1ra-1735/19 — art. 188 CP

1ra-1735/19 — art. 188 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1735/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

judecând în ședință fără participarea părților recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de avocatul

Bînzari Liliana în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2019, în cauza penală în privința lui

Dacin Sergiu xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 24.03.2015-07.12.2018;

instanța de apel: 08.02.2019-04.06.2019;

instanța de recurs: 24.07.2019-29.10.2019.

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin. (1) Cod penal, la 5 (cinci)

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în

mărime de 600 unități convenționale, în sumă de 12 000 lei.

A fost admisă parțial acțiunea civilă a părții vătămate, fiind încasat de la Dacin

Sergiu în beneficiul lui Rudacov Alexandru 50 dolari și 24 000 lei, dintre care

prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei și prejudiciul material în sumă de 50 dolari

SUA și 4 000 lei.

spre 20 august 2014, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, Dacin Sergiu

aflându-se pe strada A. Vlahuța, nr. 34, în mun. Chișinău, a angajat din stradă

automobilul firmei de taxi 1422 Dacia Logan cu numărul de înmatriculare xxxx la

volanul căruia se afla Rudacov Alexandr, de a se deplasa împreună cu o persoană de

gen feminin în or. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău, astfel ajunși la punctul de

destinație, a solicitat taximetristului schimbarea direcției de deplasare în satul

Coșernița, raionul Criuleni, unde ajunși în satul Coșernița i-a aplicat, în automobil,

taximetristului Rudacov Alexandr o lovitură după cap cu un obiect contondent dur

1

necunoscut, după care l-a scos din automobil și i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii

și picioarele în diferite regiuni ale corpului, cauzându-i traumă cranio-cerebrală

închisă, contuzie cerebrală, fractura oaselor nazale, traumă vertebro-medulară închisă,

fractura tasată a vertebrei cervicale C6 cu monopareză moderată în mâna dreaptă și

ușoară în membrul inferior drept, contuzie medulară cervicală, leziuni care conform

raportului de expertiză medico-legală nr.434 D din 28 noiembrie 2014, duc la

dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca vătămări medii, după care în mod

deschis i-a sustras o geantă în care se afla permisul de conducere, buletinul de

identitate, polița de asigurare, licența de conducător auto, bani în sumă 50 dolari SUA,

echivalenți conform cursului BNM cu 587 lei, bani în sumă de 200 lei și telefonul

mobil de model „Huawei” cu IMEI-xxxx, la prețul de 2300 lei, în care era instalată

cartela SIM nr.xxxx, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii

infracțiunii.

2.1 De către organul de urmărire penală acțiunile lui Dacin Sergiu au

calificate în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, tâlhăria, adică atacul săvârșit

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă

pentru sănătatea persoanei agresate, săvârșită de două persoane, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Dacin Sergiu să fie declarat vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, de a-i stabili

acestuia o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

În argumentarea apelului depus, acuzatorul de stat a invocat că:

- sentința primei instanțe este neîntemeiată;

- la recalificarea infracțiunii, de la art. 188 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, la

art. 188 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că la 20

martie 2015 materialele cauzei penale nr.2014210544 au fost disjungate în privința

persoanei necunoscute, care împreună cu învinuitul Dacin Sergiu a comis infracțiunea

de tâlhărie, cauzei penale fiindu-i atribuit nr.2015210133. Ordonanța împreună cu

materialele relevante au fost anexate la cauza penală nr.2014210544. Contrar

afirmaților date instanța de judecată în sentință a menționat că nu au fost aduse probe

că în privința persoanei necunoscute a fost pornită o cauză penală;

- instanța de judecată a supus criticii și încadrarea acțiunilor inculpatului

după prevederile art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal - cu cauzarea prejudiciului

considerabil, afirmație contradictorie, deoarece în cadrul urmăririi penale precum și

cercetării judecătorești, partea vătămată Rudacov Alexandr a menționat că în urma

infracțiunii i-a fost cauzat un prejudiciu material considerabil, cu atât mai mult că în

cadrul cercetării judecătorești, Rudacov Alexandr a înaintat acțiune civilă unde detaliat

2

a motivat caracterul considerabil al prejudiciului cauzat, fapt ignorat de către instanța

de judecată;

- procurorul a solicitat a-1 recunoaște vinovat pe Dacin Sergiu de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art. 70 alin.(3) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

3.1 Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Brînză Alexei în interesele

inculpatului Dacin Sergiu, solicitând casarea acesteia și achitarea acestuia, din motiv

că fapta nu a fost comisă de acesta.

În argumentarea apelului depus, avocatul a invocat că:

- sentința primei instanțe este neîntemeiată;

- în ședința de judecată inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii și a declarat că în noaptea de 19-20 august 2014, s-a aflat la propriul

domiciuliu din s. Coșernița, împreună cu sora sa, Dacin Cristina, Groza Iulia și

Caraman Vitalie și nu a ieșit din gospodărie până a doua zi dimineața. Respectiv, el la

momentul incidentului descris în învinuire, nu a ieșit de la domiciliu și nu a avut nici

un conflict cu partea vătămată. Aceste declarații ale inculpatului în ședința de judecată

s-au confirmat prin declarațiile martorilor Dacin Cristina, Groza Iulia și Caraman

Vitalie, care la fel au declarat că Dacin Sergiu s-a aflat în acea noapte acasă și nu a

părăsit domiciliul;

- cu părere de rău instanța de judecată la adoptarea sentinței a dat apreciere

necorespunzătoare probele cercetate în ședința de judecată, constatând eronat și

nefondat vinovăția lui Dacin Sergiu în comiterea infracțiunii descrisă în învinuire, care

de fapt nu a fost confirmată pe nici o probă directă și nici măcar indirectă;

- nici imaginile video de pe CD nu confirmă că inculpatul Dacin Sergiu ar fi

persoana care s-ar fi urcat în automobilul părții vătămate în seara de până la incident.

