1ra-1867/2019 — art.326 alin. 1 CP

1ra-1867/2019 — art.326 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1867/2019

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 10 iunie 2019, în

cauza penală privindu-l pe

Stîngu Samir Xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (l) Cod penal,

fiindu-i stabilită în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și art. 88

Cod penal, pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 2 000 (două mii) unități

convenționale, echivalentul sumei de 100000 lei.

scopul de a primi bani ce nu i se cuvin, susținând că are influență asupra persoanelor

publice din cadrul Secției Calificare a Conducătorilor Auto, mun. Chișinău a Agenției

Servicii Publice, responsabili de primirea probelor scrise și practice a examenului de

calificare a conducătorilor auto și eliberarea ulterioară a permisului de conducere, urmărind

scopul obținerii unui profit material, în luna decembrie 2017, aflîndu-se în sat. Tartaul, r-

nul Cantemir, a pretins de la cet. Mocanu Gheorghe bani în sumă de 800 de euro, iar ulterior

în luna ianuarie - februarie 2018, a acceptat și primit de la ultimul suma de 450 euro, în

scopul influențării angajaților din cadrul Secției Calificare a Conducătorilor Auto mun.

Chișinău a Agenției Servicii Publice, pentru ca ulterior ultimul să susțină cu succes proba

practică și teoretică a examenului de calificare a conducătorilor auto și să obțină dreptul de

1

a conduce transport auto la categoriile „B” și „C” și primirea permisului de conducere

respectiv.

Tot el, la 13 iunie 2018, aflîndu-se în or. Cantemir, s-a întâlnit cu numitul Mocanu

Gheorghe, iar în cadrul discuțiilor purtate a confirmat pretinderea, acceptarea și primirea

banilor în sumă de totală de 450 euro și tot în cadrul întrevederilor i-a restituit actele cu

privire la admiterea persoanei la susținerea examenului de probă practică și teoretică a

examenului de calificare a conducătorilor auto și să obțină dreptul de a conduce transport

auto la categoriile „B” și „ C”, susținând în continuare în fața acestuia că a întreprins

măsurile respective cu privire la pretinsa exercitare a influenței promise, care din motive

independente de voința sa, aceasta nu și-a produs efectul.

Fapte, care au fost încadrate în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, conform indicilor

calificativi: „traficul de influență, adică pretinderea, acceptarea și primirea, personal, de

bani, pentru sine și pentru o altă persoană, de către o persoană care susține că are

influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să îndeplinească acțiuni în

exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvîrșite”.

solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, în partea ce ține de încasarea

cheltuielilor judiciare în cuantumul de 1 026 lei și a confiscării speciale de la inculpat, cu

respectarea prevederilor art.106 alin. (2) lit. b) Cod penal, a contravalorii sumei de 450

euro din contul inculpatului Stîngu Samir în contul statului, ca fiind bunuri rezultate din

infracțiune, în rest sentința să fie menținută fără modificări.

În motivarea apelului s-a invocat că, instanța de fond în partea descriptivă a sentinței

eronat a respins solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpat în calitate

de cheltuieli judiciare a sumei de 1 300 lei, cu toate acestea, în partea dispozitivă a sentinței

instanța de fond nu s-a expus cu referire la admiterea sau respingerea încasării cheltuielilor

judiciare, astfel, instanța de fond a ignorat prevederile legislației procesual penale.

Efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de săvârșirea unei

infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei pentru aplicarea

legii penale celui care a comis-o, ca urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile

inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa

infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Potrivit prevederilor art. 388 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de fond la

pronunțarea sentinței urma să se expună asupra confiscării speciale de la inculpat, cu

respectarea prevederilor art. 106 alin. (2) lit. b) Cod penal, a contravalorii sumei de 450

euro din contul inculpatului Stîngu Samir în contul statului, ca fiind bunuri rezultate din

infracțiune, astfel, instanța de fond urma să ia măsuri pentru a asigura confiscarea acestora

dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.

