ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 28.11.2019

1ra-1166/2019 — art. 149 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE

28.11.2019

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 149 alin. 1 CP
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-1166/2019 — art. 149 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1166/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia Oficiul Central, Sîrbu Lilia, de către

avocatul Mihalachi Cristina în numele succesorilor părții vătămate, Clementie

Victor și Clementie Ana și de către avocatul Ceceli Constantin în numele

inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Comrat din 20 februarie 2019, în cauza penală în privința lui

Roman Roman xxxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxxx, domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.10.2017 - 05.11.2018;

Instanță de apel: 29.11.2018 - 20.02.2019;

Instanță de recurs: 03.05.2019 - 29.10.2019.

A C O N S T A T A T :

Prin sentința Judecătoriei Cimișlia sediul Leova din 05 noiembrie 2018,

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Roman Roman a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.149 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

la 1 an 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis.

Acțiunea civilă depusă de către Clementie Victor și Clementie Ana cu

privire la încasarea prejudiciului material și moral a fost admisă parțial, fiind

dispusă încasarea din contul lui Roman Roman în beneficiul lui Clementie Victor

suma de 200 000 lei cu titlu de prejudiciul moral, suma de 6 000 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică și suma de 2 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru

onorariul executorului judecătoresc, iar în total suma de 208 000 lei. În rest

acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

Cererea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare suportate

pentru efectuarea expertizelor judiciare a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Roman Roman

la 28 aprilie 2017, aproximativ la ora 20:00, aflându-se, în preajma spălătoriei auto

din incinta stației de alimentare cu petrol „Pentaoil” amplasată în or. Leova, a avut

un conflict cu cet. Clementi Marcel și Clementi Gheorghe, ambii locuitori ai

xxxxx, care a apărut în urma faptului că Clementi Marcel i-a transmis anterior lui

Roman Roman suma de 1 000 lei în vederea reparării autoturismului său ,,Audi

A6”, care i-a fost deteriorat câteva zile în urmă.

În cadrul conflictului Clementi Marcel și Clementi Gheorghe i-au aplicat

mai multe lovituri cu pumnii în regiunea feții lui Roman Roman, la care ultimul,

urmărind scopul de a se apăra și fără a respecta regulile de precauție privitoare la

manevrarea șurubelniței pe care o ținea în mână, condiționate de situația concretă

și de normele de conviețuire socială, a fluturat haotic cu șurubelnița pe care o avea

în mână, o dată în direcția lui Clementi Gheorghe, nimerind în regiunea toracică

provocându-i conform raportului de expertiză judiciară nr.58 din 23.06.2017,

leziuni corporale grave, în rezultatul cărui fapt ultimul a decedat.

Procurorul a contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a

acesteia, în partea respingerii solicitării privind încasarea cheltuielilor judiciare,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care condamnatul Roman Roman să fie obligat de a restitui în

bugetul de stat cheltuielile judiciare în sumă de 9 958 lei.

În motivarea apelului procurorul a invocat că, instanța de judecată corect a

încadrat acțiunile inculpatului Roman Roman în baza art.149 alin.(1) Cod penal,

aplicându-i în mod legal, corect și echitabil pedeapsa sub formă de închisoare, însă

incorect a respins ca neîntemeiată cererea acuzatorului de stat de a dispune

încasarea din contul inculpatului în beneficiul statutului a cheltuielilor judiciare în

sumă de 3 308 lei, pentru întocmirea raportului de expertiză judiciară nr.58 din

23.06.2017, efectuată în cadrul urmăririi penale și cheltuielilor judiciare în sumă de

6 650 lei, legate de efectuarea expertizei judiciare biologice nr.171 din 05.06.2017,

în total fiind suma de 9 958 lei.

În susținerea poziției sale, procurorul a făcut trimitere la prevederile

art.art.227, 228, 229 alin.(1) Cod de procedură penală,

3.1. Avocatul Mihalachi Cristina în interesele succesorilor părții vătămate,

Clementie Victor și Clementie Ana, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea

acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către Judecătoria Cimișlia în alt

complet de judecată.

În motivarea apelului a invocat că, avocații succesorilor părții vătămate,

Mihalachi Cristina și Popescu Marcel au solicitat respingerea cererii de examinare

a cauzei în procedură simplificată din motiv că simpla manifestare de voință a

inculpatului de a recurge la procedura instituită de dispozițiile art.3641 Cod de

procedură penală și declarația formală de recunoaștere a faptei nu conduc automat

la aplicarea acestei proceduri și a unei pedepse prevăzute de art.3641 alin.(8) Cod

de procedură penală. Or, până la adoptarea soluției privind admiterea sau

respingerea cererii inculpatului, prin care se solicită judecarea cauzei în procedura

simplificată prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, judecătorul la fel este

obligat să verifice dacă fapta imputată inculpatului just a fost încadrată în

conformitate cu dispozițiile prevăzute în Codul penal.

Fapta inculpatului inițial a fost încadrată în limitele infracțiunii prevăzute la

art.151 alin.(4) Cod penal, la fila dosarului 152, fiind anexat raportul cu

propunerea de terminare a urmăririi penale din 21 august 2017, întocmirea

rechizitorului și expedierea cauzei penale în instanța de judecată competentă.

Însă contrar prevederilor art.art.292, 293 Cod de procedură penală,

procurorul a dispus prin ordonanță prelungirea urmăririi penale. Fără a constata

careva abateri legale în cursul urmăririi penale, fără a administra probe noi, fără a

efectua alte măsuri procesual-penale rezultatul cărora ar fi determinat un

observator obiectiv să concluzioneze asupra recalificării faptei, la 09 octombrie

2017, tot procurorul Cernenchi Oleg a dispus punerea sub învinuire a cet. Roman

Roman în baza art.149 alin.(1) Cod penal.

