1ra-1947/19 — art. 188 CP

1ra-1947/19 — art. 188 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1947/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai

2019, în cauza penală în privința lui:

Slobozian Ion xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.05.2018 – 06.12.2018;

Instanța de apel: 29.01.2019 - 23.05.2019;

Instanța de recurs: 17.08.2019 – 06.11.2019,

C O N S T A T Ă :

2018, cauza fiind examinată în baza conform prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală, Slobozian Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 188 alin. (2) lit. d), e) și f) Cod penal și cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod

penal, i s-a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 4

(patru) luni.

Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe un termen de probă de 3 (trei) ani.

Cheltuielile judiciare suportate în cadrul procesului penal pentru efectuarea

expertizei judiciare în mărime de 2520 lei, au fost trecute în contul statului.

Procesul penal de învinuire a lui Slobozian Ion în baza art. 186 alin. (2)

lit.c), d) Cod penal, a fost încetat în temeiul art. 391 alin. (1) pct. (1) Cod de

procedură penală, în legătură cu retragerea plângerii părții vătămate.

2018, în intervalul de timp de la ora 07 până la ora 16.30, Slobozian Ion urmărind

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin deteriorarea geamului, a pătruns în

casa de locuit amplasată pe str. xxxx, mun. xxxx, de unde, pe ascuns a sustras

bijuterii din aur și mijloace bănești în sumă totală de 48000 lei, ce aparțin lui

Criganuța Grigore, după care cu bunurile sustrase, a părăsit locul comiterii

1

infracțiunii într-o direcție necunoscută, cauzându-i părții vătămate, o daună

materială în proporții considerabile.

Astfel, instanța de fond a stabilit că acțiunile lui Slobozian Ion au fost

încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal - furtul, adică sustragerea

bunurilor altei persoane, cu calificativul, prin pătrundere în locuință și cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Tot el, la 15 aprilie 2018, în jurul orei 12.00, conștientizând caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale intenționate, urmărind scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, prin acces liber a pătruns în casa de locuit amplasată în mun. xxxx,

care aparține lui Vlas Lilian, unde, folosind în calitate de armă un obiect

asemănător cu o șurubelniță, 1-a amenințat cu vătămarea periculoasă pentru viața

și sănătatea persoanei pe minorul Vlas Marin, comunicând că-1 va înjunghia dacă

nu comunică locul aflării mijloacelor bănești. Ulterior, prin deteriorarea ușii din

termopan, a pătruns în odaia-salon muzical și deteriorând ușa safeului a sustras

mijloace bănești în sumă de 2000 lei și 175 euro, ceea ce constituie echivalentul a

3500 lei, după ce din geanta ce aparține lui Vlas Mariana a sustras mijloace bănești

în sumă de 2000 lei și două carduri bancare de la BC „BCR" și BC „Eximbank" și

a părăsit locul comiterii faptei într-o direcție necunoscută, cauzându-i lui Vlas

Lilian un prejudiciu material în sumă de 7500 lei, ceea ce constituie proporții

considerabile.

Astfel, instanța de fond a stabilit, că acțiunile lui Slobozian Ion Andrei, au

fost încadrate în baza art. art. 188 alin. (2) lit. d) e) fi Cod penal, a comis

infracțiunea de tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea de violență periculoasă

pentru viața sau sănătatea persoanei, săvârșit prin pătrundere în locuință, cu

aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a-i aplica lui Slobozian

Ion, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. d), e) și f) Cod

penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 4 (patru) luni,

cu executarea în penitenciar pentru minori.

În motivarea cererii de apel, apelantul a indicat că:

- pedeapsa stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.

(2) lit. d), e) și f) Cod penal, este prea blândă în raport cu persoana inculpatului,

dacă se ia în considerație caracterul social periculos al faptelor, modul de comitere

a infracțiunii, personalitatea infractorului. Pe lângă cumulul de circumstanțe

atenuante stabilite și admise, instanța urma să aprecieze și corelarea acestora cu

cinismul și cruzimea cu care inculpatul a comis infracțiunea;

- instanța de judecată eronat a aplicat în privința inculpatului minor

2

Slobozian Ion prevederile art. 79 Cod penal, situație în care aplicarea acestei

norme este posibilă ținând cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de

scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de

comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe

care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de

contribuirea activă a participantului infracțiunii, la descoperirea acesteia;

