1ra-1836/2019 — art. 27, 145 alin. 1 Cp

1ra-1836/2019 — art. 27, 145 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1836/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Dumitru Mardari,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

15 aprilie 2019, declarat de avocatul Stăvilă Mihai în numele inculpatului

Bahvalov Mihail XXXXX, născut la

XXXXX, originar din s. XXXXX, r-nul XXXXX,

domiciliat în mun. XXXXX, str. XXXXX, ap. XXXXX,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 13.07.2018 - 24.09.2018,

instanța de apel: 11.12.2018 - 15.04.2019,

instanța de recurs: 07.08.2019 - 29.10.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Bahvalov Mihail a fost condamnat în baza art. 27, art. 145 alin. (1) Cod penal la

7 ani și 6 luni închisoare cu executare în penitenciar de tip închis, începând cu

24.09.2018.

1

De la Bahvalov Mihail s-a încasat în beneficiul lui Gribincea Vladislav

103.551 lei 64 bani, echivalentul a 16.318 lei românești, ca cheltuieli suportate

pentru tratamentul medical și de reabilitare a sănătății, 50.000 lei cheltuieli ce

urmează a fi suportate pe viitor în scopul continuării tratamentului medical și

reabilitării sănătății, 200.000 lei prejudiciul moral.

În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

În scopul asigurării acțiunii civile în partea admisă, a fost aplicat sechestru

pe bunurile materiale ce aparțin inculpatului Bahvalov M. în valoare de 353.551

lei 64 bani și suma în lei moldovenești egală cu echivalentul a 16.318 lei

românești, conform cursului valutar BNM la data executării hotărâri și anume:

- 1400 dolari SUA, 400 euro și 21.250 ruble rusești, depistate la inculpatul

Bahvalov M. de către organul de urmărire penală și transmise la păstrare lui

Bahvalov Națalia;

- autoturismul ”BMW X5”, anul fabricării 2005, nr./î XXXXX, cod WIN

XXXXX, nr. motor XXXXX;

- 1/ cota parte din apartamentul nr. XXXXX, str. XXXXX, XXXXX, mun.

2

Chișinău, cu nr. cadastral XXXXX.

Cererea procurorului cu privire la încasare de la Bahvalov M. în beneficiul

statului a sumei de 4228 lei ca cheltuieli suportate pentru efectuarea expertizelor

judiciare, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Corpurile delicte: un pistol de marca/model ”CZ-83”, seria XXXXX, cu

magazia în are se află 8 cartușe calibru 9x18 mm, aflat la păstrare la IP Ciocana,

au fost confiscate cu transmiterea lor IGP al MAI al RM.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Cara R., dar în privința lui

hotărârile judecătorești nu se contestă.

M., aflându-se în fața localului de agrement „Chef de Chef” din str. Igor Vieru,

10/2, mun. Chișinău, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în rezultatul unui

conflict cu Gribincea V., acționând intenționat, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient

survenirea acestora, urmărind scopul de al omorî pe ultimul, l-a împușcat în

regiunea capului, din pistolul marca/model ”CZ-83”, calibru 9x18 mm, pe care îl

deținea legal, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX

din 27.02.2018, traumatism cranio-cerebral deschis, penetrant în cutia craniană,

contuzie cerebrală gravă, lezare de sinus sagital superior, fractura înfundată multi-

așchiată în regiunea suturii sagitale, fracturi multiple liniare front-parietale și

occipital, hematom intracerebral, care prezintă pericol pentru viața persoanei și

se califică ca vătămare corporală gravă, acțiune care nu și-a produs efectul din

cauze independente de voința făptuitorului.

2

Cara R., la 29.12.2017, în jurul orei 0000, acționând intenționat, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind

în mod conștient survenirea acestora, urmărind scopul de al favoriza pe Bahvalov

M. să se sustragă de la urmărirea penală pentru comiterea unei infracțiuni

prevăzute la art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, tentativă la omor intenționat, folosind

serviciile de transport ale colegului său de serviciu Casianenco D., căruia i-a

comunicat doar că trebuie să transporte o persoană până în or. Odesa, Ucraina,

folosindu-se de automobilul de serviciu al ultimului de marca/model „Mercedes

Sprinter”, n/î XXXXX, ce aparține SRL ”Turextern” (SRL „Balcan

Farmaceuticals”), s-a deplasat în mun. Chișinău, intersecția str. Igor Vieru cu Ion

Dumeniuc, unde s-a întâlnit cu Bahvalov M. și a primit arma cu care ultimul a

comis tentativa la omor, adică pistolul de marca/model „CZ-83”, calibru 9x18

mm, pe care l-a ascuns în interiorul mijlocului de transport și ulterior l-a

transportat pe Bahvalov M. până în preajma blocului locativ din mun. Chișinău,

str. Grădescu, 3, unde s-au reîmbarcat în automobilul de marca/model „Opel

Zafira”, n/î XXXXX, ce aparține lui Casianenco D., după ce l-a transportat pe

Bahvalov M. până la punctul de trecere a frontierei de stat „Tudora”, r-nul Stefan

Vodă, unde la orele 0350 au fost reținuți în flagrant de către reprezentanții

organelor de drept.

