1ra-1615/2019 — art. 27, 145 alin. 2 lit. e, e-1 CP

Dosarul nr. 1ra-1615/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Sandu Stela în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului Penal al

Curții de Apel Bălți din 24 aprilie 2019, în cauza penală privind-o pe

MARJINEAN Elena XXXXX, născută la

XXXXX, originară din XXXXX, domiciliată în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.07.2017 – 22.05.2018;

Instanța de apel: 12.06.2018 – 24.04.2019;

Instanța de recurs: 03.07.2019 – 11.09.2019.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal

c o n s t a t ă:

fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. e), e1) Cod penal

la 15 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, pentru femei.

Solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpată a cheltuielilor judiciare a

fost respinsă, ca neîntemeiată.

2 iunie 2017, în intervalul de timp dintre orele 21:00-22:00, fiind sub influența băuturilor

alcoolice, aflându-se în casa proprie amplasată în XXXXX, în urma unui conflict apărut

cu soțul Marjinean P., urmărind scopul de a-1 lipsi de viață și dorind survenirea acestor

urmări, intenționat, a luat de pe masă un cuțit de bucătărie și i-a aplicat cu cuțitul

respectiv trei lovituri peste corp, dintre care una direct în regiunea cordului, provocându-i

plagă tăiată cu excoriație marginală în proiecția sternului cadranul superior, plagă înțepat-

tăiată în regiunea mamelonului stâng penetrantă în cavitatea toracelui cu lezarea cordului,

hemotorax și hemopericard, plagă tăiată la nivelul antebrațului stâng, care au prezentat

pericol pentru viață și se califică ca vătămare gravă.

1

Astfel, inculpata a depus toate eforturile pentru lipsirea de viață a victimei și care în

realitate au fost suficiente pentru aceasta, însă fapta nu și-a produs efectul, deoarece

victima a supraviețuit, fiind salvată de agresiune în urma intervenirii fiicei Ursu S. și

ulterioarei intervenții chirurgicale.

Pe baza stării de fapt expuse, confirmată de probele administrate, instanța a reținut

că, în drept, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 27, 145 alin. (2) lit. e), e1) Cod penal – tentativa de omor profitând de starea de

neputință cunoscută a victimei, care se datorează vârstei înaintate, săvârșit asupra unui

membru de familie, care nu și-a produs efectul din motive independente de voința

făptuitorului.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocatul Grosu

Ig. în numele inculpatei, care a solicitat achitarea acesteia, deoarece dânsa a acționat în

condițiile legitimei apărări.

În motivarea apelului partea a indicat că instanța de judecată în pofida probelor

administrate și examinate în cadrul cercetării judecătorești incorect a constatat

circumstanțele faptei comise și personalitatea inculpatei, rolul și comportamentul acesteia

în timpul și după comiterea infracțiunii, sentința fiind bazată pe suspiciuni, fiind ignorate

totalmente probele ce demonstrează nevinovăția inculpatei. Practic sentința este o copie a

rechizitoriului, fără o analiză și apreciere a tuturor probelor cercetate.

declarat de avocatul Grosu Ig. în numele inculpatei a fost admis, din alte motive decât

cele invocate, cu casarea sentinței în latura pedepsei și cu pronunțarea unei noi hotărâri în

această parte, potrivit căreia lui Marjinean E., recunoscută vinovată de comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 27, 145 alin. (2) lit. e), e1) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa, cu aplicarea art. 231 și 79 Cod penal, de 10 (zece) ani închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip închis pentru femei.

întemeiat a pronunțat sentința de condamnare în privința inculpatei și corect a ajuns la

concluzia că aceasta se face vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145

alin. (2) lit. e), e1) Cod penal. Totuși, verificând argumentele apelului în raport cu

materialele cauzei și prevederile legii, audiind participanții la proces, instanța a ajuns la

concluzi că apelul declarat de partea apărării urmează a fi admis din alte motive decât cele

invocate în apel.

Potrivit dispoziției art.79 alin. (l) Cod penal, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în

săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de

alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum

și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea

acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de

legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori

poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.