În opinia avocatului instanța nu a cercetat procesul-verbal de audiere a

învinuitului Roman Roman din 30 aprilie 2017, care a declarat că ,,…am aplicat

lovitura cu șurubelnița în scop de a mă apăra, deoarece în momentul când eram

atacat simțeam pericol pentru viața mea, deoarece erau doi atacatori și aplicau

lovituri în regiunea capului și unul din ei era mai puternic decât mine”. În ședința

de judecată inculpatul a declarat: ,,Peste o săptămână în or. Leova m-am întâlnit

cu Clementi Marcel, care mi-a transmis banii. După care peste încă o săptămână

am fost telefonat de Gheorghe Clementi, adică de fratele mai mic al lui Clementi

Marcel care mi-a spus să vin în sat că dorește să vorbească cu mine. I-am răspuns

că nu mă pot deplasa în s. Filipeni. Peste 10 minute mi-a telefonat iarăși

Gheorghe și mi-a spus că vine el în or. Leova ca să vorbească. Între timp mașina a

fost scoasă de la spălătorie și cu șurubelnița înșurubam bara de protecție, care era

ruptă în momentul când m-am întroienit. Am observat că ei au venit cu un

Mercedes Vito, s-au oprit mai la deal de spălătorie aproximativ vreo 30 metri.

Gheorghe mi-a spus ,,vino până încoace”, iar eu i-am a spus să vină ei. Ei nu au

coborât și a doua oară a strigat iarăși Gheorghe ,,vino, băi, încoace”. Cum eram

cu șurubelnița în mână m-am deplasat spre ei fără să-mi dau seama că am luat-o.”

Deci declarațiile inculpatului vin în contradicție cu declarațiile concubinei sale,

Tucan Iulia, care a fost audiată în calitate de martor și care a indicat că ,,Roman s-a

deplasat la frații Clementi cu șurubelnița în mână și în timp ce se deplasa el se

juca cu șurubelnița”.

Astfel, probele administrate de organul de urmărire penală la care s-a făcut

referire atestă o etapă de pregătire a săvârșirii infracțiunii. Inculpatul a înțeles din

tonalitatea cu care s-au apropiat de spălătorie frații Clementi că ei nu sunt de acord

cu suma care au achitat-o inculpatului și intenționează să clarifice situația, de aceea

în scop de a se apăra a luat cu el șurubelnița pregătindu-se pentru un eventual atac

din partea fraților Clementi.

Așadar, la caz inculpatul nu a acționat din imprudență, or, imprudența este o

formă neintenționata a vinovăției, care consta în prevederea de către făptuitor a

rezultatului faptei sale, pe care însă nici nu-l dorește și nici nu-l acceptă, sperând

fără temei, printr-o examinare superficială a situației, că aceasta nu se va produce.

Din declarațiile inculpatului depuse în cadrul urmăririi penale la 30 aprilie

2017, Roman Roman a indicat că a aplicat lovitura cu scopul de a se apăra, deci

dumnealui a avut intenția să lovească victima.

Pe parcursul judecării cauzei în prima instanță a fost demonstrat prin probe

incontestabile faptul că judecătorul Gurițanu Silvia a activat în funcția de procuror

aflându-se în subordinea procurorului Cernenchi Oleg în perioada anilor 2011 -

2015, ceea ce constituie temei de recuzare prevăzut la art.33 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală. Judecătoria Cimișlia în persoana judecătorului Burdujan

Gheorghe a considerat neîntemeiat drept neveridice probele anexate la cererea de

recuzare, și anume informația de pe portalul www.magistrat.md. Deși s-a motivat

cererea prin faptul că judecătorul Gurițanu Silvia a respins neîntemeiat 3 cereri ale

avocaților succesorilor părții vătămate (cererea cu privire la recuzarea

procurorului, cererea de schimbare a măsurii preventive a inculpatului din

obligarea de nepărăsire a localității în arest preventiv, plângerea înaintată împotriva

ordonanței de punere sub învinuire din 09 octombrie 2017) instanța, din

considerente necunoscute, a menționat că s-a făcut referire la toate deciziile emise

de judecător, însă nu la cauza concretă, dispunând respingerea cererii de recuzare.

În continuare, apelantul a invocat că, sentința de condamnare este

contradictorie în partea dispunerii achitării prejudiciului cauzat prin infracțiune.

Deși inculpatul a recunoscut acțiunea în partea încasării prejudiciului material în

întregime, instanța a dispus respingerea acțiunii civile pe acest capăt.

Prejudiciul moral încasat de la inculpat în sumă de 200 000 lei reprezintă o

sumă mizeră pentru pierderea care au suportat-o părinții victimei. Clementi

Gheorghe în dimineața în care a fost omorât a aflat că va deveni tată, iar unicul său

succesor niciodată nu va mai avea posibilitatea să-l cunoască. Nici o sumă de bani,

cât de mare nu ar fi aceasta nu ar putea compensa durerea sufletească produsă de

această crimă.

În opinia avocatului, au fost încălcate prevederile art.33 Cod de procedură

penală, și anume există convingerea certă că decizia instanței de a condamna

inculpatul în baza art.149 alin.(1) Cod penal și nu în temeiul art.151 alin.(4) Cod

penal după cum au solicitat succesorii părții vătămate și avocații lor, a fost

influențată de caracterul relațiilor existente între judecător și procuror în anii 2011-

2015, perioadă în care procurorul Cernenchi Oleg deținea funcția de procuror

adjunct al Procurorului raionului Leova, iar Gurițanu Silvia activa în calitate de

procuror la aceeași procuratură.

3.2. Avocatul Popescu Marcel în interesele succesorilor părții vătămate,

Clementie Victor și Clementie Ana, la fel, a contestat cu apel sentința, solicitând

casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către Judecătoria Cimișlia în

alt complet de judecată sau emiterea unei decizii prin care să fie casată sentința

primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care acțiunea civilă să fie admisă integral, astfel cum a fost formulată

și modificată în latura civilă, iar în latura penală să se constate faptul că inculpatul

a săvârșit o altă infracțiune decât cea incriminată, și anume a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art.151 alin.(4) Cod penal, restituirea cauzei procurorului în vederea

modificării acuzării în sensul agravării, conform art.326 Cod de procedură penală

și condamnarea inculpatului Roman Roman în baza art.151 alin.(4) Cod penal.