Instanța a reținut că, inculpatul a recunoscut integral vina și probele

acumulate de organul de urmărire penală, și i-a încadrat acțiunile în baza art. 27,

145 alin. (1) Cod penal, ca tentativă de omor intenționat, adică acțiunea

intenționată îndreptată nemijlocit spre săvârșirea infracțiunii de omor intenționat,

dacă, din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs

efectul.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de prevederile art.

7, 61, 75-78 Cod penal, că infracțiunea comisă se clasifică ca deosebit de gravă,

pentru care Legea penală prevede pedeapsa cu închisoare de la 10 la 15 ani, că

inculpatul a recunoscut integral vina, a solicitat judecarea cauzei penale în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, are loc permanent de

trai, antecedentul penal este stins, nu a recuperat psguba, acțiunea civilă

recunoscând-o parțial, a săvârșit infracțiunea în stare de ebrietate, că în

conformitate cu art. 81 alin. (3) Cod penal, mărimea pedepsei pentru tentativă de

infracțiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăși 3/ din maximul celei mai

4

aspre pedepse prevăzute de lege, concluzionând că urmează a-i stabili pedeapsa

de 7 ani și 6 luni închisoare.

La fel, instanța a statuat că la materialele cauzei lipsește raportul de

expertiză privind starea de ebrietate a inculpatului în momentul comiterii

infracțiunii, însă această circumstanță agravantă rezultă din declarațiile ambilor

inculpați, care au fost date în ședința de judecată sub jurământ, fiind

3

preîntâmpinați de răspundere penală pentru darea declarațiilor intenționate false,

ambii recunoscând faptul consumului de către Bahvalov M. a alcoolului înainte

de comiterea infracțiunii, cât și faptul aflării lui în stare de ebrietate alcoolică.

Pe lângă aceasta, stare de ebrietate nu se regăsește în prevederile art. 97

Cod de procedură penală, referitor la circumstanțele care se constată prin anumite

mijloace de probă, la caz prin raport de expertiză.

Totodată, reprezentanții părții vătămate nu au prezentat probe în susținerea

pretenției de 104.116 lei legată de tratamentul medical și reabilitării sănătății, din

care considerente, urmează de a o admite doar parțial, în sumă de 103.551,64 lei,

ca cheltuieli medicale, care nu a fost contestată de partea apărării.

Referitor la pretenția de încasare a sumei de 16.353 lei românești (RON)

cu titlu de cheltuieli pentru tratamentul medical și reabilitarea sănătății suportate

de partea vătămată în România, partea apărării a obiectat doar împotriva sumei

de 35 lei românești, pentru procurarea unui bec led 12W. Reprezentanții părții

vătămate nu au prezentat argumente serioase pentru justificarea procurării unui

asemenea bun, urmând a admite această pretenție parțial în suma echivalentă cu

16.318 lei românești, ori în această parte partea apărării nu a adus obiecții

motivate.

Prin acțiunea civilă, partea vătămată a pretins la încasarea sumei de

500.000 lei cu titlu de cheltuieli pentru tratamentul medical și de reabilitare a

sănătății pe viitor.

În conformitate cu art. 1420 alin. (2) Cod civil, compensarea cheltuielilor

ce vor fi suportate din cauza vătămării integrității corporale sau altei vătămări a

sănătății poate fi stabilită cu anticipație, în baza avizului organului medical

abilitat, inclusiv pentru achitarea prealabilă a serviciilor și bunurilor necesare, ca

foaie la sanatoriu, bilete de călătorie, mijloace speciale de transport etc.

În susținerea pretenției sale, reprezentanții părții vătămate, au prezentat

instanței un cont de plată eliberat de SRL ”Kapșuki” în sumă de 216.720 lei.

Dar, acest înscris nu constituie o probă confirmativă în sensul prevederilor

art. 1420 alin. (2) Codul civil, deoarece reprezintă nici avizul organului medical

abilitat, nici nota pentru achitarea prealabilă a serviciilor și bunurilor necesare, ca

foaie la sanatoriu, bilete de călătorie, mijloace speciale de transport etc, dar se

referă la achitarea unor servicii prescrierea medicală a cărora nu a fost probată de

către reprezentanții părții vătămate.

Din acestea considerente, nu sunt temeiuri de a reține acest cont de plată ca

proba cheltuielilor pentru tratamentul medical și reabilitare a sănătății pe viitor.

Totodată, inculpatul a recunoscut doar suma de 50.000 lei, fără a cere

înscrisuri confirmative în acest sens.

Prin infracțiunea comisă, inculpatul a cauzat părții vătămate leziuni

corporale grave periculoase pentru viața și sănătate. Deci, pentru restabilirea

4

sănătății și tratamentul medical corespunzător, sunt necesare mijloacele bănești,

iar recunoașterea acțiunii civile de către pârât (inculpat), constituie temei pentru

a admitere în această parte pretențiile formulate.

Astfel, urmează a fi admisă parțial pretenția de încasare a sumei de 500.000

lei, și anume în mărime de 50.000 lei, adică în partea recunoscută de inculpat.

Partea vătămată a pretins și la încasarea sumei de 31.200 lire sterline (lire

engleze) cu titlu de salariu ratat, iar în confirmarea acestei pretenții au fost

prezentate instanței de judecată certificate, pretinse a fi eliberate de LTD

”Maxvel”, cu indicarea unor sume pretinse a fi plătite anterior lui Gribincea V.

