1ra-1373/19 — art. 145 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Cimișlia (sediul Leova) din 18 mai 2018, Linga V. a fost achitat de sub învinuirea incriminată acestuia în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Prin rechizitoriu, Linga V. a fost învinuit că, în perioada 15 ianuarie 2015 – 18 ianuarie 2015, aflându-se în sat. xxxx, r-nul xxx, la domiciliul lui Pînzaru I., având scopul de a-1 omorî, intenționat i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu cuțitul în regiunea capului și gâtului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 08 „C” plăgi înțepat-tăiate a 1/3 superioare și medie a suprafeței laterale stângi a gâtului (2 două), cea inferioară penetrantă, oarbă cu lezarea mușchiului stemocleidomastoidian, omohyoideus și venei jugulare interne, hemoragii în țesuturile moi și mușchi, anemia organelor interne, rinichi de șoc, care se califică ca leziuni corporale grave; plagă înțepat- tăiată a suprafeței anterioare 1/3 superioare a gâtului, superior de cartilajul thyroid cu lezarea membranei thyrioidem, mușchiului slemohyoideus, penetrantă în cavitatea laringelui, hemoragie în țesuturile moi, care se califică ca vătămări corporale grave; plăgi înțepat tăiate a obrazului sting, oarbă cu lezarea țesuturilor moi, care se califică ca leziuni corporale ușoare. Decesul lui Pînzaru I. a survenit în rezultatul șocului hipovolemic 1 cauzat de lezarea venei jugulare interne pe stânga pe fondal a plăgii înțepat-tăiate interioare a suprafeței laterale stângi a gâtului. Pe baza stării de fapt expuse supra, acțiunile inculpatului Linga V. au fost încadrate juridic de către procuror în baza art. 145 alin. (1) Cod penal adică omorul unei persoane. Argumentând soluția de achitare, prima instanță a menționat că, organul de urmărire penală a efectuat urmărirea penală unilateral, administrând probe superficial, neacumulând probe pertinente, concludente și utile, care în ansamblul lor, să confirme cu certitudine comiterea omorului lui Pânzaru I. de către Linga V. Or, ținând cont că fapta nu a fost săvârșită de Linga V., instanța a ajuns la concluzia că acesta urmează a fi achitat, deoarece o sentință de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.

Legalitatea și temeinicia sentinței de achitare, în termenul și temeiul stipulat de art. 402-403 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Linga V. să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 15 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis. De inclus în termenul executării pedepsei perioada de reținere a inculpatului Linga V. de la 24 ianuarie 2015 până la 27 ianuarie 2015. Măsura preventivă obligarea de a nu părăsi localitatea aplicată lui Linga V. să fie schimbată în arest. În vederea argumentării cererii de apel, acuzatorul de stat a evidențiat următoarele: - sentința conține concluzii pripite privitor la faptul că organul de urmărire penală nu a acumulat probe pertinente, concludente și utile, care în ansamblul lor să confirme cu certitudine comiterea omorului lui Pînzaru I. de către Linga V.; - instanța de fond a constatat că: „pe blugii ridicați din domiciliul lui Linga V. a fost depistată o pată cafenie neregulată slab lucită, cu dimensiunea de 4x3 cm, iar în partea interioară a buzunarului stâng a acelorași pantaloni a fost depistată o pată cafenie uscată, cu dimensiunile 3,5x1,5 cm”, iar apoi a concluzionat că: „atunci când se pune un obiect murdar de sânge în buzunarul pantalonilor, de regulă, se murdărește de sânge o suprafață mai mare, rămân urme, până la locul unde obiectul murdar de sânge rămâne în final în buzunar. De asemenea, dacă ar fi fost pus în buzunar obiectul murdar de sânge, pata din interiorul urma să fie mai mare ca dimensiune ca pata din exteriorul buzunarului, or, sângele urma să se absoarbă prin țesătură din interior în exterior, pe când dimensiunile petei arată viceversa.”, prin această constatare instanța se contrazice, deoarece pata de sânge depistată pe exteriorul blugilor după dimensiuni este mai mare ca pata de sânge depistată în interiorul buzunarului, și duce la concluzia că proveniența petei de sânge vine din exteriorul blugilor și nu din interiorul buzunarului, astfel cutia de chibrituri a absorbit pata de sânge de pe stofa blugilor, ceea ce duce la concluzia că la momentul comiterii crimei această cutie de chibrituri se afla în buzunarul inculpatului; - instanța urma să aprecieze critic declarațiile inculpatului, deoarece acestea au scopul de autoapărare și vin în contradicție cu probele acumulate și examinate în cadrul ședinței de judecată, și anume cu procesul-verbal de efectuare a percheziției în domiciliul lui Linga V., prin care au fost ridicați pantalonii și cutia de chibrituri din buzunarul 2 acestora, raportul de expertiză criminalistică nr. xxxx din 05.06.2015 conform căruia s-a stabilit cu certitudine că sângele de pe cutia de chibrituri, pantaloni și țesătura buzunarului aparține decedatului Pînzaru I., toate aceste probe constată indubitabil faptul că inculpatul Linga V. a comis infracțiunea incriminată; - atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în instanța de judecată declarațiile lui Linga V. privind apartenența cutiei de chibrituri în buzunarul pantalonilor săi au fost incerte, înaintând de fiecare dată diferite versiuni despre proveniența acesteia; - conform raportului de expertiză s-a constatat că unul din cele trei cuțite ridicate din domiciliul lui Linga V. putea fi folosit la săvârșirea infracțiunii incriminate, însă pe marginea acestui fapt inculpatul nu a