În motivarea apelului a invocat că, instanța greșit l-a găsit vinovat pe Roman

Roman de comiterea infracțiunii prevăzute de art.149 Cod penal, ori reieșind din

materialele și probatoriul administrat în prezenta cauză, rezultă că în acțiunile

inculpatului sunt prezente elementele infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod

penal, adică cauzarea de leziuni corporale grave care au dus la decesul victimei.

Presupune că probele administrate de prima instanță nu au fost apreciate

complet și obiectiv, iar concluziile instanței de fond au fost formale, premature și

sunt în contradicție cu circumstanțele de fapt stabilite în cauză. Inițial, urmărirea

penală a fost pornită în privința lui Roman Roman în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.15l alin.(4) Cod penal, învinuirea lui Roman Roman fiind înaintată

în comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal.

A subliniat apelantul că ulterior, fără a apărea careva circumstanțe sau probe

noi, procurorul Cernenchi Oleg a modificat învinuirea adusă lui Roman Roman de

la art.151 alin.(4) Cod penal la art.149 alin.(1) Cod penal și a trimis imediat cauza

în instanța de judecată.

La data de 12.10.2017 a aflat că, acțiunile lui Roman Roman au fost

reîncadrate în art.149 alin.(1) Cod penal și imediat a solicitat recalificării acțiunilor

învinuitului Roman Roman din art.149 alin.(1) Cod penal în art.151 alin.(4) Cod

penal. Prin ordonanța din 12.10.2017, a fost respins demersul avocatului privind

recalificarea acțiunilor învinuitului Roman Roman conform art.151 alin.(4) Cod

penal. La data de 02.11.2017 a depus plângerea adresată Procurorului ierarhic

superior, care a fost expediată în instanța de judecată pentru a fi examinată în

conformitate cu prevederile art.297 alin.(4) Cod de procedură penală.

Consideră că învinuirea înaintată și starea de fapt constatată de instanța de

fond nu și-a găsit deplin confirmarea în cadrul cercetării judecătorești, iar probele

administrate în instanța de judecată au fost apreciate în mod greșit, existând în

cazul dat probe suficiente care stabilesc cu certitudine lipsa în acțiunile

inculpatului Roman Roman a elementelor infracțiunii prevăzute de art.149 Cod

penal dar prezența în acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii prevăzute de

art.151 alin.(4) Cod penal.

Roman Roman deși a declarat că recunoaște faptele indicate în rechizitoriu

solicitând aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, în realitate a

făcut declarații contradictorii în instanța de judecată. Prin urmare cauza urmează a

fi trimisă la rejudecare în instanța de fond pentru a fi judecată în ordine generală și

nu în procedura simplificată. Prin probele anexate la dosar se confirmă cu

certitudine că inculpatul Roman Roman a acționat cu intenție, admițând în mod

conștient survenirea leziunilor corporale grave, care puteau fi provocate de

șurubelnița înfiptă direct în inima lui Clementie Gheorghe. Șurubelnița a fost

pregătită din timp de către agresor. El s-a pornit la reglarea de conturi. Este

mincinoasă declarația inculpatului referitor la faptul că a folosit această șurubelniță

la înșurubarea unor șuruburi în bara de protecție din față a mașinii sale de model

Audi A6.

Referitor la latura civilă, apelantul a indicat că, instanța incorect a respins

capătul de cerere privind încasarea prejudiciului material în sumă de 60 000 lei, or,

aceste cheltuieli au fost suportate pentru înmormântarea victimei, iar inculpatul a

recunoscut în această parte acțiunea civilă și a fost de acord să achite reclamantului

prejudiciul material în suma de 60 000 lei.

Totodată, în opinia apelantului prima instanță nejustificat a diminuat

despăgubirea morală limitându-se doar la a zecea parte, dispunând încasarea unei

sume de doar 200 000 lei, or, inculpatul este vinovat de omorul fiului

reclamanților, precum și cauzarea prejudiciului material și moral atât față de

părinții cât și față de copilul victimei.

3.3. Avocatul Ceceli Constantin în numele inculpatului, a contestat cu apel

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea ce ține de modul de

executare a pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Roman Roman să

fie condamnat în baza art.149 alin.(1) Cod penal, la 1 an 6 luni închisoare, iar

conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei să fie suspendată condiționat pentru

perioada de probațiune de 1 an, cu eliberarea lui Roman Roman de sub strajă din

sala de ședință.

În motivarea cererii de apel, avocatul a invocat că, pedeapsa aplicată

inculpatului cu executare este prea aspră, fiind aplicată fără a se ține cont de

circumstanțele atenuante, precum și de alte aspecte cercetate pe parcursul

examinării cauzei.

Inculpatul are la întreținere 3 copii minori cu vârsta de 2 ani, 10 ani și 17

ani. Copilul său biologic este cel cu vârsta de 2 ani, ceilalți doi copii sunt ai

concubinei. Pe automobilul său de model ,,Audi A6” a fost aplicat sechestru, iar de

alte bunuri mobile sau imobile nu dispune.

Astfel, instanța de judecată la stabilirea modului de executare a pedepsei nu

a luat în calcul toate circumstanțele cauzei precum și circumstanțele atenuante

prevăzute de art.76 Cod penal, deși partea apărării în prima instanță a pledat pentru

aplicarea în privința lui Roman Roman a prevederilor art.90 Cod penal, și anume

condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei penale.

Mai mult, prima instanță expunându-se asupra modalității executării

pedepsei cu închisoarea, nu a motivat necesitatea privării inculpatului de libertate,

în acest fel nefiind respectate prevederile art.6 CEDO - dreptul la un proces

echitabil ce prezumă că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod

echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și

imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și

obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie

penală îndreptate împotriva sa.

