1ra-1568/2019 — art.287 alin.3 CP

Dosarul nr. 1ra-1568/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendar, împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din

27 decembrie 2018 și deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 11

aprilie 2019, în privința inculpatei

Cervencova Aliona.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 19.05.2018 – 27.12.2018,

instanța de apel: 04.03.2019 – 11.04.2019,

instanța de recurs: 27.06.2019 – 11.09.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

a fost condamnată în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

De la inculpată s-a încasat în beneficiul lui Pascalova Zinaida și Bahcivanji

Nadejda, prejudiciul moral a câte 1000 lei, pentru fiecare, iar în partea prejudiciului

material, acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

acestuia să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

Cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatei a cheltuielilor

judiciare în mărime de 1974 lei, a fost respinsă.

aproximativ ora 19.00, aflându-se pe str. xx, s. xx, r-nul xx și fiind în stare de

ebrietate alcoolică, din intenții huliganice, în baza unui motiv inventat, a început să o

insulte pe Pascalova Zinaida, cu cuvinte necenzurate, nereacționând la observațiile

1

ultimei și continuându-și intențiile criminale, încălcând grosolan ordinea publică și cu

aplicarea violenței fizice, exprimându-se cu cuvinte necenzurate în adresa lui

Pascalova Zinaida, a luat de jos un băț cu care i-a aplicat ultimei mai multe lovituri pe

diferite părți ale corpului, după care a trântit-o la pământ și a început să o tragă de

păr, cauzându-i astfel leziuni corporale sub formă de excoriații pe gamba stângă cu

dimensiuni de 5x1 cm, în regiunea 1/3 medie a coapsei stângi, cu dimensiuni de 2x2

cm, care potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 230/D din 11 iulie 2017 au fost

calificate ca leziuni corporale neînsemnate. În continuare, fără a reacționa la

observațiile și tentativele părții vătămate Bahcivanji Nadejda de a înceta acțiunile ei

huliganice, Cervencova Aliona a apucat-o cu o mână de păr și a tras-o într-o parte,

cauzându-i leziuni corporale sub formă de echimoză cu dimensiuni 2x2 cm la umărul

stâng, care potrivit raportul de expertiză medico-legală nr.228/19 din 11 iulie 2017,

au fost calificate ca leziuni corporale neînsemnate.

Instanța a statuat că vinovăția inculpatei este integral dovedită prin probele

administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, ca

huliganism agravant, adică acțiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), dacă au fost

săvârșite cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau

sănătății.

Totodată, instanța a reținut, că stabilirea expertizei judiciare este obligația

procesuală a procurorului/organului de urmărire penală/la etapa de urmărire penală,

dacă circumstanțele cauzei o cer. Expertiza se stabilește și în folosul învinuitului în

scopul respectării drepturilor procesuale, inclusiv principiul egalității de șanse. În

cazul nerespectării de către procuror (de către organul de urmărire penală) a

obligației date, persoanele cointeresate, au posibilitatea de a se folosi de

instrumentele procesuale reglementate de institutul de control judiciar în procesele

prejudiciale. Persoanele cointeresate pot solicita efectuarea expertizei judiciare la

examinarea cauzei în prima instanță, ori în apel. Corespunzător, cheltuielile la

efectuarea expertizei în toate cazurile sun acoperite din contul bugetului de stat.

Așadar, efectuarea expertizei întru stabilirea circumstanțelor cauzei este obligația

pozitivă a organelor de stat, care rezultă din prevederile art.124 alin. (1) Constituția

R. Moldova, iar dreptul părților de a solicita efectuarea expertizei la propria inițiativă

și pe contul său, servește drept o garanție suplimentară prevăzută de normele

procesuale.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care din

contul inculpatei să fie încasate cheltuielile judiciare în sumă de 1974 lei.

Apelantul a invocat că instanța nu a ținut cont de faptul că expertizele judiciare

și investigațiile au fost efectuate din contul mijloacelor bugetului de stat (Conform

Legii Republicii Moldova „cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului

judiciar” nr. 68 din 14.04.2016, care fără plată nu se eliberează solicitantului de

expertiză judiciară.

Potrivit art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, pe când de către instanță nu

au fost stabilite careva motive pentru a o elibera pe Cervencova A. de plata

cheltuielilor judiciare expuse la art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală.