- la emiterea sentinței instanța de judecată n-a ținut cont îndeajuns de aceste

prevederi, la fel și de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale

stabilite de Codul penal, în special de faptul că inculpatul minor a săvârșit

infracțiunea cu bună știință asupra unui minor, cu amenințarea aplicării unui obiect

care poate fi aplicat ca armă, gradul de pericol social al infracțiunii comise se

referă la categoria celor grave;

- instanța de fond la aplicarea pedepsei inculpatului, ignorând principiul

individualizării pedepsei, nu a luat în considerație caracterul și gravitatea

infracțiunii comise, motivul și scopul celor comise, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării inculpatului, opinând că incorect s-a aplicat în privința acestuia

pedeapsa sub limitele minime conform art. 79 Cod penal cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal.

2019, a fost admis apelul declarat, casată, inclusiv din alte motive, sentința în

partea stabilirii pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 188 alin.(2) lit. d), e),

f) Cod penal, pronunțând o nouă hotărâre în această parte, prin care:

Lui Slobozian Ion, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 188 alin.(2) lit. d),e),f) Cod penal, cu aplicarea art. 70 alin.(3), 79 Cod penal,

art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, s-a stabilit pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea în centrul de detenție pentru

minori și tineri.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei numită lui Slobozian Ion a

fost suspendată condiționat pe un termen de 3 (trei) ani.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. Colegiul penal a conchis, că instanța de fond pe deplin a constatat

starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de Slobozian Ion, iar probele

examinate, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au fost

apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, inclusiv în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, Colegiul a reținut, că inculpatul a recunoscut vina în comiterea

acțiunilor descrise în actul de învinuire, cauza penală fiind examinată de către

instanța de fond în procedura simplificată prevăzută de art.3641 Cod de procedură

penală.

Sentința primei instanțe a fost contestată doar de către partea acuzării și

numai în partea individualizării pedepsei penale pentru condamnarea acestuia în

3

baza art. 188 alin. (2) lit. d), e) și f) Cod penal, solicitându-se aplicarea unei

pedepse mai aspre, sentința menționată nefiind atacată în partea ce ține de

încadrarea juridică și vinovăția inculpatului.

Prin urmare, privitor la numirea pedepsei penale, Colegiul a conchis că la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 7,

75 Cod penal, se ia în considerare gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Astfel, conform art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea săvârșită de către

Slobozian Ion, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la

categoria infracțiunilor grave.

Colegiul penal a menționat, că deși inculpatul a comis infracțiunea în timpul

minoratului, instanța de fond la stabilirea pedepsei a omis să aplice prevederile art.

70 alin.(3) și 79 Cod penal, motiv care servește temei pentru admiterea apelului

procurorului și casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei.

Așadar, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a reținut, că

ținând cont de faptul, că Slobozian Ion a comis infracțiunea fiind la vârstă minoră,

pedeapsa va fi stabilită cu aplicarea prevederilor art. 70 alin.(3) Cod penal, or, la

stabilirea pedepsei închisorii pentru persoana care, la data săvârșirii infracțiunii, nu

a atins vârsta de 18 ani, termenul închisorii se stabilește din maximul pedepsei,

prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, reduse la jumătate.

Iar, conform art. conform art. 78 alin. (5) din Codul penal, dacă există

circumstanțe atenuante excepționale, pedeapsa poate fi aplicată conform

prevederilor art. 79.

Conform art. 79 alin. (1) din Codul penal, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în

săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea

infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni

săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o

pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea

respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa

complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se

consideră circumstanță excepțională.

În contextul dat, instanța de apel ia în considerație condițiile de trai ale

familiei inculpatului, personalitatea acestuia care nu se află la evidența medicului

narcolog și psihiatru, nu are antecedente penale, inclusiv faptul că în virtutea

vârstei minore, inculpatul a fost în dificultate de a conștientiza gravitatea acțiunilor

sale și caracterul prejudiciabil al consecințelor faptei, astfel, prin reținerea

prevederilor art.70 alin.(3), 79 Cod penal și a art.3641 alin.(8) Cod de procedură

4

penală, nefiind clar argumentată concluzia instanței de fond, în vederea aplicării

pedepsei cu închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni.