Având în vedere că inculpatul Roman Roman este pentru prima dată pe

banca acuzaților, la locul de trai este caracterizat pozitiv, este de acord să achite

prejudiciul cauzat părții vătămate prin infracțiunea comisă, nu este rațional ca

Roman Roman să execute pedeapsa stabilită, motiv pentru care în privința acestuia

pot fi aplicate prevederile art.90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pentru perioada de probațiune de 1 an.

A mai indicat avocatul că, suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoarea în privința inculpatului Roman Roman se justifică și prin faptul că la

data săvârșirii infracțiunii, inculpatul are la întreținere trei copii minori, fapta

prejudiciabilă prevăzută de art.149 alin.(1) Cod penal a fost comisă din

imprudență, în societate se caracterizează pozitiv, respectiv, scopul pedepsei

penale - cel de corectare și de resocializare a inculpatului, poate fi atins fără

izolarea acestuia de societate.

Mai mult, reieșind din condițiile de detenție din instituțiile penitenciare din

țară, și că Republica Moldova a fost condamnată în repetate rânduri de către Curtea

Europeană pentru condițiile de detenție constatând încălcarea art.3 CțEDO, iar

legea penală stabilește un astfel de remediu alternativ izolării de societate a

făptuitorului, tocmai pentru resocializarea mai rapidă a acestuia, cât și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni din partea vinovatului, și a altor persoane, în opinia

apărării stabilirea unei pedepse inculpatului Roman Roman sub formă de

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei, este una echitabilă, legală

și direct proporțională cu gravitatea faptelor comise, de atitudinea numitului față de

infracțiunile săvârșite și de consecințele acesteia, cât și în măsură să asigure

corectarea și reeducarea acestuia și a altor persoane.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curți de Apel Comrat din 20 februarie

2019, au fost respinse ca nefondate apelurile, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță

corect a stabilit vinovăția inculpatului Roman Roman în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.149 alin.(1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa în baza acestui

articol.

4.2. Referitor respingerea solicitării acuzatorului de stat privind încasarea în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare suportate la efectuarea expertizelor

judiciare, cu trimitere la prevederile art.art.142, 227 alin.(2) și (3), 228 alin.(4) Cod

de procedură penală și art.75 alin.(3) al Legii nr.68 din 14.04.2016 ,,Cu privire la

expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, în cauzele penale”, instanța de

apel a indicat că, efectuarea expertizelor medico-legale, expertizele psihiatrice,

efectuarea acestor acte procesuale au fost dispuse din motivul că ele constituie o

măsură procesuală ce ține de administrarea probatoriului și formularea învinuirii,

care sunt puse în sarcina părții acuzării.

Reieșind din prevederile legii în cazurile când expertiza a fost dispusă de

către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din

contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

La caz, a fost reținut că, expertizele în cauză au fost ordonate de către

organul de urmărire penală/procuror, în vederea constatării gradului de gravitate și

a caracterului vătămărilor integrității corporale, starea psihică a învinuitului și

constatarea biologică a corpurilor delicte și a provenienței sângelui.

În sensul dat, instanța de apel a constatat că, cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, prin numirea expertizelor judiciare, reprezintă plăți ce

urmează a fi trecute din bugetul statului.

4.3. Referitor la solicitarea avocatului Ceceli Constantin privind aplicarea

art.90 Cod penal, instanța de apel a considerat că, soluția primei instanțe în partea

stabilirii pedepsei este întemeiată, la adoptarea căreia s-a ținut cont în deplină

măsură de prevederile art.art.61, 75, 76-77, 78 Cod penal

Din conținutul părții descriptive a sentinței, la capitolul stabilirii tipului

pedepsei inculpatului, rezultă că, prima instanță a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenta

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia, stabilindu-i pedeapsa închisorii pe termen de 1 an 6 luni cu

executarea în penitenciar de tip deschis.

Astfel, la caz, au fost reținute următoarele circumstanțe: rolul inculpatului la

săvârșirea infracțiunii, deși infracțiunea a fost săvârșită din imprudență,

consecințele sunt extrem de grave - decesul unei persoane, personalitatea

inculpatului - se caracterizează pozitiv la locul de trai, are la întreținere trei copii

minori, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea integrală a vinovăției și căința

de cele comise. La fel, s-a reținut că, infracțiunea comisă de către Roman Roman

este atribuită la categoria infracțiunilor contra vieții persoanei, iar viața este cel mai

important atribut al persoanei care nu este irecuperabilă și chiar și în cazul

comiterii unei infracțiuni din imprudență pedeapsa trebuie să urmărească scopul

restabilirii echității sociale.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a conchis că pedeapsa aplicată

inculpatului Roman Roman de către prima instanță este echitabilă, asigurându-se

restabilirea echități sociale și prevenirea comiterii de noi infracțiuni și va duce la

conștientizarea de către inculpat a necesității respectării legii, ceea ce asigură

îndeplinirea scopului pedepsei penale.

Or, scopul pedepsei, conform art.61 Cod penal, în prezenta cauză în privința

inculpatului Roman Roman, reieșind din circumstanțele cauzei, nu poate fi atins

fără izolarea lui de societate.

4.4. Referitor la cererile de apel depuse de avocații Mihalachi Cristina și

Popescu Marcel în interesele succesorilor părții vătămate, Clementie Victor și

Clementie Ana, instanța de apel a notat că, prima instanță întemeiat a pronunțat în

privința inculpatului Roman Roman sentința de condamnare și corect a ajuns la

concluzia că inculpatul Roman Roman se face vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.149 alin.(1) Cod penal, corect stabilind vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii de omor din imprudență.

Prima instanță a pronunțat sentința de condamnare, luând în considerație că

inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate și vinovăția

acestuia s-a confirmat și prin ansamblu de probe analizate și apreciate de instanța

de fond prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, ca probe care

sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele.

Sentința primei instanțe nu a fost contestată de către acuzatorul de stat, de

către inculpat și apărătorul său în această parte, iar în ședința instanței de apel,

procurorul, inculpatul și partea apărării au pledat pentru menținerea sentinței

primei instanțe.

