1ra-1380/2019 — art. 179 al. 2 CP

1ra-1380/2019 — art. 179 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1380/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

02 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți Octavian Bodareu și inculpatul,

prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 martie

2019 în cauza penală, în privința lui

Șveț Dinu XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 26.05.2017 până la 06.10.2017;

Instanța de apel de la 08.09.2018 până la 21.02.2018;

Instanța de recurs de la 31.05.2019 până la 19.06.2018;

Instanța de apel de la 08.09.2018 până la 27.03.2019;

Instanța de recurs de la 31.05.2019 până la 02.10.2019.

a c o n s t a t a t :

Șveț Dinu a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179

alin. (2) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 600

unități convenționale, echivalentul a 30 000 lei.

A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind încasarea de la

Dinu Șveț în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 666,00 lei.

martie 2017, aproximativ pe la ora 13.20, intenționat, cu scopul violării ilegale a

domiciliului, fără acordul și împotriva voinței proprietarului a pătruns în ograda

gospodăriei cet. Svetlana Sava, situată în XXXXX, cu care se afla în relații de ostilitate,

căreia i-a cerut să părăsească gospodăria în cauză, pe motivul că casa din ogradă ar fi

fost construită de el personal și îi aparține nepotului său Corneliu Tutunaru. În cadrul

discuției, cet. Svetlana Sava care devenise proprietara gospodăriei, în urma unei

1

tranzacții legale cu Corneliu Tutunaru, i-a cerut lui Dinu Șveț să părăsească

gospodăria, însă el a refuzat, numind-o cu cuvinte necenzurate și amenințând-o cu

aplicarea violenței.

Tot atunci, Dinu Șveț fiind înfuriat, a apucat-o cu ambele mâini de gât pe cet.

Svetlana Sava, însă ultima a reușit să se desprindă din mâinile lui, după care la fața

locului a venit soția lui Dinu Șveț și l-a scos din ogradă.

inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea imputată.

În motivarea apelului a indicat că, instanța de fond eronat a apreciat probele

administrate în respectiva cauză penală și nejustificat a ajuns la concluzia că inculpatul

a pătruns în ograda gospodăriei lui Svetlana Sava fără acordul și împotriva voinței

proprietarului, or, ultima nu este proprietarul imobilului respectiv.

De asemenea, apărătorul a menționat că, nu a fost demonstrată aplicarea

violenței de către inculpat asupra părții vătămate, astfel sentința pronunțată este

bazată doar pe presupuneri.

apelul declarat de către avocatul Cătălina Galușca în numele inculpatului Dinu Șveț a

fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

casarea integrală a hotărârilor anterioare, cu dispunerea achitării sale, deoarece

acțiunile acestuia nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2)

Cod penal.

2018, a fost admis recursul ordinar declarat de către inculpatul Dinu Șveț, casată total

decizia și s-a dispus rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

6.1. În motivarea soluției de admitere a recursului declarat, instanța de recurs

ordinar a conchis că, instanța de apel contrar prevederilor obligatorii ale art. 414 alin.

(5) Cod de procedură penală, nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Instanța de recurs ordinar a menționat că, în conformitate cu actul de învinuire

(f.d.52), inculpatul Dinu Șveț se învinuiește de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

179 alin. (2) Cod penal (violarea de domiciliu), după indicii calificativi -pătrunderea și

rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane, fără consimțământul acesteia și refuzul

de a-l părăsi la cererea ei, acțiuni săvârșite cu aplicarea violenței și cu amenințarea

aplicării ei. Conform sentinței, inculpatul a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal (violarea de domiciliu), fiindu-i

2

aplicată pedeapsă sub formă de amendă, totodată în sentință nu se regăsește

motivarea și încadrarea juridică, după indicii calificativi (aplicarea violenței și, sau

amenințarea cu aplicarea violenței) a acțiunilor inculpatului, fiind transcrisă fapta,

cum se indică în învinuire (pag. 2 din sentință), fără argumentarea prezenții fiecărui

semn calificativ după cum prevede legea.

