1ra-1517/2019 — art.186 alin.2 CP

1ra-1517/2019 — art.186 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1517/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Dumitru Mardari,

Iurie Bejenaru,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Valentina

Bradu, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 05 martie 2019 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2019, în privința

inculpatului

Ciubotaru Sergiu.

.

Termenul de examinare

instanța de fond: 30.07.2018 – 05.03.2019,

instanța de apel: 25.03.2019 – 10.04.2019,

instanța de recurs: 20.06.2019 – 10.09.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Ciubotaru Sergiu a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 2

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din

05.03.2019, cu includerea perioadei aflării sub arest preventiv din 05.02.2019 –

05.03.2019.

de la 14:00 până la 15:00, inculpatul Ciubotaru Sergiu, având scopul însușirii

bunurilor altei persoane, aflându-se în apartamentul nr. xx din str. xx, mun.

Chișinău, profitând de faptul că nu este văzut de nimeni, pe ascuns a sustras un

televizor de model „LG” la prețul de 4000 lei, o scurtă din materie la prețul de

1

4000 lei și un telefon mobil de model „Nokia Lumia” la prețul de 2500 lei, în care

era activată cartela SIM cu nr. 0655029, cauzând părții vătămate Deleanu Diana

daune materiale în proporții considerabile, în valoarea totală de 10.500 lei.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu și vina în săvârșirea acestora, solicitând examinarea cauzei în baza

probelor administrate în cadrul urmăririi penale, pe care le recunoaște și nu are

careva obiecții.

Deoarece probele administrate dovedesc integral vinovăția inculpatului,

instanța i-a încadrat acțiunile în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca furt,

adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, că lipsesc circumstanțe agravante, antenunată fiind căința sinceră, că

infracțiunea comisă este una mai puțin gravă, că inculpartul anterior a fost

condamnat și pedeapsa nu a fost executată, că la momentul comiterii infracțiunii nu

împlinit vârsta de 21 de ani, că inculpatul este învinuit și în cadrul altor dosare

penale care se află la faza de urmărire penală, că în prizenta cauză penală s-a

eschivat în repetate rânduri de la organele de drept, concluzionâd de a-i stabili o

pedeapsă cu închisoare pe un termen de 2 ani.

Totodată, instanța a conchis că în privința inculpatului nu sunt aplicabile

prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, deoarece la materialele cauzei nu au fost

anexate date confirmative că acesta a fost condamnat prin sentința Judecătoriei

Cimișlia din 29.09.2018 în baza art. 186 alin. (2) Cod penal la 180 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, pedeapsă care nu fost executată până la

momentul actual.

Respectiv, cumularea pedepselor aplicate sau a sentințelor pronunțate în

privința inculpatului, urmează a fi soluționată în conformitate cu prevederile art.

469, 471 Cod de procedură penală.

a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal la 2 ani închisoare, iar conform art. 84 alin. (4), 87 Cod penal, pentru concurs

de infracțiuni, prin cumularea pedepsei aplicate prin sentința judecătoriei Cimișlia

din 29.09.2018, să-i fie stabilită pedeapsa defintivă de 2 ani și 45 de zile

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Apelantul a indicat că instanța, la individualizarea pedepsei, nu a luat în

considerație sentința precedentă emisă în privința inculpatului.

Astfel, prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 29.09.2018, acesta a fost

condamnat în baza art. 186 alin. (1) Cod penal la 180 ore de muncă neremunerată

în folosul comunității.

Potrivit informației Biroului de probațiune Cimișlia, Ciubotaru Sergiu nu a

executat orele stabilite, motivul fiind eschivarea cu rea voință de la executarea

pedepsei.

În concordanță cu art. 84 alin. (4) Codul penal, conform prevederilor alin.

(l)-(3) se stabilește pedeapsa și în cazul în care, după pronunțarea sentinței, se

2

constată că persoana condamnată este vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni

săvârșite înainte de pronunțarea sentinței în prima cauză. În acest caz, în termenul

pedepsei se include durata pedepsei executate, complet sau parțial, în baza primei

sentințe.

