1ra-1641/2019 — art. 27, 171 CP

Dosarul nr. 1ra-1641/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Cazmalî Vladimir în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Comrat din 27 decembrie 2018 și deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Comrat din 01 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui:

Tomailî Igor xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.04.2017 – 27.12.2018;

Instanța de apel: 28.01.2019 - 01.04.2019;

Instanța de recurs: 10.07.2019 – 18.09.2019.

C O N S T A T Ă :

Tomailî Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 171 alin. (1) Cod

penal la 3 (trei) închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 85 alin. (1), (3) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

numită s-a adăugat pedeapsa neexecutată sub formă ce 3 (trei) ani și 6 (luni) închisoare,

numită prin sentința Judecătoriei Comrat din 03.06.2016, fiind stabilită pedeapsă

definitivă de 4 (patru) ani închisoare, cu executarea penitenciar de tip semiînchis.

S-a respins ca neîntemeiată, cererea avocatului Cazmalî Vladimir în numele

inculpatului, privind recunoașterea ca fiind ilegale:

- ordonanța procurorului Procuraturii UTA Găgăuzia, sediul Comrat, Bolgar N.

din 07.04.2017;

- acțiunile procurorului Procuraturii UTA Găgăuzia, sediul Comrat, Bolgar N. și

anume, neexpedierea spre executare de către procurorul ierarhic superior a cauzei,

penale nr. 2017190151 în privința lui Tomailî Igor la parvenirea plângerii împotriva

ordonanței procurorului Procuraturii UTA Găgăuzia, sediul Comrat, Bolgar N. din

07.04.2017, cu trimiterea în instanța de judecată pentru examinarea în fond înainte de

1

scurgerea termenilor pentru contestare a ordonanței procurorului ierarhic inferior și

înainte de examinare a acesteia;

- neexaminarea de către Procurorul General al UTA Găgăuzia a contestației din

10.04.2017 depusă la ordonanța procurorului Procuraturii UTA Găgăuzia, sediul

Comrat, Bolgar N. din 07.04.2017 pe cauza penală nr. 2017190151 în privința lui

Tomailî Igor pe elementele infracțiunii prevăzute de art. 27, 171 alin. (1) Cod penal.

în jurul orei 23.30, Tomailî Igor fiind în stare de ebrietate, aflându-se în casa de locuit

amplasată pe adresa mun. xxxx, cu scopul de a întreține raportul sexual cu partea

vătămată, xxxx, s-a culcat în pat cu ultima, contrar voinței acesteia și, aplicând

constrângere fizică și psihică a încercat să întrețină cu ea raportul sexual, însă partea

vătămată a putut să scape și să fugă, astfel nu i-a permis lui Tomailî Igor ca intenția sa

să producă efectul.

Vladimir în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, din motiv că în acțiunile inculpatului

lipsesc elementele infracțiunii incriminate.

În motivarea cererii de apel a invocat că, partea motivantă a sentinței instanței de

judecată nu conține o analiză de materie penală a acțiunilor inculpatului în partea în care

instanța a găsit în ele indicii de latura obiectivă a violului sau a tentativei de viol. În

locul unei analize a faptelor constatate în coroborare cu dispoziția art. 171 și art. 27 Cod

penal, sentința instanței de judecată în acea parte reprezintă o simplă redare a

declarațiilor părții vătămate împreună cu presupunerile acestea privind intenția

inculpatului de a întreține cu ultima un act sexual forțat, ceea ce nu este admisibil în

actul de judecată.

2019, s-a respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea fără modificări a sentinței.

4.1. Colegiul apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, s-a ajuns la concluzia, că prima instanță a dat o apreciere

corectă probelor administrate și prezentate de către părți și întemeiat a ajuns la

concluzia cu privire la vinovăția inculpatului de comitere a infracțiunii ce i se

incriminează, prevăzute de art. art. 27, 171 alin. (1) Cod penal.

În opinia Colegiului, vinovăția inculpatului se confirmă nu doar prin declarațiile

părții vătămate, dar și prin declarațiile martorilor, care sunt consecutive și care

coroborează cu alte probe și corespund circumstanțelor cauzei.

Argumentul părții apărării precum că în acțiunile inculpatului lipsește intenția de

a comite raportul sexual contrar voinței părții vătămate, în opinia Colegiului este unul

neîntemeiat, dat fiind faptul că apariția inculpatului în cameră total dezbrăcat, precum și

o asemenea circumstanță că el s-a culcat deasupra părții vătămate, însă acțiunile lui nu

2

au produs efectul, deoarece partea vătămată a fugit, certifică intenția inculpatului de a

comite infracțiunea incriminată de către partea acuzării.

Colegiul a menționat că nu există careva temei legal de a pune la îndoială probele

prezentate de către acuzare, dat fiind faptul că ele întocmai coroborează cu materialele

dosarului din cauza admisibilității acestora, iar conținutul fiecărei din aceste probe

confirmă că în privința părții vătămate a fost săvârșită anume acea infracțiune care i-a

fost incriminată inculpatului Tomailî Igor.

Reieșind din circumstanțele cauzei, pedeapsa stabilită inculpatului în baza art. 27,

171 alin. (1) Cod penal, care corespunde criteriilor generale de individualizare a

pedepsei, fiind proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor

comise, va da posibilitatea corectării și reeducării vinovatului, luând în considerație

principiul umanismului legii penale prevăzut la art. 4 Cod penal.

Cazmalî Vladimir în numele inculpatului, indicând ca temei pentru recurs prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prin care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, invocând faptul că în

acțiunile lui Tomailî Igor nu sunt elementele tentativei de viol asupra lui xxxx.

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul invocă ca temei de recurs pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, conform căruia hotărârea instanței de apel

conține o eroare de drept în cazul în care nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Așa dar, se reține că, eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de

legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le

confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu

3

reprezintă o apreciere greșită a probelor, dar trebuie să rezulte din situația dosarului,

privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o

parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care

materialul probator o susține.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii imputate, Colegiul o

consideră neîntemeiată.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor

infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă

acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă,

sau legătura cauzală dintre acestea).

Astfel, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel,

asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor

alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită de

către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

administrat și expus în pct.4.1. al prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor este

corectă și corespunde situației de fapt reținute, corect instanța ajungând la concluzia

privind casarea parțială a sentinței, cu aplicarea unei pedepse echitabile.

De asemenea, Colegiul penal reține că argumentul precum că, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o interpretare subiectivă a

recurentului, or, instanța ierarhic inferioară corect a conchis că în acțiunile lui Tomailî

Igor sunt prezente toate elementele constitutive a infracțiunii prevăzute de art. 27, 171

alin. (1) Cod penal, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita

repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată, iar temeiurile

4

invocate nu persistă în cauză. Argumentele invocate de recurent nu au suport probatoriu

și contravin probelor administrate și prin urmare, prezența circumstanțelor nominalizate

permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat,

pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cazmalî Vladimir

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat

din 01 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Tomailî Igor, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 16 octombrie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

5