1ra-1373/19 — art. 145 alin. 1 CP

1ra-1373/19 — art. 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1373/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Mardari Dumitru

Bejenaru Iurie

judecând, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

procuratura UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 4 martie 2019, în cauza penală privindu-l pe

LINGA Victor xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.07.2016 – 18.05.2018;

Instanța de apel: 18.06.2018 – 04.03.2019;

Instanța de recurs: 31.05.2019 – 17.09.2019.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

fost achitat de sub învinuirea incriminată acestuia în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, pe

motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

ianuarie 2015, aflându-se în sat. xxxx, r-nul xxx, la domiciliul lui Pînzaru I., având

scopul de a-1 omorî, intenționat i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu cuțitul în

regiunea capului și gâtului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.

08 „C” plăgi înțepat-tăiate a 1/3 superioare și medie a suprafeței laterale stângi a gâtului

(2 două), cea inferioară penetrantă, oarbă cu lezarea mușchiului stemocleidomastoidian,

omohyoideus și venei jugulare interne, hemoragii în țesuturile moi și mușchi, anemia

organelor interne, rinichi de șoc, care se califică ca leziuni corporale grave; plagă înțepat-

tăiată a suprafeței anterioare 1/3 superioare a gâtului, superior de cartilajul thyroid cu

lezarea membranei thyrioidem, mușchiului slemohyoideus, penetrantă în cavitatea

laringelui, hemoragie în țesuturile moi, care se califică ca vătămări corporale grave; plăgi

înțepat tăiate a obrazului sting, oarbă cu lezarea țesuturilor moi, care se califică ca leziuni

corporale ușoare. Decesul lui Pînzaru I. a survenit în rezultatul șocului hipovolemic

1

cauzat de lezarea venei jugulare interne pe stânga pe fondal a plăgii înțepat-tăiate

interioare a suprafeței laterale stângi a gâtului.

Pe baza stării de fapt expuse supra, acțiunile inculpatului Linga V. au fost încadrate

juridic de către procuror în baza art. 145 alin. (1) Cod penal adică omorul unei persoane.

Argumentând soluția de achitare, prima instanță a menționat că, organul de

urmărire penală a efectuat urmărirea penală unilateral, administrând probe superficial,

neacumulând probe pertinente, concludente și utile, care în ansamblul lor, să confirme

cu certitudine comiterea omorului lui Pânzaru I. de către Linga V. Or, ținând cont că

fapta nu a fost săvârșită de Linga V., instanța a ajuns la concluzia că acesta urmează a fi

achitat, deoarece o sentință de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.

art. 402-403 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror, care a

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Linga V. să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 15 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis. De

inclus în termenul executării pedepsei perioada de reținere a inculpatului Linga V. de la

24 ianuarie 2015 până la 27 ianuarie 2015. Măsura preventivă obligarea de a nu părăsi

localitatea aplicată lui Linga V. să fie schimbată în arest.

În vederea argumentării cererii de apel, acuzatorul de stat a evidențiat următoarele:

- sentința conține concluzii pripite privitor la faptul că organul de urmărire penală

nu a acumulat probe pertinente, concludente și utile, care în ansamblul lor să confirme cu

certitudine comiterea omorului lui Pînzaru I. de către Linga V.;

- instanța de fond a constatat că: „pe blugii ridicați din domiciliul lui Linga V. a fost

depistată o pată cafenie neregulată slab lucită, cu dimensiunea de 4x3 cm, iar în partea

interioară a buzunarului stâng a acelorași pantaloni a fost depistată o pată cafenie

uscată, cu dimensiunile 3,5x1,5 cm”, iar apoi a concluzionat că: „atunci când se pune un

obiect murdar de sânge în buzunarul pantalonilor, de regulă, se murdărește de sânge o

suprafață mai mare, rămân urme, până la locul unde obiectul murdar de sânge rămâne

în final în buzunar. De asemenea, dacă ar fi fost pus în buzunar obiectul murdar de

sânge, pata din interiorul urma să fie mai mare ca dimensiune ca pata din exteriorul

buzunarului, or, sângele urma să se absoarbă prin țesătură din interior în exterior, pe

când dimensiunile petei arată viceversa.”, prin această constatare instanța se contrazice,

deoarece pata de sânge depistată pe exteriorul blugilor după dimensiuni este mai mare ca

pata de sânge depistată în interiorul buzunarului, și duce la concluzia că proveniența petei

de sânge vine din exteriorul blugilor și nu din interiorul buzunarului, astfel cutia de

chibrituri a absorbit pata de sânge de pe stofa blugilor, ceea ce duce la concluzia că la

momentul comiterii crimei această cutie de chibrituri se afla în buzunarul inculpatului;

- instanța urma să aprecieze critic declarațiile inculpatului, deoarece acestea au

scopul de autoapărare și vin în contradicție cu probele acumulate și examinate în cadrul

ședinței de judecată, și anume cu procesul-verbal de efectuare a percheziției în domiciliul

lui Linga V., prin care au fost ridicați pantalonii și cutia de chibrituri din buzunarul

2

acestora, raportul de expertiză criminalistică nr. xxxx din 05.06.2015 conform căruia s-a

stabilit cu certitudine că sângele de pe cutia de chibrituri, pantaloni și țesătura

buzunarului aparține decedatului Pînzaru I., toate aceste probe constată indubitabil faptul

că inculpatul Linga V. a comis infracțiunea incriminată;

- atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în instanța de judecată declarațiile lui

Linga V. privind apartenența cutiei de chibrituri în buzunarul pantalonilor săi au fost

incerte, înaintând de fiecare dată diferite versiuni despre proveniența acesteia;