Astfel, s-a ajuns la concluzia că, instanța de judecată având obligația de a decide

asupra confiscării speciale de la inculpat, cu respectarea prevederilor art. 106 alin.(2) lit.

b) Cod penal, a contravalorii sumei de 450 euro din contul inculpatului Stîngu Samir în

contul statului, ca fiind bunuri rezultate din infracțiune și a încasării cheltuielilor judiciare

solicitate spre încasare, suma cărora a fost indicată în informația anexată la rechizitoriul

cauzei penale, instanța urma să motiveze soluția, din care motive cele descrise constituie

temei de casare a sentinței.

2

fost respins, ca inadmisibil apelul declarat de către procuror, cu menținerea sentinței primei

instanțe.

4.1 Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, legalitatea și temeinicia

sentinței este contestată cu apel de către procuror în partea cheltuielilor de judecată și în

partea confiscării speciale, solicitând în acest sens confiscarea de la Stîngu Samir în folosul

statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 1 026 lei și dispunerea confiscării speciale de

la inculpat, a contravalorii sumei de 450 euro, rezultați din infracțiune.

Analizând sentința atacată prin prisma apelului declarat de către procuror, instanța de

apel a constatat că, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 385 și art. 397 Cod

de procedură penală, dar aceasta nu reprezintă un temei de depunere a apelului, așa cum la

situația raportată aplicabilitate o au prevederile art. 249 alin. (1) Cod de procedură penală,

ori erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se corectează de însuși

organul de urmărire penală, de judecătorul de instrucție sau de instanța de judecată care a

întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

Precum și prevederile art.250 Cod de procedură penală: „prevederile art.249 se aplică

și în cazul în care organul de urmărire penală, judecătorul de instrucție sau instanța de

judecată, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunțat asupra sumelor pretinse de

martori, experți, interpreți, traducători, apărători, asupra restituirii obiectelor, corpurilor

delicte sau a ridicării măsurilor asigurătorii, precum și a altor măsuri.

La speța dată instanța de apel a stabilit că, la pronunțarea sentinței de condamnare a

lui Stîngu Samir, instanța de fond nu s-a expus în dispozitivul sentinței de condamnare

asupra cheltuielilor de judecată solicitate de acuzatorul de stat, alcătuite din salariul și a

celorlalte cheltuieli care asigură buna funcționare a procuraturii, deși în partea descriptivă

a sentinței instanța de fond și-a motivat soluția, privind respingerea cerințelor acuzatorului

de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată suportate de stat compuse din salariul

procurorului și a altor cheltuieli.

De rând cu aceasta instanța de apel a stabilit că, la judecarea cauzei penale

nominalizate în instanța de fond acuzatorul de stat nu a solicitat confiscarea specială a

contravalorii sumei de 450 euro din contul inculpatului în beneficiul statului, ca fiind

bunuri rezultate din infracțiune, potrivit art. 106 alin. (2), lit. b) Cod penal.

Or, potrivit art. 250 Cod de procedură penală, prevede că prevederile art. 249 se aplică

și în cazul în care organul de urmărire penală, judecătorul de instrucție sau instanța de

judecată, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunțat asupra sumelor pretinse de

martori, experți, interpreți, traducători, apărători, asupra restituirii obiectelor, corpurilor

delicte sau a ridicării măsurilor asigurătorii, precum și a altor măsuri, adică nu s-a expus

asupra confiscării speciale, ce în opinia instanței de apel este de competența instanței, care

a emis sentința contestată, adică Judecătoria Cahul și pentru a fi înlăturate omisiunile

expuse în cererea de apel, acuzatorul de stat urma să se adreseze instanței care a emis

sentința dată.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar, prin

care a solicitat casarea acesteia cu transmiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de

apel. Recurentul a invocat că, instanța de apel neîntemeiat a declarat inadmisibil apelul

3

procurorului, ori, prima instanță urma să indice în dispozitivul hotărârii sale soluția privind

cheltuielile judiciare și confiscarea specială, însă instanța de apel a menționat că, acuzarea

poate să se adreseze primei instanțe, potrivit art. 249-250 Cod de procedură penală.

Astfel, neindicarea în dispozitiv, careva date importante și obligatorii conform art.

