1ra-2123/2019 — art.208 alin.1 CP

1ra-2123/2019 — art.208 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2123/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Vitalie Călugăreanu, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 30 iulie

2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2019, în

privința inculpatului

Salo Andrei XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 28.06.2018 – 30.07.2018,

instanța de apel: 26.10.2018 – 12.03.2019,

instanța de recurs: 27.09.2019 – 04.12.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Salo Andrei a fost

condamnat în baza art. 2081 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat,

pe un termen de probă de 1 an.

cuprinsă între 20 aprilie 2012 – 31 mai 2017, aflându-se la domiciliul său amplasat în

XXXXXX, XXXXXX XX, XXXXXX, utilizând sisteme informatice cu adresa IP:

79.140.174.44, care conform bazei regionale http://www.ripe.net/ aparține

providerului SRL „DANIS”, intenționat a deținut, folosit și distribuit în rețeaua

internet, prin intermediul programelor soft specializate pentru partajarea de fișiere în

spațiul „Internet” în baza principiului „de la egal la egal”, 2505 de fișiere, ce au fost

1

identificate și clasificate în mod automat de către Baza internațională de date

„GRIDCOP” Child Protection System și Baza de date specializată în identificarea

victimelor pornografiei infantile, abuzului și exploatării sexuale a copiilor „ICSE”,

administrată de OIPC „Interpol” că se atribuie la categoria pornografiei infantile.

Totodată, urmare a examinării informației din raportul de expertiză nr. 34/12/1-

R-1085 din 26.03.2018, s-a constatat că în dispozitivul de stocare a informației de tip

SSD „crucial MX300” de model ”CT275MX300SSD1„ cu S/N: 164614AEE888

extras din laptop-ul ”HP” de model ”HSTNN-E09C” cu S/N: 5CH1321GE0 ce îi

aparține lui Salo Andrei, ridicat prin procesul-verbal de percheziție din 27.09.2017,

efectuată la domiciliul acestuia în XXX din XXXXXX XXXXXX, XXXXXX, unde

au fost depistate 375 fișiere, printre care și următoarele fișiere:

„169128907cf36417d255496df7dbfff2b0402a” ”d9d0e70b7db9b57f1ff89bfbb33e825

84549317a”, ”ele0c0791a81251ca3dacaa9db85175c54d7de36”, care au fost deținute

intenționat de către Salo Andrei până la 27.09.2017, stabilindu-se că toate sunt

înregistrate în baza de date internațională administrată de OIPC „Interpol” - ICSE, ca

fiind material din categoria pornografiei infantile și care constituie imagini în formă

electronică ale copiilor implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, ale

organelor sexuale ale unui copil, reprezentate în manevră lascivă sau obscenă.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată,

prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală.

Deoarece probele administrate dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului,

instanța i-a încadrat acțiunile pe art. 2081 Cod penal, ca pornografie infantilă, adică

distribuirea, folosirea și deținerea de imagini sau alte reprezentări ale unui sau mai

mulți copii implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, imagini sau alte

reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau

obscenă, în formă electronică.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod

penal, de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, prin care s-au afectat

relațiile sociale cu privire la dezvoltarea socială, spirituală și morală a minorului, de

faptul că inculpatul pentru prima dată a săvârșit o infracțiune, ce face parte din

categoria celor mai puțin grave, care se pedepsește cu închisoare de la 1 la 3 ani, de

lipsa circumstanțelor agravante, concluzionând că urmează a-i fi stabilită o pedeapsă

sub formă de închisoare, raportată la prescripțiile din art. 3641 Cod de procedură

penală, adică de 2 ani închisoare.

Totodată, instanța a statuat că conform art. 90 alin. (l) Cod penal, dacă la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

personalitatea celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei, aplicate vinovatului.

În speță, luând în considerare comportamentul inculpatului după comiterea

infracțiunii imputate, ținând cont de scopul pedepsei penale în coraport cu

personalitatea inculpatului, faptul că ultimul a săvârșit pentru prima dată o infracțiune

mai puțin gravă, a simțit în decursul întregului proces de examinare a cauzei un

2

sentiment de jenă și rușine pentru fapta comisă, s-a căsătorit, este angajat în câmpul

muncii, căința sinceră de cele comise, lipsa antecedentelor penale, reeducarea și

corectarea acestuia va fi posibilă fără izolare de societate, aplicând-i prevederile art.

90 Cod penal, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, drept

alternativă a pedepsei cu închisoare, cu stabilirea unui termen de probă de un an.