Partea apărării nu a recunoscut pretenția și înscrisurile respective,

prezentând argumente împotriva lor, cum ar fi lipsa semnăturii și ștampilei

emitentului acestor certificate, precum și lipsa contractului de muncă încheiat

între Gribincea V. și LTD ”Maxvel”.

Sunt întemeiate obiecțiile prezentate de partea apărării, ori, în confirmarea

prejudiciului și mărimii venitului ratat nu s-a prezentat contractul de muncă sau

alte înscrisuri confirmative din care poate fi dedusă existența raportului de muncă

între Gribincea V. și un angajator, precum și mărimea salariului (venitului) primit

de Gribincea V. până la data în care i s-au cauzat vătămări corporale grave

periculoase pentru viață și sănătate.

Mai mult, din declarațiile reprezentantului părții vătămate, Gribincea A.,

date la etapa de urmărire penală rezultă că, Gribincea V., până la evenimentele în

cauza penală, a activat în R. Moldova ca antrenor la Federația sportivă de

kickboxing, și nici de cum în Marea Britanie cu primirea salariului (venitului) în

lire sterline. Din acestea considerente, instanța de judecată a respins ca

neîntemeiată pretenția de încasare a 31.200 lire sterline ca salariu (venitul) ratat.

Prin acțiunea civilă partea vătămată a pretins la încasarea de la inculpat

pagubei morale în sumă de 900.000 lei.

Conform art. 1422 alin. (1) Codul civil, în cazul în care persoanei i s-a

cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la

drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de

legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

În conformitate cu art. 1423 alin. (1) Codul civil, mărimea compensației

pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate,

de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate.

În temeiul art. 1423 alin. (2) Codul civil, caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în

5

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul

social al persoanei vătămate.

După cum s-a menționat mai sus, prin acțiuni prejudiciabile comise de

inculpat, părții vătămate i s-au cauzat vătămări corporale grave periculoase pentru

viață și sănătatea, cauzarea acestora fiind determinată prin aplicarea de către

inculpatul Bahvalov M. a armei de foc, iar tragerea de către inculpat s-a efectuat

în regiunea capului victimei, ce putea provoca decesul ultimului.

În rezultat, partea vătămată este imobilizată la pat și pe parcursul unei

perioade îndelungate urmează tratamente medicale și reabilitarea sănătății,

permanent având necesitatea în îngrijirea de către o altă persoană.

Astfel, părții vătămate i s-au provocat suferințe fizice și psihice, care fără

îndoială a suferit de pe urma acțiunilor ilegale comise de inculpat, care și i-au

cauzat prejudiciul oral.

Cu referire la mărimea prejudiciului moral care urmează a fi compensat, se

v-a ține cont de măsura în care această compensare poate repara prejudiciul moral

cauzat și de a compensa echitabil acest prejudiciu.

Ori, compensarea prejudiciului moral nu urmează să constituie un venit

nejustificat pentru partea vătămată, cât și nu poate să substituie prin sine paguba

materială cauzată prin infracțiune.

În funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate

părții vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, luând în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul

social al persoanei vătămate, de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate, suma de 200.000 lei este o compensație morală

echitabilă și proporțională.

Suma pretenției formulate de reprezentantul părții vătămate de 900.000 lei

pentru compensarea pagubei morale, este exagerat de mare și prin sine nu are

efect compensatoriu a pagubei morale, ci va constitui venitul nejustificat pentru

partea vătămată.

Din acesta considerente, urmează de admis pretenția doar parțial și a dispus

încasarea sumei de 200.000 lei cu titlu de recuperarea prejudiciului moral.

La caz, cheltuielile de 4228 lei a căror recuperare a solicitat-o acuzatorul

de stat sunt cheltuielile pretinse a fi efectuate de către organul de urmărire penală

în cadrul urmării penale pentru acumularea materialului probator, necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate (pentru

efectuarea expertizei), cheltuieli care sunt trecute în contul statului conform legii

și care au fost efectuate în interesele justiției, și astfel nu urmează a fi puse pe

seama inculpatului, conform prevederilor art. 229 alin. (2) Cod de procedură

penală.

6

Mai mult, materialele cauzei penale nici nu conțin documentul de plată prin

care ar fi fost confirmat faptul suportării de către organul de urmărire penală a

acestor cheltuieli, ori în acest sens la cauza penală lipsește ordin sau chitanța de

plată.

Soarta corpurilor delicte urmează a fi soluționată în corespundere cu

prevederile art. 162 Cod de procedură penală.

Cererea, reprezentanților părții vătămate cu privire la aplicarea măsurilor

de asigurare a acțiunii civile formulate în procesul penal, urmează de admis cu

referire la art. 388 alin. (1) Cod de procedură penală.

a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care de încasat cheltuielile judiciare din contul inculpatului în

beneficiul statului în sumă de 4228 lei, pentru efectuarea expertizelor judiciare.

Apelanta a invocat că, conform art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul

statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală; întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale si a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar

dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea

unor cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este

integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri

de condamnare de către prima instanță.