Astfel, reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând cont de scopul

pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

acestuia, cât și a altor persoane, Colegiul penal a conchis că inculpatul Slobozian

Ion urmează a fi condamnat pe art. 188 alin.(2) lit. d), e), f) Cod penal, cu stabilirea

unei pedepse sub formă de închisoare, prin prisma art.70 alin.(3), 79 Cod penal și a

art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a considerat oportun de a suspenda condiționat

executarea pedepsei ce va fi stabilită lui Slobozian Ion, obligându-1 să nu-și

domiciliul fără consimțământul organului competent pe perioada termenului de

probațiune ce va fi fixat, care va constitui o pedeapsă echitabilă în coraport cu

fapta comisă, iar stabilirea termenului de probațiune va impune pe viitor, în opinia

instanței, un comportament adecvat al inculpatului în vederea respectării legilor și

care va atinge scopul pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal.

Reieșind din circumstanțele elucidate, Colegiul penal a ajuns la concluzia că

apelul declarat de către procuror urmează a fi admis din alte motive, cu casarea

sentinței în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit, pentru prima instanță.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitând

casarea acesteia, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în aceiași instanță de apel,

într-un alt complet de judecată, pe motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

În motivarea recursului se indică că, deși instanța de apel a corectat erorile

primei instanțe, în partea ce ține de cumularea și calcularea corectă a pedepsei și a

pedepsei definitive, acuzarea nu este de-acord cu soluția instanței de apel în partea

ce ține de aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, din cauza personalității

inculpatului, care nu este la prima abatere și în privința căruia a mai fost aplicată

această normă, dar care nu și-a atins scopul reeducării acestuia.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

5

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat se constată că, procurorul critică decizia

sub aspectul pct.6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că, instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, însă Colegiul analizând decizia atacată, conchide

că nici un temei prevăzut de norma menționată, nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Distinct de aceste considerente, Colegiul atestă că recurentul critică decizia

instanței de apel și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, temei

de recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit

căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Referitor la motivele invocate de recurent în acest sens, Colegiul

menționează că, potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod

penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la

art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și

scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se

cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în

baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

La caz, Colegiul penal constată că instanța de apel casând parțial soluția

primei instanțe, de fapt a corectat unele greșeli în partea stabilirii pedepsei

inculpatului, reieșind din faptul că Slobozian Ion, a.n. xxxx, a săvârșit infracțiunea

6

fiind minor, luându-se în considerație prevederile art. 70 alin. (3) Cod penal,

conform cărora la stabilirea pedepsei închisorii pentru persoana care, la data

săvârșirii infracțiunii, nu a atins vârsta de 18 ani, termenul închisorii se stabilește

din maximul pedepsei, prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită,

reduse la jumătate și art. 79 alin. (1) Cod penal, care prevede că ...... instanța de

judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală

pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să

nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a

săvîrșit infracțiunea se consideră circumstanță excepțională.

Respectiv, la numirea pedepsei principale sub formă de închisoare în

privința inculpatului, instanța de apel corect a aplicat prevederile art. 70 alin. (3) și

art. 79 alin. (1) Cod penal.

Un alt aspect important care a fost luat în considerație de către instanțele de

judecată la stabilirea pedepsei inculpatului, este faptul că cauza penală a fost

examinată în procedură simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură penală,

deoarece Slobozian Ion a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală și potrivit alin. (8), inculpatul care a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare...

Astfel, reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând cont de scopul

pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, Colegiul reține că,

instanța de apel just a considerat că corectarea inculpatului este posibilă fără

privarea de libertate, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei

principale, punându-se la baza soluției prevederile art. 7, 61, 75, 70 alin. (3), 79

alin. (1), 90 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală, precum și gravitatea

infracțiunii săvârșite, motivul acesteia, personalitatea celui vinovat și

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea.

De asemenea, procurorul solicitând excluderea prevederilor art. 90 Cod

penal la aplicarea pedepsei în privința inculpatului, nu a invocat careva motive care

ar justifica aplicarea unei pedepse mai aspre, or, criticile formulate de procuror au

format obiect de discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel și cărora

li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta

decizie, iar argumentele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere

al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul rejudecării

deciziei instanței de apel.

Colegiul constată, că pedeapsa individualizată de instanța de apel, răspunde

atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

penal, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane, nu

există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror și

7

potrivit legii se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sâli, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 23 mai 2019, în cauza penală în privința lui Slobozian Ion, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 05 decembrie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

8