dat careva explicații concrete; - este neîntemeiată concluzia instanței despre faptul că „nici un cuțit din cele trei, cu lungimea de 24 cm, 22 cm și 20 cm, ridicate de la Linga V. nu corespunde lungimii totale de 23,3 cm, fixate în raportul de expertiză medico-legală”, deoarece conform raportului de expertiză medico-legală nr. xxxx din 03.03.2015 prin care s-a constatat că plăgile de la cadavrul sunt înțepat-tăiate, au fost produse cu un corp înțepător-tăietor de formă plată cu muchie și tăiș, muchia fiind cu marginile ascuțite, posibil cu lama cuțitului din pachetul nr.19, în aceste circumstanțe urmează de considerat că, inculpatul Linga V. anume cu acest cuțit a săvârșit fapta incriminată, iar poziția sa are ca scop de a duce instanța în eroare și de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta incriminată, deoarece acesta conștientizează gravitatea celor incriminate; - privitor la avizul de testare la poligraf, la care a fost supus Linga V., cu toate că acesta nu se regăsește în art. 93 alin. (2) Cod procedură penală ca mijloc de probă, totuși instanța de judecată nu trebuia să ignore rezultatele avizului dat; - nu s-a luat în considerație motivul ce l-a determinat pe inculpat de a săvârși fapta incriminată, în cadrul dosarului penal s-a stabilit că victima Pînzaru I. deseori îl bătea pe Vition V., care se afla în relații de prietenie cu Linga V., ultimul având mai multe discuții cu Vition V. pe această temă, astfel a avut motiv ca să săvârșească infracțiunea de omor.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 4 martie 2019 a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței atacate, fără careva modificări.

În partea descriptivă a deciziei instanța de apel a menționat că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin рrizma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra nevinovăției inculpatului Linga V. de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal. Totalitatea probelor a căror cercetare suplimentară a fost solicitată de acuzatorul de stat, care au fost examinate de instanța de apel, în coroborarea lor duc la concluzia că instanța de fond a emis o sentință de achitare legală și în strictă conformitate cu prevederile legii. Potrivit ordonanței de punere sub învinuire din 27 ianuarie 2015, Linga V. a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal. 3 Obiectul juridic special al infracțiunii de omor îl formează relațiile sociale cu privire la viața persoanei. Obiectul material al infracțiunii date îl formează corpul persoanei. Latura obiectivă a infracțiunii vizate presupune o acțiune fizico-mecanică care se exprimă prin tăiere, înjunghiere. Subiectul infracțiunii date este persoana fizică responsabilă care la momentul comiterii infracțiunii a atins vârsta de 14 ani. Latura subiectivă a infracțiunii se exprimă prin vinovăție în forma intenției directe. Astfel, potrivit elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, precum și celor invocate de instanța de fond la emiterea sentinței, instanța de apel a conchis că, acuzatorul de stat nu a probat că infracțiunea prevăzută de articolul supra indicat a fost comisă de Linga V. în circumstanțele descrise în rechizitoriu. Instanța nu a reținut ca fiind întemeiate argumentele acuzatorului de stat precum că, totalitatea probelor anexate la materialele cauzei dovedesc în mod incontestabil vinovăția inculpatului, deoarece marea majoritate a acestora și anume: declarațiile martorilor audiați în instanța de apel: succesorul părții vătămate Pînzaru A., martorii Hîncu I., Macovei M., Hariton Al. și Cabac V., procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22 ianuarie 2015, raportul de expertiză criminalistică nr. xxxx din 5 iunie 2015, procesul- verbal de efectuare a percheziției la domiciliul lui Linga V. din 27 ianuarie 2015, nu dovedesc în mod expres că anume Linga V. a comis infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (1) Cod penal. De altfel, instanța de fond s-a expus în mod expres asupra tuturor probelor acuzării din lista care a fost înaintată odată cu demersul de reluare a cercetării judecătorești și anume instanța a indicat că, la emiterea sentinței în privința lui Linga V. se menționează faptul că, nici unul din martorii audiați și nici succesorul părții vătămate nu au declarat, în mod expres, precum că Linga V. ar fi comis omorul cet. Pînzaru I. Instanța de apel ca urmare a reluării cercetării judecătorești, la fel ca și instanța de fond, a dedus că acuzarea procurorului bazată pe declarațiile martorilor care au fost audiați în instanța de apel: Pînzaru A., Hîncu I., Macovei M., Hariton Al. și Cabac V. nu sunt în stare să convingă un observator independent într-un mod incontestabil despre probarea vinovăției inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal. De asemenea, nu pot fi apreciate ca probe care să confirme vinovăția inculpatului Linga V. și: raportul de expertiză medico-legală nr. xxxx din 03.03.2015; raport de expertiză medico-legală nr.70 din 16.02.2015; raport de expertiză medico-legală nr. 72 din 16.02.2015; raport de expertiză medico-legală nr. xxxx din 16.02.2015 și raportul de expertiză medico-legală nr. 75 din 16.02.2015, întrucât concluziile expuse în aceste rapoarte de expertiză sunt evidente - poartă un caracter presupus, condiționat - nu se exclude un adaos de sânge și de la Linga V. dacă la momentul infracțiunii el a avut careva leziuni corporale cu hemoragie exterioară. La momentul reținerii lui Linga V. la acesta nu au fost stabilite careva leziuni corporale cu hemoragie