3.1. A declarat apel și avocatul Mihail Stăvilă, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat la

6 ani și 8 luni închisoare, cu restituirea proprietarilor Bahvalov M. și Bahvalov

N. a corpurilor delicte: arma de marca ”Saiga”, cal. 7,62x39mm, nr. XXXXX și

arma de vânătoare de marca/model ”TOZ-34”, cal. 12x70 nr. XXXXX, admiterea

acțiunii civile doar în sumă de 250.000 lei, cu revocarea sechestrului aplicat pe

bunurile lui Bahvalov M., în partea ce va depăși suma încasată.

Apelantul a indicat că instanța incorect a individualizat pedeapsa aplicată

lui Bahvalov M., ori, având în vedere cumulul de circumstanței atenuante

identificate, precum și lipsa câtorva circumstanței agravante, instanța, în

conformitate cu prevederile art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal, era în drept să

coboare pedeapsa la limita minimă prevăzută pentru infracțiunea comisă, sau

altfel spus, nu avea motive de a aplica pedeapsa în limita maximă a acesteia.

Inculpatul a manifestat bună-credință fâță de obligațiunile ce derivă din

faptele comise, iar în acest sens, a garantat recuperarea cheltuielilor suportate în

7

legătură cu tratarea lui Gribincea Vl., în mărime de 100.000 lei, fără a solicita

confirmarea sumei date.

Instanța de judecată neîntemeiat a încasat suma de 103.551,64 lei, ori nu a

probat-o în întregime, de altfel, apărarea a putut descifra doar o parte din bonurile

anexate și nu le-a indicat în referința sa pe toate.

Deci, instanța urma să admită sumă de 100.000 lei, sau să facă un calcul

minuțios a tuturor bonurilor de plată, care în mare parte sunt indescifrabile.

Încasarea sumei de 200.000 lei cu titlu de prejudiciu moral, este o soluție

neargumentată și neproporțională. Or, în pofida faptului că nici partea civilă nu a

demonstrat întinderea prejudiciului moral și rezonabilitatea sumei de 900.000 lei

pe care a solicitat-o, totuși inculpatul a conștientizat cauzarea unui prejudiciu

moral părții vătămate pentru care își asumă responsabilitatea în limitele

rezonabile, de a compensa prejudiciului moral în mărime de 100.000 lei

Este neîntemeiată și abuzivă soluția aplicării sechestrului, din motivul că

bunurile respective nu constituie proprietate exclusivă a lui Bahvalov M., dar este

o proprietate comună în devălmășie, iar aplicarea sechestrului pe acestea

constituie o ingerință neîntemeiată și o încălcare flagrantă a dreptului de

proprietate a persoanelor terțe.

În cadrul urmăririi penale, de la domiciliul lui Bahvalov M. au fost ridicate

mai multe bunuri care nu au nici o tangență cu comiterea infracțiunii incriminate

și care sunt bunuri proprietate comună a familiei Bahvalov: arma de model

”Saiga”, cal. 7,62x39mm, nr. XXXXX, și arma de vânătoare de model ”TOZ-

34”, cal. 12x70 nr. XXXXX.

Bunurile în cauză sunt deținute legal de către Bahvalov M. și Bahvalov N.

și constituie proprietate comună în devălmășie, iar careva impedimente prevăzute

de lege întru restituirea lor proprietarilor, nu sunt.

Necătând la faptul dat, instanța nici nu s-a expus cu referire la acestea.

3.2. Avocatul Petru Bălanel, la fel a declarat apel, solicitând casarea

sentinței în latura civilă și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie dispusă

încasarea suplimentară din contul lui Bahvalov M. în beneficul lui Gribincea V. a

sumei de 433.400 lei cu titlu de cheltuieli de tratament care urmează să fie

suportate, a sumei de 31.200 lire engleze, conform cursului BNM la data

executării, cu titlu de salariu ratat și a sumei de 900.000 lei cu titlu de prejudiciu

moral.

Apelantul a invocat că, cuantumul prejudiciului moral solicitat de partea

vătămată în sumă de 900.000 lei, adică echivalentul a 45.000 euro, respectă

principiul satisfacției echitabile, ori, instanța urmează să se ia obligatoriu în

considerație principiul general al echității iar suma nu trebuie să fie vădit

disproporționată cu sumele acordate de CtEDO în cauze similare.

8

Cuantumul cheltuielilor viitoare de tratament în sumă de 216.720 lei,

constituite: kinetoterapie - 74 880 lei; terapie ocupațională 30 grade - 65040 lei;

terapie cognitivă - 28 080 lei; fizioterapie 20 - 18720 lei; Cazare - 30000 lei, iar

în total 216720 lei fac din prescripțiile pentru reintegrare indicate de către medic,

și sunt rezonabile ca e reieșind din clasamentul mediu al tarifelor practicate în

acest domeniu, ori art. 1420 alin. (2) Cod civil, stabilește că, compensarea

cheltuielilor ce vor fi suportate din vătămării integrității corporale sau altei

vătămări a sănătății poate fi stabilită cu anticipație, în baza avizului organului

medical abilitat, inclusiv pentru achitarea prealabilă a serviciilor și bunurilor

necesare, ca foaie la sanatoriu, bilete de călătorie, mijloace speciale de transport

etc.