Apelul avocatului a fost respins, fiind menținută sentința, rămânând fără

răspuns toate argumentele din apel, or, la pct. 9-10 din decizie se regăsește doar

transcrierea declarațiilor părții vătămate Svetlana Sava, martorului Veronica Șchiopu

și probelor scrise, fără a fi date apreciere fiecărei probe în parte din punct de vedere al

pertinenții, concludenții, utilității și veridicității ei, iar tuturor probelor în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, după cum prevede art. 101 Cod procedură

penală, fiind indicat că, prima instanța a adoptat o sentința legală și temeinică de

condamnare în privința lui Dinu Șveț în baza art. 179 alin. (2) Cod penal.

La fel, instanța de recurs ordinar a constatat că, instanța de apel nu a analizat și

nu a combătut argumentele de bază din apel, precum că „Svetlana Sava nu este

proprietara imobilului menționat”, după cum se indică în actul de învinuire a

inculpatului, trecând prin revistă doar probele administrate pe caz, punând la baza

condamnării inculpatului probele scrise printre care: adeverințele eliberate de

Primăria com. Pociumbeni, r-nul Râșcani din 17.05.2017 (f.d. 24, 26, 27); copia

certificatului de deces a cet. Olga Tutunaru, fără a le analiza și a le da apreciere, or,

din adeverințele menționate de la f.d. 24, 27 nu rezultă, că partea vătămată Svetlana

Sava este proprietara imobilului menționat, ci că casa de locuit cu lot aferent aparținea

surorii inculpatului - Olga Tutunaru, decedată la 25.03.2015, care a locuit până la deces

cu fiul său Corneliu Tutunaru, iar la f.d. 28 se reține adeverința care confirmă că

moștenitori ai cet. Olga Tutunaru sunt fiul Corneliu Tutunaru, frate Dinu Șveț și sora

Lilia Șveț.

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că, au fost lăsate fără de

răspuns argumentele inculpatului, referitor la statutul de proprietar al imobilului al

vătămate Svetlana Sava.

De asemenea, instanța de recurs ordinar a menționat că, studiind textul

procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d. 81-82), cât și declarațiile părții vătămate

Svetlana Sava date în cadrul ședinței de judecată (f.d. 83-84), se constată lipsa

mențiunii privind rostirea jurământului și despre prevenirea de răspunderea penală

prevăzută de art. 312-313 Cod penal.

admis apelul declarat de către avocatul Cătălina Galușca în numele inculpatului Dinu

3

Șveț, casată parțial sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, după cum urmează:

Încetează procesul penal în privința lui Dinu Șveț în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal din motivul intervenirii termenului de

prescripție în temeiul art. 60 alin. (1) lit. a), art. 275 pct. 4) și art. 332 alin. (1) Cod de

procedură penală, în rest dispozițiile sentinței de fond se mențin.

7.1. În motivarea deciziei instanța de apel a conchis că, instanța de fond nu a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și nu a

dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, ca rezultat greșit ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului

Totodată, instanța de apel analizând sistemul de acte și documente administrate

la respectiva cauză penală, le-a apreciat ca fiind veridice, utile, consecvente, care

coroborează între ele, dar și cu declarațiile martorului audiat în primă instanță,

declarațiile căruia au fost verificate suplimentar și în instanța de apel, mai mult

documentele analizate supra au fost dobândite/întocmite cu respectarea Codului de

procedură penală și indică cu certitudine, că prin acțiunile sale intenționate, Dinu Șveț

a comis infracțiunea de violare de domiciliu cu indicele de calificare - pătrunderea și

rămânerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțământul

acesteia, ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, infracțiune prevăzută la art. 179 alin.

(1) Cod penal.