385 și 397 Cod de procedură penală, nu pot fi corectate prin prisma art. 249-250 Cod de

procedură penală.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 106 Cod penal, confiscarea specială

constă în trecerea forțată și gratuită, în proprietatea statului a bunurilor indicate la alin.(2),

iar în cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se

confiscă contravaloarea acestora. Prin urmare, în cazul dat, stabilind faptul că, Mocanu

Gheorghe a dat banii lui Stîngu Samir în scopul influențării angajaților din cadrul Secției

Calificare a Conducătorilor Auto mun. Chișinău a Agenției Servicii Publice, instanța de

judecată urma să dispună confiscarea de la Stîngu Samir în folosul statului a banilor primiți

de la Mocanu Gheorghe în sumă totală de 450 euro.

a fost admis recursul ordinar declarat de procurorul Cebotari Vitali, casată total decizia

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 02 octombrie 2018, și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a constatat că, instanța de apel

examinând apelul declarat de partea acuzării, a ajuns la concluzia că instanța de fond la

emiterea sentinței nu a ținut cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14) și art. 397 alin.

(2), (5) Cod de procedură penală, care prevăd că, la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile de judecată, iar

dispozitivul sentinței de condamnare pe lângă chestiunile enumerate la art. 395 și art. 396,

în cazurile necesare, trebuie să mai cuprindă hotărârea cu privire la confiscarea specială și

dispoziția referitoare la repartizarea cheltuielilor de judecată, însă a concluzionat că

omisiunile expuse în cererea de apel nu reprezintă temei de depunere a apelului, ele pot

fi înlăturate în conformitate cu prevederile art. 249, 250 Cod de procedură penală și sunt

de competența primei instanțe, iar pentru a fi înlăturate, acuzatorul de stat urma să se

adreseze instanței care a emis sentința dată.

Instanța de recurs a menționat că, potrivit art. 397 Cod de procedură penală,

dispozitivul sentinței de condamnare, pe lângă chestiunile enumerate în art. 395 și 396, în

cazurile necesare, trebuie să mai cuprindă și hotărârea cu privire la confiscarea specială și

dispoziția referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare.

Astfel, neindicarea în dispozitiv, careva date importante și obligatorii conform art.

385 și 397 Cod de procedură penală, nu pot fi corectate prin prisma art. 249-250 Cod de

procedură penală, care prevede procedura de corectare a erorilor materiale și înlăturarea

unor omisiuni vădite.

Ori, în cazul când prima instanță nu a respectat prevederile art. 394 Cod de procedură

penală, privind întocmirea sentinței, însă în fapt probele au fost cercetate, instanța de apel,

casând sentința din acest motiv, va continua prin rejudecarea cauzei aprecierea tuturor

împrejurărilor și, respectând normele procedurale (art. 393-397 Cod de procedură penală),

va pronunța o nouă hotărâre conform ordinii stabilite pentru prima instanță.

4

De asemenea, dacă la judecarea apelului au fost depistate erori materiale evidente,

dar care nu provoacă dubii (greșeli comise la scrierea numelui și prenumelui părților în

proces, greșeli aritmetice ori care indică incorect tipul penitenciarului, precum și folosirea

neadecvată a sinonimelor), examinarea se scoate de pe rol, iar dosarul din oficiu se restituie

instanței care a adoptat hotărârea pentru înlăturarea erorilor în conformitate cu cerințele

art. 248-250 Cod de procedură penală.

admis apelul declarat de către procurorul în Procuratura Anticorupție, oficiul Sud -

Ciuleacu Anatolie.

S-a casat parțial sentința Judecătoriei Cahul (sediul Central), din 17 iulie 2018 în ce

privește latura civilă.

S-a rejudecat cauza penală în privința lui Stîngu Samir în latura civilă cu pronunțarea

în această parte a unei noi hotărîri după cum urmează:

S-a încasat de la Stîngu Samir în beneficiul statului suma de 450 euro, în monedă

națională conform cursului valutar oficial al leului moldovenesc valabil la data executării

sentinței.