De altfel, pe marginea imaginilor video de pe acest CD era necesar să fie expusă

concluzia unui specialist pentru a constata particularitățile fizice ale persoanelor care

se observă în imagine și să constate dacă vreuna din ele are careva semnalmente fizice

asemănătoare cu cele ale inculpatului, însă vizual niciuna vizibilă de pe acest disc nu

seamănă cu inculpatul. Având în vedere prevederile art. 143 alin. (1) Cod de procedură

penală, din care rezultă că astfel de circumstanțe sunt necesare a fi stabilite obligatoriu

prin raport de expertiză, reiese că în cazul dat nu s-a confirmat faptul că inculpatul ar fi

persoana care să fi agresat pe partea vătămată. Mai cu seamă la inculpat, în cadrul

urmăririi penale nu a fost găsit niciun bun din cele sustrase de la partea vătămată;

- având în vedere totalitatea probelor cercetate în ședința de judecată

vinovăția lui Dacin Sergiu în comiterea infracțiunii ce i se incriminează nu este

dovedită. Ci dimpotrivă, din ansamblul probelor cercetate rezultă cu certitudine că la

momentul comiterii atacului asupra lui Rudacov Alexandr, inculpatul se afla la

propriul domiciliu în s. Coșernița;

3

- faptele care dau naștere suspiciunii nu trebuie să fie suficiente pentru a

justifica o condamnare și nici chiar pentru înaintarea învinuirii. Faptul că o bănuială

este presupusă cu bună-credință nu este suficient (Hot. Mușuc vs Moldova din

06.11.2007).

3.2 La fel, împotriva sentinței a declarat apel avocatul Bînzari Liliana în

numele inculpatului, solicitând casarea acesteia, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Dacin Sergiu să fie achitat, pe motiv

că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În argumentarea apelului s-a invocat:

- legea procesual-penală stabilește că răsturnarea prezumpției de nevinovăție

sau concluziile privind vinovăția persoanei despre săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri. Spiritul prezumpției de nevinovăție constă în faptul că

pedepsirea oricărei persoane pentru o faptă penală se poate realiza doar în baza unor

informații certe și veridice despre vinovăția ei, neadmițându-se presupunerile sau

probele afectate de incertitudine. Chiar în cazul aprecierii probelor, orice informație, în

baza căreia se pot trage două sau mai multe concluzii opuse (în sensul apărării sau

acuzării) despre aceeași circumstanță, arată imposibilitatea punerii acesteia în baza

unei sentințe de vinovăție. Iar dubii la aprecierea acestor probe în sensul vinovăției lui

Dacin Sergiu sunt suficiente;

- astfel, nici una din descrierile persoanei de gen masculin făcută în procesul-

verbal de examinare a obiectului din 09.02.2015, prin care s-a examinat un CD pe care

se conține înregistrarea video nu indică asupra faptului că aceasta este Dacin Sergiu.

Mai mult, fața acestuia nu se vede. Iar OUP nu are dreptul să formuleze concluzii în

conținutul procesului-verbal de examinare a înregistrării video, ci doar trebuie să redea

faptele;

- Rudacov Alexandr a fost audiat la 26.08.2014 și a făcut o descriere extrem

de vagă a persoanelor care s-au urcat în taxi și care l-au atacat. El a indicat doar că

băiatul avea o statură medie, avea aproxiamtiv 1,75 m, corpolență scundă. Peste

aproape 5 luni de la prima sa audiere, la 16.01.2015, Rudacov Alexandr este audiat

suplimentar și deja prezintă mult mai multe semnalmente ale persoanei de gen

masculin care l-a atacat, dar și ale persoanei de gen feminin. Dacă la început Rudacov

Alexandr indică doar 2 descrieri ale băiatului, la 16.01.2015 acesta descrie în detaliu

forma feței, dimensiunile buzelor sprâncenelor etc, precum și asupra hainelor pe care

le purta. Dubii planează și aupra faptului că având atâtea semnalmente, întâi de toate s-

a prezentat spre recunoaștere poza lui Dacin Sergiu, ceea ce, de fapt, contravine cu

prevederile art. 116 Cod de procedură penală, or, doar în situația în care este

imposibilă prezentarea spre recunoaștere a persoanei se poate efectua recunoașterea

după fotografia acestuia. Despre faptul imposibilității prezentării spre recunoaștere a

lui Dacin Sergiu și necesitatea prezentării spre recunoaștere după fotografia lui trebuia

să fie indicat în procesul-verbal întocmit în acest sens. ceea ce lipsește;

4

- o situație aproape similară se atestă și în cazul audierii repetate a martorilor

Molovata Oxana și Molovata Ion. La 25.08.2014, Molovata Oxana descrie persoana de

gen masculin că fiind slabă, înălțimea 1,7 m aproximativ, 27-34 ani, fața lunguiață,

tenul feței închis, părul de culoare castaniu, puțin ondulat și îmbrăcat în șorți de

culoare închisă și maiou bej. În privința persoanei de gen feminin Molovata Oxana

indică că aceasta era îmbrăcată într-o rochie. Dubiile în privința semnalmentelor

descrise de Molovata Oxana constau în aceea că deja la aceasta își schimbă declarațiile

