1ra-1656/2019 — art.152 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.152 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 12 CPP
1ra-1656/2019 — art.152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1656/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
06 noiembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2019,
în cauza penală în privința lui
Petraș Artur Xxxxxx, născut la xxxxxx, originar și
domiciliat xxxxxx s. Xxxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 27.02.2019-28.03.2019
instanța de apel: 24.04.2019 – 16.05.2019
instanța de recurs: 12.07.2019-06.11.2019
A C O N S T A T AT:
Prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari din 28 martie 2019, în
procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Petraș
Artur Xxxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod
penal, la 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii a fost suspendată condiționat pe
o perioadă de probațiune de 4 ani, dacă acesta nu va săvârși o nouă infracțiune.
A fost admisă integral acțiunea civilă înaintată de Curbet Andrei în partea ce
ține de încasarea prejudiciului material, fiind încasat din contul lui Petraș Artur în
beneficiul lui Curbet Andrei prejudicial material cauzat în sumă de 4 372 lei.
A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Curbet Andrei în partea ce ține
de încasarea prejudiciului moral, fiind încasat din contul lui Petraș Artur în
beneficiul lui Curbet Andrei prejudicial moral cauzat în sumă de 4 000 lei.
A fost încasat din contul lui Petraș Artur în beneficiul statului suma de 320 lei,
cu titlu de cheltuieli judiciare.
Potrivit sentinței, s-a constatat că Petraș Artur, la 20.05.2018, aproximativ la
ora 14:00, aflându-se în stradă în s. Ustia, r-nul Dubăsari, avînd scopul vătămării
intenționate a integrității persoanei, acționînd cu intenție directă, dîndu-și seama de
caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, admițînd în mod conștient survenirea
1
acestor urmări, i-a aplicat lui Curbet Andrei Vasile, a.n. xxxxxx, o lovitură cu
pumnul în regiunea feței, cauzîndu-i victimei vătămări corporale.
În urma acțiunilor intenționate a lui Petraș Artur, victima Curbet Andrei a
suferit leziuni corporale care au fost produse cu un corp contodent, posibil în timpul
și circumstanțele indicate, duc la dereglarea sănătății de lungă durată și se califică
conform raportului de expertiză judiciară nr. 2019I6D0012 din 25.01.2019, ca
vătămare medie.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Tripac Vasile în numele
inculpatului Petraș Artur, care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea
pedepsei aplicate, pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie
aplicată o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității cu
indicarea concretă a locului comiterii infracțiunii.
În motivarea apelului a indicat:
- sentința pronunțată de către instanța de fond este incorectă, ori nu corect a fost
indicat locul comiterii infracțiunii. Conform rechizitoriului și celor constatate în
timpul urmăririi penale și la faza de judecare a cauzei penale, faptele s-au petrecut în
satul Xxxxxx raionul Dubăsari, dar nu în satul Ustia cum ar fi indicat în sentință;
- pedeapsa de 6 luni închisoare cu stabilirea termenului de probă pe o perioadă
de 4 ani, este prea aspră;
- recunoscând integral vinovăția de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 152
alin. (1) Cod penal, inculpatul Petraș Xxxxxx a declarat personal, prin înscris
autentic, că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei indicate, în rechizitoriu și a
solicitat ca judecata să se facă în baza art. 3641 Cod de procedură penală, adică luând
la bază probele administrate la faza de urmărire penală și indicate în rechizitoriu;
- inculpatul Petraș Artur, anterior nu a fost judecat, a conștientizat cele comise,
după pronunțarea sentinței a reparat dauna cauzată prin infracțiune stabilită prin
sentință, partea vătămată nu are către inculpat pretenții, este o persoană tânără,
angajată în câmpul muncii;
- astfel analizând în ansamblu circumstanțele cauzei personalitatea celui
vinovat, consideră că pedeapsa penală aplicată de instanța de fond prea aspră, iar
pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității ar fi o pedeapsă echitabilă
și suficientă în atingerea scopului de reeducare a inculpatului și preîntâmpinării
comiterii de noi infracțiuni.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2019, a
fost admis apelul declarat, fiind casată integral sentința, inclusiv din oficiu în baza
art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost încetat procesul penal pornit
în privința lui Petraș A. în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, în legătură cu împăcarea
părților.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a indicat că, prima instanță
prin sentința de condamnare, contrar dispozițiilor art. 394 Cod de procedură penală,
2
nu a stabilit fapta conform învinuirii aduse lui Petraș Artur prin rechizitoriu, făcând
în acest sens concluzii contradictorii.