externă, a afirma cu certitudine că petele de sânge stabilite a fi 4 apartenențe de la Pînzaru I. cu adaos de sânge ce aparține și lui Linga V., nu este posibil, deoarece în asemenea caz ar fi o presupunere ceea ce în materie de acuzație penală este inadmisibil. Instanța a conchis că pe presupunere este bazată și concluzia expertului din raportul de expertiză medico-legală nr. 13 din 03 martie 2015 prin care s-a constatat că: plăgile de la cadavrul numitului Pînzaru I., sunt înțepat-tăiate, au fost produse cu un corp înțepător-tăietor de formă plată cu muchie și tăiș, muchia fiind cu marginile ascuțite, posibil cu lama cuțitului din pachetul nr. 19, or, la momentul ridicării conform procesului-verbal de percheziție din 27 ianuarie 2015, cât și cercetării cuțitelor ridicate de la domiciliul inculpatului Linga V., urme de sânge a cet. Pînzaru I. nu au fost depistate. Astfel, din ansamblul probelor administrate de către partea acuzării și cercetate în instanța de apel, doar următoarele probe cum ar fi: raportul de expertiză medico-legală nr. 18 „citologia” din 17.02.2015; raportul de expertiză medico-legală nr. 74 din 16.02.2015; raportul de expertiză criminalistică cu nr. xxxx din 05.06.2015; raportul de analiză operațională din 19.05.2015; procesul-verbal de efectuare a percheziției în domiciliul lui Linga V. din 27.01.2015 și procesul-verbal de cercetare a blugilor și cutiei de chibrituri ridicate din domiciliul lui Linga V., aparent ar confirma suspiciunile organului de urmărire penală că anume Linga V. se face vinovat de săvârșirea omorului intenționat a lui Pînzaru I. Însă, analizând minuțios modul și procedura de acumulare a acestor probe, la iveală apar grave încălcări de procedură, care ridică semne de întrebare și dubii. În dezvoltarea concluziei date, instanța a relevat că conform planului de lucru pe cauza penală nr. xxxx au fost identificate 5 persoane potențial suspecte, printre care și Linga V. Motivele de suspectare fiind: anterior Pînzaru I. l-a bătut de mai multe ori pe Vition V., care este prieten cu Linga V. și mereu îi făcea observație lui Pînzaru I. ca acesta să înceteze, însă ultimul continua să l maltrateze pe Vition V., acesta fiind motiv pentru care el putea comite infracțiunea dată, mai mult ca atât el a fost condamnat în anul 1996, pentru infracțiune similară. Însă, în opinia instanței motivul pentru care a fost suspectat Linga V. este unul lipsit de substanță și cu atât mai mult că condamnarea lui a fost pentru vătămarea medie a integrității corporale și nu pentru omor. Totodată, este de reținut că deși urmărirea penală a fost începută la data de 23 ianuarie 2015, a fost stabilit un cerc larg de persoane suspecte, potrivit procesului-verbal de reținere, deja la data 24 ianuarie 2015, Linga V. a fost reținut pentru 3 zile până la 27 ianuarie 2015. Astfel, la data efectuării percheziției din 27 ianuarie 2015, Linga V. se afla în custodia statului, însă percheziția la domiciliul său a avut loc fără prezența lui, or, potrivit prevederilor art. 127 alin. (2) și (4) Cod de procedură penală, la efectuarea percheziției sau ridicării de obiecte și documente trebuie să fie asigurată prezența persoanei la care se face percheziția sau ridicarea ori a unor membri adulți ai familiei acesteia, ori a celor care reprezintă interesele persoanei în cauză. Dacă prezența acestor persoane este imposibilă, se invită reprezentantul autorității executive a administrației publice locale. Persoanele la care se efectuează percheziția sau ridicarea de obiecte și documente, precum și specialiștii, interpreții, reprezentanții, apărătorii, au dreptul să 5 asiste la toate acțiunile organului de urmărire penală și să facă în legătură cu aceasta obiecții și declarații care vor fi consemnate în procesul-verbal. În concluzia celor menționate, instanța de apel a menționat că este solidară cu statuările instanței de fond potrivit cărora mai multe acte procesuale sunt în contradicție referitor la numărul petelor de sânge, inclusiv localizarea acestora și dimensiunile lor, iar în raportul de expertiză medico-legală nr. 74 din 16 februarie 2015 nu este indicat că în buzunarul pantalonilor ce aparțin lui Linga V. au fost depistate urme de sânge, inclusiv și în procesul-verbal de percheziție din 27 ianuarie 2015, de la domiciliul lui Linga V. nu este indicat precum că pe blugii de culoare neagră și în buzunarul acestora au fost depistate pete asemănătoare cu sângele. De aceia, în condițiile în care la efectuarea percheziției, persoana bănuită și reținută, nu a participat, martori oculari nu au fost invitați a asista la percheziție, mijloace speciale video nu au fost utilizate pentru a înregistra percheziția, există suspiciuni mari că proveniența cutiei de chibrituri din buzunarul blugilor și că petele de sânge de pe blugii de culoare neagră, ar fi fost la momentul ridicării acestora. Or, din momentul în care a fost săvârșit omorul până la data efectuării percheziției au trecut o perioadă de timp, aproximativ 9-12 zile. Evident este faptul că dacă inculpatul ar fi comis infracțiunea de omor, dânsul a avut suficient timp de a ascunde urmele, prin nimicire sau ascundere, inclusiv și a cuțitului, care în opinia organului de urmărire penală este arma cu care a fost săvârșită crima. În aceeași ordine de idei urmează a fi respinse alegațiile acuzatorului de stat care nu este de acord cu constatarea corectă a instanței de fond unde se indică, nici un cuțit din cele trei, cu lungimea totală de 24 cm, 22 cm și 20 cm, ridicate de la Linga V. de la domiciliul acestuia nu