Subsecvent, instanța de apel a subliniat că, potrivit ordonanței de punere sub

învinuire și rechizitoriului, inculpatul Dinu Șveț se învinuiește de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal (violarea de domiciliu), după

indicii calificativi -pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane, fără

consimțământul acesteia și refuzul de a-l părăsi la cererea ei, acțiuni săvârșite cu

aplicarea violenței și cu amenințarea aplicării ei.

Conform sentinței contestate, Dinu Șveț a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, potrivit învinuirii aduse, deși în

conținutul sentinței nu se regăsește motivarea și încadrarea juridică, după indicii

calificativi - aplicarea violenței și, sau amenințarea cu aplicarea violenței în acțiunile

inculpatului.

Pentru a fi aplicată răspunderea penală în baza alin. (2) art. 179 Cod penal este

necesar ca violența sau amenințarea cu violența să urmărească scopul violării de

domiciliu și să se aplice înainte de a se consuma violarea de domiciliu.

Astfel, potrivit declarațiilor date de către partea vătămată Svetlana Sava sub

jurământ, în vederea respectării prevederilor legale ce reglementează judecata în

4

prima instanță se constatată, că inculpatul a intrat în curtea domiciliului său, unde a

inițiat un conflict, ambii s-au certat, după ce el a apucat-o de gât, însă ea l-a împins

puternic de la sine și de mai multe ori i-a cerut să părăsească gospodăria, inculpatul

nu reacționa, și doar după ce a venit concubina acestuia Veronica Șchiopu, ultima l-a

luat forțat din gospodăria ei, el însă nu dorea să o părăsească, spunând că se află la

dânsul acasă. Imediat după conflict, la 30 martie 2017, Svetlana Sava a depus plângere

la Inspectoratul Poliției raionului Rîșcani, prin care a solicitat să fie luate măsuri legale

cu în privința inculpatului, care este vecinul ei și care la data de 24 martie 2017, în jurul

orei 13.20, a intrat în gospodăria sa, unde a apucat-o de gât, cauzându-i dureri fizice,

totodată numind-o cu cuvinte necenzurate și amenințând-o cu răfuială fizică, precum

și la cuvintele sale legale și repetate de a părăsi gospodăria, acesta a refuzat (f.d.13).

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a constatat că, inculpatul fără

consimțământul lui Svetlana Sava a pătruns în domiciliul acesteia (pe teren) pentru a

se clarifica referitor la saraiul în care ultima locuiește, dar nu deține documente, iar

dânsul pretinde că a moștenit imobilul după decesul surorii sale împreună cu alți

moștenitori.

Așadar, instanța de apel a subliniat că, nu s-a constatat din probele administrate

agravanta „cu aplicarea violenței sau cu amenințarea aplicării ei”, deoarece nu s-a

confirmat existența vătămărilor corporale la partea vătămată, în acest aspect lipsește

careva act de constatare a vătămărilor corporale, totodată, nu s-a confirmat și

amenințarea cu aplicarea violenței prin careva probe.

Inculpatul Dinu Șveț, de la bun început a declarat, că nu a aplicat violenta și nu

a amenințat partea vătămată cu aplicarea violenței, dar invers, ultima l-a lovit peste

față. Circumstanțele date au fost confirmate și prin declarațiile martorului Veronica

Șchiopu, care a confirmat, că inculpatul când numai a apucat-o pe Svetlana Sava de

gât, ultima i-a aplicat o lovitură cu palma peste față, l-a împins, apoi cu un hârleț l-a

lovit la picior.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a constatat că, la caz, nu poate fi aplicată

răspunderea penală în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, deoarece nu s-a constatat

aplicarea violenței sau amenințarea cu violență din partea inculpatului Dinu Șveț

înainte de acțiunile de violare de domiciliu.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate alegațiile apărării precum că,

Svetlana Sava nu este proprietara imobilului, însă el este, astfel în acțiunile sale nu se

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu și el urmează

a fi achitat de sub învinuirea formulate, or, nerecunoașterea vinovăției de către

inculpat în săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu nu echivalează cu achitarea

lui, după cum se solicită în apelul declarat, deoarece probele prezentate în sprijinul

5

învinuirii dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de

violare de domiciliu, aceasta fiind o metodă de a denatura stabilirea adevărului și de

a se eschiva de răspundere penală.