- conform raportului de expertiză s-a constatat că unul din cele trei cuțite ridicate

din domiciliul lui Linga V. putea fi folosit la săvârșirea infracțiunii incriminate, însă pe

marginea acestui fapt inculpatul nu a dat careva explicații concrete;

- este neîntemeiată concluzia instanței despre faptul că „nici un cuțit din cele trei,

cu lungimea de 24 cm, 22 cm și 20 cm, ridicate de la Linga V. nu corespunde lungimii

totale de 23,3 cm, fixate în raportul de expertiză medico-legală”, deoarece conform

raportului de expertiză medico-legală nr. xxxx din 03.03.2015 prin care s-a constatat că

plăgile de la cadavrul sunt înțepat-tăiate, au fost produse cu un corp înțepător-tăietor de

formă plată cu muchie și tăiș, muchia fiind cu marginile ascuțite, posibil cu lama cuțitului

din pachetul nr.19, în aceste circumstanțe urmează de considerat că, inculpatul Linga V.

anume cu acest cuțit a săvârșit fapta incriminată, iar poziția sa are ca scop de a duce

instanța în eroare și de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta incriminată,

deoarece acesta conștientizează gravitatea celor incriminate;

- privitor la avizul de testare la poligraf, la care a fost supus Linga V., cu toate că

acesta nu se regăsește în art. 93 alin. (2) Cod procedură penală ca mijloc de probă, totuși

instanța de judecată nu trebuia să ignore rezultatele avizului dat;

- nu s-a luat în considerație motivul ce l-a determinat pe inculpat de a săvârși fapta

incriminată, în cadrul dosarului penal s-a stabilit că victima Pînzaru I. deseori îl bătea pe

Vition V., care se afla în relații de prietenie cu Linga V., ultimul având mai multe discuții

cu Vition V. pe această temă, astfel a avut motiv ca să săvârșească infracțiunea de omor.

respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței atacate, fără careva

modificări.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin рrizma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra nevinovăției

inculpatului Linga V. de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal.

Totalitatea probelor a căror cercetare suplimentară a fost solicitată de acuzatorul de

stat, care au fost examinate de instanța de apel, în coroborarea lor duc la concluzia că

instanța de fond a emis o sentință de achitare legală și în strictă conformitate cu

prevederile legii. Potrivit ordonanței de punere sub învinuire din 27 ianuarie 2015, Linga

V. a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal.

3

Obiectul juridic special al infracțiunii de omor îl formează relațiile sociale cu

privire la viața persoanei. Obiectul material al infracțiunii date îl formează corpul

persoanei.

Latura obiectivă a infracțiunii vizate presupune o acțiune fizico-mecanică care se

exprimă prin tăiere, înjunghiere.

Subiectul infracțiunii date este persoana fizică responsabilă care la momentul

comiterii infracțiunii a atins vârsta de 14 ani.

Latura subiectivă a infracțiunii se exprimă prin vinovăție în forma intenției directe.

Astfel, potrivit elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.

(1) Cod penal, precum și celor invocate de instanța de fond la emiterea sentinței, instanța

de apel a conchis că, acuzatorul de stat nu a probat că infracțiunea prevăzută de articolul

supra indicat a fost comisă de Linga V. în circumstanțele descrise în rechizitoriu.

Instanța nu a reținut ca fiind întemeiate argumentele acuzatorului de stat precum că,

totalitatea probelor anexate la materialele cauzei dovedesc în mod incontestabil vinovăția

inculpatului, deoarece marea majoritate a acestora și anume: declarațiile martorilor

audiați în instanța de apel: succesorul părții vătămate Pînzaru A., martorii Hîncu I.,

Macovei M., Hariton Al. și Cabac V., procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22

ianuarie 2015, raportul de expertiză criminalistică nr. xxxx din 5 iunie 2015, procesul-

verbal de efectuare a percheziției la domiciliul lui Linga V. din 27 ianuarie 2015, nu

dovedesc în mod expres că anume Linga V. a comis infracțiunea prevăzută de art. 145

alin. (1) Cod penal.

De altfel, instanța de fond s-a expus în mod expres asupra tuturor probelor acuzării

din lista care a fost înaintată odată cu demersul de reluare a cercetării judecătorești și

anume instanța a indicat că, la emiterea sentinței în privința lui Linga V. se menționează

faptul că, nici unul din martorii audiați și nici succesorul părții vătămate nu au declarat,

în mod expres, precum că Linga V. ar fi comis omorul cet. Pînzaru I.

Instanța de apel ca urmare a reluării cercetării judecătorești, la fel ca și instanța de

fond, a dedus că acuzarea procurorului bazată pe declarațiile martorilor care au fost

audiați în instanța de apel: Pînzaru A., Hîncu I., Macovei M., Hariton Al. și Cabac V. nu

sunt în stare să convingă un observator independent într-un mod incontestabil despre

probarea vinovăției inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1)

Cod penal.

De asemenea, nu pot fi apreciate ca probe care să confirme vinovăția inculpatului

Linga V. și: raportul de expertiză medico-legală nr. xxxx din 03.03.2015; raport de

expertiză medico-legală nr.70 din 16.02.2015; raport de expertiză medico-legală nr. 72

din 16.02.2015; raport de expertiză medico-legală nr. xxxx din 16.02.2015 și raportul de

expertiză medico-legală nr. 75 din 16.02.2015, întrucât concluziile expuse în aceste

rapoarte de expertiză sunt evidente - poartă un caracter presupus, condiționat - nu se

exclude un adaos de sânge și de la Linga V. dacă la momentul infracțiunii el a avut

careva leziuni corporale cu hemoragie exterioară.