Instanța de apel a stabilit că primă instanță, deși a calificat acțiunile inculpatului
Petraș Artur, în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, nu a descris fapta criminală
considerată ca fiind dovedită așa cum este descrisă în actul de învinuire, în baza
căruia inculpatul a fost condamnat, fapt care denotă încălcarea de către primă
instanță a normelor procesual penale la adoptarea și redactarea sentinței.
Instanța de apel a constatat că, Petraș Artur, la 20.05.2018, aproximativ ora
14:00, aflându-se în stradă în s. Xxxxxx, r- nul Dubăsari, avînd scopul vătămării
intenționate a integrității persoanei, acționînd cu intenție directă, dîndu-și seama de
caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, admițînd în mod conștient survenirea
acestor urmări, i-a aplicat lui Curbet Andrei Vasile, a.n. xxxxxx, o lovitură cu
pumnul în regiunea feței, cauzîndu-i victimei vătămări corporale.
În urma acțiunilor intenționate a lui Petraș Artur, victima Curbet Andrei a
suferit leziuni corporale ce se califică conform raportului de expertiză judiciară nr.
2019I6D0012 din 25.01.2019, ca vătămare medie.
Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la
cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile
art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,
utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al
coroborării lor.
Instanța de apel, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod
de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și
coroborării lor, a constatat că inculpatul Petraș Artur a comis
infracțiunea imputată lui și că acțiunile inculpatului se încadrează în baza art. 152
alin. (1) Cod penal, după semnele calificative: vătămarea intenționată medie a
integrității corporale și a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat
urmările prevăzute la art. 151 alin. (1) Cod penal, dar care a fost urmată de dereglarea
îndelungată a sănătății.
Raportând norma dată la speță, instanța de apel a specificat faptul că, urmărirea
penală pe cazul dat a fost pornită în baza plângerii părții vătămate Curbet Andrei
(f.d. 5). Infracțiunea comisă de inculpat este prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal,
care potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal, se clasifică ca infracțiune mai puțin gravă.
Prin urmare, conform procedurii penale, împăcarea poate interveni, în cazul
infracțiunilor prevăzute de art. 276 alin. (1) Cod de procedură penală, oricând în
cursul procesului penal: la urmărirea penală, în instanța de fond, de apel, de recurs -
dacă pentru unele infracțiuni nu există calea apelului, dar numai până la rămânerea
definitivă a hotărârii.
Instanța de apel a reținut că, potrivit procesului verbal de audiere a părții
vătămate Turbet Andrei din 16.05.2019, aceasta a declarat în cadrul instanței de apel
că s-a impăcat cu inculpatul Petraș Artur. În cadrul ședinței instanței de apel partea
vătămată Curbet Andrei și inculpatul Petraș Artur, au înaintat o cerere comună,
3
contrasemnată de către avocatul Tripac Vasile, prin care au solicitat încetarea
procesului penal pornit în privința lui Petraș Artur pe motivul împăcării părților.
Totodată, a fost depus acordul de împăcare încheiat între partea vătămată
Curbet Andrei și inculpatul Petraș Artur. Partea vătămată în cadrul ședinței a
susținut acordul de împăcare încheiat cu inculpatul și a declarat că, nu are pretenții
materiale sau morale față de ultimul și solicită a fi încetat procesul penal în privința
inculpatului.
În baza prevederilor legale expuse mai sus, instanța de apel a constatat că
acordul de împăcare corespunde normelor legale, a fost susținut de către părți în
cadrul ședinței de judecată, iar careva impedimente de a admite acest acord lipsesc,
motiv pentru care procesul penal de învinuire a lui Petraș Artur urmează a fi încetat
în legătură cu împăcarea părților.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, prin
care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței.
În motivarea recursului invocă:
- instanța în mod corect a calificat acțiunile lui Petraș A. în baza art. 152 alin. (1)
Cod penal, însă instanța în mod incorect a aplicat prevederile art. 109 Cod penal, fără
a ține cont atât de norma materială cât și procesuală ce vizează acest aspect;
- potrivit alin. (2) art. 109 Cod penal, împăcarea este personală și produce efecte
juridice din momentul pornirii urmăririi penale și pînă la retragerea completului de
judecată pentru deliberare;
- legislatorul prin reglementarea în art. 109 Cod penal a momentului pînă cînd
poate avea loc împăcarea părților, consideră că legiuitorul a avut în vedere ca
moment final, este atunci cînd cauza se judecă de către instanța de fond, cînd
completul s-a retras pentru deliberare cu adoptarea sentinței respective;
- pînă la acest moment părțile se pot împăca în cazul infracțiunilor prevăzute
de alin. (1) art. 109 Cod penal, cu excepția celora prevăzute de alin. (1) art. 276 Cod
de procedură penală;
- imposibilitatea de a admite împăcarea părților la următoarele căi a procesului
penal, cai ordinare de atac - Apelul și Recursul, rezultă din prevederile art. 230 Cod
de procedură penală, care stipulează în alin. (2) că în cazul în care pentru exercitarea
unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia
impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen;
- fazele următoare a judecării cauzei sînt căi de verificare a temeiniciei și
legalității hotărîrii judecătorești, inclusiv și în partea aplicării procedurii împăcării
părților, potrivit legii materiale și procesual penale. Pe caz, partea vătămată a
solicitat încetarea procesului penal anume pe motivul împăcării cu inculpatul Petraș
Artur. Inculpatul Petraș A. a solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. 109
Cod penal, adică la împăcarea părților;
- pe caz, s-a constatat că la examinarea cauzei penale în instanța de fond o
asemenea cerere și o asemenea solicitare nu a fost înaintată de părți și deci instanța
4
de fond nu a supus examinării soluția de încetare a procesului penale în temeiul art.