2

De către partea apărării, în ședința instanței de apel, a fost înaintat un demers prin

care s-a solicitat efectuarea unei expertize psihiatrico-psihologică a inculpatei, spre

soluționarea expertului au fost puse următoarele întrebări: 1) Dacă se afla sau nu

inculpata la momentul comiterii faptei în stare de iresponsabilitate, adică putea sau nu ea

să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, putea sau nu să le dirijeze din cauza unei

boli psihice cronice, unei tulburări psihice temporare sau a altei stări patologice; 2) La

momentul de față se află sau nu inculpata în stare de iresponsabilitate, adică poate sau nu

ea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, poate sau nu să le dirijeze din cauza

unei boli psihice cronice, a unei tulburări psihice temporare sau a altei stări patologice; 3)

Se afla sau nu inculpata la momentul comiterii faptei în stare de afect survenită în mod

subit, provocată de acte de violență, insulte grave ori alte acte imorale ale victimei.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201836S0130 din 18.01.2019 s-a

concluzionat că: „La momentul comiterii faptei, inculpata nu suferea de careva maladie

psihică cronică, prezenta dg: „Tulburare organică de personalitate”. La momentul

comiterii faptei, după cum rezultă din cauza penală și reieșind din analiza

fenomenologiei comportamentale din timpul derulării evenimentelor cu conținut

infracțional, inculpata Marjinean E. a acționat în condiții de discernământ redus, având

capacitatea de prevedere și îndeosebi, prognozare a acțiunilor sale limitată, incompletă,

deci aceasta cade sub incidența art. 231 Cod penal - manifestând responsabilitatea

redusă.”

Astfel reieșind din răspunsul dat de către experții judiciari psihiatri, inculpata la

momentul comiterii faptei a acționat în condiții de discernământ redus, având capacitatea

de prevedere și îndeosebi, prognozare a acțiunilor sale limitată, incompletă și care cade

sub incidența art. 231 a Codului penal - manifestând Responsabilitatea redusă.

Potrivit prevederilor art. 231 Cod penal persoana care a săvârșit o infracțiune ca

urmare a unei tulburări psihice, constatată prin expertiza medicală efectuată în modul

stabilit, din cauza căreia nu-și putea da seama pe deplin de caracterul și legalitatea

faptelor sale sau nu le putea dirija pe deplin este pasibilă de responsabilitate penală

redusă.

Rezultând din aceste circumstanțe și de faptul că, Marjinean E. este caracterizată

pozitiv, are o vârstă înaintată, după comiterea faptei prejudiciabile a îngrijit victima până

la decesul acestuia, toate aceste circumstanțe în ansamblul lor au fost considerate

excepționale. De aceea, instanța a conchis că în privința inculpatei pot fi aplicate

prevederile art. 79 Cod penal, urmând a fi dispus reducerea pedepsei la limita minimă

posibilă.

art. 422 Cod de procedură penală, avocata Sandu S. acționând în interesele inculpatei, a

atacat-o cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu adoptarea unei soluții de

achitare.

În recurs, recurenta menționează că instanța de apel a desconsiderat declarațiile

inculpatei privitoare la evenimentele ce au avut loc la 2 iunie 2017. În dosar nu există

careva probe verosimile precum că inculpata a acționat cu intenția de a-și omorî soțul, ci

3

din contra acțiunile acesteia au fost îndreptate spre salvarea propriei vieți, în condițiile

legitimei apărări. Or, aceasta să fi avut intenția de a-1 omorî pe Marjinean P., a dispus de

timp suficient și a avut posibilitatea reală de a-i aplica lovituri pentru a-1 doborî în timp

ce el stătea în fața ei.

La fel, instanța a omis din declarațiile inculpatei faptul că soțul acesteia a mai avut o

tentativă de a o sugruma în timp ce ea dormea, însă atunci s-a oprit în momentul ce

Marjinean E. s-a trezit, între ei au mai avut loc conflicte și a mai avut loc un caz când a

fost atacată. Despre faptul că a fost sugrumată de către Marjinean P., inculpata a declarat

reprezentanților poliției în ziua incidentului, însă nu a fost îndreptată la medical legist și

nici nu i s-a explicat că dacă dorește poate singură să se adreseze.