La momentul reținerii lui Linga V. la acesta nu au fost stabilite careva leziuni

corporale cu hemoragie externă, a afirma cu certitudine că petele de sânge stabilite a fi

4

apartenențe de la Pînzaru I. cu adaos de sânge ce aparține și lui Linga V., nu este posibil,

deoarece în asemenea caz ar fi o presupunere ceea ce în materie de acuzație penală este

inadmisibil.

Instanța a conchis că pe presupunere este bazată și concluzia expertului din raportul

de expertiză medico-legală nr. 13 din 03 martie 2015 prin care s-a constatat că: plăgile de

la cadavrul numitului Pînzaru I., sunt înțepat-tăiate, au fost produse cu un corp

înțepător-tăietor de formă plată cu muchie și tăiș, muchia fiind cu marginile ascuțite,

posibil cu lama cuțitului din pachetul nr. 19, or, la momentul ridicării conform

procesului-verbal de percheziție din 27 ianuarie 2015, cât și cercetării cuțitelor ridicate de

la domiciliul inculpatului Linga V., urme de sânge a cet. Pînzaru I. nu au fost depistate.

Astfel, din ansamblul probelor administrate de către partea acuzării și cercetate în

instanța de apel, doar următoarele probe cum ar fi: raportul de expertiză medico-legală nr.

18 „citologia” din 17.02.2015; raportul de expertiză medico-legală nr. 74 din 16.02.2015;

raportul de expertiză criminalistică cu nr. xxxx din 05.06.2015; raportul de analiză

operațională din 19.05.2015; procesul-verbal de efectuare a percheziției în domiciliul lui

Linga V. din 27.01.2015 și procesul-verbal de cercetare a blugilor și cutiei de chibrituri

ridicate din domiciliul lui Linga V., aparent ar confirma suspiciunile organului de

urmărire penală că anume Linga V. se face vinovat de săvârșirea omorului intenționat a

lui Pînzaru I. Însă, analizând minuțios modul și procedura de acumulare a acestor probe,

la iveală apar grave încălcări de procedură, care ridică semne de întrebare și dubii.

În dezvoltarea concluziei date, instanța a relevat că conform planului de lucru pe

cauza penală nr. xxxx au fost identificate 5 persoane potențial suspecte, printre care și

Linga V. Motivele de suspectare fiind: anterior Pînzaru I. l-a bătut de mai multe ori pe

Vition V., care este prieten cu Linga V. și mereu îi făcea observație lui Pînzaru I. ca

acesta să înceteze, însă ultimul continua să l maltrateze pe Vition V., acesta fiind motiv

pentru care el putea comite infracțiunea dată, mai mult ca atât el a fost condamnat în

anul 1996, pentru infracțiune similară. Însă, în opinia instanței motivul pentru care a fost

suspectat Linga V. este unul lipsit de substanță și cu atât mai mult că condamnarea lui a

fost pentru vătămarea medie a integrității corporale și nu pentru omor.

Totodată, este de reținut că deși urmărirea penală a fost începută la data de 23

ianuarie 2015, a fost stabilit un cerc larg de persoane suspecte, potrivit procesului-verbal

de reținere, deja la data 24 ianuarie 2015, Linga V. a fost reținut pentru 3 zile până la 27

ianuarie 2015. Astfel, la data efectuării percheziției din 27 ianuarie 2015, Linga V. se afla

în custodia statului, însă percheziția la domiciliul său a avut loc fără prezența lui, or,

potrivit prevederilor art. 127 alin. (2) și (4) Cod de procedură penală, la efectuarea

percheziției sau ridicării de obiecte și documente trebuie să fie asigurată prezența

persoanei la care se face percheziția sau ridicarea ori a unor membri adulți ai familiei

acesteia, ori a celor care reprezintă interesele persoanei în cauză. Dacă prezența acestor

persoane este imposibilă, se invită reprezentantul autorității executive a administrației

publice locale. Persoanele la care se efectuează percheziția sau ridicarea de obiecte și

documente, precum și specialiștii, interpreții, reprezentanții, apărătorii, au dreptul să

5

asiste la toate acțiunile organului de urmărire penală și să facă în legătură cu aceasta

obiecții și declarații care vor fi consemnate în procesul-verbal.

În concluzia celor menționate, instanța de apel a menționat că este solidară cu

statuările instanței de fond potrivit cărora mai multe acte procesuale sunt în contradicție

referitor la numărul petelor de sânge, inclusiv localizarea acestora și dimensiunile lor,

iar în raportul de expertiză medico-legală nr. 74 din 16 februarie 2015 nu este indicat că

în buzunarul pantalonilor ce aparțin lui Linga V. au fost depistate urme de sânge,

inclusiv și în procesul-verbal de percheziție din 27 ianuarie 2015, de la domiciliul lui

Linga V. nu este indicat precum că pe blugii de culoare neagră și în buzunarul acestora

au fost depistate pete asemănătoare cu sângele.

De aceia, în condițiile în care la efectuarea percheziției, persoana bănuită și reținută,

nu a participat, martori oculari nu au fost invitați a asista la percheziție, mijloace speciale

video nu au fost utilizate pentru a înregistra percheziția, există suspiciuni mari că

proveniența cutiei de chibrituri din buzunarul blugilor și că petele de sânge de pe blugii

de culoare neagră, ar fi fost la momentul ridicării acestora.

Or, din momentul în care a fost săvârșit omorul până la data efectuării percheziției

au trecut o perioadă de timp, aproximativ 9-12 zile. Evident este faptul că dacă inculpatul

ar fi comis infracțiunea de omor, dânsul a avut suficient timp de a ascunde urmele, prin

nimicire sau ascundere, inclusiv și a cuțitului, care în opinia organului de urmărire penală

este arma cu care a fost săvârșită crima.

