi

înregistrare. Pe cele 0,05 ha nu au nici un document. Fricățel L. a decedat și tatăl

său a ajutat-o pe Fricațel M. să moștenească acele 0,05 ha. Cele 0,30 ha le-a scris

după numele său. Fricățel Mariana era proprietara a 0,30 ha, conform extrasului

cadastral, în toată aceasta perioadă între Fricațel Mariana și ei a fost o relație de

bună înțelegere. După înregistrarea terenurilor după numele său, a luat

contractele și le-a prezentat la primărie, care au refuzat să le primească, deoarece

aceste terenuri au trecut sub alt număr cadastral și suprafața a fost modificată. A

înaintat o cerere către OCT Anenii Noi, în care a solicitat efectuarea măsurărilor.

OCT Anenii Noi a refuzat să efecturea măsurărilor, deoarece aveau un alt număr

cadastral și concomitent aceste terenuri aparțineau altui proprietar. În mai 2015,

a încercat să se adrese la Fricățel Mariana, însă a început neînțelegerile dintre ei,

permanent vorbea cu insulte, amenințări. Banii i-a primit Fricățel Mariana în

prezența a mai multor persoane. Toți acești ani au achitat impozitele, toți știau că

aceste terenuri le aparțin lor;

-decarațiile martorului Spătari O., care a relatat că, în anul 2003 mama

Marianei, Fricațel Liuba s-a apropiat de el și i-a comunicat că vrea să vîndă

terenuri cu suprafața de 0,35 ha și 0,05 ha și dacă nu dorește să le procure. A zis

că e de acord să le cumpere, i-a dat o parte de bani și s-au apucat să perfecteze

actele, au depistat că Mariana Fricațel are buletinul de identitate expirat și nu au

terminat această procedură. În anul 2015 a hotărît să dea terenurile nepotului său

Spătari Radu și i-a spus să se ocupe acesta mai departe cu documentele. A aflat

că Liubovi Fricațel a decedat și trebuie să ajute la înmormîntare. A ajutat-o pe

Mariana Fricațel să accepte moștenirea după mama sa, a dat anunț în Monitorul

Oficial la rugămintea lui Fricațel Mariana. În perioada anilor 2003-2015 a achitat

impozitele și a prelucrat terenurile;

- declarațiile martorului Spatari V., care a indicat că, în anul 2002 s-a eliberat

din pușcărie mama lui Fricațel Mariana și s-a înțeles cu fratele său Spătari Oleg

să vîndă 0,35 ha de pămînt. În anul 2003, fratele a împrumutat de la el 3 000 lei ca

să achite terenul. Fratele său a început să perfecteze actele, însă Fricățel Mariana

și Fricățel Liubovi aveau buletinele de identitate expirate, neavînd timp pentru

perfectarea acestora, contractele de vînzare - cumpărare așa și au rămas

10

nefinisate. Terenurile au rămas în continuare în folosința fratelui său, care achita

și impozitele. Fratele său s-a dus cu traiul din sat și terenurile au rămas în

folosință lui. În 2015 fratele i-a transmis aceste terenuri în contul banilor pe care îi

datora. În anul 2015 s-au înțeles cu Mariana Fricățel să se ocupe el de documente,

pentru a încheia contractul de vînzare - cumpărare. Pentru încheierea

contractului de vînzare -cumpărare era necesar ca Mariana să primească

certificatul de moștenitor legal. A dat anunț în Monitorul Oficial despre

pierderea contractelor de vînzare - cumpărare. A încheiat contractul de vînzare -

cumpărare din 16.04.2015, însă s-au început lucrările în cîmp și nu au terminat cu

perfectarea documentelor. Larina Olga, proprietara casei unde locuiește Mariana

Fricațel, a spus că intenționează ea să cumpere acest teren. Apoi a aflat că acest

teren este procurat de către Larina Olga. A aflat că terenurile au alt număr

cadastral după ce a cunoscut că acestea au fost cumpărate de Larina Olga;

- declarațiile martorului Larina O., care a menționat că unul dintre terenuri

era prelucrat de sora lui Spătari Victor. În anul 2016 de ea s-a apropiat Spatari V.

și i-a comunicat că Fricațel M. le-a vândut la amândoi unul și același teren, au

verificat actele de proprietate și au constatat că au numere cadastrale diferite.

Spatari V. avea documente vechi și i-a comunicat că el primul a procurat aceste

terenuri;

- declarațiile martorului Ipati E., care a relatat că cunoaște că terenurile de

35 de ari, le-a vândut Fricațel Liubovi și Mariana. Spatari O. a cumpărat

terenurile în anul 2003, iar banii în sumă de 4000 lei i-a transmis în casa soacrei

sale;

- declarațiile martorului Mungiu I., care a relatat că este fratele mamei

Marianei Fricățel. Cunoaște că Spatari O. i-a dat lui Fricațel L. bani pentru

pământ și anume terenul ce îi aparținea ei și terenul Marianei, despre care fapt

cunoștea și Mariana care era prezentă;

- originalele dosarelor cadastrale nr. xxxxx și xxxxx, în care se află cererile

lui Spatari O., Fricațel L. și Fricațel M., privind începerea procedurii de

reînregistrare a dreptului de proprietate a acestor terenuri, contractul de vânzare

cumpărare dintre Fricațel M. și Spatari R. din 16.04.2015.

