1ra-1500/2019 — art. art. 187 alin. 2 lit. b, e, f, 349 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. art. 187 alin. 2 lit. b, e, f, 349 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1500/2019 — art. art. 187 alin. 2 lit. b, e, f, 349 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1500/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
07 august 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Toma Nadejda
Boico Victor
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către avocatul Polivenco Victor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 martie 2019, în cauza penală
în privința lui
Grumeza Ivan xxxxx, născut la xxxxx, originar
și domiciliat xxxxx,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 16.07.2018 - 17.12.2018;
Instanța de apel: 28.01.2019 - 27.03.2019;
Instanța de recurs: 14.06.2019 - 07.08.2019.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 17 decembrie 2018, pe
baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform prevederilor
art. 3641 Cod de procedură penală, Grumeza Ivan a fost recunoscut vinovat și
condamnat în baza:
- art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare, fără
amendă;
- art. 349 alin. (1) Cod penal, la 1 (unu) an închisoare.
În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 4 (patru)
ani 6 (șase) luni închisoare, fără amendă, cu executarea în penitenciar de tip
semiînchis.
Pentru pronunțarea sentinței prima instanță a constatat în fapt, că
Grumeza Ivan, la 15 mai 2018, aproximativ la ora 14:00, aflându-se împreună cu o
altă persoană în preajma gospodăriei sale, din xxxxx, ambii în stare de ebrietate
produsă de alcool, acționând din interes material, cu scopul sustragerii deschise a
bunurilor altei persoane, știind că Boboc Alic, xxxxx, posedă asupra sa sume
bănești, deoarece recent a primit pensia la poșta din sat și folosindu-se de faptul,
1
că acesta este în vârstă înaintată și nu are capacitatea de a se autoapăra, l-au
ademenit în ograda gospodăriei lui Grumeza Ivan, unde ultimul aplicând violență
nepericuloasă pentru viața sau sănătatea persoanei, manifestată prin îmbrâncirea
victimei, i-a verificat conținutul buzunarelor, după care depistând în buzunarul
drept al scurtei, bani în sumă de 740 lei, în mod deschis i-au sustras. Apoi, Grumeza
Ivan i-a aplicat lui Boboc Alic o lovitură cu pumnul în spate de la care ultimul a
căzut jos, iar cealaltă persoană, din motiv că victima chema în ajutor, i-a mai aplicat
și o lovitură cu palma în regiunea umărului, după care au plecat, cheltuind banii
după propriul lor plac, inclusiv pentru consumarea băuturilor alcoolice.
În rezultatul acțiunilor criminale ale lui Grumeza Ivan și celeilalte persoane,
părții vătămate Boboc Alic i-au fost cauzate dureri și suferințe fizice, leziuni
corporale neînsemnate sub formă de excoriație și echimoze cu edeme și tumefieri
la nivelul țesuturilor moi ale feței și toracelui, precum și un prejudiciu în valoare
de 740 lei, ce constituie pentru acesta o daună materială considerabilă.
Aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate în baza art. 187 alin. (2)
lit. b), e), f) Cod penal, jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,
săvârșită de două persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau
sănătatea persoanei și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Tot, Grumeza Ivan a comis amenințarea cu violență, săvârșită asupra unei
persoane cu funcție de răspundere, în următoarele împrejurări.
La 16 mai 2018, aproximativ la ora 15:00, angajații Inspectoratului de Poliție
Sîngerei, șeful de sector al Sectorului de poliție nr. 5, comisar Coțman Eugeniu și
ofițerii de investigații ai Biroului „Crime Grave”, inspectorii superiori Banu Vadim
și Baraboi Vasili, care potrivit funcțiilor deținute, sunt persoane cu funcții de
răspundere, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, investigând cazul privind
sustragerea deschisă a sumelor bănești de la Boboc Alic de către Grumeza Ivan,
s-au deplasat la locul de trai al acestuia, în xxxxx.
Acolo, depistându-l în preajma gospodăriei sale, legitimându-se, i-au
solicitat legal să-i urmeze la Inspectoratul de poliție pentru a investiga obiectiv
cazul, la ce Grumeza Ivan, urmărind scopul sistării activității lor de serviciu, a
intrat în ograda casei sale și folosind un topor, i-a amenințat cu aplicarea
loviturilor în regiunea capului, adică cu moartea și cu vătămarea integrității
corporale și a sănătății, în caz de se vor apropia de el, astfel sistând activitatea lor
de serviciu pe un termen de circa 30 minute, când i-a fost înfrântă rezistența opusă
și reținut.