Organizate și Cauze Speciale, Ana Drozdov, a declarat apel, solicitând casarea

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 2081 Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Apelanta a invocat că instanța, la stabilirea termenului și categoriei de

pedeapsă nu a ținut cont de criteriile de individualizare a pedepsei, și anume, de

faptul că inculpatul a recunoscut vina abia în instanța de judecată, după ce a luat

cunoștință cu materialele cauzei penale, fiind impus, în final de greutatea probelor

indicate în rechizitoriu de acuzare, de caracterul infracțiunii incriminate, că prin

această infracțiune se aduc atingeri interesului suprem al copilului în societate, de

faptul că au fost stocate și salvate pe computerul persona1 peste 375 fișiere, imagini

video cu conținut ale copiilor implicați în activități sexuale explicite, reale sau

simulate, ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate în manieră lascivă sau

obscenă, pentru care legiuitorul a prevăzut ca pedeapsă exclusivă pentru asemenea

fapte — închisoarea.

Astfel, instanța greșit a constatat că în privința inculpatului sunt aplicabile

dispozițiile art. 90 Cod penal.

Întru argumentarea acestei soluții, instanța a reținut câteva circumstanțe și

faptul că inculpatul a săvârșit pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, este

angajat în câmpul muncii, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află.

Pe când pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile Codului penal și

stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Ori, potrivit art. 2 alin. (2) Cod penal, legea penală are, de asemenea, drept

scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, în speță, ar fi alt tip de infracțiuni cu

caracter sexual în privința minorilor (atâta timp cât dumnealui este pasionat de peste

2505 fișiere video cu pornografie infantilă), or inculpatul, prin comportamentul său,

pe parcursul întregului proces penal, abia în cadrul cercetării judecătorești, a

recunoscut vina, iar acuzarea consideră că a recunoscut sub greutatea probelor

prezentate în rechizitoriu, și nu din motiv că ar fi conștientizat gravitatea faptelor

comise, prin care se atentează și asupra securității fizice și psihice a copilului.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei instanța nu a ținut cont, în deplină măsură,

de prevederile art. 61 și 75 Cod penal și nici nu s-a conformat condițiilor stabilite

expres de legiuitor, astfel că a aplicat incorect dispozițiile art. 90 Cod penal.

2019, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat, că este prerogativa instanței de judecată să aprecieze

dacă scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În

3

formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea

condițiilor expres prevăzute de lege.

Prima instanță a efectuat o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul său în viața

socială, la locul de muncă, precum și cel de înaintea și după săvârșirea infracțiunii

incriminate.

Prin urmare, sunt neîntemeiate alegațiile titularului dreptului de apel în partea

excluderii art. 90 Cod penal, iar soluția primei instanțe precum că corijarea

inculpatului este posibilă prin aplicarea suspendării condiționate a executării

pedepsei, este una corectă, motivată și întemeiată.

Corect s-a reținut că inculpatul a comis o infracțiune care face parte din

categoria celor mai puțin grave, precum și lipsa circumstanțelor agravante.

Art. 75 alin. (1) Cod penal stipulează că persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

În conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale beneficiază de reducerea

cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Fapta săvârșită de inculpat, conform art. 2081 Cod penal se sancționează cu

închisoare de la 1 la 3 ani.

Deci, la stabilirea pedepsei, instanța just a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de toate circumstanțele

cauzei, faptul că ultimul a săvârșit pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, a

simțit în decursul întregului proces de examinarea a cauzei un sentiment de jenă și

rușine pentru fapta comisă, s-a căsătorit chiar pe parcursul desfășurării anchetei

penale, este angajat în câmpul muncii, ajungând la convingerea că corectarea și

reeducarea acestuia este posibilă fără izolarea lui de societate, considerând oportun a

aplica în privința inculpatului, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2081

Cod penal, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, drept

alternativă a pedepsei cu închisoarea, stabilindu-i un termen de probă de 1 an.

Totodată, conform art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu

închisoarea de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, ținând seama

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, a

concluzionat că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

4

Astfel, pedeapsa stabilită lui Salo Andrei este în limitele sancțiunii prevăzute

de art. 2081 Cod penal și nu au fost stabilite careva interdicții sau impedimente în

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Oportunitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal se decide motivat de

către instanțele de judecată și în cazul dat, prima instanță corect a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei, persoana vinovatului, cât și lipsa circumstanțelor agravante.