109 Cod penal, pe motivul lipsei acestei solicitări;
- instanța de apel nu era în drept să aplice prevederile art. 109 Cod penal la
examinarea cauzei penale în instanța de apel, or instanța pe caz a confundat
noțiunile și procedura prevăzută de art. 276 Cod de procedură penală și cea
prevăzută de art. 109 Cod penal;
- însăși cererea în modul în care a fost formulată de către părți conține
solicitarea a fi încetat procesul penal anume la împăcarea părților și anume în
temeiul art. 109 Cod penal și nu conține o careva solicitare de retragere a plîngerii
părții vătămate în contextul art. 276 Cod de procedură penală.
În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.
6), 12) Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, avocatul Tripac V. în numele inculpatului a depus referință privind opinia
asupra recursului declarat solicitând respingerea acestuia. Instanța de apel corect și
întemeiat a încetat procesul penal pornit în privința lui Petraș A. în baza art. 152 alin.
(1) Cod penal. Consideră corecte argumentele invocate de instanța de apel privind
aplicarea legii de încetare a procesului penal ca rezultat al împăcării părților până la
rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind
vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să
decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
În continuare, Colegiul penal relevă că, potrivit textului recursului declarat,
titularul acestuia invocă de drept temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)
Cod de procedură penală și anume că hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în
cazurile în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel
sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea
soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar sau instanța a admis o
eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare
juridică greșită.
În esență, recurentul critică decizia instanței de apel din motiv că în mod greșit
au fost aplicate prevederile art. 109 Cod penal.
Analizând textul deciziei atacate, Colegiul constată că, temeiurile invocate de
către recurent, prin prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-au
găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de
apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8)
5
Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în cererea de apel declarată, hotărârea cuprinzând și motivele pe
care se întemeiază soluția adoptată, inclusiv și asupra chestiunii invocate de
procuror și menționată mai sus. Din textul deciziei recurate se atestă, că instanța de
apel, a statuat că acordul de împăcare corespunde normelor legale, a fost susținut de
către părți în cadrul ședinței de judecată, iar careva impedimente de a admite acest
acord lipsesc, motiv pentru care procesul penal de învinuire a lui Petraș A., urmează
a fi încetat în legătură cu împăcarea părților.
Instanța de recurs consideră că, de fapt prin argumentele invocate sub aspectul
temeiurilor pentru recurs prevăzute la pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, recurentul își exprimă dezacordul cu faptul că instanța de apel nu era în
drept să aplice prevederile art. 109 Cod penal, la examinarea cauzei penale în
instanța de apel, deoarece instanța a confundat noțiunile și procedura prevăzută de
art. 276 Cod de procedură penală și cea prevăzută de art. 109 Cod penal.
Astfel, Colegiul penal reține că instanța de apel just a constatat că urmărirea
penală pe cazul dat a fost pornită în baza plângerii părții vătămate Curbet Andrei
(f.d. 5), iar infracțiunea comisă de inculpat este prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod
penal, care potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal, se clasifică ca infracțiune mai puțin
gravă.
În conformitate cu prevederile art. 276 alin. (1) Cod de procedură penală,
urmărirea penală se pornește numai în baza plîngerii prealabile a victimei în cazul
infracțiunilor prevăzute în articolele: 152 alin. (1), 153, 155, 157, 161, 173, 177, 179
alin.(1) și (2), 193, 194, 197 alin.(1), 198 alin.(1), 200, 202, 203, 204 alin.(1), 2461, 274
din Codul penal, precum și al furtului avutului proprietarului săvîrșit de minor, de
soț, rude, în paguba tutorelui, ori de persoana care locuiește împreună cu victima
sau este găzduită de aceasta. La împăcarea părții vătămate cu bănuitul, învinuitul,
inculpatul în cazurile menționate în prezentul alineat, urmărirea penală încetează.
Procedura în astfel de procese este generală.