și indică că persoana de gen masculin era îmbrăcată în pantaloni de culoare negri, stil

sport, iar femeia nu mai purta rochie ci blugi de culoare albastru-deschis și scurtă până

la brâu. La 26.08.2014, Molovata Ion declară că persoana de gen masculin era

îmbrăcat în șorți de culoare întunecată și era tuns scurt. Iar pe 03.02.2015, declară că

persoana de gen masculin purta pantaloni de culoare negri stil sport. Toate aceste

neconcordanțe nu au fost înlăturate, ceea ce nu permite să fie puse la baza unei sentințe

de condamnare;

- instața de fond în mod neîntemeiat a apreciat critic declarațiile martorilor

Dacin Cristina, Groza lulia, Caraman Vitalie, or, doar legătura de rudenie cu Dacin

Sergiu nu prezintă un temei de a le respinge. Instanța de fond nu a dat nicio apreciere

declarațiilor lui Dacin Sergiu, deși, acestea tot sunt probe și urmează a fi apreciate în

cumul cu celelalte;

- astfel, nu sunt probe indubitabile care să confirme că fapta de tâlhărie a fost

săvârșită de către Dacin Sergiu, motiv pentru care acesta urmează să fie achitat. Pe cale

de consecință, acțiunea civilă depusă împotriva sa urmează a fi respinsă.

3.3 Apel a declarat și inculpatul Dacin Sergiu, solicitând casarea sentinței și

achitarea acestuia, din motiv că fapta nu a fost comisă de acesta.

La baza apelului a indicat că:

- este învinuit în baza unor cercetări generale, fără dovezi concrete;

- este condamnat în baza declarațiilor unor martori care nici nu îi sunt

cunoscuți;

- partea vătămată a declarat că nu ține minte cine l-a bătut și jefuit;

- la domiciliul său au fost efectuate percheziții, iar obiecte furate nu s-au

găsit pentru că nu este vinovat;

- de asemenea, nu s-au făcut cercetări ale mașinii pentru a găsi amprentele

acestuia;

- la data comiterii infracțiunii se afla la domiciliu cu familia, nu este vinovat

și roagă să se facă dreptate.

2019, au fost respinse apelurile declarate și menținută sentința fără modificări.

4.1. Colegiul penal a considerat că, instanța de fond a analizat obiectiv

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc

5

fără echivoc vinovăția inculpatului Dacin Sergiu în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 188 alin. (1) Cod penal, conform semnelor calificative: tâlhăria, adică atacul

săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violențe.

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate a conchis că,

solicitarea apelanților privind achitare inculpatului, pe motiv că fapta nu a fost

săvârșită de către inculpat, este neîntemeiată, deoarece prima instanță corect a

constatat pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 188 alin. (1) Cod penal, or, la materialele cauzei penale au fost administrate

suficiente probe pertinente și concludente, prin care se atestă vinovăția lui Dacin

Sergiu în săvârșirea infracțiunii incriminate.

La caz, se constată prezența atacului din partea lui Dacin Sergiu îndreptat

împotriva părții vătămate care s-a manifestat prin faptul că inculpatul i-a aplicat în

automobil taximetristului Rudacov Alexandr o lovitură după cap cu un obiect

contondent dur necunoscut, după care l-a scos din automobil și i-a aplicat multiple

lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului, cauzându-i leziuni care

conform raportului de expertiză medico-legală nr.434 D din 28 noiembrie 2014 duc la

dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca vătămări medii.

A fost realizată și acțiunea principală de sutragere din partea lui Dacin Sergiu,

or, acesta în mod deschis i-a sustras părții vătămate o geantă în care se afla permisul de

conducere, buletinul de identitate, polița de asigurare, licența de conducător auto, bani

în sumă 50 dolari SUA, echivalenți conform cursului BNM cu 587 lei, bani în sumă de

200 lei și telefonul mobil de model „Huawei” cu IMEI-xxxx, la prețul de 2300 lei, în

care era instalată cartela SIM nr.xxxx, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul

comiterii infracțiunii.

Nu a fost reținut ca întemeiat argumentul apărării potrivit căruia, având în

vedere totalitatea probelor cercetate în ședința de judecată vinovăția lui Dacin Sergiu

în comiterea infracțiunii ce i se incriminează nu este dovedită. În acest sens, prima

instanță s-a expus supunând criticii declarațiile martorilor Dacin Cristina, Groza Iulia,

Caraman Vitalie, din care rezultă că, la data săvârșirii infracțiunii inculpatul Dacin

Sergiu s-a aflat doar la domiciliu său din satul Coșernița, raionul Criuleni, or, aceștea

sunt rudele lui apropiate și încearcă să creeze un „alibi” în vederea apărării

inculpatului și absolvirii lui de răspundere penală, instanța de apel apreciind concluzia

primei instanțe ca fiind justă.