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin

prisma motivelor invocate în apel de către reprezentanții succesorilor părții

vătămate, a conchis că, solicitarea apelanților privind reîncadrarea (recalificarea)

infracțiunii săvârșite de Roman Roman din alin.( 1) art.149 Cod penal „lipsirea de

viață din imprudență” potrivit prevederilor stipulate în art.151 alin.(4) Cod penal „

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care au

provocat decesul victimei”, în lipsa unor probe noi este neîntemeiată, deoarece

prima instanță corect a constatat pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.149 alin.(1) Cod penal, în baza probelor administrate,

pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția lui Roman Roman în

săvârșirea infracțiunii incriminate.

În sensul aprecierii motivelor invocate de apelanți, s-a menționat că aceștia

critică poziția instanței de fond, accentuând faptul că inculpatul Roman Roman a

acționat cu intenție, admițând în mod conștient survenirea leziunilor corporale

grave, care puteau fi provocate de șurubelnița înfiptă direct în inima lui Clementie

Gheorghe și că șurubelnița a fost pregătită din timp de către agresor, el pornindu-se

la reglarea de conturi. Însă argumentarea poziției date este bazată pe aprecierea

subiectivă a apelantului și nu se bazează pe probele cauzei.

De asemenea, instanța de apel a indicat că, alegațiile invocate de apelanți nu

pot fi luate în considerație ca argumente plauzibile care pot servi ca temeiuri de

casare a sentinței primei instanțe și pronunțarea unei decizii de reîncadrare a

acțiunilor inculpatului, iar în lipsa argumentelor întemeiate ale apelantului, instanța

de apel nu poate intervenit în soluția instanței de fond prin pronunțarea unei decizii

de recalificare a acțiunilor inculpatului din alin.(1) art.149 Cod penal la alin.(4)

art.151 Cod penal.

Or, art.326 alin.(1) Cod de procedură penală stipulează că, procurorul care

participă la judecarea cauzei penale în primă instanță și în instanța de apel este în

drept să modifice, prin ordonanță, învinuirea adusă inculpatului în cadrul urmăririi

penale în sensul agravării ei dacă probele cercetate în ședința de judecată dovedesc

incontestabil că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai gravă decât cea incriminată

anterior, aducând la cunoștință inculpatului, apărătorului lui și, după caz,

reprezentantului legal al inculpatului noua învinuire.

În asemenea situație, instanța, la cererea inculpatului și a apărătorului lui,

acordă termen necesar pentru pregătirea apărării de noua învinuire, după ce

judecarea cauzei continuă. În instanța de apel, procurorul poate modifica acuzarea

în sensul agravării doar în cazul în care a declarat apel.

La caz, procurorul a declarat apel, însă în apelul depus nu a cerut restituirea

dosarului procurorului pentru formularea unei învinuiri noi și înaintarea acesteia

inculpatului, iar în cadrul examinării cauzei în ordine de apel a menționat că

instanța de fond corect a stabilit toate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei

și corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului anume în infracțiunea

prevăzută de art.149 alin.(1) Cod penal.

Respectiv, indiferent de temeinicia argumentelor apelantului, acuzarea în

sensul agravării, în instanța de apel nu este posibilă.

Mai mult, instanța de apel a specificat că, prezenta cauză a fost examinată în

ordinea prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală și Roman Roman a declarat

că recunoaște faptele indicate în rechizitoriu, iar în situația în care apelantul solicită

examinarea cauzei în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală,

instanța de judecată poate examina dosarul în baza acestei proceduri doar dacă din

ansamblul de probe administrate la faza urmăririi penale se poate de conchis

incontestabil că fapta există, aceasta constituie infracțiune și că a fost săvârșită de

către inculpat, condiții care au fost respectate la caz.

Nu au fost reținute de către instanța de apel nici argumentele apelantului

precum că inculpatul Roman Roman, solicitând aplicarea prevederilor art.3641 Cod

de procedură penală, în realitate a făcut declarații contradictorii în instanța de

judecată, deoarece nici aceste argumente nu sunt bazate pe careva probe exacte.

4.5. Cât privește soluția primei instanțe referitor la latura civilă, instanța de

apel a indicat că, avocații succesorilor părții vătămate sunt rezervați asupra mărimii

prejudiciului moral, invocând că suma de 200 000 lei, dispusă a fi încasată de la

Roman Roman în beneficiul lui Clementie Victor cu titlu de prejudiciu moral, nu

este una echitabilă suferințelor cauzate în urma decesului victimei.

În acest context, instanța de apel cu trimitere la prevederile art.219 alin.(2)

Cod de procedură penală și art.art.1422 alin.(1), 1423 alin.(1) Cod civil, a reținut

că, prin săvârșirea infracțiunii de către inculpatul Roman Roman, succesorilor

părților vătămate le-au fost cauzate nu numai suferințe fizice, ci și psihice (stres,

frustrare, disconfort, etc.), însă în același timp, consideră că, suma de 2 000 000 lei

solicitată cu titlu de prejudiciu moral este una exagerat de mare.

În acest context, instanța a notat că, unul din criteriile orientative generale de

apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că

indemnizația, trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire.

Astfel, la determinarea cuantumului despăgubirilor materiale pentru

prejudiciul moral instanța a ținut cont de faptul că a avut loc atentatul la dreptul cel

mai important al omului, dreptul la viață, garantat de art.2 din Convenției.

Totodată, s-a reținut că, în urma leziunilor corporale cauzate de către Roman

Roman părții vătămate Clementie Gheorghe, dânsul a decedat, acțiuni în urma

cărora au fost cauzate suferințe psihice părinților părții vătămate.

La determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul moral instanța de

apel a luat în considerație nu doar gravitatea cauzării suferințelor psihice

succesorilor părții vătămate, dar și importanța vitală a drepturilor acestora de a se

bucura de viața copiilor săi.