În aceeași ordine de idei urmează a fi respinse alegațiile acuzatorului de stat care nu

este de acord cu constatarea corectă a instanței de fond unde se indică, nici un cuțit din

cele trei, cu lungimea totală de 24 cm, 22 cm și 20 cm, ridicate de la Linga V. de la

domiciliul acestuia nu corespunde lungimii totale de 23,3 cm, fixată în raportul de

expertiză medico-legală sus-menționat, cu care posibil au fost provocate plăgile, iar

celelalte cuțite au dimensiunea de 25,8 cm și respectiv 26 cm.

Argumentele apelantului precum că conform raportului de expertiză criminalistică

nr. xxxx din 05.06.2015 s-a stabilit că sângele de pe cutia de chibrituri, de pe fragment

textil de culoare neagră și de pe țesătura buzunarului blugilor, care au fost ridicați de la

domiciliului lui Linga V., aparține decedatului Pînzaru I., nu poate fi reținut de către

instanța de apel ca temei de a considera cest raport ca probă care dovedește incontestabil

vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii incriminate, din următoarele considerente.

În primul rând, după cum s-a menționat supra, sunt suspiciuni care nu pot fi

înlăturate privind modul cum a apărut petele de sânge pe pantalonii inculpatului și cutia

de chibrituri.

În al doilea rând, din conținutul raportului de expertiză criminalistică nr. xxxx

rezultă că probele în litigiul, fragmentele de țesătură și cutia de chibrituri au fost

împachetate în plicuri separate și numerotate, iar probele biologice recoltate de la Linga

V. și victima Pînzaru I., au fost ambalate și sigilate conform rapoartelor probă xxxx și

xxxx, anexate, adică nu au fost ambalate în plicuri separate și nu au fost numerotate.

Totodată indicarea neconsecutivă a Rapoartelor probă xxxx și xxxx în raportul de

expertiză dat, unde proba xxxx a fost identificată că aparține decedatului Pînzaru I., iar

6

xxxx aparține lui Linga V., ridică suspiciuni în ceea ce privește corectitudinea și

apartenența reală a probelor biologice de referință colectate de la Linga V. și victima

Pînzaru I. Suspiciunea dată este evidențiată și de faptul că, Colegiul a constatat comiterea

mai multor omisiuni procedurale la colectarea mostrelor de sânge, spre exemplu potrivit

procesului-verbal de colectare a mostrelor pentru cercetarea comparativă din 27 ianuarie

2015, mostra de sânge prelevată de la Linga V. a fost împachetată într-un plic de hârtie,

care nu a fost numerotat.

În al treilea rând, cercetând corpurile delicte și vizualizând în ședința instanței de

apel fragmentul de țesătură de pe pantalonii ce aparțin numitului Linga V., conform

intimei convingeri instanța și-a format concluzia că această pată a fost creată prin

amplasare intenționată, cu urme evidente de întindere și ștergere.

Mai mult ca atât, în raportul de expertiză criminalistică supra indicat, în pct. 2 la

concluzie s-a scris că: micro-urma notată URM0003799 prezintă celule epiteliale și

sânge uman. Genotiparea ADN extras din această micro-urma a pus în evidență un

amestec de profile genetice provenit de la minim trei persoane. Profilele genetice ale

numitului Linga V. (probă notată REF0031651) și victimei Pînzaru I. (probă notată

REF0031650) sunt incluse în acest amestec. Datorită numărului mare de altele prezente

în acest amestec, ceea ce implică posibilitatea de a include persoane care n-au participat

la crearea acestui amestec, nu se efectuează calcule statistice.

De aceea s-a conchis că instanța de fond corect a atras atenția părților în proces

asupra faptului mai sus redat, căci din situația creată rezultă existența unei terțe

persoane care poate fi implicată în săvârșirea omorului, mai mult ca atât potrivit

raportului de expertiză judiciară cu nr. 684 din 31 ianuarie 2015 urma palmară de pe

sticla din polimer cu capacitatea de 1,5 litri, străvezie, cu inscripția „Fanta”, extrasă din

pachetul cu nr. 4, prezentată la examinare, ridicată în cadrul cercetării la fața locului

din 26 ianuarie 2015 pe faptul omorului lui Pînzaru I., a fost creată nu de Linga V., ci de

altă persoană.

În coroborare cu celelalte probe anexate la materialele cauzei care pun sub

suspiciune vinovăția lui Linga V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1)

Cod penal, Colegiul judiciar a invocat și conținutul Raportului de analiză operațională din

19 mai 2015, unde se indică că, numărul SIM ce aparține persoanei bănuite (Linga V.) nu

este prezent în aria care acoperă locul faptei.

Ca rezultat a celor indicate mai sus, instanța de apel constată că, contrar

prevederilor art. 19 alin. (3) Cod de procedură penală, conform cărora, organul de

urmărire penală are obligația de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru

cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a

evidenția atât circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului,

inculpatului, cât și cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează

sau agravează răspunderea, organul de urmărire penală nu a întreprins toate măsurile

pentru a stabili totalitatea circumstanțelor ce pot avea coerență la cazul dat.

7

Materialele cauzei, de asemenea, atestă și lipsa acțiunilor procesuale întreprinse de

către organul de urmărire penală de a stabilit apartenența urmelor digitale cât și biologice

depistate, cu apartenența terței persoane necunoscute.

Subsecvent, Colegiul judiciar nu a reținut ca fiind întemeiate argumentele

acuzatorului de stat în partea în care s-a menționat că, instanța de fond se contrazice prin

concluziile sale formulate asupra petei de sânge depistate pe exteriorul blugilor, care

după dimensiuni este mai mare ca pata de sânge depistată în interiorul buzunarului, și

duce la concluzia că proveniența petei de sânge vine din exteriorul blugilor și nu din

interiorul buzunarului, astfel cutia de chibrituri a absorbit pata de sânge de pe stofa

blugilor, ceea ce duce la concluzia că la momentul comiterii crimei această cutie de

chibrituri se afla în buzunarul inculpatului.