Un asemenea tratament este necesar a fi efectuat de către Gribincea V. cu

o periodicitate de 6 - 8 luni de cel puțin 2 ori.

Înscrisurile prezentate în primă instanță confirmă incontestabil achitarea de

către LTD ”Maxvel” a plăților salariale lui Gribincea V., dat fiind că în Marea

Britanie majoritatea cetățenilor străini au acces la piața muncii după ce obțin

codul de asigurare, nefiind obligatoriu contracte de muncă semnate, conform

legislației muncii din Marea Britanie, explicată și expusă de Guvernul Marii

Britanii pe situl respectiv.

Majoritatea persoanelor care lucrează sunt „angajați”, contractul nu trebuie

să fie scris, el intră în vigoare din momentul în care persoana și angajatorul convin

asupra termenilor și condițiilor de angajare.

aprilie 2019, apelul procurorului a fost respins, admise apelurile avocaților, casată

sentința în partea ce se referă la cheltuielile suportate pe viitor pentru tratament

și reabilitare, în partea venitului (salariului) ratat și pronunțată o nouă hotărâre.

De la Bahvalov M. s-a încasat în beneficiul lui Gribincea V. 452.340 lei

cheltuieli ce urmează a fi suportate pe viitor în scopul continuării tratamentului

și reabilitării sănătății, și suma de 31.200 lire engleze cu titlu de venit (salariu)

ratat, convertite în valuta națională a R. Moldova la dată executării obligației.

Corpurile delicte - armă de model ”Saiga”, cal. 7,62*39 mm, nr.

XXXXX, și armă de vânătoare de model ”TOZ-34”, cal. 12*70 mm, nr.

XXXXX – s-au transmis MAI, pentru soluționarea sorții lor.

În rest sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond corect a stabilit că, inculpatul

are loc permanent de trai, la evidența medicului narcolog nu se află, la evidența

medicului psihiatru nu se află, nu are careva persoane la întreținere, anterior a

comis infracțiune și a fost judecat, însă antecedentul penal este stins, vina în cele

imputate a recunoscut-o, paguba cauzată prin infracțiune nu a recuperat-o,

acțiunea civilă recunoscând-o parțial.

9

Prin urmare, pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare cu executare în

penitenciar de tip închis, numită inculpatului Bahvalov M., este echitabilă și

proporțională faptei prejudiciabile comise.

De asemenea, prima instanță corect a stabilit mărimea prejudiciului

material.

Partea civilă și partea vătămată pot pretinde la repararea prejudiciului sub

forma venitului ratat, doar în cazul existenței unui venit legal. Existența unui venit

legal presupune, în mod inevitabil, și limitarea probelor prin care acest venit

poate fi dovedit. în cazul părții civile, venitul ratat constă în pierderile salariului

ratat. Astfel, partea civilă a probat venitul ratat prin contractul de muncă.

Conform art. 2034 alin. (2) Codul civil, compensarea cheltuielilor ce vor

fi suportate din cauza vătămării integrității corporale sau altei vătămări a

sănătății poate fi stabilită cu anticipație, în baza avizului organului medical

abilitat, inclusiv pentru achitarea prealabilă a serviciilor și bunurilor necesare,

ca foaie la sanatoriu, bilete de călătorie, mijloace speciale de transport etc.

Ori, partea civilă a prezentat probe suficiente pentru justificarea

necesității și cuantumului tratamentului viitor.

La fel, prima instanță a stabilit în mod întemeiat și echitabil cuantumul

prejudiciului moral.

Totodată, prima instanță nu a decis soarta a două arme, care au fost

ridicate de organul de politie, fapt ce urmează a fi reparat.

parțială a deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie:

aplicată inculpatului pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare;

restituite proprietarilor Bahvalov M. și Bahvalov N. a corpurilor delicte:

arma de marca ”Saiga”, cal. 7,62x39mm, nr. XXXXX și arma de vânătoare de

marca/model ”TOZ-34”, cal. 12x70 nr. XXXXX;

admisă parțial acțiunea civilă, doar în sumă de 250.000 lei, în fiind respinsă

ca neîntemeiată;

revocarea sechestrului aplicat pe bunurile lui Bahvalov M., în partea ce va

depăși suma încasată.

Apelantul a invocat că, instanțele neîntemeiat au ignorat prevederile art. 76

alin. (1), (2) Cod penal, ori, partea apărării a demonstrat prezența circumstanțelor

atenuante și anume: recunoașterea vinovăției, anterior nu a fost tras la răspundere

penală, la locul de trai se caracterizează pozitiv, recunoaște acțiunea civilă parțial,

a contribuit la reabilitarea părții vătămate.

Deci, eronat a fost respinsă solicitarea apărării întru micșorarea pedepsei

corespunzător circumstanțelor atenuante, ori, faptul că cauza penală a fost

examinată în ordinea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, nu

10

constituie un impediment întru reținerea acestora și în calitate de circumstanțe

atenuante cu aplicarea ulterioară a efectelor prescrise de lege.

Cât privește reținerea de instanțe ca circumstanță agravantă în temeiul art.

77 Cod penal a faptului că Bahvalov M. a comis infracțiunea în stare de ebrietate,

contravine legii, or starea de ebrietate, în temeiul prevederilor art. 97 Cod de

procedură penală coroborat la art. 13412 Cod penal, urmează a fi demonstrată prin

prelevarea de probe biologice și nicidecum nu poate fi dedusă.