Instanța de apel a respins ca nefondat și argumentul apărării potrivit căruia, nici

imaginile video de pe CD nu confirmă că inculpatul Dacin Sergiu ar fi persoana care s-

ar fi urcat în automobilul părții vătămate în seara de până la incident. Or, potrivit

proceselor-verbale de ridicare din 28.08.2014 și CD, prin care s-a ridicat de la

reprezentantului cultului religios „Martorii lui Ehova”, Dornicenco Victor,

6

înregistrările video din 19.08.2014 spre 20.08.2014 de pe str. xxxx, mun. Chișinău și

de examinare a obiectului din 09.02.2015, prin care s-a examinat un CD pe care se

conține înregistrarea video din 19.08.2014, ridicate de pe camera video situată pe

adresa mun. Chișinău, str. xxxx, unde s-a stabilit că la 19 august 2014, ora 23:19:19,

două persoane, una de gen masculin și alta de gen feminin, care urcă de pe traseu pe

bordură și fac câțiva pași până la ora 23:19:24. Fețele acestor persoane nu se observă,

persoana de gen masculin este îmbrăcată în pantaloni de culoare închisă, în maiou de

culoare albă, încălțat în adidași de culoare închisă în spate având un rucsac de

dimensiuni mici de culoare închis. Persoanele respective merg la pas grăbit și trec prin

fața felinarului, iar trăsăturile fețelor nu se observă. Persoanele în cauză corespund

semnalmentelor făptuitorilor care au comis în noaptea de 19 spre 20 august 2014

atacul tâlhăresc în privința taximetristului Rudacov Alexandru.

Imaginile video examinate instanța de apel le-a apreciat în cumul cu celelalte

probe, contrapunerea cărora a dovedit că se confirmă reciproc. Iar circumstanțele

constatate la vizualizarea imaginilor sunt confirmate prin declarațiile martorilor și

părții vătămate și deci, temeiuri ce ar impune respingerea acestora nu sunt atestate.

Mai mult, atât partea vătămată Rudacov Alexandr a indicat direct la inculpatul

Dacin Sergiu ca fiind persoana care l-a atacat și i-a sustras bunurile.

Potrivit proceselor-verbale de recunoaștere a persoanei din 03.02.2015, prin care

partea vătămată Rudacov Alexandru, martorii Molovata Oxana și Molovata Ion au

recunoscut persoana, care la 19 august 2014 a urcat în taxi împreună cu o domnișoară

din mun. Chișinău, str. xxxx, a recunoscut persoana după statură, frizură scurtă, păr de

culoare închisă, semnalmentele feței. Astfel, fiind recunoscut cet. Dacin Sergiu

(f.d. 237- 238 vol. I, 239-240, vol. I, 241-242, vol. I).

În virtutea celor menționate supra, Colegiul penal a reținut că, instanța de fond a

constatat în mod întemeiat că, acțiunile lui Dacin Sergiu se încadrează în baza

infracțiunii de tâlhărie.

Colegiul penal a ținut să menționeze că, solicitarea acuzării privind încadrarea

acțiunilor inculpatului în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, este înaintată fără a

avea un suport probant, are un caracter formal, fiind pasibilă respingerii, dat fiind

faptul că în cadrul urmării penale și judecării cauzei atât în prima instanță cât și

în instanța de apel au fost acumulate suficiente probe care fiind apreciate din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, se atestă faptul că în acțiunile

inculpatului este prezentă componența de infracțiune prevăzută de art. 188 alin. (1)

Cod penal, iar prima instanță întemeiat a dispus reîncadrarea acțiunilor inculpatului.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 126 alin. (2) Cod penal,

caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luându-se în

considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea

materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care

7

influențează esențial asupra stării materiale a victimei.

Așadar, circumstanța agravantă „cu cauzarea de daune considerabile” a

infracțiunii prevăzută de lit. f) alin. (2) art. 188 Cod penal are un caracter estimativ. Ea

nu este formalizată prin prevederi legale, așa cum este cazul „proporții mari” sau al

„proporțiilor deosebit de mari”, ori al „proporțiilor mici”. Astfel, reieșind din

doctrina penală, dacă victima are o stare materială „satisfăcătoare”, atunci nu va

funcționa circumstanța agravantă „săvârșirea infracțiunii cu cauzarea de daune în

proporții considerabile”. Dacă însă starea materială a victimei este „nesatisfăcătoare”,

atunci circumstanța agravantă menționată devine funcțională.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că sarcina de a prezenta în cadrul

ședinței de judecată probe pertinente și admisibile, care ar confirma prejudiciul

considerabil cauzat părții vătămate îi revine părții acuzării, în conformitate cu pct. (1)

alin. (1) art. 53 Cod de procedură penală. De către acuzare nu a fost demonstrată starea

materială a victimei ca fiind „nesatisfăcătoare”, circumstanța agravantă menționată la

caz nefiind funcțională.

La caz, procurorul nu a respectat prevederile art. 126 alin. (3) Cod penal, prin

faptul că nu a indicat valoare totală a prejudiciului cauzat lui Rudacov Alexandr.

Ținând cont de faptul că sunt indicate trei sume diferite, suma de 50 dolari SUA,

echivalentul conform cursului BNM cu 687 lei, bani în sumă de 200 lei, telefon mobil

de model „Huawei” la prețul de 2300 lei, nefiind indicată o valoare totală, nu este clar

care din aceste sume a fost luată pentru determinarea prejudiciului considerabil lui

Rudacov Alexandr, și pe baza cărei sume s-a stabilit agravanta prejudiciului

considerabil.

Colegiul penal a indicat că sustragerea se consideră săvârșită de două sau mai

multe persoane atât în cazul în care la

săvârșirea sustragerii au participat în comun doi sau mai mulți autori fără o înțe

legere prealabilă între ei, cât și în cazul în care la săvârșirea sustragerii au participat

două sau mai multe persoane care s-

au înțeles în prealabil despre săvârșirea comună a sustragerii.

Săvârșirea sustragerii de către o persoană, care întrunește semnele subiectului

infracțiunii, în comun cu una sau mai multe persoane, care nu întrunesc aceste semne,

sau prin intermediul unor astfel de persoane intră sub incidența circumstanței

agravante „de două sau mai multe persoane”.