Art. 87 alin. (1) Codul penal, enunță că la cumularea diferitelor pedepse

principale aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni sau al unui cumul de

sentințe, unei zile de închisoare îi corespund 4 ore de muncă neremunerată în

folosul comunității.

Astfel, la cumularea pedepselor instanța de judecată urma să aplice

prevederile art. 84 și 87 Cod penal, ori cumularea ulterioară a pedepselor în baza

art. 469, 471 Cod de procedură penală, va duce la complicarea neîntemeiată a

procesului de justiție.

2019, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că, la cererea de apel, partea acuzării a anexat

copia sentinței Judecătoriei Cimișlia din 29 septembrie 2018, prin care

Ciubotaru S. a fost condamnat în baza art. 186 alin. (1) Cod penal la 180 ore de

muncă neremunerată în folosul comunității.

În acest context, la data pronunțării sentinței din 05.03.2019, prima instanță

corect a individualizat pedeapsa penală în privința inculpatului și a dispus

neaplicarea prevederilor art. 84 alin. (4), 87 Cod penal, așa cum la data respectivă

la materialele cauzei penale nu au fost administrate careva acte confirmative în

acest sens.

Or, solicitând aplicarea art. 84 alin. (4), 87 Cod penal în privința

inculpatului, acuzatorul de stat nu a prezentat instanței de fond sentința

Judecătoriei Cimișlia din 29 septembrie 2018. Deci, nu s-au stabilit careva erori la

pronunțarea sentinței, în partea individualizării pedepsei penale.

Astfel, cumularea pedepselor sau a sentințelor aplicate sau pronunțate în

privința inculpatului urmează a se efectua ulterior în conformitate cu prevederile

art. 469, 471 Cod procedură penală.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei, în aceeași instanță de apel.

Recurenta a invocat că potrivit explicațiilor date de către Plenul Curții

Supreme de Justiție a RM la pct. 14 al Hotărârii nr.22 din 12.12.2005 „Cu privire

la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, în sensul cerințelor art. 414

Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia

să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just.

Instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 Cod penal, conform cărora

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în partea specială a Cod penal și în strictă conformitate

cu dispozițiile părții generale a acestui cod.

Ori, însuși instanța de apel atestă că la cererea de apel declarată de procuror

a fost anexată copia sentinței Judecătoriei Cimișlia din 29 septembrie 2018, prin

care inculpatul Ciubotaru S. a fost condamnat pe art. 186 alin. (1) Cod penal la

3

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de

180 ore.

Necătând la acest fapt, dispunând de documente relevante, instanța de apel a

individualizat greșit pedeapsa stabilită inculpatului, prin neaplicarea prevederilor

art. 84 alin. (4), 87 Cod penal.

Astfe, instanța de apel, judecând în fapt și în drept cererea de apel declarată

de procuror a admis erori de drept cu privire la individualizarea pedepsei penale

numite și a modalității ei de executare, dar și cu privire la modalitatea de cumulare

a pedepsei nou stabilite și a celor stabilite anterior, dar care nu au fost executate la

data adoptării hotărârii de către instanța de apel.

Deci, instanța de apel, nu a îndeplinit prevederile normelor de drept enunțate

precum și explicațiile date de către Plenul Curții Supreme de Justiție în Hotărârea

nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel”, din sensul cărora rezultă că nerespectarea acestor prevederi ale

legii echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce se califică ca eroare și

atrage după sine casarea deciziei.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că instanțele de fond și cea de apel au comis

următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 84

alin. (1) și 3) Cod de procedură penală, dacă o persoană este declarată vinovată de

săvîrșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată pentru

vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțînd pedeapsa pentru fiecare infracțiune

aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total

sau parțial, al pedepselor aplicate. În cazul în care persoana este declarată vinovată