În astfel de circumstanțe instanța de apel a concluzionat că, suma de

200 000 lei, (echivalent aproximativ de 10 000 euro) cu titlu de prejudiciu moral va

fi în măsură să aducă o satisfacție echitabilă succesorilor părții vătămate pentru

suferințele fizice, psihice suportate ca urmare a decesului fiului, având în vedere că

partea vătămată decedată a avut un rol activ în provocarea acțiunilor inculpatului.

Cu referire la recuperarea prejudiciului material cauzat, cu trimitere la

prevederile art.art.219 alin.(3) pct.2), 6 pct.32), 220 alin.(3) Cod de procedură

penală și art.art.117 alin.(1), 130 Cod de procedură civilă, instanța de apel a notat

prima instanță corect a respins acțiunea civilă în partea ce ține de încasarea

prejudiciului material pe motivul lipsei unor probe concrete, care ar demonstra

suportarea prejudiciului material în sumă de 60 000 lei.

Or, prevederile legale enunțate supra stipulează expres necesitatea

prezentării unor probe concrete în vederea justificării pretențiilor înaintate, la caz,

încasarea cheltuielilor suportate în legătură cu înmormântarea fiului.

Mai mult, succesorii părții vătămate nici în instanța de apel nu au prezentat

careva probe concrete în acest sens, deși instanța de fond în sentința atacată a

indicat concret motivul din care este respinsă acțiunea civilă în partea ce ține de

încasarea prejudiciului material.

4.6. De către instanța de apel a fost respins argumentul avocaților

succesorilor părții vătămate precum că, la caz au fost încălcate prevederile art.33

Cod de procedură penală din motiv că, la materialele cauzei lipsesc careva probe

veridice în acest sens.

Procurorul, în temeiul pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a

contestat cu recurs ordinar decizia solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei

noi hotărâri prin care să fie dispusă încasarea de la inculpatul Roman Roman în

beneficiul statului a sumei de 9 958 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, suportate

pentru efectuarea expertizelor judiciare.

În motivarea recursului a invocat că, cu toate că, în partea descriptivă a

sentinței, prima instanță s-a expus asupra demersului procurorului privind

neîncasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare, totodată în dispozitivul sentinței

menționate lipsește dispoziția referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare.

Aceasta eroare nu a fost reparată de instanța de apel, care a menținut sentința

primei instanțe fără modificări.

Cele expuse relevă asupra faptului, că instanța de apel nu a îndeplinit

cerințele stipulate în prevederile art.art.101, 394, 414 Cod de procedură penală, nu

a indicat temeiurile care au dus la respingerea apelului declarat de acuzatorul de

stat.

În susținerea concluziilor sale, procurorul a făcut trimitere la prevederile

art.art.227 alin.(1), (3), 229 alin.(1), 385 alin.(1) pct.12), 397 pct.5) Cod de

procedură penală și pct.23) al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.22

din 12.12.2005, ,,Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”.

5.1. Avocatul Mihalachi Cristina în interesele succesorilor părții vătămate,

Clementie Victor și Clementie Ana, în temeiul pct.12) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia solicitând casarea acesteia

cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel nu a dat o apreciere

completă fiecărei probe aduse de procuror în susținerea învinuirii formulate

inculpatului și nu s-a expus privitor la recalificarea faptei la etapa de urmărire

penală din infracțiunea prevăzută la art.151 alin.(4) Cod penal în infracțiunea

prevăzută la art.149 alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a avut posibilitatea de a da o nouă apreciere probelor, însă

eronat a apreciat neîntemeiate argumentele avocaților succesorilor părții vătămate

și a decis neintervenirea în soluția primei instanțe.

Instanța de apel nu a dat nici o apreciere argumentului că până la adoptarea

soluției privind admiterea sau respingerea cererii inculpatului, prin care se solicită

judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art.3641 Cod de procedură

penală, judecătorul la fel este obligat să verifice dacă fapta imputată inculpatului

just a fost încadrată în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Codul penal.

La fel nu s-a acordat o atenție cuvenită procesului-verbal de audiere a

învinuitului Roman Roman din 30.04.2017, or, declarațiile inculpatului vin în

contradicție cu declarațiile concubinei sale Tucan Lilia.

Astfel, probele administrate de organul de urmărire penală atestă o etapă de

pregătire a săvârșirii infracțiunii. Inculpatul a înțeles din tonalitatea cu care s-au

apropiat de spălătorie frații Clementie că ei nu sunt de acord cu suma care au

achitat-o inculpatului și intenționează să clarifice situația, de aceea în scop de a se

apăra a luat cu el șurubelnița pregătindu-se pentru un eventual atac din partea

fraților Clementie.

La caz inculpatul nu a acționat din imprudență, or imprudența este o formă

neintenționată a vinovăției, care consta în prevederea de către făptuitor a

rezultatului faptei sale, pe care însă nici nu-l dorește și nici nu-l acceptă, sperând

fără temei, printr-o examinare superficială a situației, că aceasta nu se va produce.

Din declarațiile inculpatului depuse în cadrul urmăririi penale la 30.04.2017,

Roman Roman a indicat că a aplicat lovitura cu scopul de a se apăra, deci

dumnealui a avut intenția să lovească victima.

La fel, instanța nu s-a pronunțat asupra argumentului privind netemeinicia

respingerii cererii de încasare a prejudiciului material, or, inculpatul în calitatea sa

de parte civilmente responsabilă a recunoscut în întregime suma de 60 000 lei în

calitate de prejudiciu material, iar instanța de fond urma să admită acest capăt de

cerere în temeiul art.131 alin.(4) Cod de procedură civilă.

Consideră recurentul că, instanțele de fond nu au calificat corect fapta

infracțională comisă de către inculpatul Roman Roman, nu au acordat deplină

eficiență prevederilor art.113 alin.(2) Cod Penal, art.414 alin.(1),alin.(4), alin.(5),

417 alin.(l) pct.8) Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu erori judiciare,

ce s-au soldat cu o hotărâre ilegală, neîntemeiată și nemotivată.