Așa dar, în cadrul cercetării judecătorești de către acuzare nu a fost demonstrat

faptul participării la săvârșirea infracțiunii a altei persoane și anume, nu a descris care

au fost acțiunile îndeplinite de către aceasta sau dacă a fost intentată vreo cauză penală

în privința altei persoane.

Cu referire la argumentele invocate de către apărare precum că, acțiunile de

urmărire penală au fost întreprinse cu încălcarea normelor de procedură penală, astfel

solicitând declararea nulă a rechizitoriului precum și a următoarelor materiale ale

8

cauzei penale: proces-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

16.01.2015 (f.d. 214, vol. I); proces-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie

din 03.02.2015 (f.d. 241-244, vol. I); proces-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie din 03.02.2015 (f.d. 241-244, vol. I); proces-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 03.02.2015 (f.d. 237-238, vol. I); proces-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 03.02.2015 (f.d. 239-240, vol. I), Colegiul

penal le apreciază ca nefiind argumentate.

Astfel, urmărirea penală s-a desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de

lege și, respectiv, nu se constată încălcări care atrag nulitatea actelor procedurale

efectuate, prin prisma art. 251 Cod de procedură penală.

Rechizitoriul este întocmit în conformitate cu prevederile art. 296 Cod de

procedură penală și trimis în judecată în conformitate cu prevederile art. 297 Cod de

procedură penală.

În procesele–verbale de informare despre terminarea urmăririi penale și de

prezentare a materialelor de urmărire penală din 20.03.2015, de către avocatul Erhan

Andrei în interesele lui Dacin Sergiu cât și de către ultimul nu au fost înaintate obiecții

asupra actelor procesuale.

Conform prevederilor art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, încălcarea

oricărei altei prevederi legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului

dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii - când partea este prezentă, sau la

terminarea urmăririi penale - când partea i-a cunoștință de materialele dosarului, sau în

ședința de judecată când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, sau în

cazul în care proba este prezentată nemijlocit în cadrul cercetării judecătorești.

Din lucrările cauzei, rezultă că la terminarea urmăririi penale, când învinuitul

Dacin Sergiu a luat cunoștință de materialele dosarului în prezența apărătorului, deși

nu au fost invocate motive privind nulitatea actelor procedurale efectuate pe parcursul

urmăririi penale.

Conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual.

Prin urmare, nu sunt fondate motivele, ce vizează activitatea organului de

urmărire penală.

Colegiul penal verificând ansamblul de probe ce au fost administrate în

conformitate cu prevederile codului de procedură penală, nu a depistat careva încălcări

de procedură, sau încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului.

Vinovăția inculpatului Dacin Sergiu în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

188 alin. (1) Cod penal, a fost dovedită pe deplin în baza probelor prezentate la cauza

penală, care demonstrează vinovăția inculpatului în afara oricărui dubiu rezonabil.

Referitor la numirea pedepsei penale, Colegiul penal a conchis că instanța de

fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

9

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

Ținând cont de personalitatea inculpatului, care anterior a fost judecat, dar

antecedentele penale sunt stinse, la locul de trai se caracterizează satisfăcător, nu se

află la evidența medicului psihiatru și narcolog, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, circumstanțele cauzei legate de scopul și motivele

faptei, fiind interesul material, instanța de fond a concluzionat că corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă doar în condițiile izolării lor de societate cu

stabilirea pedepsei sub formă de închisoare.

Colegiul penal a constatat că, instanța de fond just a individualizat pedeapsa în

baza art. 7, 75 Cod penal și totodată, corect a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare,

care este una echitabilă și proporțională infracțiunii comise, ținând cont de gradul de

pericol al infracțiunii, care se califică ca infracțiune gravă, săvârșită cu intenție directă,

de circumstanțele cauzei, de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, de

personalitatea inculpatului anterior judecat, dar antecedente penale sunt stinse, nu a

ajuns la concluziile corespunzătoare și nu a mers pe calea corijării, nu s-a căit

sincer, nu a recuperat prejudiciul material cauzat părții vătămate, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, astfel asigurând realizarea scopului

pedepsei penale de restabilire a echității sociale și a preveni săvârșirea de noi

infracțiuni, atât de către inculpat, cât și din partea altor persoane, care va constitui o

garanție și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii

Moldova și alte legi ale Republicii Moldova sunt apărate, iar violarea lor este

contracarată și pedepsită.

Astfel, Colegiul penal a considerat că soluția adoptată de către prima instanță își

va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, or, aplicarea unei pedepse

penale sub formă de 5 ani închisoare ar duce la conștientizarea de către inculpat a celor

comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul său și siguranța

vieții, sănătății și patrimoniului altei persoane.

Pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect

față de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea, din

partea condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală și să-și

modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță conform normelor legale a dispus

admiterea parțială a acțiunii civile a părții vătămate, fiind încasat de la inculpatul

Dacin Sergiu în beneficiul lui Rudacov Alexandru 50 dolari SUA și 24 000 lei, dintre

care prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei și prejudiciul material în sumă de 50

dolari SUA și 4 000 lei.