Avocata menționează că, la caz, au fost constatate erori procedurale, cum ar fi

pornirea urmăririi penale la 07.06.2017, martorii fiind audiați înainte de pornirea

urmăririi penale, iar bănuita a fost audiată abia după 18 zile. Totodată, nu a fost dispusă

efectuarea expertizei psihologico-psihiatrică a victimei și învinuitei, nu a fost efectuată

verificarea depozițiilor bănuitei sau învinuitei la fața locului. De către instanța de apel nu

a fost luat în considerație faptul că inculpata a avut permanent grijă de soțul ei, atât până

la incidentul din 02.06.2017, cât și după acesta.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201836S0130 din 18.01.2019 s-a

concluzionat că Marjinean E. la momentul comiterii faptei a acționat în condiții de

discernământ redus, având capacitatea de prevedere și îndeosebi, prognozare a acțiunilor

sale limitată, incompletă și cade sub incidența art. 231 Cod penal manifestând

responsabilitate redusă. Responsabilitatea redusă afectează, într-o măsură limitată,

capacitatea acestuia de a înțelege și de a dirija acțiunile sale. Din aceste considerente,

scopul responsabilității reduse este de a atenua răspunderea făptuitorului și de a favoriza

aplicarea unei pedepse mai blânde. Instanța de apel nu au examinat pricina sub toate

aspectele nu a ținut cont de circumstanțele importante ale cauzei, nu a apreciat probele la

justa lor valoare, ca rezultat adoptând o decizie neîntemeiată.

Partea mai punctează faptul că instanța de apel a trecut în mod superficial asupra

circumstanțelor cauzei, precum și materialului anexat la dosar, fără a examina sub toate

aspectele legalitatea și temeinicia sentinței contestate cu apel, în raport cu regulile și

legislația în vigoare.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatei Sandu S. în

numele inculpatei menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

părților, în baza motivelor invocate în recurs și în raport cu actele cauzei, Colegiul Penal

conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise, în baza temeiurilor

expres prevăzute de acest articol.

În corespundere cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar în cazul în care constată că acesta

4

nu corespunde după conținut prevederilor art. 430 Cod de procedură penală.

Reieșind din dispoziția art. 430 Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie

să corespundă anumitor cerințe, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute expres de

art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea

problemelor de drept ce persistă în cauza deferită judecății și care au afectat echitatea

procedurilor desfășurate de instanța de apel împotriva inculpatei.

În speța dată, se constată că recurenta-avocat critică hotărârea adoptată de instanța

de apel și pledează pentru achitarea inculpatei, însă în motivarea cerințelor din recurs nu

aduce careva argumente temeinice în vederea susținerii acestei poziții.

Mai mult, Colegiul Penal notează că, recurenta a omis să formuleze careva critici

plauzibile privitor la ilegalitatea hotărârii contestate, limitându-se doar la descrierea

succintă și vădit necoerentă a bazei factologice, care nu contribuie în vreun mod la

suplinirea cererii cu circumstanțe de fapt și de drept pentru a fi preluată spre examinare în

fond de către instanța de recurs.

Pentru acestea, Colegiul apreciază că recursul declarat de avocata Sandu S. este mai

degrabă un „apel deghizat”, decât un „efort conștiincios de a corecta o eroare judiciară”,

care se bazează în mod esențial pe argumente deja examinate minuțios și respinse în

cadrul procedurii precedente, iar în prezent nu există „circumstanțe cu caracter

substanțial și convingător”, care să justifice ingerința în hotărârea instanței de apel sau în

cea a primei instanțe, în partea stabilirii vinovăției inculpatei de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. e), e1) Cod penal.

Respectiv, Colegiul ține să noteze că, de principiu, instanța de recurs preia spre

examinare doar acele critici, care sunt corespunzător argumentate de recurenți, cu

arătarea legăturii cauzale dintre eroare de drept pretins că a fost admisă de instanța

inferioară și circumstanța de fapt a cauzei căreia aceasta se circumscrie.

Pe aceiași linie de considerente, Colegiul evidențiază că, invocarea formală a unor

temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu poate face

obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art.

24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire

penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese

decât interesele legii. Adică completarea cererii de recurs cu argumente ce ar suplini-o

din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce guvernează întreg procesul

penal. Astfel, Colegiul Penal statuează asupra soluției de inadmisibilitate a recursului

ordinar declarat de apărătorul inculpatei, deoarece acesta nu întrunește condițiile legale

de conținut.

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Sandu Stela în numele

inculpatei, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 24 aprilie 2019,

5

în cauza penală privind-o pe Marjinean Elena XXXXX, deoarece nu îndeplinește

cerințele de conținut prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 septembrie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

6