Ori, având în vedere cumulul de circumstanțe atenuante identificate,

precum și lipsa câtorva circumstanțe agravante, instanța, în conformitate cu

prevederile art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal, era în drept să coboare pedeapsa la

limita minimă prevăzută pentru infracțiunea comisă, sau altfel spus, nu avea

motive de a aplica pedeapsa în limita maximă a acesteia.

Totodată, nici prima instanță, nici instanța de apel nu s-au expus privitor la

circumstanțele atenuante prezente la speță, de altfel acestea fiind totuși constatate

de instanță, fapt care determin că părțile nu au fost auzite.

Cât privește actele suplimentare prezentate instanței de apel de partea civilă

și anume plan de tratament ambulatoriu de reabilitare, în care este reflectată suma

de 452.340 lei, care a fost emis la 15.12.2018, însă ulterior datei respective, o

bună parte din tratamentele prescrise au fost deja efectuate și achitate, fapt ce se

confirmă la fel prin actele suplimentare anexate de reclamant. Astfel, partea

civilă, a dus în eroare instanța de apel, or, în cererea sa de apel dublează

cheltuielile solicitate, atribuindu-le atât la cheltuieli de viitor cât și la cheltuieli

suportate.

Tot din actele prezentate, se deduce o sumă eronată pentru „cazarea” părții

vătămate în mărime de 54000 lei, care la fel urmează a fi considerată

neîntemeiată, or, centrul de reabilitare Neokinetica se află în mun. Chișinău, unde

de facto își are domiciliul și partea vătămată Gribincea V. (or. XXXXX, str.

XXXXX), context în care, cazarea în centrul de reabilitare este o alegere a sus-

numitului dar nu si o necesitate, fapt care denotă caracterul neîntemeiat al

solicitării respective.

Prin urmare, instanța de apel neîntemeiat a dispus încasarea suplimentară a

sumei de 433.440 lei cu titlu de tratament ce urmează a fi suportat, or partea civilă

nu a prezentat dovada necesității acestora, a inclus în suma dată cheltuieli

suportate deja, dar și din considerentul că a inclus sume iraționale pentru cazare

și careva consultații. În acest sens, cu titlu de cheltuieli de viitor rezonabilă este

suma propusă de Bahvalov M. și încasată de instanța de fond în mărime de 50.000

lei.

Cât privește soluția instanței de apel privind încasarea sumei de 31.200 lire

sterline, cu titlu de salariu ratat, în viziunea părții apărării această sumă este

neîntemeiată dar și contrară prevederilor legale, ori, legea expres obligă partea

11

civilă de a demonstra sursa de venit, durata contractului, precum și salariul

cuvenit. Mai mult, partea civilă din nou nu a prezentat nici o dovadă legală care

să demonstreze că între Gribincea V. și careva companie din Anglia era semnat

un contract de muncă, iar alegația că în Anglia se muncește fără contracte de

muncă o considerăm una declarativă, iar al doilea aspect este că suma de 31.200

lire engleze a rămas neschimbată, fapt care încă odată denotă caracterul dubios al

pretenției respective or, se deduce că careva contract de muncă, cu indicarea

funcției, ocupației și termenului pe care ar fi fost angajat Gribincea Vl., cu

adevărat nu există.

Astfel instanța de apel nu a ținut cont de lipsa actelor și probelor necesare

și a motivat soluția admiterii pretenției date doar prin faptul că „partea civilă a

probat venitul ratat prin contractul de muncă”, deși, un astfel de contract nu există

și nu a fost prezentat de partea civilă.

Inculpatul Bahvalov M., a manifestat bună-credință față de obligațiunile ce

derivă din faptele comise, iar în acest sens, a garantat recuperarea cheltuielilor

suportate în legătură cu tratarea lui Gribincea V., în mărime de 100.000 lei, fără

a solicita confirmarea sumei date.

În această ordine de idei, neîntemeiat s-a încasat suma de 103.551,64 lei,

ori, nu fost probată în întregime, de altfel, apărarea a putut descifra doar o parte

din bonurile anexate și nu le-a indicat în referința sa pe toate. Deci, instanța urma

să admită pretenția dată, anume în sumă de 100.000 lei, sau să facă un calcul

minuțios a tuturor bonurilor de plată, or apărarea nu le-a putut descifra în mare

parte.

Cât privește încasarea sumei de 200.000 lei cu titlu de prejudiciu moral,

este una neargumentată și neproporțională. Ori, în pofida faptului că partea civilă

nu a demonstrat întinderea prejudiciului moral și rezonabilitatea sumei de

900.000 lei pe care continuă să o solicite, totuși, Bahvalov M. a conștientizat

cauzarea unui prejudiciu moral părții vătămate Gribincea V. pentru care își asumă

responsabilitatea în limitele rezonabile, considerente din care a propus, și își

menține propunerea de a compensa prejudiciului moral cauzat, în mărime de

100.000 lei.