Reieșind din aceste considerente, Colegiul penal a concluzionat că, argumentele

10

invocate în cererile de apel sunt neîntemeiate și nu pot servi temei de admitere a

acestora.

indicând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicitând

casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei, în aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Ca motive la baza recursului a invocat:

- în excluderea calificativelor prevăzute la lit. b) și f) alin. (2) al art.188

Cod penal, instanța de fond nu a oferit nici o motivare și anume, asupra acestui

argument invocat în cererea de apel, instanța de apel nu s-a expus;

- în mod greșit instanțele de judecată au apreciat și acțiunea civilă înaintată

de partea vătămată, or, conform acesteia, de comun acord cu prejudiciul real cauzat de

către inculpați prin sustragerea bunurilor materiale, dânsului ia fost cauzat și prejudiciu

exprimat prin venitul ratat, precum și prejudiciu moral, circumstanțe care dovedesc la

caracterul acelui prejudiciu considerabil cauzat prin infracțiune;

- analizând declarațiile părții vătămate se atestă că prin acestea este

combătută afirmația instanțelor că „nu a fost demonstrat faptul participației altei

persoane”, or, Rudacov Alexandru a descris acțiunile fiecărui participant la comiterea

infracțiunii. Mai mult ca atât, prin declarațiile martorului Molovata Oxana se confirmă

faptul că, în automobilul condus de partea vătămată au urcat două persoane, fiind

descrise semnalmentele acestora;

- concluzia instanțelor privind excluderea calificativului de două sau mai

multe persoane este una greșită, reieșind din faptul că, urmărirea penală a fost pornită

pe atacul asupra lui Rudacov Alexandru de persoane neidentificate, în rechizitoriu sunt

descrise două persoane, iar prin ordonanța din 20.03.2015 cauza penală a fost disjunsă

în procedură separată în privința persoanei neidentificate;

- la adoptarea deciziei recurate instanța de apel nu a dat apreciere justă

suportului probatoriu prezentat de procuror și astfel, concluzia acesteia este

inacceptabilă și care nu poate fi menținută.

5.1 Recurs ordinar a depus și avocatul Bînzari Liliana în numele inculpatului,

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând

casarea sentinței și deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri de achitare, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În motivarea recursului avocatul a indicat că:

- în cererea de apel s-au invocat încălcări din partea organului de urmărire

penală la întocmirea proceselor-verbale de prezentare spre recunoaștere, încălcări care

au afectat grav procesul de recunoaștere, motiv pentru care acestea urmează a fi

excluse din lista probelor, însă instanța de apel s-a pronunțat vag, superficial asupra

acestor argumente, ceea ce echivalează cu nepronunțarea asupra acestor argumente,

ceea ce constituie o eroare de drept;

11

- procesul-verbal de recunoaștere după fotografie din 16.01.2015, prin care

partea vătămată l-a recunoscut pe Dacin Sergiu în persoana din poza cu nr. 1, a fost

întocmit cu încălcarea prevederilor legale imperative prevăzute de art. 116 alin. (6)

Cod de procedură penală, iar drept temei de imposibilitate a prezentării persoanei spre

recunoaștere ar fi anunțarea acesteia în căutare, boala gravă și internarea acestuia într-o

instituție medicală, pe când în situația lui Dacin, asemenea temeiuri nu au fost

identificate și nici invocate și mai mult ca atât, urma ca temeiul imposibilității

prezentării spre recunoaștere a persoanei după fotografie să fie indicat în textul

procesului-verbal, ceea ce nu s-a făcut;

- instanța de apel a omis a se expune și asupra argumentului privind

nulitatea rechizitoriului reieșind din faptul că, inculpatului i-a fost înaintată învinuirea

în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, însă nu este determinată fapta concretă a

lui Dacin Sergiu, toate acțiunile fiind indicate ca fiind executate la plural, ceea ce

impune neclaritate dar și imposibilitatea de a se apăra, or, odată cu recalificarea

acțiunilor inculpatului de la alin. (2) la alin. (1) al art. 188 Cod penal, în mod tacit se

confirmă că rechizitoriul nu este întocmit în corespundere cu prevederile art. 296 Cod

de procedură penală;

- la materialele cauzei au fost anexate înscrisuri prin care s-a argumentat că

Dacin Sergiu în momentul producerii atacului tâlhăresc era la domiciliul său, discuta

pe o rețea de socializare, însă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestui

argument, ceea ce constituie o eroare gravă de fapt;

- declarațiile părții vătămate sunt contradictorii și incerte, motiv pentru care

nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, or, în instanța de apel a declarat că

nu este sigur dacă cel care l-a lovit este anume Dacin Sergiu și totodată, proba cu

înregistrarea video ridicată de organul de urmărire penală la 28.08.2014, la fel nu

confirmă că persoana care se vede în imaginile video de gen masculin este Dacin

Sergiu.

Bînzari Liliana în numele inculpatului, care a pledat pentru respingerea argumentelor

invocate în recurs, ca fiind neîntemeiate.

lărgit ajunge la concluzia că acestea urmează a fi admise, cu casarea deciziei instanței

de apel și trimiterea cauzei la rejudecare.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus

la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea la

12

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost

comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă

există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă

toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de

drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate, Colegiul

penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției expuse pe larg în pct. 4.1.

al prezentei decizii, nu a respectat întocmai prevederile legale enunțate supra,

interpretându-le eronat.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de instanța

de recurs și astfel, instanța de recurs luând în considerație argumentele invocate de

recurent și constatând că instanța de apel a interpretat eronat prevederile legale la

judecarea cauzei penale și la adoptarea soluției sale, urmează a se expune asupra

erorilor admise.

În primul rând, Colegiul penal lărgit menționează că, conform actului de

învinuire, acțiunile lui Dacin Sergiu au fost calificate în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f)

Cod penal, pentru faptul că „... în noaptea de 19 spre 20.08.2014, împreună și după o

înțelegere prealabilă cu o persoană necunoscută de gen feminin, cu scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, aflându-se pe strada A. Vlahuța, nr. 34, în mun. Chișinău, a

comandat automobilul firmei de taxi 1422 Dacia Logan cu numărul de înmatriculare

xxxx la volanul căruia se afla Rudacov Alexandr, de a se deplasa în or. Vadul lui

Vodă, mun. Chișinău....”.