Subsecvent, instanța de apel a indicat că din declarațiile date de către partea

vătămată s-a constatat că, aceasta locuiește în imobilul respectiv din anul 2015 și până

la moment, dar care aparține lui Corneliu Tutunaru, fiul lui Olga Tutunaru, care a

decedat și care era sora lui Dinu Șveț. Corneliu Tutunaru este plecat peste hotare.

Dânsa i-a achitat în total acestuia pentru casă suma de 12 000 lei, fapt care se confirmă

prin recipise. Mai are de achitat încă suma de 2 000 lei, când ultimul va reveni în țară.

Totodată a mai specificat că, casa în care ea locuiește este despărțită de gospodăria lui

Dinu Șveț printr-un gard. Faptul că, Svetlana Sava domiciliază în imobilul menționat

o perioadă îndelungată nu se contestă nici de inculpatul Dinu Șveț, iar circumstanța

dată, în cumul cu restul probelor administrate pe cauză, permit instanței de apel

constatarea existenței în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale

infracțiunii de violare de domiciliu - art. 179 alin. (1) Cod penal.

În conformitate cu art. 6 Cod de procedură penală, prin domiciliu se înțelege

locuința sau construcția destinată pentru locuirea permanentă sau temporară a unei

sau a mai multor persoane (casă, apartament, vilă, cameră la hotel, cabină pe o navă

maritimă sau fluvială), precum și încăperile anexate nemijlocit la acestea, constituind

o parte indivizibilă (verandă, terasă, mansardă, balcon, beci, un alt loc de uz comun);

de asemenea, se înțelege și orice teren privat, automobil, navă maritimă și fluvială

privată, birou.

Totodată, instanța de apel a subliniat că, în conformitate cu art. 8 al Convenției

europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice

persoană are dreptul la respectarea, printre altele, a domiciliului său. De asemenea,

potrivit art. 29 din Constituția Republicii Moldova, domiciliul și reședința sunt

inviolabile, nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul sau în reședința unei

persoane fără consimțământul acesteia.

În acest sens, instanța de apel a conchis că, noțiunea de domiciliu implică nu

ideea de imobil, luat în considerație în materialitatea sa, ci ideea de loc în care o

persoană își desfășoară viața personală. Totodată, nu acțiunea asupra bunurilor sau

chiar asupra persoanei victimei lezează obiectul juridic ocrotit de legea penală, ci

însăși prezenta nedorită a făptuitorului în locul ce constituie domiciliul victimei.

Domiciliul reprezintă nu obiectul material al infracțiunii de violare de domiciliu, dar

obiectul imaterial al acesteia.

De asemenea, instanța de apel a stabilit prezența în acțiunile inculpatului a

elementelor infracțiunii imputate, or, inculpatul Dinu Șveț la data 24 martie 2017,

6

aproximativ pe la ora 13.20, intenționat, cu scopul violării ilegale a domiciliului lui

Svetlana Sava, fără acordul și împotriva voinței ei, a pătruns în ograda gospodăriei

situată în XXXXX, căreia i-a cerut să părăsească gospodăria în cauză pe motiv că casa

din ogradă ar fi fost construită de el personal și îi aparține nepotului său Corneliu

Tutunaru. În cadrul discuției, cet. Svetlana Sava i-a cerut lui Dinu Șveț să părăsească

gospodăria, însă el a refuzat, după care la fața locului a venit Veronica Șchiopu și l-a

scos pe Dinu Șveț din ogradă.

În urma celor menționate mai sus, instanța de apel a respins ca neîntemeiată

solicitarea apărării de casare a sentinței cu pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie

achitat, dat fiind faptul că în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele

infracțiunii prevăzute la art. 179 alin. (1) Cod penal și temeiuri de achitare instanța de

apel nu a constatat în situația când probele cercetate și apreciate în coroborare

dovedesc deplin vina lui Dinu Șveț în cele imputate.