corespunde lungimii totale de 23,3 cm, fixată în raportul de expertiză medico-legală sus-menționat, cu care posibil au fost provocate plăgile, iar celelalte cuțite au dimensiunea de 25,8 cm și respectiv 26 cm. Argumentele apelantului precum că conform raportului de expertiză criminalistică nr. xxxx din 05.06.2015 s-a stabilit că sângele de pe cutia de chibrituri, de pe fragment textil de culoare neagră și de pe țesătura buzunarului blugilor, care au fost ridicați de la domiciliului lui Linga V., aparține decedatului Pînzaru I., nu poate fi reținut de către instanța de apel ca temei de a considera cest raport ca probă care dovedește incontestabil vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii incriminate, din următoarele considerente. În primul rând, după cum s-a menționat supra, sunt suspiciuni care nu pot fi înlăturate privind modul cum a apărut petele de sânge pe pantalonii inculpatului și cutia de chibrituri. În al doilea rând, din conținutul raportului de expertiză criminalistică nr. xxxx rezultă că probele în litigiul, fragmentele de țesătură și cutia de chibrituri au fost împachetate în plicuri separate și numerotate, iar probele biologice recoltate de la Linga V. și victima Pînzaru I., au fost ambalate și sigilate conform rapoartelor probă xxxx și xxxx, anexate, adică nu au fost ambalate în plicuri separate și nu au fost numerotate. Totodată indicarea neconsecutivă a Rapoartelor probă xxxx și xxxx în raportul de expertiză dat, unde proba xxxx a fost identificată că aparține decedatului Pînzaru I., iar 6 xxxx aparține lui Linga V., ridică suspiciuni în ceea ce privește corectitudinea și apartenența reală a probelor biologice de referință colectate de la Linga V. și victima Pînzaru I. Suspiciunea dată este evidențiată și de faptul că, Colegiul a constatat comiterea mai multor omisiuni procedurale la colectarea mostrelor de sânge, spre exemplu potrivit procesului-verbal de colectare a mostrelor pentru cercetarea comparativă din 27 ianuarie 2015, mostra de sânge prelevată de la Linga V. a fost împachetată într-un plic de hârtie, care nu a fost numerotat. În al treilea rând, cercetând corpurile delicte și vizualizând în ședința instanței de apel fragmentul de țesătură de pe pantalonii ce aparțin numitului Linga V., conform intimei convingeri instanța și-a format concluzia că această pată a fost creată prin amplasare intenționată, cu urme evidente de întindere și ștergere. Mai mult ca atât, în raportul de expertiză criminalistică supra indicat, în pct. 2 la concluzie s-a scris că: micro-urma notată URM0003799 prezintă celule epiteliale și sânge uman. Genotiparea ADN extras din această micro-urma a pus în evidență un amestec de profile genetice provenit de la minim trei persoane. Profilele genetice ale numitului Linga V. (probă notată REF0031651) și victimei Pînzaru I. (probă notată REF0031650) sunt incluse în acest amestec. Datorită numărului mare de altele prezente în acest amestec, ceea ce implică posibilitatea de a include persoane care n-au participat la crearea acestui amestec, nu se efectuează calcule statistice. De aceea s-a conchis că instanța de fond corect a atras atenția părților în proces asupra faptului mai sus redat, căci din situația creată rezultă existența unei terțe persoane care poate fi implicată în săvârșirea omorului, mai mult ca atât potrivit raportului de expertiză judiciară cu nr. 684 din 31 ianuarie 2015 urma palmară de pe sticla din polimer cu capacitatea de 1,5 litri, străvezie, cu inscripția „Fanta”, extrasă din pachetul cu nr. 4, prezentată la examinare, ridicată în cadrul cercetării la fața locului din 26 ianuarie 2015 pe faptul omorului lui Pînzaru I., a fost creată nu de Linga V., ci de altă persoană. În coroborare cu celelalte probe anexate la materialele cauzei care pun sub suspiciune vinovăția lui Linga V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, Colegiul judiciar a invocat și conținutul Raportului de analiză operațională din 19 mai 2015, unde se indică că, numărul SIM ce aparține persoanei bănuite (Linga V.) nu este prezent în aria care acoperă locul faptei. Ca rezultat a celor indicate mai sus, instanța de apel constată că, contrar prevederilor art. 19 alin. (3) Cod de procedură penală, conform cărora, organul de urmărire penală are obligația de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atât circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât și cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau agravează răspunderea, organul de urmărire penală nu a întreprins toate măsurile pentru a stabili totalitatea circumstanțelor ce pot avea coerență la cazul dat. 7 Materialele cauzei, de asemenea, atestă și lipsa acțiunilor procesuale întreprinse de către organul de urmărire penală de a stabilit apartenența urmelor digitale cât și biologice depistate, cu apartenența terței persoane necunoscute. Subsecvent, Colegiul judiciar nu a reținut ca fiind întemeiate argumentele acuzatorului de stat în partea în care s-a menționat că, instanța de fond se contrazice prin concluziile sale formulate asupra petei de sânge depistate pe exteriorul blugilor, care după dimensiuni este mai mare ca pata de sânge depistată în interiorul buzunarului, și duce la concluzia că proveniența petei de sânge vine din exteriorul blugilor și nu din interiorul buzunarului, astfel cutia de chibrituri a absorbit pata de sânge de pe stofa blugilor, ceea ce duce la concluzia că la momentul comiterii crimei această cutie de chibrituri se afla în buzunarul inculpatului. Motivul din care nu pot fi reținute argumentele date este faptul că, acestea nu sunt confirmate prin probe concludente și utile, ca de exemplu raportul de expertiză a expertului judiciar, care în mod concret ar fi indicat: proveniența petei (dinăuntru sau din afară a buzunarului de la pantaloni), modul prin care această pată ar fi putut să fie aplicată, puterea de absorbție a materialului din care este confecționat pantalonii, prin care parte (interioară sau exterioară) a pantalonilor a fost aplicată pata de sânge, etc. Nu poate fi reținut ca argument, afirmațiile acuzatorului de stat precum că la emiterea deciziei urmează a fi luat în considerație rezultatul avizului de testare Poligraf, chiar dacă nu se regăsește în art. 93 alin.