S-a respins ca neîntemeiat demersul procurorului privind încasarea cheltuielilor

judiciare.

În rest, sentința Judecătoriei Cahul (sediul Central), din 17 iulie 2018 pronunțată în

cauza penală privind învinuirea lui Stîngu Samir, în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

326 alin.(l) Cod penal a fost menținută fără modificări.

7.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că instanța de fond a îndeplinit

strict cerințele dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, opțiunea

primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, n-a fost viciată, în

cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură

penală, fapt ce condiționează concluzia că instanța de apel nu este în drept a reține o altă

situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Colegiul judiciar a reținut că, sentința primei instanțe a fost contestată de către

acuzatorul de stat numai în partea ce ține de confiscarea specială și încasarea cheltuielilor

judiciare de la inculpat, iar ce ține de încadrarea juridică și vinovăția inculpatului, sentința

nu a fost atacată.

Colegiul judiciar analizând sentința instanței de fond, prin prisma prevederilor art.

100 alin.(4), art. 101 Cod de procedură penală, verificându-le sub toate aspectele, complet

și obiectiv, iar fiecare probă fiind apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

lor, instanța de apel a considerat că, instanța de fond corect a ajuns la concluzia de a încadra

acțiunile inculpatului Stîngu Samir în baza prevederilor de art. 326 alin.(l) Cod penal -

după semnele: „traficul de influență, adică pretinderea, acceptarea și primirea, personal,

de bani, pentru sine și pentru o altă persoană, de către o persoană care susține că are

influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să îndeplinească acțiuni în

exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvîrșite”.

La pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt

și just a concluzionat că inculpatul a săvîrșit infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au

fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,

5

respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor.

În această ordine de idei, cu privire la apelul acuzatorului de stat privind latura

încasării cheltuielilor de judecată stabilite pe cauza penală, inclusiv asupra confiscării

speciale de la inculpat în condițiile art. 106 alin.(2) lit. b) Cod penal, a contravalorii sumei

de 450 euro din contul inculpatului Stîngu Samir în contul statului, ca fiind bunuri rezultate

din infracțiune, Colegiul judiciar a considerat parțial întemeiat apelul declarat de către

acuzatorul de stat în partea confiscării speciale de la inculpat a sumei de 450 euro, în contul

statului ca fiind bunuri rezultate din infracțiune, motiv pentru care solicitarea în această

parte a fost admisă, însă, a fost respins capătul de cerințe privind încasarea cheltuielilor

judiciare în sumă de 1026 lei, din contul inculpatului Stîngu Samir în beneficiul statului,

din următoarele raționamente.

Potrivit textului apelului înaintat, procurorul Ciuleacu Anatolie a invocat ca temei de

casare în partea ce ține de neconfiscarea din contul inculpatului, Stîngu Samir, în condițiile

art. 106 alin. (2) lit. b) a sumei de 450 euro ca fiind bunuri rezultate din infracțiune și

dispunerea confiscării speciale în conformitate cu prevederile art. 106 alin. (2) lit. b) Cod

penal din contul inculpatului a sumei de 450 euro.

Analizând cauza penală prin prisma temeiurilor invocate în cererea de apel, instanța

de apel a constatat că, instanța de fond la emiterea sentinței nu a ținut cont de prevederile

art. 385 alin. (1) pct. 14) și art. 397 alin. (2), (5) Cod de procedură penală, care prevăd că,

la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie

obligat să plătească cheltuielile de judecată, iar dispozitivul sentinței de condamnare pe

lângă chestiunile enumerate la art. 395 și art. 396, în cazurile necesare, trebuie sa mai

cuprindă hotărârea cu privire la confiscarea specială și dispoziția referitoare la repartizarea

cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel a menționat că, potrivit art. 397 Cod de procedură penală, dispozitivul

sentinței de condamnare, pe lângă chestiunile enumerate în art. 395 și 396, în cazurile

necesare, trebuie să mai cuprindă și hotărârea cu privire la confiscarea specială și dispoziția

referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare.