Motivul din care nu pot fi reținute argumentele date este faptul că, acestea nu sunt

confirmate prin probe concludente și utile, ca de exemplu raportul de expertiză a

expertului judiciar, care în mod concret ar fi indicat: proveniența petei (dinăuntru sau din

afară a buzunarului de la pantaloni), modul prin care această pată ar fi putut să fie

aplicată, puterea de absorbție a materialului din care este confecționat pantalonii, prin

care parte (interioară sau exterioară) a pantalonilor a fost aplicată pata de sânge, etc.

Nu poate fi reținut ca argument, afirmațiile acuzatorului de stat precum că la

emiterea deciziei urmează a fi luat în considerație rezultatul avizului de testare Poligraf,

chiar dacă nu se regăsește în art. 93 alin.(2) Cod de procedură penală, având în vedere că

la întrebările privind participarea în comiterea omorului lui Pînzaru I., în răspunsurile

inculpatului Linga V. s-au evidențiat modificări semnificative care pot fi interpretate ca

indici al comportamentului simulat, caracteristic persoanelor care încearcă disimularea.

recurs ordinar, invocând temeiul de drept prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, a intervenit cu solicitarea de casare a deciziei și dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, din aceleași motive care au fost expuse și în cererea de apel,

considerând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul său, respectiv hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Lecturând și analizând conținutul deciziei recurate, partea consideră că instanța de

apel cercetând probele prezentate de acuzare, nu le-a dat apreciere în conformitate

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, fiind pusă la baza deciziei versiunea și

probele apărării, fără ca acestea să fie supuse analizei minuțioase în coroborare cu

celelalte probe existente și administrate.

Referitor la argumentul instanței de apel că nu pot fi apreciate ca probe rapoartele

de expertiză judiciară efectuate pe cauza dată reieșind din faptul că concluziile expuse în

aceste rapoarte poartă un caracter presupus și din procesul-verbal de reținere din

24.01.2015 a lui Linga V. nu a fost stabilită că acesta avea careva leziuni corporale cu

hemoragie externă, e de menționat următoarele: făcând o asemenea concluzie, instanța de

apel nu a dat o analiză a fiecărei probe prezentate de către acuzarea, nu le-a apreciat,

conform art. 101 CPP, fiecare separat și toate probele în coroborare. Concluzia expusă de

către instanța de apel este una neîntemeiată și pripită.

8

Astfel, conform învinuirii înaintate lui Linga V. infracțiunea a fost comisă în

perioada 15.01.2015-18.01.2015, pe când Linga V. a fost reținut la 24.01.2015, adică

peste o săptămână, respectiv e logic faptul că la momentul reținerii deja nu puteau fi

stabili la inculpat leziuni corporale cu hemoragie externă.

În partea ce ține de constatarea instanței privind neajunsurilor la efectuarea

percheziției de la domiciliul lui Linga V., în primul rând, reieșind din prevederile art. 127

Cod de procedură penală nu este obligatoriu prezența persoanei bănuite și reținute așa

cum a interpretat această normă instanța de apel. Conform articolului nominalizat este

posibil efectuarea percheziției și în prezența unor membri adulți ai familiei, ceea ce în

cazul cercetat a avut loc.

Conform procesului-verbal de percheziție din 27.01.2015, la efectuarea percheziției

era prezentă Buraga D. - concubina inculpatului și persoana în proprietatea căreia se afla

casa în care locuia inculpatul, Buraga V. La finisarea efectuării percheziții ambele au

semnat procesul-verbal respectiv, fără a indica careva obiecții sau observații privind

modul de efectuarea a percheziției, precum și a obiectelor depistate în cadrul acțiunii

procesuale specificate.

Cu atât mai mult, în conținutul acestui proces-verbal a fost indicat că, în cadrul

percheziției a fost depistată și ridicată o pereche de blugi de culoare neagră în buzunarul

căreia s-a depistat o cutie de chibrituri cu inscripția „Talamus” cu pete de culoare brun

roșiatică asemănătoare de sânge, adică din start a fost indicat asupra depistării pe

obiectele ridicate a petelor asemănătoare cu sângele.

Totodată, în procesul-verbal nominalizat a fost indicat că obiectele ridicate au fost

împachetate și sigilate în prezența persoanelor sus menționate, respectiv careva dubii

privind proveniența cutiei de chibrituri, blugilor și petelor de sânge pe ele în cazul dat nu

sunt. Fiind audiată în instanța de fond concubina inculpatului, Buraga D. a declarat că în

prezența ei s-a efectuat percheziția și ea era prezenta în momentul când în buzunarul

pantalonilor lui Linga V. a fost depistată cutia de chibrituri.

Totodată, instanța de apel nu a analizat și nu a apreciat în modul cuvenit declarațiile

martorului Cabac V., care a confirmat faptul că decedatul Pînzaru I. des îl bătea pe Vition

V., el a văzut că Linga V. venea la Vition V. și îl ajuta la tăiat lemne, iar acesta se jeluia

că este bătut de Pînzaru I. Prin declarațiile martorului se confirmă motivul comiterii

infracțiunii.

Declarațiile inculpatului în cadrul urmăririi penale, a examinării cauzei în prima

instanța și instanța de apel privind apartenența cutiei de chibrituri în buzunarul

pantalonilor săi au fost incerte, înaintând de fiecare dată diferite versiuni privind

proveniența acesteia, iar instanța de apel a mers pe poziția că anume declarațiile

inculpatului corespund adevărului, fără a analiza declarațiile respective în coroborare cu

alte probe prezentate de către partea acuzării și cercetate în ambele instanțe.