(2) Cod de procedură penală, având în vedere că la întrebările privind participarea în comiterea omorului lui Pînzaru I., în răspunsurile inculpatului Linga V. s-au evidențiat modificări semnificative care pot fi interpretate ca indici al comportamentului simulat, caracteristic persoanelor care încearcă disimularea.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de apel, procuror o contestă cu recurs ordinar, invocând temeiul de drept prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a intervenit cu solicitarea de casare a deciziei și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, din aceleași motive care au fost expuse și în cererea de apel, considerând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul său, respectiv hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Lecturând și analizând conținutul deciziei recurate, partea consideră că instanța de apel cercetând probele prezentate de acuzare, nu le-a dat apreciere în conformitate prevederile art. 101 Cod de procedură penală, fiind pusă la baza deciziei versiunea și probele apărării, fără ca acestea să fie supuse analizei minuțioase în coroborare cu celelalte probe existente și administrate. Referitor la argumentul instanței de apel că nu pot fi apreciate ca probe rapoartele de expertiză judiciară efectuate pe cauza dată reieșind din faptul că concluziile expuse în aceste rapoarte poartă un caracter presupus și din procesul-verbal de reținere din 24.01.2015 a lui Linga V. nu a fost stabilită că acesta avea careva leziuni corporale cu hemoragie externă, e de menționat următoarele: făcând o asemenea concluzie, instanța de apel nu a dat o analiză a fiecărei probe prezentate de către acuzarea, nu le-a apreciat, conform art. 101 CPP, fiecare separat și toate probele în coroborare. Concluzia expusă de către instanța de apel este una neîntemeiată și pripită. 8 Astfel, conform învinuirii înaintate lui Linga V. infracțiunea a fost comisă în perioada 15.01.2015-18.01.2015, pe când Linga V. a fost reținut la 24.01.2015, adică peste o săptămână, respectiv e logic faptul că la momentul reținerii deja nu puteau fi stabili la inculpat leziuni corporale cu hemoragie externă. În partea ce ține de constatarea instanței privind neajunsurilor la efectuarea percheziției de la domiciliul lui Linga V., în primul rând, reieșind din prevederile art. 127 Cod de procedură penală nu este obligatoriu prezența persoanei bănuite și reținute așa cum a interpretat această normă instanța de apel. Conform articolului nominalizat este posibil efectuarea percheziției și în prezența unor membri adulți ai familiei, ceea ce în cazul cercetat a avut loc. Conform procesului-verbal de percheziție din 27.01.2015, la efectuarea percheziției era prezentă Buraga D. - concubina inculpatului și persoana în proprietatea căreia se afla casa în care locuia inculpatul, Buraga V. La finisarea efectuării percheziții ambele au semnat procesul-verbal respectiv, fără a indica careva obiecții sau observații privind modul de efectuarea a percheziției, precum și a obiectelor depistate în cadrul acțiunii procesuale specificate. Cu atât mai mult, în conținutul acestui proces-verbal a fost indicat că, în cadrul percheziției a fost depistată și ridicată o pereche de blugi de culoare neagră în buzunarul căreia s-a depistat o cutie de chibrituri cu inscripția „Talamus” cu pete de culoare brun roșiatică asemănătoare de sânge, adică din start a fost indicat asupra depistării pe obiectele ridicate a petelor asemănătoare cu sângele. Totodată, în procesul-verbal nominalizat a fost indicat că obiectele ridicate au fost împachetate și sigilate în prezența persoanelor sus menționate, respectiv careva dubii privind proveniența cutiei de chibrituri, blugilor și petelor de sânge pe ele în cazul dat nu sunt. Fiind audiată în instanța de fond concubina inculpatului, Buraga D. a declarat că în prezența ei s-a efectuat percheziția și ea era prezenta în momentul când în buzunarul pantalonilor lui Linga V. a fost depistată cutia de chibrituri. Totodată, instanța de apel nu a analizat și nu a apreciat în modul cuvenit declarațiile martorului Cabac V., care a confirmat faptul că decedatul Pînzaru I. des îl bătea pe Vition V., el a văzut că Linga V. venea la Vition V. și îl ajuta la tăiat lemne, iar acesta se jeluia că este bătut de Pînzaru I. Prin declarațiile martorului se confirmă motivul comiterii infracțiunii. Declarațiile inculpatului în cadrul urmăririi penale, a examinării cauzei în prima instanța și instanța de apel privind apartenența cutiei de chibrituri în buzunarul pantalonilor săi au fost incerte, înaintând de fiecare dată diferite versiuni privind proveniența acesteia, iar instanța de apel a mers pe poziția că anume declarațiile inculpatului corespund adevărului, fără a analiza declarațiile respective în coroborare cu alte probe prezentate de către