1ra-1818/19 — art. 186 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 6 CPP
1ra-1818/19 — art. 186 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1818/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
02 octombrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2019, în cauza
penală în privința lui:
Fetcu Ruslan Xxxxx, născut la
xx.xx.xxxx, originar și locuitor Xxxxx,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 09.01.2019 - 06.03.2019;
Instanța de apel: 15.03.2019 - 15.05.2019;
Instanța de recurs: 06.08.2019 - 02.10.2019.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 06 martie 2019,
Fetcu Ruslan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin.
(2) lit. c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare
pe termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
A fost admisă integral acțiunea civilă a părții vătămate Blăniță Dumitru
și s-a dispus încasarea de la Fetcu Ruslan în beneficiul acesteia prejudiciului
material cauzat prin infracțiune în mărime de 43 895 lei.
S-a dispus încasarea de la Fetcu Ruslan în beneficiul statului
cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizei judiciare dactiloscopice, în
mărime de 4 200 lei.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că Fetcu Ruslan, la
data de 19.11.2018 în intervalul orelor 08:00 și până la 14:00, având scopul
însușirii ilegale a bunurilor altor persoane prin sustragere, în vederea realizării
scopului infracțional, prin forțarea lacătului de la ușa de intrare, a pătruns în
apartamentul nr. xxx din str. Xxxxx, mun. Xxxxx, de unde a sustras pe ascuns
mijloace bănești, și anume, 2 000 euro ce conform ratei oficiale de schimb a Băncii
Naționale a Moldovei pentru data de 19.11.2018 constituie suma de 38 772,4 lei,
150 lei Românești ce conform ratei oficiale de schimb a Băncii Naționale a
Moldovei pentru data de 19.11.2018 constituie suma de 623, 35 lei, o brățară din
aur pentru doamne cu inscripția „Daniela” la preț de 2 500 lei, un cercel din aur la
1
preț de 1 000 lei, un lanț din
aur (deteriorat) la preț de 1 000 lei, un ceas de mână bărbătesc cu brățară de
culoare neagră și cu inscripția „Glashlitte” la preț de 800 lei, după care cu bunurile
sustrase a părăsit locul săvârșirii infracțiunii, astfel, cauzând părții vătămate
Dumitru Blăniță daune în proporții considerabile în sumă totală de 44 695, 75 lei.
Prin acțiunile sale intenționate, Fetcu Ruslan a comis infracțiunea prevăzută
de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, individualizată prin furt, adică sustragerea
pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în încăpere, în alt
loc de depozitare sau în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Nefiind de acord cu sentința instanței de fond, avocatul Răileanu
Petru în numele inculpatului a declarat apel, prin care a solicitat casarea
acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care Fetcu Ruslan să fie achitat, din lipsa faptei
infracțiunii.
În motivarea apelului, avocatul a indicat că sentința este una
neîntemeiată, deoarece acuzatorul de stat nu a prezentat careva probe
directe, precum că inculpatul a comis infracțiunea în cauză, mai mult ca
atât, probele prezentate de partea acuzării au fost administrate cu încălcări
grave ale drepturilor și libertăților fundamentale ale omului prevăzute de
legislația Republicii Moldova și tratatele internaționale la care Republica
Moldova face parte. Probele examinate în cadrul cercetării judecătorești,
sunt unele indirecte care nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2019,
apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.
4.1. În motivarea soluției sale, Colegiul a indicat că la pronunțarea sentinței,
instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt
și de drept, și just a ajuns la concluzia că Fetcu Ruslan a săvârșit
infracțiunea prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal.
Cu referire la motivele invocate de apărare precum că prima instanță a adoptat
soluția incorectă de condamnarea lui Fetcu Ruslan, acesta urmând a fi achitat de
sub învinuirea înaintată, Colegiul a constatat că prima instanță nu a comis careva
erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii
vinovăției inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale, stabilirea și
individualizarea pedepsei.