În urma judecării cauzei în prima instanță, instanța de judecată a ajuns la

concluzia că acțiunile lui Dacin Sergiu urmează a fi recalificate în baza art. 188 alin.

(1) Cod penal, constatând că „...în noaptea de 19 spre 20 august 2014, împreună, cu

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se pe strada A. Vlahuța, nr. 34, în

mun. Chișinău, a angajat din stradă automobilul firmei de taxi 1422 Dacia Logan cu

numărul de înmatriculare xxxx la volanul căruia se afla Rudacov Alexandr, de a se

13

deplasa împreună cu o persoană de gen feminin în or. Vadul lui Vodă, mun.

Chișinău...”.

Reieșind din partea constatatoare a sentinței în coraport cu soluția adoptată,

Colegiul reține o contradicție, deoarece, odată cu recalificarea acțiunilor lui Dacin

Sergiu și excluderea calificativului săvârșită de două sau mai multe persoane, instanța

de fond a reținut că fapta a fost săvârșită împreună cu o persoană de gen feminin, or,

aceleași acțiuni constatate de prima instanță, au fost atribuite de către organul de

urmărire penală, care a încadrat acțiunile în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal.

Prin urmare, Colegiul menționează că, abordarea instanței de fond și menținută

eronat de către instanța de apel este una incorectă și contrară prevederilor art. 394 alin.

(1) pct. 5) Cod de procedură penală, deoarece partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă încadrarea juridică corectă a acțiunilor inculpatului și

motivele pentru modificarea învinuirii în cazul în care s-a efectuat așa ceva la judecată.

Mai mult ca atât, instanța de fond ajungând la concluzia privind recalificarea

acțiunilor inculpatului, cu îndepărtarea calificativului prevăzut la lit. b), a reținut că,

acuzatorul de stat nu a demonstrat faptul participării la săvârșirea infracțiunii a altei

persoane și anume, nu a descris care au fost acțiunile îndeplinite de către aceasta sau

dacă a fost intentată vreo cauză în privința altei persoane, însă fără a-și argumenta

poziția în raport cu materialele cauzei și cu declarațiile părții vătămate și a martorilor,

care au declarat că în mașina de taxi au urcat două persoane, una de gen masculin și

alta de gen feminin.

Tot aici, Colegiul ține să precizeze că, la baza solicitării privind recalificarea

incorectă a acțiunilor inculpatului procurorul a indicat că, instanța de judecată nu a

ținut cont că, materialele cauzei penale au fost disjungate în privința persoanei

necunoscute, care împreună cu învinuitul Dacin Sergiu a comis infracțiunea de

tâlhărie, pe când Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău judecând cauza penală a

omis a se expune asupra acestui argument și nu a luat în considerație că, la fila

dosarului nr. 41-42, vol. II, este anexată Ordonanța procurorului din 20.03.2015

privind disjungarea cauzei penale, care constituie una din probe ce urmează a fi

apreciată de către instanța de judecată.

Astfel, Colegiul relatează că, instanța de apel menținând soluția primei instanțe,

a menținut de fapt o motivare incompletă și neclară, preluând argumentele din sentință,

fără a oferi pe larg în acest sens răspuns argumentelor invocate în cererile de apeluri.

În al doilea rând, Colegiul reține că, unul din argumentele forte a cererii de apel

depusă de procuror, care a stat la baza contestării sentinței, este faptul că instanța de

fond neîntemeiat a dispus excluderea calificativului cu cauzarea de daune în proporții

considerabile și reieșind din motivarea deciziei recurate, solicitarea acuzatorului de

stat a rămas insuficient motivată.

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, Colegiul atrage atenția la

jurisprudența CtEDO, care în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor

14

instanței, unde funcția unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost

auzite. Dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente

instanței, dar de asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în

motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse.

CtEDO a menționat că, este motivată în mod corespunzător o decizie care permite

părților să facă uz efectiv de dreptul lor de a face apel (a se vedea cauza Hirvisaari

împotriva Finlandei).

Or, motivarea instanței de apel precum că: „...sarcina de a prezenta în cadrul

ședinței de judecată probe pertinente și admisibile, care ar confirma prejudiciul

considerabil cauzat părții vătămate îi revine părții acuzării, în conformitate cu pct. (1)

alin. (1) art. 53 Cod de procedură penală. De către acuzare nu a fost demonstrată

starea materială a victimei ca fiind „nesatisfăcătoare”, circumstanța agravantă

menționată la caz nefiind funcțională”, este nefondată și lipsită de argumente

plauzibile, deoarece, rolul acuzatorului de stat este de a reprezenta învinuirea înaintată

în cadrul instanței de judecată și a oferi susținere prin prezentare de probe pertinente și

concludente, iar în ceea ce privește valoarea prejudiciului cauzat, fie el unul

considerabil, poate fi evaluat și de către partea vătămată, persoana care de fapt a și

suportat prejudiciu în urma acțiunilor săvârșite de cel vinovat.

Prin urmare, dacă e să facem o apreciere motivării oferite de către instanța de

apel, Colegiul lărgit menționează că aceasta este una declarativă și contradictorie,

odată ce în cadrul cercetării judecătorești, Rudacov Alexandr a înaintat acțiune civilă

unde detaliat a motivat caracterul considerabil al prejudiciului cauzat și pe care,

instanța de judecată a admis-o parțial, dispunând încasarea prejudiciului material și

moral în beneficiul părții vătămate.