partea acuzării și cercetate în ambele instanțe. Procurorul evidențiază că în apelul său a indicat asupra contradicțiilor din sentință vizavi de petele de sânge depistat pe blugii inculpatului, însă aceste motive au rămas fără răspuns, argumente ce constituie fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat, or în viziunea acuzării, aceste motive ar putea răsturna 9 soluția adoptată de prima instanță și afecta temeinicia acestei hotărâri. Concomitent, se menționează că, conform avizului de testare la Poligraf, la răspunsurile inculpatului Linga V. la întrebările privind participarea la comiterea omorului lui Pînzaru I. s-au evidențiat modificări semnificative care pot fi interpretate ca indici al comportamentului simulat al subiectului. Comportamentul subiectului pe timpul examinării a fost cel caracteristic persoanelor care încearcă disimularea adevărului. Chiar dacă acest aviz nu se regăsește în art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală, partea consideră că totuși urma să fie luat în considerație la emiterea deciziei. În fine, acuzarea consideră că instanța de apel urma să dea răspunsuri argumentate în hotărâre asupra motivelor decisive invocate de apelant - parte acuzării și nu este suficient doar a prelua motivele hotărârii primei instanțe, așa cum a făcut instanța de apel în cazul cercetat, dar și a efectua propriile completări în sensul aprecierii temeiniciei acestei hotărârii.

Judecând recursul ordinar, în raport cu actele cauzei, Colegiul Penal lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, din considerentele arătate în contextul ce urmează. Soluția instanței de recurs se întemeiază, în drept, pe prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată la această etapă a procedurilor. Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Prin alte cuvinte, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să dispună casarea integrală a acesteia, atunci când se constată admiterea unor erori de drept, care au dus, în consecință, la afectarea echității procedurii desfășurate în privința persoanei deferite judecății. În această ordine de idei, Colegiul Penal lărgit menționează că, declanșând o continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept adică odată exercitat produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, instanța având posibilitatea de a da o nouă apreciere probelor acumulate în dosar. Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit față de felul cum au fost evaluate de prima instanță), precum și să administreze probe noi, pentru elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vizavi de acuzația imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a instanței. Pentru corectitudinea judecării prezentei cauze, este imperios de a supune analizei și aprecierii toate probele acumulate în dosar. De altfel, în cadrul cercetării judecătorești se administrează probe anume pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor importante, sub 10 toate aspectele, în condiții de nemijlocire, publicitate și contradictorialitate, în scopul perceperii directe a probelor de către instanța de judecată pentru formularea opiniei vizavi de vinovăția persoanei trimise în judecată. Atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei fapte penale și i se aduce o acuzație atât de gravă, de comitere a unui omor, investigațiile efectuate de organul de urmărire penală și cercetarea judecătorească trebuie să fie corespunzătoare exigenților ce derivă din obligațiile pozitive ale statului inserate în art. 2 din Convenția Europeană. Printre altele, în cauza Ghimp și alții c. Moldovei (hotărârea din 30.10.2012), Curtea a relevat cu titlu de principiu că: „Art. 2 impune Statului obligația de a proteja dreptul la viață prin aplicarea eficientă a prevederilor legislației penale în vederea împiedicării comiterii crimelor împotriva persoanei, asigurată de un mecanism de aplicare a legii pentru prevenirea, suprimarea și pedepsirea încălcărilor acestor prevederi (a se vedea Osman c. Regatului Unit, 28 octombrie 1998, § 115, Culegere ale Hotărârilor și Deciziilor 1998 VIII; Mastromatteo c. Italiei [MC], nr. 37703/97, §§ 67 și 89, CEDO 2002 VIII; și Menson c. Regatului Unit (dec.), nr. 47916/99, CEDO 2003 V). În aceiași hotărâre, s-a statuat că, printre obligațiile pozitive ale statului regăsite în articolul 2, se impune ca sistemul juridic național să demonstreze capacitatea sa de a aplica legislația penală împotriva celor care ilegal au luat viața altora (a se vedea Nachova și alții c. Bulgariei [MC], nr. 43577/98 și 43579/98, § 160, CEDO 2005 VII). Adică, investigația eficientă impusă prin prisma art. 2 din Convenție, servește pentru a menține încrederea publică în consolidarea statului de drept, prevenirea oricărei coluziuni sau toleranțe a actelor ilegale, să asigure implementarea efectivă a legilor naționale care protejează dreptul la viață și să asigure tragerea la răspundere a persoanelor responsabile de decesul unei persoane. Revenind la circumstanțele prezentei spețe, Colegiul constată că instanțele de fond nu au efectuat o investigație eficientă în vederea clarificării tuturor împrejurărilor care au condiționat decesul cet. Pînzaru I., eludând anumite aspecte ce au importanță pentru justa soluționare a acestui caz și concluzionând pripit că fapta nu a fost comisă de inculpatul Linga V. Aceasta concluzie a instanței de recurs se fundamentează pe analiza coroborată a tuturor probelor din dosar, atât a celor de la etapa prejudiciară, cât și a celor cercetate nemijlocit de instanțe. Ca atare, procurorul în cererea de recurs critică anume faptul că instanțele ierarhic inferioare nu au acordat deplină eficiență prevederilor legale transpuse în dispoziția art. 101 Cod de procedură penală, concluzionând asupra nevinovăției inculpatului preponderent bazându-se pe versiunea înaintată de acesta, fără a face o analiză și o apreciere a celorlalte probe aduse în sprijinul învinuirii. Din actele dosarului se adeverește că instanțele de fond s-au focusat pe ideea nevinovăției lui Linga V. de cele imputate acestuia prin rechizitoriu, eșuând să efectueze o cercetare minuțioasă și multilaterală a tuturor circumstanțelor cauzei, neînlăturând dubiile care planează asupra declarațiilor date de unii martori, precum și asupra celor rezultate din constatările rapoartelor de expertiză. 