Totodată alin. (5) al aceluiași articol, prevede că la împăcarea părții vătămate cu
bănuitul, învinuitul, inculpatul în cazurile menționate la alin.(1), urmărirea penală
încetează. Împăcarea este personală și produce efect doar dacă intervine pînă la
rămînerea definitivă a hotărîrii judecătorești.
Astfel, prevederile art. 341 Cod de procedură penală, stabilesc felurile
hotărîrilor instanței de judecată: (1) Instanța de judecată, la înfăptuirea justiției în
cauzele penale, adoptă sentințe, decizii, hotărîri și încheieri. (3) Hotărîrea prin care
instanța se pronunță asupra apelului, recursului, recursului în anulare, precum și
hotărîrea pronunțată de instanța de apel și de recurs la rejudecarea cauzei, se
numesc decizii.
În conformitate cu prevederile art. 466 alin. (3) Cod de procedură penală,
hotărîrile instanței de apel rămîn definitive la data pronunțării deciziei în apel.
Reieșind din cele expuse, Colegiul penal atestă că prin sintagma “pînă la
rămînerea definitivă a hotărîrii judecătorești” legislatorul și-a spus cu claritate voința
6
pînă când poate interveni împăcarea părților în privința infracțiunilor prevăzute de
alin. (1) art. 276 CPP.
Așa dar, conform procedurii penale, împăcarea poate interveni, în cazul
infracțiunilor prevăzute de art. 276 alin. (1) CPP, oricînd în cursul procesului penal:
la urmărirea penală, în instanța de fond, de apel, de recurs - dacă pentru unele
infracțiuni nu există calea apelului, dar numai pînă la rămînerea definitivă a
hotărîrii, din care considerent instanța de recurs respinge critica recurentului precum
că momentul final de împăcare a părților, este atunci cînd cauza se judecă de către
instanța de fond, cînd completul s-a retras pentru deliberare cu adoptarea sentinței
respective, or Colegiul penal atestă că, la caz au fost aplicate prevederile art. 276 Cod
de procedură penală, dar nu art. 109 Cod penal.
Astfel, instanța de apel corect a constatat că potrivit procesului verbal de
audiere a părții vătămate Turbet Andrei din 16.05.2019, aceasta a declarat în cadrul
instanței de apel că s-a impăcat cu inculpatul Petraș Artur. În cadrul ședinței
instanței de apel partea vătămată Curbet Andrei și inculpatul Petraș Artur, au
înaintat o cerere comună, contrasemnată de către avocatul Tripac Vasile prin care au
solicitat încetarea procesului penal, pornit în privința lui Petraș Artur pe motivul
împăcării părților.
Totodată, a fost depus acordul de împăcare încheiat între partea vătămată
Curbet Andrei și inculpatul Petraș Artur. Partea vătămată în cadrul ședinței a
susținut acordul de împăcare încheiat cu inculpatul și a declarat că nu are pretenții
materiale sau morale față de ultimul și solicită a fi încetat procesul penal în privința
inculpatului.
În baza prevederilor legale expuse mai sus, instanța de recurs stabilește că
instanța de apel corect a constatat că acordul de împăcare corespunde normelor
legale, a fost susținut de către părți în cadrul ședinței de judecată, iar careva
impedimente de a admite acest acord lipsesc, motiv pentru care procesul penal de
învinuire a lui Petraș Artur a fost încetat în legătură cu împăcarea părților.
Cât privește argumentul procurorului, precum că instanța de apel nu era în
drept să aplice prevederile art. 109 Cod penal la examinarea cauzei penale în instanța
de apel, or instanța pe caz a confundat noțiunile și procedura prevăzută de art. 276
Cod de procedură penală și cea prevăzută de art. 109 Cod penal, Colegiul penal
atestă că, instanța de apel a făcut doar trimitere și la prevederile art. 109 Cod penal,
însă la caz au fost aplicate prevederile art. 276 alin. (5) Cod de procedură penală,
fiind încetat procesul penal, în urma împăcării părții vătămate cu inculpatul, pînă la
rămînerea definitivă a hotărîrii judecătorești, deoarece la caz, urmărirea penală a fost
pornită în baza plângerii victimei.
Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel
a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, argumentând pe deplin
motivele pentru care a admis apelul avocatului Tripac V. în numele inculpatului,
fiind casată integral sentința, înclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de
procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru
7
prima instanță, prin care a fost încetat procesul penal pornit în privința lui Petraș A.
în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților, urmare a
circumstanțelor expuse mai sus.
Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile
de drept prevăzute în pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu
persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, din care considerent
se dispune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura
de Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2019, în cauza penală privindu-l pe Petraș Artur
Xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 28 noiembrie 2019.
Președinte Timofti Vadimir
Judecător Cobzac Elena
Judecător Țurcan Anatolie
8