Instanța a considerat că aceste afirmații ale avocatului reprezintă opinia
subiectivă a acestuia, or prima instanță în sentință corect și justificat și-a motivat
soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului, luând în considerație
probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în
ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100
al. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de
procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludentei,
2
veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt
și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în
comiterea faptei și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii
incriminate.
Argumentele expuse de instanța de fond și motivele din sentință pentru a evita
repetări inutile, instanța de apel le-a însușit, fapt ce vine în corespundere cu
jurisprudența CEDO.
Examinând probatoriul administrat, instanța de apel a considerat dovedită în
afara dubiilor rezonabile vina inculpatului și pe deplin prin următoarea sistemă de
probe pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele, inclusiv
declarațiile părții vătămate Blăniță Dumitru, martorului Blăniță Liliana și
materialele cauzei care cercetate în ședința de judecată, demonstrează
incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt.
Instanța de apel a considerat declarative afirmațiile inculpatului precum
că nu a sustras bunurile părții vătămate, or prin procesul-verbal de
percheziție din 21.11.2018, se confirmă că la domiciliul învinuitului Fetcu
Ruslan, pe adresa - Xxxxx, a fost depistat și ridicat un ceas bărbătesc, iar
prin procesul-verbal de examinare a obiectului din 27.11.2018, s-a stabilit
că ceasul, depistat și ridicat la domiciliul inculpatului, este de model
„Glashlitte”, care și a fost recunoscut de către partea vătămată Blăniță
Dumitru, fapt confirmat prin procesul-verbal de recunoaștere a obiectului
din 26.11.2018.
Faptul menționat de inculpat precum că ceasul i-a fost plasat
intenționat, a fost considerată o afirmație declarativă, atât timp cât în acest
sens, nu au fost prezentate careva probe concludente și pertinente.
Instanța de apel a respins afirmațiile avocatului precum că acuzatorul
de stat nu a prezentat probe directe ce ar confirma că inculpatul a comis
infracțiunea, or deși din materialele cauzei penale, se constată că Fetcu
Ruslan s-a folosit de dreptul său de a face declarații pe marginea învinuirii
înaintate, acesta, la finisarea urmăririi penale precum și în cadrul cercetării
judecătorești, nu a solicitat audierea a careva persoane, ce ar confirma
versiunea sa precum că s-a aflat în ospeție la momentul furtului, astfel,
afirmațiile inculpatului, instanța le-a apreciat că fiind declarative, neavând
un suport juridic.
S-a respins și alegația apărătorului precum că probele prezentate de
partea acuzării au fost administrate cu încălcări grave ale drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului, instanța nestabilind careva
circumstanțe sau încălcări procesuale comise de organul de urmărire penală
la administrarea probelor și efectuarea acțiunilor de urmărire penală, iar
apărătorul în apel, nu a specificat prin argumente plauzibile, concret, prin ce
3
se manifestă pretinsele încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale
ale inculpatului.
La individualizarea, stabilirea categoriei pedepsei inculpatului, instanța
de judecată a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78, Cod
penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria
infracțiunii mai puțin grave prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul
că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție, de personalitatea inculpatului care
anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din
30.12.2009, totodată acesta nu este încadrat în câmpul muncii, nu se află la
medicul narcolog sau psihiatru, nu are persoane la întreținere.
Circumstanțe ce atenuează răspunderea penală, conform art. 76 Cod
penal, în privința lui Fetcu Ruslan instanța de judecată nu a reținut, iar
potrivit art. 77 Cod penal, în calitate de circumstanță agravantă în privința
acestuia instanța a stabilit - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care
anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară.
În acest sens, instanța de apel a reținut că prin sentința Judecătoriei
Rîșcani, mun. Chișinău din 30.12.2009, Fetcu Ruslan a fost condamnat în
baza art. 186 alin. (5) Cod penal, cu aplicarea art. 82, 85 Cod penal, fiindu-i
stabilită pedeapsa definitivă de 10 ani închisoare cu ispășirea acesteia în
penitenciar de tip închis.