11 Din cele consemnate în sentință, rezultă că instanța a efectuat o apreciere devolutivă a celor constatate prin rapoartele de expertiză referitor la petelor de sânge depistate pe pantalonii ridicați în cadrul percheziției de la domiciliul lui Linga V. constatând că pata de sânge depistate pe exteriorul blugilor, care după dimensiuni este mai mare ca pata de sânge depistată în interiorul buzunarului, duce la concluzia că proveniența acesteia vine din exteriorul blugilor și nu din interiorul buzunarului, astfel cutia de chibrituri a absorbit pata de sânge de pe stofa blugilor. Mai concret, prima instanță a menționat că: „Deși, în cadrul percheziției din 27 ianuarie 2015, efectuată la domiciliul cet. Linga V., a fost ridicată o pereche de blugi de culoare neagră, în buzunarul cărora a fost depistată o cutie de chibrituri cu inscripția „Talamus”, cu pete de culoare brun-roșietică asemănătoare cu sângele, iar ulterior, prin raportul de expertiză medico-legală a corpurilor delicte nr. 74 din 16.02.2015 s-a constatat că aceste pete de culoare brun- roșietică reprezintă sânge de origine umană și nu se exclude proveniența sângelui depistat atât de la victima Pînzaru I., cât și de la însuși Linga V., iar prin raportul de expertiză criminalistică nr. xxxx din 05.06.2015, efectuat de Serviciul biocriminalistică din cadrul Institutului Național de Criminalistică al Inspectoratului General al Poliției Române al MAI s-a constatat că sângele, de pe cutia de chibrituri și de pe pantalonii ridicați de la Linga V., aparține cu certitudine lui Pînzaru I., organul de urmărire penală nu a stabilit, fără nici un dubiu, cum a ajuns cutia de chibrituri la inculpat, de vreme ce martorii audiați au declarat că nu l-au văzut pe Linga V. la domiciliul lui Pînzaru I., iar inculpatul însuși a menționat că atunci când s-a întâlnit cu Pînzaru I. și Vition V. și au fumat câte o țigară, și-a aprins țigara cu chibrituri, dar nu ține minte ale cui erau chibriturile, ale sale sau le-a luat de la unul din ei. Mai mult ca atât, acest caz a avut loc cu mult înainte de comiterea omorului lui Pînzaru I.” Față de cele expuse, este relevant de consemnat că asemănător celorlalte mijloace de probă, concluziile din rapoartele de expertiză constituie anumite elemente de convingere, fiind lăsate la libera apreciere a judecătorului, însă, pentru a se putea exercita un control judiciar deplin, indiferent dacă instanța acceptă sau nu concluziile expertului, este necesar ca soluția acesteia în privința raportului să fie bine motivată, mai ales atunci când, ajungând la alte concluzii pe baza celor administrate în cauză, instanța înlătură statuările din raport de expertiză ca fiind neconvingătoare. În continuare, se relevă că prima instanță în sentință a mai evidențiat următoarea concluzie: „E de menționat faptul că a fost depistată doar o singură pată pe pantalonii ridicați, deși conform proceselor-verbale de cercetare la fața locului, la locul crimei a fost depistat sânge într-o cantitate mai mare și multe lucruri erau îmbibate cu sânge. Mai mult ca atât, pata de pe pantaloni din regiunea buzunarului stâng reprezintă o formă neregulată cu dimensiunea de 483 cm pe partea exterioară, iar pe partea interioară are dimensiunile 3,581,5 cm și nu avea urme. Or, atunci când se pune un obiect murdar de sânge în buzunarul pantalonilor, de regulă, se murdărește de sânge o suprafață mai mare, rămân urme, până la locul unde obiectul murdar de sânge rămâne în final în buzunar. De asemenea, dacă ar fi fost în buzunar obiectul murdar de sânge, pata din interiorul buzunarului urma să fie mai mare ca dimensiune ca pata din exteriorul 12 buzunarului, or sângele urma să se absoarbă pe țesătura din interior în exterior, pe când, la caz, dimensiunile petei arată viceversa.” Atare raționamente, expuse într-o hotărâre judecătorească, fără a avea ca bază careva probe concludente și pertinente, ca de exemplu raportul de expertiză a expertului judiciar, care în mod concret ar fi indicat: proveniența petei (dinăuntru sau din afară a buzunarului de la pantaloni), modul prin care această pată ar fi putut să fie aplicată, puterea de absorbție a materialului din care este confecționat pantalonii, prin care parte (interioară sau exterioară) a pantalonilor a fost aplicată pata de sânge, nu sunt admisibile. Este indubitabil că, prerogativa de a aprecia pertinența unei „oferte de probă”, le-a aparținut instanțelor de fond, care trebuiau să argumenteze bazându-se pe actele dosarului concluzia despre nevinovăția lui Linga V. de comiterea infracțiunii de omor, confirmând prin aceasta echitatea procedurii de judecare a cauzei. În același timp, se observă că instanțele nu au acordat atenție și au neglijat vădit cele spuse pe parcursul urmăririi penale de