Procurorul evidențiază că în apelul său a indicat asupra contradicțiilor din sentință

vizavi de petele de sânge depistat pe blugii inculpatului, însă aceste motive au rămas fără

răspuns, argumente ce constituie fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era

obligată să se pronunțe motivat, or în viziunea acuzării, aceste motive ar putea răsturna

9

soluția adoptată de prima instanță și afecta temeinicia acestei hotărâri.

Concomitent, se menționează că, conform avizului de testare la Poligraf, la

răspunsurile inculpatului Linga V. la întrebările privind participarea la comiterea

omorului lui Pînzaru I. s-au evidențiat modificări semnificative care pot fi interpretate ca

indici al comportamentului simulat al subiectului. Comportamentul subiectului pe timpul

examinării a fost cel caracteristic persoanelor care încearcă disimularea adevărului. Chiar

dacă acest aviz nu se regăsește în art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală, partea

consideră că totuși urma să fie luat în considerație la emiterea deciziei.

În fine, acuzarea consideră că instanța de apel urma să dea răspunsuri argumentate

în hotărâre asupra motivelor decisive invocate de apelant - parte acuzării și nu este

suficient doar a prelua motivele hotărârii primei instanțe, așa cum a făcut instanța de apel

în cazul cercetat, dar și a efectua propriile completări în sensul aprecierii temeiniciei

acestei hotărârii.

la concluzia că acesta urmează a fi admis, din considerentele arătate în contextul ce

urmează.

Soluția instanței de recurs se întemeiază, în drept, pe prevederile art. 435 alin. (1)

pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul instanța este în

drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării cauzei

de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată la această etapă a procedurilor.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Prin alte cuvinte, instanța de

recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să dispună casarea

integrală a acesteia, atunci când se constată admiterea unor erori de drept, care au dus, în

consecință, la afectarea echității procedurii desfășurate în privința persoanei deferite

judecății.

În această ordine de idei, Colegiul Penal lărgit menționează că, declanșând o

continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de

drept adică odată exercitat produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un

control integral atât în fapt, cât și în drept, instanța având posibilitatea de a da o nouă

apreciere probelor acumulate în dosar.

Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze suplimentar

probele administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit față de felul

cum au fost evaluate de prima instanță), precum și să administreze probe noi, pentru

elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vizavi de acuzația

imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a instanței.

Pentru corectitudinea judecării prezentei cauze, este imperios de a supune analizei și

aprecierii toate probele acumulate în dosar. De altfel, în cadrul cercetării judecătorești se

administrează probe anume pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor importante, sub

10

toate aspectele, în condiții de nemijlocire, publicitate și contradictorialitate, în scopul

perceperii directe a probelor de către instanța de judecată pentru formularea opiniei

vizavi de vinovăția persoanei trimise în judecată.

Atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei fapte penale și i se aduce

o acuzație atât de gravă, de comitere a unui omor, investigațiile efectuate de organul de

urmărire penală și cercetarea judecătorească trebuie să fie corespunzătoare exigenților ce

derivă din obligațiile pozitive ale statului inserate în art. 2 din Convenția Europeană.

Printre altele, în cauza Ghimp și alții c. Moldovei (hotărârea din 30.10.2012),

Curtea a relevat cu titlu de principiu că: „Art. 2 impune Statului obligația de a proteja

dreptul la viață prin aplicarea eficientă a prevederilor legislației penale în vederea

împiedicării comiterii crimelor împotriva persoanei, asigurată de un mecanism de

aplicare a legii pentru prevenirea, suprimarea și pedepsirea încălcărilor acestor

prevederi (a se vedea Osman c. Regatului Unit, 28 octombrie 1998, § 115, Culegere ale

Hotărârilor și Deciziilor 1998 VIII; Mastromatteo c. Italiei [MC], nr. 37703/97, §§ 67 și

89, CEDO 2002 VIII; și Menson c. Regatului Unit (dec.), nr. 47916/99, CEDO 2003 V).

În aceiași hotărâre, s-a statuat că, printre obligațiile pozitive ale statului regăsite în

articolul 2, se impune ca sistemul juridic național să demonstreze capacitatea sa de a

aplica legislația penală împotriva celor care ilegal au luat viața altora (a se vedea

Nachova și alții c. Bulgariei [MC], nr. 43577/98 și 43579/98, § 160, CEDO 2005 VII).

Adică, investigația eficientă impusă prin prisma art. 2 din Convenție, servește

pentru a menține încrederea publică în consolidarea statului de drept, prevenirea oricărei

coluziuni sau toleranțe a actelor ilegale, să asigure implementarea efectivă a legilor

naționale care protejează dreptul la viață și să asigure tragerea la răspundere a

persoanelor responsabile de decesul unei persoane.

Revenind la circumstanțele prezentei spețe, Colegiul constată că instanțele de fond

nu au efectuat o investigație eficientă în vederea clarificării tuturor împrejurărilor care au

condiționat decesul cet. Pînzaru I., eludând anumite aspecte ce au importanță pentru justa

soluționare a acestui caz și concluzionând pripit că fapta nu a fost comisă de inculpatul

Linga V. Aceasta concluzie a instanței de recurs se fundamentează pe analiza coroborată

a tuturor probelor din dosar, atât a celor de la etapa prejudiciară, cât și a celor cercetate

nemijlocit de instanțe.

Ca atare, procurorul în cererea de recurs critică anume faptul că instanțele ierarhic

inferioare nu au acordat deplină eficiență prevederilor legale transpuse în dispoziția art.