Ori, în cazul când prima instanță nu a respectat prevederile art. 394 Cod de procedură

penală, privind întocmirea sentinței, însă în fapt probele au fost cercetate, instanța de apel,

casînd sentința din acest motiv, va continua prin rejudecarea cauzei aprecierea tuturor

împrejurărilor și respectând normele procedurale (art. 393-397 Cod de procedură penală),

va pronunța o nouă hotărâre conform ordinii stabilite pentru prima instanță.

Prin urmare, privitor la solicitarea apelantului procurorul Anatolie Ciuleacu în partea

ce ține de neconfiscarea din contul inculpatului, Stîngu Samir, în condițiile art. 106 alin.

(2) lit. b) a sumei de 450 euro ca fiind bunuri rezultate din infracțiune și dispunerea

confiscării speciale în conformitate cu prevederile art. 106 alin. (2) lit. b) Cod penal din

contul inculpatului a sumei de 450 euro, Colegiul judiciar a constatat că acesta își găsește

confirmarea la judecarea apelului, existând motive temeinice de implicare a instanței de

apel în sensul casării hotărârii contestate în partea confiscării speciale.

Colegiul judiciar a considerat că instanța de fond, contrar prevederilor art. 397 pct.2)

și pct. 5) Cod de procedură penală, care prevede că, dispozitivul sentinței de condamnare,

6

precum și al celei de achitare sau de încetare a procesului penal, pe lîngă chestiunile

enumerate în art. 395 și 396, în cazurile necesare, trebuie să mai cuprindă: 2) hotărîrea cu

privire la confiscarea specială; 5) dispoziția referitoare la repartizarea cheltuielilor

judiciare, a omis să se expună referitor la confiscarea specială în beneficiul statului a sumei

de 450 euro, rezultate din infracțiune, deoarece sunt supuse confiscării speciale bunurile

(inclusiv valorile valutare) rezultate din infracțiuni, precum și orice venituri din

valorificarea acestor bunuri, astfel după cum prevede art. 106 alin.(2) lit.b) Cod penal.

În susținerea celor expuse, Colegiul judiciar a menționat că inculpatul Stîngu Samir,

pînă la începerea cercetării judecătorești, a declarat personal, prin înscris autentic, că

recunoaște faptele invocate în rechizitoriu și că solicită ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală și nu solicită administrarea de noi probe,

astfel rezultă cert că Stîngu Samir a susținut că deține influență asupra persoanelor publice

din cadrul Secției Calificare a Conducătorilor Auto mun. Chișinău a Agenției Servicii

Publice, responsabili de primirea probelor scrise și practice a examenului de calificare a

conducătorilor auto și eliberarea ulterioară a permisului de conducere și contra sumei de

450 euro îi va putea determina pe aceștia să asigure susținerea cu succes de către Mocanu

Gheorghe a examenului teoretic și practic la categoria auto „B” și „C”. Ca rezultat, Stîngu

Samir a pretins și a primit de la Mocanu Gheorghe mijloace bănești în sumă de 450 euro.

În acest sens, pretinderea și primirea sumei de 450 euro s-a consumat ca infracțiune

și respectiv, confiscarea specială de la Stîngu Samir, a sumei pretinse de 450 euro este

necesară, deoarece se încadrează potrivit prevederilor art. 106 alin. (1), (2) Cod penal, cu

titlu de confiscare specială și trecută forțat și gratuit, în proprietatea statului.

Astfel, Colegiul judiciar a menționat că, instanța de fond recunoscându-l vinovat pe

inculpatul Stîngu Samir în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.326 alin.(l) Cod penal, a

omis să se expună cu privire la confiscarea specială a bunurilor (inclusiv valorilor valutare)

rezultate din infracțiune în conformitate cu prevederile art. 106 alin. (1), (2) Cod penal.

Totodată, Colegiul judiciar în susținerea poziției adoptate a menționat că, obiectul

infracțiunii nu se află la organul de urmărire penală și nici la partea vătămată, aceste

circumstanțe nu împiedică faptul, ca contravaloarea acestora să fie trecute forțat în

beneficiul statului, or, la aplicarea confiscării speciale urmează a se ține cont de faptul că,

făptuitorul a realizat latura obiectivă a infracțiunii.