către martorul Vition V., care potrivit procesului-verbal de audiere din 26 ianuarie 2015, anexat la filele dosarului 38-40, vol. I. a menționat că de fiecare dată când Pînzaru I. obișnuia să-l lovească, acesta i se plângea lui Linga V., care i-a promis de nenumărate ori că se va clarifica cu dânsul. Totodată, martorul a menționat că, ultima dată când a fost bătut de Pînzaru I. i-a comunicat iarăși lui Linga V., la care ultimul l-a asigurat că se va clarifica cu Pînzaru I. în așa fel ca să nu- l mai deranjeze niciodată. De altfel și procurorul a accentuat în cererea de recurs faptul că instanța de apel nu a analizat și nu a apreciat în modul cuvenit declarațiile martorului Cabac V., care a confirmat faptul că decedatul Pînzaru I. des îl bătea pe Vition V., el a văzut că Linga V. venea la Vition V. și îl ajuta la tăiat lemne, iar acesta se plângea că este bătut de Pînzaru I. În opinia părții acuzării, prin declarațiile martorului nominalizat se confirmă motivul comiterii infracțiunii de omor de către Linga V. În contextul dat, se insistă pe faptul că declarațiile date de martori Vition V. și Cabac V., constituie un motiv serios de a reaprecia considerentele instanțelor de fond despre nevinovăția lui Linga V. de comiterea omorului lui Pînzaru I., totodată acestea constituind un element important în ceea ce privește evaluarea caracterului echitabil de ansamblu al acestui proces, un astfel de element este susceptibil să încline balanța în favoarea constatării despre încălcarea iremediabilă a art. 6 din Convenție. Cu titlu de principiu, Colegiul subliniază că, din moment ce o declarație avansată de un martor, este susceptibilă să fondeze, substanțial, concluzia despre vinovăția unei persoane de comiterea unei infracțiuni, aceasta constituie o mărturie în sprijinul acuzării, ceea ce denotă că garanțiile prevăzute de art. 6 alin. (1) din Convenție îi sunt aplicabile, instanțele având obligația să facă o apreciere obiectivă a acestei declarații și să o coroboreze cu celelalte probe din dosar. Nu se contestă faptul că era de competența instanței de apel să aprecieze probatoriul din dosar, cu toate acestea, este inadmisibil că inculpatul Linga V. a fost declarat nevinovat de comiterea unei infracțiuni excepțional de grave bazându-se pe aceleași 13 considerente făcute anterior de prima instanță. În accepțiunea Colegiului pentru justa soluționare a acestei cauze, este imperios de a atrage o atenție deosebită la conținutul declarațiilor martorilor audiați la etapa urmăririi penale în contradictoriu cu cele declarate de aceștia la etapa judecării cauzei pe fond. Omisiunea instanței de apel de a face o analiză a probatoriului administrat și de a se expune argumentat asupra fiecărei probe în parte, este cu certitudine o lacună care nu poate fi corectată de către instanța de recurs la această etapă a procedurilor urmând a fi înlăturată de instanța de apel, prin rejudecarea cauzei. Statuările ce preced, referitoare la lipsa probelor ce ar confirma vinovăția inculpatului sunt pripite, nu au suport probator. Prin urmare, la caz, nu există o coroborare între probele aduse în susținerea învinuirii și cele prezentate în favoarea achitării inculpatului. În general, Colegiul apreciază că instanța de apel întru-un mod foarte succint și evaziv a stabilit că nici o probă din cele administrate pe caz nu-l incriminează pe inculpat, ci din contra îi dezvinovățesc. Având în vedere cele expuse, Colegiul penal lărgit nu este convins că chestiunile asupra cărora Curtea de Apel trebuia să se pronunțe, atunci când a conchis asupra nevinovăției inculpatului Linga V. și, astfel, a menținut hotărârea de achitare în privința acestuia dată de către prima instanță, au fost examinate în mod corespunzător, ca o chestiune de proces echitabil. În rezumat la cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate coinculpatului, să verifice și să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să prezinte raționamentele forte care au stat la baza soluției de achitare. În aceste împrejurări, Colegiul Penal lărgit consideră că, erorile comise nu pot fi înlăturate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legii procesual-penale. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate în cauză, să le dea o apreciere corespunzătoare cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală. Totodată, se reține că, cauza penală privindu-l pe Linga V. a fost examinată în ordine de apel în completul din trei judecători din Curtea de Apel Comrat, și anume de: Starciuc Șt., Colev Gr. și Caraianu L., aceștia fiind în prezența circumstanței de incompatibilitate, participarea lor repetată la examinarea aceleiași cauze în ordine de apel 14 fiind exclusă. În cadrul Curții de Apel Comrat, în prezent, activează cinci judecători. Așadar, constituirea unui nou complet de judecată, pentru rejudecarea acestei cauze, la această instanță este imposibilă. Din atare considerente, cauza penală privindu-l pe Linga V. urmează a fi strămutată, la o altă instanță egală în grad, și anume la Curtea de Apel Cahul, pentru rejudecarea acesteia.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul Penal lărgit d e c i d e : Admite recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 4 martie 2019 în privința lui Linga Victor Vasile, cu dispunerea rejudecării cauzei în ordine de apel de către Curtea de Apel Cahul. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 15 octombrie 2019. Președinte Diaconu Iurie Judecător Catan Liliana Judecător Guzun Ion Judecător Mardari Dumitru Judecător Bejenaru Iurie 15