101 Cod de procedură penală, concluzionând asupra nevinovăției inculpatului

preponderent bazându-se pe versiunea înaintată de acesta, fără a face o analiză și o

apreciere a celorlalte probe aduse în sprijinul învinuirii.

Din actele dosarului se adeverește că instanțele de fond s-au focusat pe ideea

nevinovăției lui Linga V. de cele imputate acestuia prin rechizitoriu, eșuând să efectueze

o cercetare minuțioasă și multilaterală a tuturor circumstanțelor cauzei, neînlăturând

dubiile care planează asupra declarațiilor date de unii martori, precum și asupra celor

rezultate din constatările rapoartelor de expertiză.

11

Din cele consemnate în sentință, rezultă că instanța a efectuat o apreciere devolutivă

a celor constatate prin rapoartele de expertiză referitor la petelor de sânge depistate pe

pantalonii ridicați în cadrul percheziției de la domiciliul lui Linga V. constatând că pata

de sânge depistate pe exteriorul blugilor, care după dimensiuni este mai mare ca pata de

sânge depistată în interiorul buzunarului, duce la concluzia că proveniența acesteia vine

din exteriorul blugilor și nu din interiorul buzunarului, astfel cutia de chibrituri a absorbit

pata de sânge de pe stofa blugilor. Mai concret, prima instanță a menționat că:

„Deși, în cadrul percheziției din 27 ianuarie 2015, efectuată la domiciliul cet. Linga

V., a fost ridicată o pereche de blugi de culoare neagră, în buzunarul cărora a fost

depistată o cutie de chibrituri cu inscripția „Talamus”, cu pete de culoare brun-roșietică

asemănătoare cu sângele, iar ulterior, prin raportul de expertiză medico-legală a

corpurilor delicte nr. 74 din 16.02.2015 s-a constatat că aceste pete de culoare brun-

roșietică reprezintă sânge de origine umană și nu se exclude proveniența sângelui

depistat atât de la victima Pînzaru I., cât și de la însuși Linga V., iar prin raportul de

expertiză criminalistică nr. xxxx din 05.06.2015, efectuat de Serviciul biocriminalistică

din cadrul Institutului Național de Criminalistică al Inspectoratului General al Poliției

Române al MAI s-a constatat că sângele, de pe cutia de chibrituri și de pe pantalonii

ridicați de la Linga V., aparține cu certitudine lui Pînzaru I., organul de urmărire penală

nu a stabilit, fără nici un dubiu, cum a ajuns cutia de chibrituri la inculpat, de vreme ce

martorii audiați au declarat că nu l-au văzut pe Linga V. la domiciliul lui Pînzaru I., iar

inculpatul însuși a menționat că atunci când s-a întâlnit cu Pînzaru I. și Vition V. și au

fumat câte o țigară, și-a aprins țigara cu chibrituri, dar nu ține minte ale cui erau

chibriturile, ale sale sau le-a luat de la unul din ei. Mai mult ca atât, acest caz a avut loc

cu mult înainte de comiterea omorului lui Pînzaru I.”

Față de cele expuse, este relevant de consemnat că asemănător celorlalte mijloace

de probă, concluziile din rapoartele de expertiză constituie anumite elemente de

convingere, fiind lăsate la libera apreciere a judecătorului, însă, pentru a se putea exercita

un control judiciar deplin, indiferent dacă instanța acceptă sau nu concluziile expertului,

este necesar ca soluția acesteia în privința raportului să fie bine motivată, mai ales atunci

când, ajungând la alte concluzii pe baza celor administrate în cauză, instanța înlătură

statuările din raport de expertiză ca fiind neconvingătoare.

În continuare, se relevă că prima instanță în sentință a mai evidențiat următoarea

concluzie: „E de menționat faptul că a fost depistată doar o singură pată pe pantalonii

ridicați, deși conform proceselor-verbale de cercetare la fața locului, la locul crimei a

fost depistat sânge într-o cantitate mai mare și multe lucruri erau îmbibate cu sânge. Mai

mult ca atât, pata de pe pantaloni din regiunea buzunarului stâng reprezintă o formă

neregulată cu dimensiunea de 483 cm pe partea exterioară, iar pe partea interioară are

dimensiunile 3,581,5 cm și nu avea urme. Or, atunci când se pune un obiect murdar de

sânge în buzunarul pantalonilor, de regulă, se murdărește de sânge o suprafață mai

mare, rămân urme, până la locul unde obiectul murdar de sânge rămâne în final în

buzunar. De asemenea, dacă ar fi fost în buzunar obiectul murdar de sânge, pata din

interiorul buzunarului urma să fie mai mare ca dimensiune ca pata din exteriorul

12

buzunarului, or sângele urma să se absoarbă pe țesătura din interior în exterior, pe

când, la caz, dimensiunile petei arată viceversa.”

Atare raționamente, expuse într-o hotărâre judecătorească, fără a avea ca bază

careva probe concludente și pertinente, ca de exemplu raportul de expertiză a expertului

judiciar, care în mod concret ar fi indicat: proveniența petei (dinăuntru sau din afară a

buzunarului de la pantaloni), modul prin care această pată ar fi putut să fie aplicată,

puterea de absorbție a materialului din care este confecționat pantalonii, prin care parte

(interioară sau exterioară) a pantalonilor a fost aplicată pata de sânge, nu sunt

admisibile.

Este indubitabil că, prerogativa de a aprecia pertinența unei „oferte de probă”, le-a

aparținut instanțelor de fond, care trebuiau să argumenteze bazându-se pe actele dosarului

concluzia despre nevinovăția lui Linga V. de comiterea infracțiunii de omor, confirmând

prin aceasta echitatea procedurii de judecare a cauzei.