Este neîntemeiată și abuzivă soluția aplicării sechestrului, atât din

considerentele expuse imediat-anterior, cât și din motivul că bunurile respective

nu constituie proprietate exclusivă a lui Bahvalov M., dar este o proprietate

comună în devălmășie, iar aplicarea sechestrului pe acestea constituie o ingerință

neîntemeiată și o încălcare flagrantă a dreptului de proprietate a persoanelor terțe.

La fel, este neîntemeiată soluția aplicării sechestrului pe toate bunurile

inculpatului Bahvalov M., ori, valoarea acestora depășesc substanțial suma

prejudiciului încasat prin sentință, iar surplusul încasată prin decizie este contrar

prevederilor legii.

12

Deși prima instanță nu s-a expus privitor la bunurile proprietate comună a

lui Bahvalov M. și Bahvalov N. și anume: arma de marca ”Saiga”, cal.

7,62x39mm, nr. XXXXX și arma de vânătoare de marca/model ”TOZ-34”, cal.

12x70 nr. XXXXX, instanța de apel a înlăturat această omisiune.

Totuși, instanța de apel urma să dispună soluția restituirii bunurilor

nominalizate dar nu transmiterea lor către MAI pentru soluționarea sorții lor, ori,

bunurile în cauză nu au nici o tangență cu fapta comisă, erau deținute legal,

precum și constituie proprietate comună a familiei Bahvalov.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, iar acesta este expus neclar, când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă următoarele împrejurări.

În primul rând, conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală.

În această consecutivitate și cu referire la argumentul recurentului privind

atenuarea pedepsei aplicate inculpatului (pct. 5. din decizie), se se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv

cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală

și prescripțiilor de drept material, just și argumentat au ținut cont de prevederile

art. 61, 75 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților,

13

cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care

a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu închisoare.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și

proporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a

scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei în

latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei

penale în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat

din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs, în latura pedepsei, au constituit deja

obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare,

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei

(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Prin urmare, recursul vizat, în partea privind individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului, este neîntemeiat.

14

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, nefiind în drept să-

și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate

în procesul-verbal. Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei

de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de

procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

– din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să

motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor

administrate. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a

respins alte probe. În conformitate cu art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală,

odată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, dacă sunt dovedite

temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în

tot sau în parte, ori o respinge. Potrivit art. 220 alin. (3) Cod de procedură penală,

hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului

civil și ale altor domenii de drept. În corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de

fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din

decizie):

a) în descriptivul deciziei lipsește cu desăvârșire argumentarea instanței,

fondată pe probe concrete și raportate la respectivele norme de drept, privind

soluțiile indicate în dispozitiv: „de încasat în beneficiul lui Gribincea V. 452.340

lei cheltuieli ce urmează a fi suportate pe viitor în scopul continuării

tratamentului și reabilitării sănătății, și suma de 31.200 lire engleze cu titlu de

venit (salariu) ratat, convertite în valuta națională a R. Moldova la dată

executării obligației... Corpurile delicte - armă de model ”Saiga”, cal. 7,62*39

mm, nr. XXXXX, și armă de vânătoare de model ”TOZ-34”, cal. 12*70 mm,

nr. XXXXX – s-au transmis MAI, pentru soluționarea sorții lor”;

b) nu a apreciat fiecare probă, în aspectul laturii civile, administrată pe caz

15

separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității,

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, și nu a

indicat motivele pentru care a respins probele apărării în aspectul chestiunii

privind corpurile delicte.

Mai mult, statuările sumare și divergente ale instanței că: „prima instanță

corect a stabilit mărimea prejudiciului material..., existența unui venit legal

presupune, în mod inevitabil, și limitarea probelor prin care acest venit poate fi

dovedit..., astfel, partea civilă a probat venitul ratat prin contractul de muncă...,

compensarea cheltuielilor ce vor fi suportate din cauza vătămării integrității

corporale sau altei vătămări a sănătății poate fi stabilită cu anticipație, în baza

avizului organului medical abilitat, inclusiv pentru achitarea prealabilă a

serviciilor și bunurilor necesare, ca foaie la sanatoriu, bilete de călătorie,

mijloace speciale de transport etc..., ori, partea civilă a prezentat probe

suficiente pentru justificarea necesității și cuantumului tratamentului viitor....,

la fel, prima instanță a stabilit în mod întemeiat și echitabil cuantumul

prejudiciului moral..., totodată, prima instanță nu a decis soarta a două arme,

care au fost ridicate de organul de politie, fapt ce urmează a fi reparat”, nu

corespund criteriilor de drept privind aprecierea probelor și circumstanțelor

cauzei prescrise în art. 101 Cod de procedură penală;

c) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul apărării și repetate

în recursul ordinar, cum ar fi: „restituirea proprietarilor Bahvalov M. și Bahvalov

N. a corpurilor delicte: arma de marca ”Saiga”, cal. 7,62x39mm, nr. XXXXX

și arma de vânătoare de marca/model ”TOZ-34”, cal. 12x70 nr. XXXXX,

admiterea acțiunii civile doar în sumă de 250.000 lei, cu revocarea sechestrului

aplicat pe bunurile lui Bahvalov M., în partea ce va depăși suma încasată.