2

Astfel, inculpata, conform art. 229 Cod de procedură penală, urmează să

recupereze statului mijloacele financiare pentru efectuarea constatărilor științifice, la

caz pentru expertizele judiciare medico-legale, ori, în cauza Croissant vs Germania

din 25.09.1992, Curtea Europeană a considerat că persoana învinuită e obligată să

achite cheltuielile judiciare.

2019, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că, potrivit art. 227 alin.(l), (3) Cod de procedură

penală, cheltuielile judiciare sunt cheltuieli suportate pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de

stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Drept urmare, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de

urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat,

plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor

bănești a bugetului de stat.

Deci, nu pot fi reținută referința procurorului cu trimitere la prevederile art.

229 alin. (3) Cod de procedură penală, or din actele dosarului rezultă că inculpata

Cervencova A. este încadrată în grad de dizabilitate și se află la evidența medicului

psihiatru din copilărie, mai mult are la întreținere un copil minor, circumstanțe, care

în opinia instanței, constituie un alt temei pentru a respinge cerința procurorului

privitor la încasarea cheltuielilor judiciare de efectuarea a expertizelor judiciare din

contul inculpatei.

Mai mult, procurorul la materialele dosarului nu a anexat probe privitor la

venitul lunar al inculpatei în sensul verificării dacă aceasta dispune de mijloace

financiare pentru a achita cheltuielile judiciare solicitate, precum și dacă plata acestor

cheltuieli nu va influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor aflate la

întreținerea acesteia.

La fel, procurorul, nu a înaintat o acțiune civilă împotriva inculpatei.

Ori, art. 229 alin. (l) Cod de procedură penală, stipulează că, cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

La caz, cheltuielile judiciare invocate de acuzatorul de stat la suma de 1974

lei, urmează a fi trecute în contul statului.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Or, cheltuielile suportate la efectuarea expertizelor judiciare sunt cheltuite în

legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, soluționarea chestiunii cine suportă cheltuielile judiciare trebuie

făcută în conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală,

responsabilitatea de a achita cheltuielile în legătură cu comiterea infracțiunii,

revenindu-i, în prim plan, condamnatului. Și doar dacă acesta nu este în stare să le

achite din diferite motive, cheltuielile sunt trecute în contul statului.

3

Mai mult, în dispozitivele sentinței și a deciziei, lipsește soluția privind

cheltuielile judiciare, așa cum o cer prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 397 pct. 5)

Cod de procedură penală, în coroborare cu art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală.

Ori, cheltuielile judiciare sunt suportate de către inculpat sau sunt trecute în

contul statului. Simpla soluție de respingere a cerinței procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare nu este o soluție procesuală deplină și legală.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art. 385

alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează cine și

în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de

stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în

mod obligatoriu, pentru constatarea altor cazuri când prin alte probe nu poate fi

stabilit adevărul în cauză, instanțele just, argumentat și în limitele competenței legale

statuând că, în speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare urmează a fi

făcută din contul mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzării.

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

au apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

4

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare

în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul

celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2.

– 5. din decizie), că inculpata este încadrată în grad de dizabilitate și se află la evidența

medicului psihiatru din copilărie, are la întreținere un copil minor, la materialele

dosarului nu au fost anexate probe privitor la venitul lunar al inculpatei în sensul

verificării dacă aceasta dispune de mijloace financiare pentru a achita cheltuielile

judiciare solicitate, precum și dacă plata acestor cheltuieli nu va influența substanțial

asupra situației materiale a persoanelor aflate la întreținerea acesteia, precum și că

procurorul nu a înaintat o acțiune civilă împotriva inculpatei, iar o altă opinie asupra

probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței, conform

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din

16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Totodată, cu referire la argumentul recurentului că în dispozitivul deciziei

instanței de apel lipsește o dispoziție referitor la repartizarea cheltuielilor judiciare,

se reține că art. 415 alin. (1) pct. 1) lit. c) Cod de procedură penală, nu obligă instanța

de apel să repete în dispozitivul deciziei adoptate soluția dată de prima instanță, în

cazul în care respinge apelul ca nefondat cu menținerea sentinței atacate (pct. 5. din

decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că

recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendar, împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din

27 decembrie 2018 și deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 11

aprilie 2019, în privința inculpatei Cervencova Aliona Leonid, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

5

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 septembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6

7