Contradicția reflectată în sentința instanței de fond, menținută ulterior de

instanța de apel, servește drept temei pentru casarea hotărârii și nu poate fi corectată în

recurs, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei. Eroarea comisă nu oferă

posibilitatea instanței de recurs de a trage concluzii privitor la corectitudinea soluției

adoptate de către instanța de apel.

Respectiv, motivarea soluției instanței de apel contrazice dispozitivului hotărârii

și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, temei ce se

încadrează în prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală și se

soldează cu casarea deciziei recurate și remiterea cauzei la o nouă judecare în ordine

de apel.

La o nouă judecare a cauzei, este necesar a se ține cont că una din condițiile

adoptării unei sentințe legale este corespunderea părții descriptive a ei cu

circumstanțele constatate în ședința de judecată, iar la întocmirea ei, instanța trebuie să

îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate

chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală potrivit cărora, instanța își

15

întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

Această prevedere se referă și la adoptarea deciziei de către instanța de apel.

Totodată, la rejudecare instanța urmează să dea o apreciere cuvenită actului de

învinuire și să-l examineze în coraport cu încadrarea juridică oferită de către organul

de urmărire penală.

În al treilea rând, verificând și analizând per ansamblu decizia instanței de apel,

raportat la criticele recurenților, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la

adoptarea soluției nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii

procesual-penale în partea motivării hotărârii.

Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6

paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (a se

vedea în acest sens cauza Boldea vs. România), această obligație nu presupune

existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie

examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței,

iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza

pronunțării acesteia.

În continuarea aceluiași gând, Curtea Europeană a consemnat în repetate rânduri

că, la judecarea cauzei de către instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se

poate limita la preluarea totală sau parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci

trebuie să analizeze din nou cauza, în fapt și în drept, și să răspundă argumentat la

criticile și mijloacele de apărare invocate de părți, or, doar astfel se demonstrează că

părțile au fost auzite în cadrul examinării acestei cauze penale.

Cu toate acestea, verificând decizia recurată, Colegiul penal lărgit constată că

instanța de apel nu a analizat punctual criticile invocate de apelanți (partea acuzării și

partea apărării), ci s-a limitat doar la expunerea unor fraze generale, menționând că:

„... probele administrate în cauză demonstrează vinovăția lui Dacin Sergiu în

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 188 alin. (1) Cod penal.”

Față de cele ce preced, Colegiul reiterează că, declanșând o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un

control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au declarat și

vizavi de problemele ce le ridică aceștia. Prin alte cuvinte, fiind investită cu o situație

de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, în decizia

adoptată trebuia să expună concluzia generală pe marginea apelurilor, precum și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea criticilor invocate de procuror

și avocați, analizând probele și indicând expres care sunt motivele respingerii unora și

aprecierii critice a altora.

Astfel, simpla motivare a instanței de apel precum că, probele demonstrează cu

certitudine vina inculpatului, instanța de recurs o apreciază ca fiind insuficientă și

16

nejustificată întru menținerea soluției instanței de fond, or, potrivit art. 93 alin. (1) și

alin. (2) Cod de procedură penală, probele sunt elemente de fapt dobândite în modul

stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea existenței sau inexistenței

infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la

stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei și în calitate de

probe în procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul

următoarelor mijloace: 1) declarațiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părții

vătămate, părții civile, părții civilmente responsabile, martorului; 2) raportul de

expertiză, etc.

Conform art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele administrate

în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea

probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în conformitate

cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective, iar în conformitate

cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Având la bază raționamentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că instanța

de apel la examinarea cauzei nu a cercetat probele prezentate de către partea acuzării și

partea apărării sub toate aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării acestora și nu și-a motivat soluția adoptată, de asemenea instanța de apel

nu a făcut o analiză minuțioasă a chestiunilor de fapt criticate de părți și astfel nu a

soluționat fondul apelului declarat.

În contextul dat, se specifică că pentru corectitudinea judecării prezentei cauze

este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în dosar, întrucât

aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,

iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea procedurii

desfășurate pentru toate părțile la proces, or, în decizia instanței de apel lipsește analiza

și aprecierea probelor.

În atare circumstanțe, se relevă că au fost încălcate prevederile art. 394 alin.(1)

pct. 2) Cod de procedură penală, unde este stipulat expres că, partea descriptivă a

hotărârii de condamnare trebuie să cuprindă probele pe care se întemeiază concluziile

instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe.

În consecință, procedându-se în asemenea mod, instanța de apel a admis

încălcarea art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice

persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa”. În particular,

instanța de apel nu a respins argumentat toate alegațiile apelanților invocate în cererile

17

de apel și nu a formulat o motivare corespunzătoare vizavi de chestiunile care au

importanță decisivă în cauză, prin ce a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală.

Rezumând cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că, decizia

instanței de apel urmează a fi casată cu remiterea cauzei în instanța de apel pentru

rejudecare în alt complet de judecătă, iar la rejudecarea cauzei instanța urmează să se

conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează

procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și

să țină cont de cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele

administrate și examinate în instanța de fond, să le dea o apreciere cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținând cont

de motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o

hotărâre întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de avocatul Bînzari Liliana în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04

iunie 2019, în cauza penală în privința lui Dacin Sergiu și dispune rejudecarea cauzei

în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 02 decembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

18