5.2. Avocatul Ceceli Constantin în numele inculpatului, în temeiul pct.6)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia

solicitând casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri, în partea stabilirii pedepsei, prin care în privința inculpatului să fie

aplicate prevederile art.90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării

pedepsei pentru perioada de probațiune de 1 an, cu eliberarea acestuia de sub arest.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel menținând sentința

primei instanțe asupra modalității executării pedepsei cu închisoarea nu a motivat

necesitatea privării inculpatului de libertate, în acest fel nu au fost respectate

prevederile art.6 CțEDO - dreptul la un proces echitabil ce prezumă că orice

persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în

termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege,

care va hotărî fie supra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie

asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Având în vedere că inculpatul Roman Roman este pentru prima dată pe

banca acuzaților, la locul de trai este caracterizat pozitiv, este de acord să achite

prejudiciul cauzat părții vătămate prin infracțiunea comisă, are trei copii minori la

întreținere, apărarea consideră că nu este rațional ca Roman Roman să execute

pedeapsa stabilită, motiv pentru care solicită suspendarea executării acesteia,

conform art.90 Cod penal, pe termen de 1 an.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare în privința

inculpatului Roman Roman se justifică și prin faptul că la data săvârșirii

infracțiunii, inculpatul are la întreținere trei copii minori, fapta prejudiciabilă

prevăzută de art.149 alin.(1) Cod penal, a fost comisă din imprudență, în societate

se caracterizează pozitiv, respectiv, scopul pedepsei penale cel de corectarea și de

resocializare a inculpatului poate fi atins fără izolarea acestuia de societate.

Mai mult, reieșind din condițiile de detenție din instituțiile penitenciare din

țară, și că Republica Moldova a fost condamnată în repetate rânduri de către Curtea

Europeană pentru condițiile de detenție constatând încălcarea art.3 din CțEDO, iar

legea penală stabilește un astfel de remediu alternativ izolării de societate a

făptuitorului, tocmai pentru resocializarea mai rapidă a acestuia, cât și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni din partea vinovatului, și a altor persoane, în opinia

apărării stabilirea unei pedepse inculpatului Roman Roman sub formă de

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei, este una echitabilă, legală

și direct proporțională cu gravitatea faptelor comise, de atitudinea numitului față de

infracțiunile săvârșite și de consecințele acesteia, cât și în măsură să asigure

corectarea și reeducarea acestuia, restabilirea echității sociale, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni din partea ultimului și a altor persoane.

Consideră că, instanța de apel neîntemeiat nu a aplicat la caz prevederile

art.90 Cod penal și nu a suspendat executarea pedepsei cu închisoare stabilită

inculpatului Roman Roman, dispunând menținerea fără modificări a sentinței

instanței de fond, fără a expune raționamentele în acest sens și fără a ține cont de

circumstanțele de fapt ale cauzei.

În această ordine de idei, menționează că, nemotivarea sentinței judecătorești

contravine art.6 din CțEDO care prevede obligativitatea motivării soluției adoptate

de către instanțele judecătorești în copul exercitării căilor de atac de către inculpat

precum și exercitării dreptului egalității armelor.

Totodată reiterează faptul că, prin sentința primei instanțe și prin decizia

instanței de apel s-a constatat că Roman Roman nu a avut nici un conflict niciodată

cu frații Clementi care l-au atacat, nu i-a sunat niciodată să ceară cheltuieli de

reparare a automobilului, nu s-au certat, suma de 1 000 lei a fost achitată benevol

de către Clementi Marcel care și-a recunoscut vina în comiterea accidentului,

acesta din urmă personal la telefonat și i-a transmis suma de bani despărțindu-se în

mod pașnic, iar la data de 28.04.2017 se afla împreună cu soția și copilul de 1 an la

spălătoria auto când s-au apropiat frații Clementie și l-au bătut pe el și soția

acestuia fără să anticipeze că se poate întâmpla așa ceva.

Asupra recursurilor declarate de procuror și avocatul Ceceli Constantin, a

prezentat referință avocatul Mihalachi Cristina în interesele succesorilor părții

vătămate, care s-a pronunțat pentru inadmisibilitatea acestuia deoarece este

declarat peste termen.

Judecând recursurile declarate în baza materialelor dosarului și în raport

cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi

admise, din următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În sensul cerințelor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin

apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în

ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a

fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele

corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de

procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Însă, în urma lecturării textului deciziei, Colegiul penal lărgit reține că

instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate și în acest

context ține să menționeze următoarele.

La examinarea cauzei în ordine de apel, instanța nu s-a expus în nici un mod

asupra argumentului invocat în cererea de apel de către avocatul Popescu Marcel

în interesele succesorilor părții vătămate, Clementie Victor și Clementie Ana,

privind faptul că, în instanța de fond a fost trimisă spre soluționare, odată cu

fondul cauzei, plângerea împotriva ordonanței procurorului din 12.10.2017 de

respingere a demersului privind recalificarea acțiunilor învinuitului Roman Roman

conform art.151 alin.(4) Cod penal, adresată procurorului ierarhic superior în

ordinea prevăzută de art.2991 Cod de procedură penală. Plângerea a fost expediată

spre examinare în instanța de fond conform art.297 alin.(4) Cod de procedură

penală, din motiv că cauza penală fusese expediată în instanța de judecată.

Potrivit art.2991 Cod de procedură penală, (1) Persoanele indicate la art.298

alin.(1) pot depune plângere împotriva acțiunilor, inacțiunilor și actelor efectuate

sau dispuse de procurorul care conduce urmărirea penală sau exercită nemijlocit

urmărirea penală ori împotriva acțiunilor, inacțiunilor și actelor care au fost

efectuate sau dispuse în baza dispozițiilor date de procurorul respectiv.

(2) Plângerea împotriva acțiunilor, inacțiunilor și actelor efectuate sau dispuse

de procurorul teritorial sau de cel al procuraturii specializate, precum și de

adjuncții lor, se examinează de Procurorul General sau adjuncții lui ori de

procurorii șefi de direcții, secții și servicii ale Procuraturii Generale. Plângerea

împotriva acțiunilor, inacțiunilor și actelor efectuate sau dispuse de procurorii șefi

de direcții, secții și servicii ale Procuraturii Generale se examinează de Procurorul

General sau adjuncții lui.