Astfel, Colegiul constată că instanța de apel nu a luat în considerație aceste

probe, apreciind prioritar declarațiile inculpatei, fără a evalua declarațiile părții

vătămate, a martorilor în coroborare cu celelalte probe, inclusiv originalele

dosarelor cadastrale și fără a verifica argumentele procurorului și părții vătămate

expuse în cererile de apel, dacă inculpata avea sau nu scopul de dobândire a

unui profit ilegal și intenția de a nu-și onora angajamentul asumat, reieșind din

faptul că a înstrăinat unele și aceleași terenuri la două persoane.

De asemenea, aceste probe au fost ignorate de instanța de apel, totodată

această instanță menționând pripit și faptul că, „... Conform raportului de expertiză

nr. 101 din 21 iunie 2017, inculpata Mariana Fricățel suferă de retard mintal moderat și

are capacitate de responsabilitate redusă. Potrivit doctrinei penale, persoana care

11

realizează înșelăciunea sau abuzul de încredere trebuie să aibă un nivel destul de înalt de

dezvoltare a intelectului, să fie capabilă de o activitate avînd un scop bine conturat. În

acest sens, instanța de judecată pune la îndoială faptul că inculpata în prezența diagnozei

de retard mintal putea săvîrși infracțiunea de escrocherie.”, fără a lua în considerație

că prin același raport de expertiză s-a constatat faptul că, Fricațel M. este capabilă

să perceapă circumstanțele pe caz și poate depune depoziții și are capacitate de

responsabilitate redusă, și fără a ține cont de prevederile art. 21 alin. (1) Cod

penal, care prevede că sînt pasibile de răspundere penală persoanele fizice

responsabile.

Ca urmare, Colegiul constată că instanța de apel pripit a ajuns la concluzia

referitor la achitarea lui Fricațel M. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta acesteia nu întrunește elementele

infracțiunii, prin ce a admis o eroare de fapt și anume discordanța între cele

reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea

pe care materialul probator o susține, instanța de apel urmând să aprecieze

obiectiv toate probele.

Mai mult, Colegiul menționează că, deși procurorul și partea vătămată

nefiind de acord cu concluzia primei instanțe, în apel a adus un șir de

argumente, printre care și faptul că nu s-a dat aprecierea tuturor probelor

administrate la caz, ce în cumul confirmă în opinia lui, vinovăția inculpatei

Fricațel M. conform învinuirii înaintate și consideră că acțiunile acesteia urmează

a fi încadrate, conform prevederilor art. 190 alin. (1) Cod penal, însă instanța de

apel nu le-a supus unei analize desfășurate și minuțioase.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel, ignorând un cumul de probe

administrate la dosar, a admis și a apreciat prioritar numai declarațiile selective

a martorilor, care și au fost puse la baza hotărârii de achitare în privința lui

Fricațel M., astfel expunându-se doar asupra cărorva probe, fără o analiză în

cumul a tuturor probelor prezentate de părți, neilucidând faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de

instanța de apel și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce

au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii pripite și nemotivate.

Rezumând cele menționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să

motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2

Cod de procedură penală). Contrar acestor stricte prevederi legale instanța de

apel selectiv a apreciat câteva probe, ignorând restul probelor, fără să le

12

aprecieze pe fiecare în parte și să se expună asupra admisibilității sau

inadmisibilității lor, expunând temeiul respectiv și argumentând clar

concluziile sale în decizia adoptată.

Totodată, în susținerea concluziilor sale privind achitarea inculpatei,

instanța de apel a menționat că „Probatoriul administrat demonstrează cu certitudine

că inculpata nu cunoștea că terenurile înstrăinate lui Larina O. au unele și aceleași

numere cadastrale cu terenurile la care face referire partea vătămată Spatari R.”

„În continuarea concluziilor sale instanța de apel a indicat că „În această

ordine de concluzii, semnificative sunt considerentele cuprinse în sentință: ... Instanța de

judecată menționează că inculpata nu recunoaște faptul primirii cărărva bani de la partea

vătămată în calitate de preț pentru terenul de pământ. ...Astfel, între declarațiile

martorilor și părții vătămate care au menire de a proba transmiterea banilor sunt

divergențe esențiale, deoarece din ele rezultă că careva bani au fost transmiși mamei

Liubovi Fricățel de către Spatari Oleg, însă nicidecum inculpatei, care pun la îndoială

veridicitatea declarațiilor și pretențiilor părții vătămate”.

Deci, reieșind din concluziile expuse mai sus, de către instanța de apel în

motivarea soluției adoptate, Colegiul lărgit constată că acestea sunt

contradictorii, adică pe de o parte, se reține că inculpata nu cunoștea că

terenurile au unele și aceleași numere cadastrale, iar pe de altă parte constată că

nu au fost transmiși careva bani inculpatei.

Astfel, Colegiul apreciază concluziile instanței de apel menționate supra, ca

fiind confuze și care nu se conciliază reciproc.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că decizia instanței de

apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării

soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile admise de

către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs,

deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se

pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursurile

ordinare declarate la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu

remiterea cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecători.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale

invocate în cererile de apel; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate,

să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță

în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o evaluare cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să

13

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date;

să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, respectiv în caz de

adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a inculpatei, să emită o

soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară

în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de Circumscripție Chișinău, Sâli Radu și avocatul Cibric Ruslan în numele

părții vătămate Spatari Radu, se casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 19 februarie 2019, în cauza penală privind-o pe Fricațel

Mariana Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 26 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

14