Prin urmare, Colegiul a considerat justificată concluzia instanței de
fond, care a reținut că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 186
alin. (2) lit. c), d) Cod penal fiind în stare de recidivă, or la momentul
săvârșirii acesteia, antecedentele penale nu erau stinse, în situația în care
acesta anterior a fost condamnat pentru o infracțiune gravă.
Așadar, Colegiul efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei
și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în
viața socială, precum și cel de până și după săvârșirea infracțiunii, a
considerat că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă cu aplicarea unei
pedepse sub formă de închisoare pe termen de 3 ani, așa după cum a dispus
instanța de fond.
De asemenea, instanța de apel a considerat corectă soluția instanței de apel și
în partea încasării din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare.
Împotriva deciziei instanței de apel, recurs ordinar, în numele inculpatului,
declară avocatul Răileanu Petru, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)
Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri
privind dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel în alt complet de
judecată.
În motivarea recursului, avocatul indică că de către acuzare nu au fost
prezentate careva probe directe, precum că Fetcu Ruslan a comis infracțiunile în
cauză, iar unele probe prezentate de către partea acuzării au fost administrate cu
4
încălcări grave ale drepturilor și libertăților fundamentale ale omului prevăzute în
legislația Republicii Moldova și tratate internaționale la care Republica Moldova
este parte. Probele examinate în cadrul cercetării judecătorești sunt unele indirecte
care nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare.
5.1. Pe marginea recursului declarat procurorul depune referință prin care
solicită respingerea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale,
cu menținerea deciziei fără modificări.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca
fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de
apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se
constată că este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent.
Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că
recursul depus are ca temei pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală
care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de
apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției
contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis
o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.
Colegiul menționează că acest punct conține 5 temeiuri care pot fi invocate în
recurs, însă avocatul recurent nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la
baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă acestea.
Astfel, instanța de recurs constată că argumentele recurentului, formulat în
temeiul statuat la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu-și găsesc
confirmare, or instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel și decizia cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, dispozitivul
deciziei fiind concordant motivării soluției și clar expus, fiind în corespundere
deplină cu prevederile art. 417 alin. (1) Cod de procedură penală.
În corespundere cu art. 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419
Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, este obligată să
verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de
prima instanță, conform materialelor din dosar, iar rejudecarea cauzei de către
instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea
cauzelor în prima instanță. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile
5
de fapt și de drept care au dus la admiterea sau respingerea apelului, precum și
motivele adoptării soluției respective.
Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, a
verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de
prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungând la concluzia corectă că
sentința urmează a fi menținută, soluție expusă desfășurat și argumentat în pct. 4.1.
din prezenta decizie.
Asupra celor constatate se impune și mențiunea că, chestiunea de apreciere a
probelor dată de instanța de apel, invocată de recurent în cererea de recurs, ține de
starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanței de fond
și apel. Prin urmare, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427
alin. (1) Cod de procedură penală prevede că, la etapa de judecare a recursului
ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și
de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază
sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.
Motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor
dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor
amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de
vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a
hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o
situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării recercetării judecătorești, a
expus situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și a concluzionat
corect ca aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art. 186 alin. (2) lit. c),
d) Cod penal, potrivit căreia Fetcu Ruslan a fost recunoscut vinovat și condamnat.
Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la examinarea
cauzei, a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de
procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat
minuțios, dându-le o reapreciere proprie, justă, prin prisma pertinenței,
concludenții, utilității și veridicității lor, care în ansamblu au confirmat vinovăția
inculpatului.
Colegiul reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură
penală, instanța de apel judecând apelul a verificat legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate pe baza probelor administrate la caz, ajungând la concluzia că
sentința urmează a fi menținută. Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde
tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată,
instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de inculpat,
specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată, la caz, de respingere a
apelului declarat.
Prin urmare se conchide că, de fapt în cauză nu s-a comis eroarea de drept
prevăzute în pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la care se face
referință de către recurent, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate,
6
din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Răileanu Petru în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 15 mai 2019, în cauza penală în privința lui Fetcu Ruslan, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 23 octombrie 2019.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
7