Instanța de judecată neîntemeiat a încasat suma de 103.551,64 lei, ori nu a

probat-o în întregime, de altfel, apărarea a putut descifra doar o parte din

bonurile anexate și nu le-a indicat în referința sa pe toate. Deci, instanța urma

să admită sumă de 100.000 lei, sau să facă un calcul minuțios a tuturor bonurilor

de plată, care în mare parte sunt indescifrabile. Încasarea sumei de 200.000 lei

cu titlu de prejudiciu moral, este o soluție neargumentată și neproporțională. Or,

în pofida faptului că nici partea civilă nu a demonstrat întinderea prejudiciului

moral și rezonabilitatea sumei de 900.000 lei pe care a solicitat-o, totuși

inculpatul a conștientizat cauzarea unui prejudiciu moral părții vătămate pentru

care își asumă responsabilitatea în limitele rezonabile, de a compensa

prejudiciului moral în mărime de 100.000 lei. Este neîntemeiată și abuzivă

soluția aplicării sechestrului, din motivul că bunurile respective nu constituie

proprietate exclusivă a lui Bahvalov M., dar este o proprietate comună în

devălmășie, iar aplicarea sechestrului pe acestea constituie o ingerință

neîntemeiată și o încălcare flagrantă a dreptului de proprietate a persoanelor

16

terțe. În cadrul urmăririi penale, de la domiciliul lui Bahvalov M. au fost ridicate

mai multe bunuri care nu au nici o tangență cu comiterea infracțiunii incriminate

și care sunt bunuri proprietate comună a familiei Bahvalov: arma de model

”Saiga”, cal. 7,62x39mm, nr. XXXXX, și arma de vânătoare de model ”TOZ-

34”, cal. 12x70 nr. XXXXX. Bunurile în cauză sunt deținute legal de către

Bahvalov M. și Bahvalov N. și constituie proprietate comună în devălmășie, iar

careva impedimente prevăzute de lege întru restituirea lor proprietarilor, nu sunt”

(pct. 3. - 5. din decizie);

d) dispozitivul este expus neclar, deoarece sentința nu a fost casată și în

partea nesoluționării chestiunii cu privire la corpurile delicte, însă instanța de apel

a dispus neclar că: „Corpurile delicte - armă de model ”Saiga”, cal. 7,62*39

mm, nr. XXXXX, și armă de vânătoare de model ”TOZ-34”, cal. 12*70 mm,

nr. XXXXX – s-au transmis MAI, pentru soluționarea sorții lor”, adoptând

astfel și o soluție care nu este prevăzută în art. 162 Cod de procedură penală

(Hotărîrea cu privire la corpurile delicte adoptată la soluționarea cauzei penale);

e) nu și-a întemeiat concluziile pe probe verificate în ședința de judecată a

și consemnate în procesul-verbal, inclusiv în aspectul pretențiilor materiale

invocate de apelantul Mihai Stăvilă ori, potrivit respectivului proces-verbal, în

ședința instanței de apel nu a fost verificată nicio probă (f.d. 185, pct. 3.2., 4. din

decizie).

Circumstanțele expuse atestă că instanța de apel nu a judecat apelul

declarat de avocatul Mihai Stăvilă în condițiile legii și a adoptat o hotărâre care

nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția în latura civilă și a

corpurilor delicte, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

apărării, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus

neclar, în sensul nominalizat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța

de recurs casează parțial hotărârea atacată și dispune rejudecarea de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului avocatului, casării deciziei contestate în

partea privind soluțiile: „Se încasează de la Bahvalov Mihail în beneficiul dlui

Gribincea Vladislav suma de 452.340 lei cu titlu de cheltuieli ce urmează a fi

suportate pe viitor în scopul continuării tratamentului și reabilitării sănătății și

suma de 31.200 lire engleze cu titlu de venit (salariu) ratat. Sumele indicate în

valută străină urmează a fi convertite în valuta națională a Republicii Moldova

la data executării obligației. Corpurile delicte - armă de model Saiga, cal.

17

7,62*39mm, nr.XXXXX și armă de vânătoare de model TOZ-34, cal. 12*70mm,

nr. XXXXX - se transmit Ministerului Afacerilor Interne pentru soluționarea

sorții lor”, și dispunerea rejudecării cauzei în aspectul vizat de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de avocatul Stăvilă Mihai, casează decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2019, în privința

inculpatului Bahvalov Mihail XXXXX, în partea privind soluțiile: „Se încasează

de la Bahvalov Mihail în beneficiul dlui Gribincea Vladislav suma de 452.340

lei cu titlu de cheltuieli ce urmează a fi suportate pe viitor în scopul continuării

tratamentului și reabilitării sănătății și suma de 31.200 lire engleze cu titlu de

venit (salariu) ratat. Sumele indicate în valută străină urmează a fi convertite în

valuta națională a Republicii Moldova la data executării obligației. Corpurile

delicte - armă de model Saiga, cal. 7,62*39mm, nr.XXXXX și armă de vânătoare

de model TOZ-34, cal. 12*70mm, nr. XXXXX - se transmit Ministerului

Afacerilor Interne pentru soluționarea sorții lor”, și dispune rejudecarea cauzei

în partea vizată de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, decizia contestată, în privința inculpatului Bahvalov Mihail

XXXXX, se menține.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac în partea dispunerii rejudecării

cauzei, în rest, este irevocabilă, pronunțată integral la 06 decembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

18