(3) Plângerea se adresează, în termen de 15 zile din momentul efectuării

acțiunii, inacțiunii sau de când s-a luat cunoștință de act, procurorului ierarhic

superior și se depune fie direct la acesta, fie la procurorul care conduce sau exercită

nemijlocit urmărirea penală. În cazul în care plângerea a fost depusă la procurorul

care conduce sau exercită nemijlocit urmărirea penală, acesta este obligat să o

înainteze, în termen de 48 de ore de la primirea ei, procurorului ierarhic superior

împreună cu explicațiile sale, atunci când acestea sunt necesare.

(4) Ordonanța prin care procurorul ierarhic superior a soluționat plângerea

poate fi contestată la judecătorul de instrucție.

Conform art.297 alin.(4) Cod de procedură penală, toate cererile, plângerile

și demersurile înaintate după trimiterea cauzei în judecată se soluționează de către

instanța care judecă cauza.

Potrivit art.81 alin.(1) Cod de procedură penală, în procesul penal, succesor

al părții vătămate sau al părții civile este recunoscută una din rudele ei apropiate

care a manifestat dorința să exercite drepturile și obligațiile părții vătămate

decedate sau care, în urma infracțiunii, a pierdut capacitatea de a-și exprima

conștient voința. Iar conform art.60 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală,

partea vătămată are dreptul să depună plângeri împotriva acțiunilor și hotărârilor

organului de urmărire penală, precum și să atace hotărârea instanței privitor la

prejudiciul cauzat

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, succesorilor părții vătămate

Clementie Victor și Clementie Ana, de către instanțele de fond le-a fost încălcat

dreptul de a depune plângeri împotriva acțiunilor și hotărârilor organului de

urmărire penală, prin neexaminarea plângerii depuse de avocatul acestora

împotriva ordonanței procurorului din 12.10.2017 de respingere a demersului

privind recalificarea acțiunilor învinuitului Roman Roman conform art.151 alin.(4)

Cod penal.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că, în speța

discutată, și-a găsit confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea totală a deciziei instanței de

apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Soluția respectivă reiese din faptul că, erorile admise de către prima instanță

și instanța de apel, nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, fiindcă

instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța

asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul, cu încălcarea

prevederilor procesual penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală,

să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate și să pronunțe o hotărâre

legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de

procedură penală, ținând cont de motivele expuse în pct.7. din prezenta decizie.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că cauza penală în ordine de apel a

fost examinată de către Curtea de Apel Comrat, în care, la moment, activează 6

judecători. Însă, judecătorul Gubenco Serghei este suspendat din funcție prin

hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.608/25 din 20 septembrie 2016,

iar judecătorii Fujenco Dmitrii, Liudmila Caraianu și Ștefan Starciuc au participat

la examinarea acestei cauze în ordine de apel, ceea ce conform art.33 Cod de

procedură penală, face imposibilă participarea repetată a acestora la rejudecarea

cauzei în ordine de apel.

Astfel, din motiv că nu va fi posibilă formare unui alt complet de judecată

pentru examinare cauzei în ordine de apel și pentru evitarea ulterioară a unor

declarații de abținere și cereri de strămutare a cauzei, întru a nu tergiversa

examinarea cauzei, Colegiul penal consideră necesară dispunea rejudecării cauzei

de către Curtea de Apel Cahul care se află în apropiere.

În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

UTA Găgăuzia Oficiul Central, Sîrbu Lilia, de către avocatul Mihalachi Cristina în

numele succesorilor părții vătămate, Clementie Victor și Clementie Ana și de către

avocatul Ceceli Constantin în numele inculpatului, se casează total decizia

Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 20 februarie 2019, în cauza penală

în privința lui Roman Roman xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către

Curtea de Apel Cahul.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia pronunțată motivat la 28 noiembrie 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

29 octombrie 2019 Dosar nr. 1ra-1166/2019

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Anatolie Țurcan

Conform art.art.339 alin.(7), 340 alin.(3) Cod de procedură penală.

Prin sentința Judecătoriei Cimișlia sediul Leova din 05 noiembrie 2018,

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Roman Roman a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.149 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

la 1 an 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curți de Apel Comrat din 20 februarie

2019, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către procuror, avocații

Mihalachi Cristina și Popescu Marcel în interesele succesorilor părții vătămate,

Clementie Ana și Clementie Victor și avocatul Ceceli Constantin în numele

inculpatului, cu menținerea sentinței.

2.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel cu trimitere la prevederile

art.326 Cod de procedură penală, a indicat că, alegațiile invocate de avocații

succesorilor părții vătămate, nu pot fi luate în considerație ca argumente plauzibile

care pot servi ca temeiuri de casare a sentinței primei instanțe și pronunțarea unei

decizii de reîncadrare a acțiunilor inculpatului, iar în lipsa argumentelor întemeiate

ale apelantului, instanța de apel nu poate intervenit în soluția instanței de fond prin

pronunțarea unei decizii de recalificare a acțiunilor inculpatului din alin.(1) art.149

Cod penal la alin.(4) art.151 Cod penal.

Mai mult, prezenta cauză a fost examinată în ordinea prevăzută de art.3641

Cod de procedură penală și Roman Roman a declarat că recunoaște faptele indicate

în rechizitoriu, iar în situația în care apelantul solicită examinarea cauzei în

procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, instanța de judecată

poate examina dosarul în baza acestei proceduri doar dacă din ansamblul de probe

administrate la faza urmăririi penale se poate de conchis incontestabil că fapta

există, aceasta constituie infracțiune și că a fost săvârșită de către inculpat, condiții

care au fost respectate la caz.

La fel, instanța de apel a reținut corectitudinea soluției primei instanței în ce

privește pedeapsa aplicată inculpatului, în latura civilă și respingerii solicitării

procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată din contul inculpatului.