Având în vedere termenul pedepsei cu închisoarea stabilit inculpatului, ținând

cont de faptul că acesta a recunoscut vina integral, se căiește sincer de cele comise și

le regretă, suspendarea executării pedepsei cu închisoarea și acordarea posibilității

acestuia ca în termenul de probă, prin comportare exemplară și muncă cinstită, să

îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, va oferi o mai bună protecție intereselor

societății decât izolarea vinovatului de societate.

La fel, prima instanță a conchis în mod întemeiat că în coraport cu fapta

comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului, corijarea și

reeducarea acestuia este posibilă fără izolarea acestuia de societate. Aplicând

pedeapsa cu închisoare, instanța de fond corect a ajuns la concluzia că scopul

pedepsei penale poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

un termen de probă conform prevederilor art. 90 Cod penal, acordându-i inculpatului

șansa de a-și corecta comportamentul în sensul respectării legii.

Ori, careva circumstanțe agravante procurorul nu a prezentat, atât în

rechizitoriu, cât și în instanța de judecată, fapt ce indică la lipsa de careva temei de

aplicare în privința inculpatului a celei mai aspre pedepse, reale cu închisoare.

Din aceste considerente, temeiurile invocate în apel de procuror nu sunt

relevante cauzei, iar prima instanța și-a motivat just soluția adoptată, acordând

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 și 90 Cod penal la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite conform

sancțiunii articolului incriminat acestuia prin rechizitoriu.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a expus asupra prevederilor art. 7,

61, 75, 76 Cod penal, adică nu a efectuat procedura de individualizare și stabilire a

duratei și cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii pedepsei cu aplicarea art. 90 Cod

penal, ignorând prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, unde este

prevăzut că „sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și

motivată”, prevederi ce sunt valabile și pentru instanța de apel.

Decizia adoptată în cauza lui Salo Andrei, la motivarea stabilirii pedepsei

contravine prevederile art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece nu

cuprinde motivele de aplicare a pedepsei cu suspendarea condiționată a executării ei.

Instanța urma a ține cont de prevederile art. 75 Cod penal, de personalitatea

inculpatului și gravitatea infracțiunii comise de către el, ori, corectarea acestuia e

posibilă numai cu stabilirea pedepsei penale sub formă de închisoare reală.

În cazul dat, Salo A. a săvârșit infracțiunea de pornografie infantilă, infracțiune

prin care se aduc atingeri relațiilor sociale cu privire la dezvoltarea socială, spirituală

și morală a minorului, apărate împotriva pornografiei infantile și, întru asigurarea

5

interesului suprem al copilului în societate, pentru a fi protejați și pedeapsa aplicată

poate fi doar cu închisoarea.

În cazul acestor infracțiuni, victimă este minorul care este implicat în activități

sexuale explicite, reale sau simulate, fie că îi sunt reprezentate de o manieră lascivă

sau obscenă organele sexuale, distribuind prin metoda partajării de fișiere în spațiul

Internet 2505 fișiere în formă electronică cu pornografie infantilă.

Inculpatul a descărcat și păstrat pe sistemele informatice 2505 fișiere foto și

video cu pornografie infantilă, ceea ce dă dovadă de faptul că a făcut-o intenționat și

conștient, cu mult mai mult, prin aceste acțiuni demonstrează total contrariul celor

declarate în instanța de judecată, fapt ce afirmă faptul că e persoană care suferă de

pedofilie.

În consecință logică, instanța neîntemeiat nu a reținut argumentele expuse

supra și greșit a constatat faptul că în privința inculpatului Salo A. este aplicabil art.

90 Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, s-au aplicat pedepse contrar prevederilor legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă

în mod concludent că instanțele de fond și de apel legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, just și argumentat au ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod

penal, art. 3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se

ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate

cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

6

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege

în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului conform prevederilor legale, ori, instanțele just au ținut cont de

circumstanțele cauzei penale, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

consecințele acesteia, de comportamentul inculpatului, de lipsa circumstanțelor

agravante, că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, dar a recunoscut vina

integral, s-a căit sincer de cele săvârșite, conștientizând gravitatea faptelor comise,

și-a întemeiat o familie, este încadrat în câmpul muncii, nu are antecedente penale,

astfel că pedeapsa corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire

a echității sociale, corectare a acestuia, precum și prevenirii de săvârșire de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Pe lângă aceasta, recursul procurorului, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat circumstanțele și probele cauzei în latura pedepsei

penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor,

iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune

acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de

orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 1. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007,

pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de acuzator, că au

7

adoptat hotărâri care conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-

au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că

recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, împotriva sentinței Judecătoriei

Chișinău din 30 iulie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

12 martie 2019, în privința inculpatului Salo Andrei XXXXXX, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8