În același timp, se observă că instanțele nu au acordat atenție și au neglijat vădit

cele spuse pe parcursul urmăririi penale de către martorul Vition V., care potrivit

procesului-verbal de audiere din 26 ianuarie 2015, anexat la filele dosarului 38-40, vol. I.

a menționat că de fiecare dată când Pînzaru I. obișnuia să-l lovească, acesta i se plângea

lui Linga V., care i-a promis de nenumărate ori că se va clarifica cu dânsul. Totodată,

martorul a menționat că, ultima dată când a fost bătut de Pînzaru I. i-a comunicat iarăși

lui Linga V., la care ultimul l-a asigurat că se va clarifica cu Pînzaru I. în așa fel ca să nu-

l mai deranjeze niciodată.

De altfel și procurorul a accentuat în cererea de recurs faptul că instanța de apel nu a

analizat și nu a apreciat în modul cuvenit declarațiile martorului Cabac V., care a

confirmat faptul că decedatul Pînzaru I. des îl bătea pe Vition V., el a văzut că Linga V.

venea la Vition V. și îl ajuta la tăiat lemne, iar acesta se plângea că este bătut de Pînzaru

I. În opinia părții acuzării, prin declarațiile martorului nominalizat se confirmă motivul

comiterii infracțiunii de omor de către Linga V.

În contextul dat, se insistă pe faptul că declarațiile date de martori Vition V. și

Cabac V., constituie un motiv serios de a reaprecia considerentele instanțelor de fond

despre nevinovăția lui Linga V. de comiterea omorului lui Pînzaru I., totodată acestea

constituind un element important în ceea ce privește evaluarea caracterului echitabil de

ansamblu al acestui proces, un astfel de element este susceptibil să încline balanța în

favoarea constatării despre încălcarea iremediabilă a art. 6 din Convenție.

Cu titlu de principiu, Colegiul subliniază că, din moment ce o declarație avansată de

un martor, este susceptibilă să fondeze, substanțial, concluzia despre vinovăția unei

persoane de comiterea unei infracțiuni, aceasta constituie o mărturie în sprijinul acuzării,

ceea ce denotă că garanțiile prevăzute de art. 6 alin. (1) din Convenție îi sunt aplicabile,

instanțele având obligația să facă o apreciere obiectivă a acestei declarații și să o

coroboreze cu celelalte probe din dosar.

Nu se contestă faptul că era de competența instanței de apel să aprecieze probatoriul

din dosar, cu toate acestea, este inadmisibil că inculpatul Linga V. a fost declarat

nevinovat de comiterea unei infracțiuni excepțional de grave bazându-se pe aceleași

13

considerente făcute anterior de prima instanță.

În accepțiunea Colegiului pentru justa soluționare a acestei cauze, este imperios de a

atrage o atenție deosebită la conținutul declarațiilor martorilor audiați la etapa urmăririi

penale în contradictoriu cu cele declarate de aceștia la etapa judecării cauzei pe fond.

Omisiunea instanței de apel de a face o analiză a probatoriului administrat și de a se

expune argumentat asupra fiecărei probe în parte, este cu certitudine o lacună care nu

poate fi corectată de către instanța de recurs la această etapă a procedurilor urmând a fi

înlăturată de instanța de apel, prin rejudecarea cauzei. Statuările ce preced, referitoare la

lipsa probelor ce ar confirma vinovăția inculpatului sunt pripite, nu au suport probator.

Prin urmare, la caz, nu există o coroborare între probele aduse în susținerea învinuirii și

cele prezentate în favoarea achitării inculpatului.

În general, Colegiul apreciază că instanța de apel întru-un mod foarte succint și

evaziv a stabilit că nici o probă din cele administrate pe caz nu-l incriminează pe

inculpat, ci din contra îi dezvinovățesc.

Având în vedere cele expuse, Colegiul penal lărgit nu este convins că chestiunile

asupra cărora Curtea de Apel trebuia să se pronunțe, atunci când a conchis asupra

nevinovăției inculpatului Linga V. și, astfel, a menținut hotărârea de achitare în privința

acestuia dată de către prima instanță, au fost examinate în mod corespunzător, ca o

chestiune de proces echitabil.

În rezumat la cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de

apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate coinculpatului, să verifice

și să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să prezinte

raționamentele forte care au stat la baza soluției de achitare.

În aceste împrejurări, Colegiul Penal lărgit consideră că, erorile comise nu pot fi

înlăturate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de recurs nu

este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond, substituind instanța care a judecat

apelul cu încălcarea prevederilor legii procesual-penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei și să țină

seama de cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele

administrate în cauză, să le dea o apreciere corespunzătoare cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Totodată, se reține că, cauza penală privindu-l pe Linga V. a fost examinată în

ordine de apel în completul din trei judecători din Curtea de Apel Comrat, și anume de:

Starciuc Șt., Colev Gr. și Caraianu L., aceștia fiind în prezența circumstanței de

incompatibilitate, participarea lor repetată la examinarea aceleiași cauze în ordine de apel

14

fiind exclusă. În cadrul Curții de Apel Comrat, în prezent, activează cinci judecători.

Așadar, constituirea unui nou complet de judecată, pentru rejudecarea acestei cauze, la

această instanță este imposibilă. Din atare considerente, cauza penală privindu-l pe Linga

V. urmează a fi strămutată, la o altă instanță egală în grad, și anume la Curtea de Apel

Cahul, pentru rejudecarea acesteia.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura UTA Găgăuzia, Sîrbu

Lilia, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 4 martie 2019

în privința lui Linga Victor Vasile, cu dispunerea rejudecării cauzei în ordine de apel de

către Curtea de Apel Cahul.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 15 octombrie

2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

Judecător Mardari Dumitru

Judecător Bejenaru Iurie

15