Instanța de apel, la pronunțarea soluției a ținut cont de prevederile art. 53 lit. g)

Cod penal, potrivit căreia persoana care a săvârșit o faptă ce conține semnele

componenței de infracțiune poate fi liberată de răspundere penală de către procuror

în cadrul urmăririi penale și de către instanța de judecată la judecarea cauzei în

cazurile: g) prescripției de tragere la răspundere penală. Conform art. 60 alin. (1) lit. a)

Cod penal persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii

infracțiunii au expirat următoarele termene: a) 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni

ușoare.

Astfel, instanța de apel a menționat că, potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal

infracțiunea prevăzută de art. 179 alin. (1) Cod penal, comisă la 24.03.2017, reținută în

sarcina lui Dinu Șveț și constatată în acțiunile inculpatului, se clasifică ca fiind

infracțiune ușoară, adică faptele pentru care legea penală prevede în calitate de

pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de până la 2 ani inclusiv.

În această ordine de idei, instanța de apel a stabilit că, de la comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, au trecut mai mult de 2 ani, astfel,

în temeiul art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, este necesar de a dispune încetarea

procesului penal în privința lui Dinu Șveț în baza art. 179 alin. (1) Cod penal din

motivul intervenirii termenului de prescripție.

în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei,

cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță într-un alt complet de

judecată.

În susținerea celor solicitate, procurorul indică că, instanța de apel a pronunțat o

decizie contradictorie, or, pe de o parte acceptă declarațiile părții vătămate care susține

7

că a fost apucată de gât ceia ce denotă aplicarea violenței, iar pe de altă parte susține

că nu există probe ce ar confirma prezența violenței în acțiunile inculpatului.

Mai mult, recurentul susține că, instanța de apel eronat a încetat procesul penal,

datorită faptului că a recalificat acțiunile inculpatului, or, termenul de prescripție

prevăzut la art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal nu a expirat de la data comiterii faptei

prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal.

8.1. Nefiind de acord cu decizia inculpatul declară recurs ordinar prin care

solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri prin care sa

fie achitat de sub învinuirea înaintată.

În motivarea recursului, inculpatul susține că instanța de apel eronat a constatat

în acțiunile acestuia elementele infracțiunii prevăzută de art. 179 alin. (1) Cod penal,

or, precum s-a demonstrat acesta nu a pătruns ilegal în gospodăria părții vătămate,

deoarece gospodăriile acestora nu au fost delimitate la acel moment printr-un gard,

având o ogradă comună.

Totodată, acesta menționează că în acțiunile sale lipsește intenția infracțiunii

imputate, deoarece nu a avut intenția directă de a o săvârși, nu a conștientizat

caracterul ilegal al pătrunderii și rămânerii fără consimțământul stăpânului în

domiciliul acestuia.

către procuror și inculpat, respectiv în raport cu materialele cauzei și motivele

invocate, Colegiul penal concluzionează că, acestea urmează a fi declarate ca fiind

inadmisibile din următoarele considerente.

Instanța de recurs remarcă că, examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar.

Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că, acestea nu coroborează cu materialele cauzei și sunt invocate neîntemeiat

de titular, reieșind din raționamentele ce urmează.

La 06 octombrie 2018, Judecătoria Drochia cu sediul Rîșcani îl recunoaște

vinovat pe inculpatul Dinu Șveț de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.

(2) Cod penal, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 februarie

2017, sentința este menținută fără modificări, iar la 19 iunie 2018 Colegiul penal lărgit

8

al Curții Supreme de Justiție casează hotărârile anterioare din motiv că în hotărârea

de condamnare nu sunt indicate toate temeiurile prezenței fiecărui semn calificativ a

infracțiunii imputate inculpatului și nu au fost date răspunsuri clare și coerente

alegațiilor părților la proces.