Raportând la caz normele enumerate supra, instanța a conchis că, confiscarea în

contul statului a contravalorii a 450 euro în lei moldovenești, ca valori valutare rezultate în

urma săvârșirii infracțiunii, nu afectează printr-un careva mod dreptul de proprietate

menționat în art. 1 al Protocolului Adițional al CEDO, care prevede că orice persoană fizică

sau juridică are dreptul de a-i fi protejate bunurile sale.

Așadar, Colegiul judiciar în temeiul art. 106 alin. (2), lit. b) Cod penal a considerat

necesară și întemeiată confiscarea de la Stîngu Samir în beneficiul statului suma de 450

euro ca valori valutare rezultate în urma săvârșirii infracțiunii, or aceste mijloace financiare

au fost obținute de către inculpat în urma săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.

(1) Cod penal, fapt pentru care urmează a fi supuse confiscării speciale în beneficiul

statului.

În această ordine de idei, instanța de apel a stabilit că prin confiscarea specială a

contravalorii a 450 euro în lei moldovenești, ca valori valutare rezultate în urma săvîrșirii

7

infracțiunii, se respectă principiul proporționalității între dreptul și libertatea persoanei

garantate de lege și necesitatea efectuării acțiunii procesuale. Conform principiului

menționat drepturile omului nu sunt absolute și exercitarea drepturilor unei persoane

trebuie să fie apreciată în raport cu interesul public mai larg.

Colegiul judiciar a concluzionat că infracțiunile prevăzute la art.326 Cod penal

prezintă o amenințare tot mai gravă pentru preeminența dreptului, democrație și drepturile

omului, subminând principiile bunei administrări, echității și justiției sociale, denaturând

concurența, împiedicând dezvoltarea economică și periclitând stabilitatea instituțiilor

democratice și temelia morală a societății.

Referitor la solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 1026 lei, Colegiul judiciar a

considerat neîntemeiat acest capăt de cerere și care a fost respins din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 227 alin.(l) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sînt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

În conformitate cu prevederile art.229 alin.(l) Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sînt suportate de condamnat sau sînt trecute în contul statului.

În această ordine de idei, Colegiul judiciar a constatat faptul că cheltuielile suportate

în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, prin efectuarea acțiunilor procesuale, reprezintă cheltuieli

judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului și în această parte cerințele procurorului

necesită a fi respinse.

Or, sumele de 996 lei cu titlu de salariu al procurorului și 30 de lei pentru hîrtie nu

sunt specificate în alin. (2) al art.227 Cod de procedură penală, motiv pentru care cerințele

de restituire a cheltuielilor de judecată necesită a fi respinse.

Totodată, potrivit art. 100 alin.(2) Cod de procedură penală și art.6 par.2 al Convenției

Europene, sarcina probațiunii este pusă în seama organului de urmărire penală, persoana

acuzată de un delict beneficiind de „prezumția nevinovăției”, stipulată la art.8 Cod de

procedură penală.

Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care indicînd temeiul

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei

atacate, în partea soluției privind cheltuielile judiciare, în cauza penală privind pe Stîngu

Samir, condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.326 alin. (1) Cod penal, și

dispunerea rejudecării cauzei în această parte, de către instanța de apel, în cazul în care

erorile judiciare nu pot fi corectate de către instanța de recurs.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- consideră că decizia adoptată de către Colegiul judiciar al Curții de Apel Cahul la

10 iunie 2019 în partea cheltuielilor judiciare este neîntemeiată și pasibilă casării din

următoarele temeiuri;

- conform art.427 alin.(l) Cod de procedură penală - hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

următoarele temeiuri: 6) hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția;

8

- soluția cu privire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a motivat prin aceea că,

cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, prin numirea expertizei, reprezintă

cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului. Însă, în decizie și sentință lipsește

dispoziția privind trecerea cheltuielilor judiciare pe contul statului;

- recurentul nu este de acord cu decizia instanței de apel din următoarele considerente:

- recurentul aduce exemple din practica judiciară de recuperare a cheltuielilor legate

de efectuarea expertizelor judiciare: decizia Curții de Apel Cahul din 23.09.2015 în dosarul

nr.05-la-751-03062015; decizia Curții de Apel Cahul din 02.02.2017 în dosarul nr.05-la-

1418-12122016 și menținută de CSJ prin decizia din 24.05.2017 cu nr.1ra-879/2017;

decizia Curții de Apel Cahul din 02.11.2017 în dosarul nr.05-la-886-08082017; decizia

Curții de Apel Cahul din 23.10.2018 în dosarul nr.05-la-1022-08092018;

- mai mult ca atît, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în cauza penală

în privința lui Luca Leonid, a admis recursul procurorului, a casat decizia Curții de Apel

Chișinău. În partea neîncasării cheltuielilor de judecată și s-a dispus rejudecarea cauzei în

această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. (Decizia CSJ din

21.05.19 Dosarul nr. 1ra-585/2019).

- în primul rînd, cheltuieli legate cu efectuarea expertizelor judiciare sunt cheltuite în

legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală - expertiza judiciară;

- în al doilea rînd, la soluționarea chestiunii cine suportă cheltuielile respective,

trebuie soluționată reieșind din prevederile art.229 alin.(l) Cod de procedură penală, care

pe prim plan pune sarcina pe condamnat, responsabil de aceste cheltuieli în legătură cu

comiterea infracțiunii. Și doar dacă condamnatul nu este în stare să le achite din diferite

motive, invaliditate, incapacitatea juridică etc., cheltuielile sunt trecute în contul statului;

- în al treilea rînd, instanța de apel, odată ce a dispus respingerea cererii procurorului

încasării de la inculpatul sumei de 1026 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, nu a dispus

trecerea acestora în contul statului, astfel, rezultă că nu dispunem de o dispoziție referitoare

la repartizarea cheltuielilor judiciare, așa cum se cere prin prevederile art.397 pct.5) și

art.416 Cod de procedură penală;

- astfel, instanța de apel, în speță noastră, nu a soluționat corect chestiunea legată cu

cheltuieli judiciare.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că

este vădit neîntemeiat.

9

Recurentul în recursul ordinar declarat, indică temeiurile de casare a hotărârii

instanței de apel, prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul cînd hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată, că decizia

instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și

întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența erorilor prevăzute de art.427 alin. (1)

pct.6) Cod de procedură penală.

Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent prin prisma pct.6) alin. (1) art.427

Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, hotărârea

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, și instanța de apel nu a admis

nici o eroare gravă de fapt.

Colegiul penal constată că argumentele din recursul declarat de procurorul Calendari

Dumitru sunt neîntemeiate, iar motivele aduse în susținerea temeiurilor invocate nu pot fi

reținute, hotărârea instanței de apel corespunzând tuturor prevederilor legii de procedură

penală, fiind legală și întemeiată.

Instanța de recurs, respinge argumentele recurentului, precum că cheltuielile de

judecată suportate de către stat în cauza penală de învinuire a lui Stîngu Samir urmează să

fie încasate din contul acestuia, or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi

penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul

statului.

Procurorul solicită în baza art.227-229 Cod de procedură penală, încasarea sumei de

1026 lei, suportate pentru salariul procurorului – 996 lei și hîrtie la preț de 30 lei.

Colegiul penal menționează că cerințele procurorului în acest sens sunt neîntemeiate,

iar motivarea instanței privind respingerea cerințelor procurorului de încasare a

cheltuielilor de judecată corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind

legală și întemeiată.

Prin urmare, Colegiul penal reține că normele enunțate mai sus nu prevăd încasarea

din contul inculpatului astfel de categorii de cheltuieli, argumentele procurorului din recurs

fiind neîntemeiate.

În această ordine de idei, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a respins

solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare,

ca fiind nefondată.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel

fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art. 394 Cod de procedură

penală.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către

procuror nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da

10

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit

legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 10 iunie 2019, în cauza penală privindu-l pe Stîngu Samir Xxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

11