de săvîrșirea a două sau mai multor infracțiuni ușoare și/sau mai puțin grave,

pedeapsa definitivă poate fi stabilită și prin absorbirea pedepsei mai ușoare de

pedeapsa mai aspră. Conform acestor prevederi se stabilește pedeapsa și în cazul

în care, după pronunțarea sentinței, se constată că persoana condamnată este

vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni săvîrșite înainte de pronunțarea

sentinței în prima cauză. În acest caz, în termenul pedepsei se include durata

pedepsei executate, complet sau parțial, în baza primei sentințe. În corespundere cu

art. 466 alin. (1), (2) pct. 4), (3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

4

judecată într-o cauză penală devine executorie la data când a rămas definitivă.

Hotărârea primei instanțe rămâne definitivă dacă apelul a fost respins. Hotărârile

instanței de apel rămân definitive la data pronunțării deciziei în apel. Potrivit art.

469 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, la executarea pedepsei, instanța de

judecată soluționează chestiunile cu privire la schimbările în executarea unor

hotărâri, și anume executarea sentinței în cazul existenței altor hotărâri

neexecutate, dacă aceasta nu a fost soluționată la adoptarea ultimei hotărâri.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit dispozitivului și descriptivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) a constatat în descriptiv că inculpatul: „a fost condamnat prin sentința

Judecătoriei Cimișlia din 29.09.2018 în baza art. 186 alin. (2) Cod penal la 180

ore de muncă neremunerată în folosul comunității, pedeapsă care nu fost

executată până la momentul actual”, apoi s-a contrazis invocând că lipsesc „date

confirmative” în acest sens, concluzionând neclar și neîntemeiat că „în privința

inculpatului nu sunt aplicabile prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal”;

b) a conchis nefondat că: „cumularea pedepselor aplicate sau a sentințelor

pronunțate în privința inculpatului, urmează a fi soluționată în conformitate cu

prevederile art. 469, 471 Cod de procedură penală”. Ori, sentința pronunțată nu

era definitivă și executorie, conform prevederilor din art. 466 Cod de procedură

penală, astfel, nefiind sub incidența art. 469 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, care reglementeză soluționarea chestiunilor cu privire la schimbările în

executarea unor hotărâri definitive.

Astfel, prima instanță nu a judecat cauza în latura pedepsei în conformitate

cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Conform art. 419

Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se

aplică în mod corespunzător. În corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și

de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de drept pe care urmează să le

soluționeze instanța de apel sunt dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată

just, dacă normele de drept procesual, penal, au fost corect aplicate. În cazul în

care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile

menționate, hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea

cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel, pct. 14.7.).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din

decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

5

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința în latura pedepsei și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, în aspectul vizat, menținând o sentință

nemotivată și neîntemeiată legal;

b) a statuat că: „la cererea de apel, partea acuzării a anexat copia sentinței

Judecătoriei Cimișlia din 29 septembrie 2018, prin care Ciubotaru S. a fost

condamnat în baza art. 186 alin. (1) Cod penal la 180 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității”, dar și informația Biroului de probațiune

Cimișlia din 13.03.2019 că sentița nu este executată (f.d. 151), însă a concluzionat

confuz și nefondat că: „cumularea pedepselor sau a sentințelor aplicate sau

pronunțate în privința inculpatului urmează a se efectua ulterior în conformitate

cu prevederile art. 469, 471 Cod procedură penală”.

Ori, sentința și decizia pronunțată nu erau definitive și executorii, conform

prevederilor din art. 466 Cod de procedură penală, deci, nefiind sub incidența art.

469 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, care reglementeză soluționarea

chestiunilor cu privire la schimbările în executarea unor hotărâri definitive.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că atât prima instanță, cât și instanța

de apel nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri

care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, că au aplicat

inculpatului pedepse individualizate contrar prevederilor legale, și că recursul

ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2019, și dispune rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 20

septembrie 2019.

6

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

7