Astfel, Colegiul penal al Curții de Apel Bălți la 27 martie 2019, ținând cont de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, pronunță o hotărâre legală și

întemeiată în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală,

prin care a recalificat acțiunile inculpatului de la alin. (2) la alin. (1) al art. 179 Cod

penal și încetând procesul penal în privința inculpatului Dinu Șveț din motivul

intervenirii termenului de prescripție.

În această ordine de idei, Colegiul penal remarcă că, instanța de apel a pronunțat

o deciziei argumentată și corectă explicând pe larg elementele infracțiunii imputate,

cu care instanța de recurs ordinar este de acord și însutește pe deplin alegațiile

instanței de apel.

Colegiul penal reamintește că, potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea

situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța

de apel și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească

de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c.

Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din Convenția europeană cu privire la drepturile omului, impune în

special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor,

argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază

relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO Perez c. Franței, Van de Hurk c.

Țărilor de Jos).

Totodată, Colegiul penal subliniază că procurorul îți întemeiază recursul declarat

în mare parte pe dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel, și anume

cu probele care demonstrează aplicarea violenței, în acest sens reamintim că instanța

de recurs ordinar la etapa judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de

probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de

fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul

exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

9

Cu referire la recursul declarat de către inculpat, instanța de recurs ordinar

susține că deși recurentul în recursul declarat nu invocă niciun temei prevăzut de art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, din textul recursul reiese că ultimul consideră

că acțiunile acestuia nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1)

Cod de procedură penală, temei indicat la pct. 8 al alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală.

Colegiul penal a conchis că nu pot fi acceptate alegațiile inculpatului, or, aceste

motive au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au

formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor

recurentului în hotărârea pronunțată pe care Colegiul penal le însușește.

Așadar, la acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

În acest aspect, Colegiul verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma

opiniei recurentului constată că, instanța de apel în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la

dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în

procesul urmăririi penale, cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât

și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Dinu Șveț în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal să fie justă și întemeiată.

După cum rezultă din teoria dreptului penal, latura obiectivă a violării de

domiciliu include fapta prejudiciabilă care ia forma acțiunii sau inacțiunii -

pătrunderea fără consimțământul victimei, rămânerea ilegală, refuzul de a-l părăsi, la

cererea victimei.

În speță cert s-a constatat că, inculpatul Dinu Șveț intenționat, cu scopul violării

ilegale a domiciliului lui Svetlana Sava, fără acordul și împotriva voinței ei, a pătruns

în ograda gospodăriei situată în XXXXX, căreia i-a cerut să părăsească gospodăria în

cauză pe motiv că casa din ogradă ar fi fost construită de el personal și îi aparține

nepotului său Corneliu Tutunaru, cet. Svetlana Sava i-a cerut lui Dinu Șveț să

părăsească gospodăria, însă el a refuzat, după care la fața locului a venit Veronica

Șchiopu și l-a scos pe Dinu Șveț din ogradă.

În sensul dat, Colegiul penal reține că, prin acțiunile sale inculpatul a realizat

latura obiectivă a infracțiunii de care a fost recunoscut vinovat, adică pătrunderea sau

rămânerea ilegală în domiciliul, fără consimțământul victimei.

10

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 179 Cod penal, se caracterizează

prin intenție directă, motivul infracțiunii poate fi diferit.

Referitor la nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul Dinu Șveț, Colegiul

penal o va aprecia ca fiind o tactică de apărare a inculpatului, având intenția de a se

eschiva de la răspunderea penală, dat fiind faptul că, în cursul judecării cauzei au fost

administrate probe care confirmă cu certitudine vina acestuia în comiterea infracțiunii

imputate.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia

instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiul

invocat de recurent și anume art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, nu

persistă în cauză, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală Colegiul penal,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți Octavian Bodareu și inculpatul, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 martie 2019, în cauza penală în

privința lui Șveț Dinu XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 noiembrie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

11