Prin aceste acțiuni, Grumeza Ivan a săvârșit infracțiunea prevăzută de
art. 349 alin. (1) Cod penal, amenințarea cu moartea, cu vătămarea integrității
corporale sau a sănătății persoanei cu funcție de răspundere, în scopul sistării
activității ei de serviciu.
Inculpatul Grumeza Ivan a contestat sentința cu apel, solicitând casarea
acesteia în latura pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri,
prin care să-i fie aplicată o pedeapsă cu închisoare, executarea căreia să fie
suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune.
2
În argumentarea apelului a menționat, că instanța de fond nu a luat în
considerare prevederile art. art. 61 alin. (2), 75, 78, 79 Cod penal.
Consideră, că în speță este posibil de aplicat prevederile art. 90 Cod penal,
deoarece a recunoscut vina, s-a căit sincer în cele comise, precum și în vederea
excluderii supraaglomerării penitenciarelor.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 martie 2019,
apelul a fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței.
Respingând apelul, instanța de apel a ajuns la concluzia că prima instanță
justificat a aplicat inculpatului Grumeza Ivan pedeapsa sub formă de închisoare,
cuantumul căreia a fost stabilit cu respectarea principiilor individualizării
pedepsei penale, pentru fiecare faptă comisă, precum și cu respectarea
prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și art. 84 alin. (1) Cod
penal.
De asemenea, instanța de apel a considerat că pedeapsa aplicată de către
prima instanță inculpatului pentru fiecare acuzație adusă, este în coraport cu
gravitatea faptelor comise, fapte care au fost catalogate ca făcând parte din
categoria infracțiunilor grave și mai puțin grave, ambele comise cu intenție; natura
și gravitatea consecințelor infracțiunii, or, ca urmare a acțiunilor infracționale
comise de Grumeza Ivan părții vătămate Boboc Alic, care fiind pensionar, o
persoană în etate, i-au fost cauzate dureri și suferințe fizice, leziuni corporale
neînsemnate sub formă de excoriație și echimoze cu edeme și tumefieri la nivelul
țesuturilor moi ale feței și toracelui, și cu toate că nu s-a înaintat acțiune civilă,
prejudiciul cauzat acestuia nu a fost reparat; motivul săvârșirii infracțiunilor și
scopul urmărit - interesul material și scopul cupidant; personalitatea inculpatului
- care anterior a mai avut conflicte cu legea, or, prin sentința Judecătoriei Sângerei
din 19 decembrie 2005, Grumeza Ivan a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2),
lit. f) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 90 Cod penal, pentru un
termen de probă de 1 an; prin sentința judecătoriei Sângerei din 26 octombrie
2013, Grumeza Ivan a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) la 160 ore muncă
neremunerată în folosul comunității, la locul de trai se caracterizează negativ;
atitudinea inculpatului față de fapta comisă și procesul desfășurat - a recunoscut
vina și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, fapt ce a găsit
reflectare asupra termenului de examinare a cauzei, dar nu a întreprins măsuri de
reparare a prejudiciului cauzat; circumstanțe atenuante - căința sinceră;
circumstanțe agravante - săvârșirea infracțiunii profitând de starea de neputință
evidentă a victimei, care se datorează vârstei înaintate și săvârșirea infracțiunii în
stare de ebrietate.
La stabilirea pedepsei închisorii instanța de apel a reținut, că aceasta este
condiționată atât de personalitatea inculpatului, care nu este la prima abatere de
la legea penală, precum și de cumulul de infracțiuni, două la număr, precum și de
gravitatea faptelor imputate, care fac parte din categoria celor mai puțin grave și
grave.
Inoportunitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal a fost determinată
3
de însuși categoria și caracterul faptelor comise, din natura și gravitatea
consecințelor infracțiunilor comise de Grumeza Ivan, precum și din faptul, că
acesta anterior a beneficiat de instituția „suspendării condiționate a executării
pedepsei”, dar careva concluzii nu a tras, comițând 2 infracțiuni într-o perioadă
relativ scurtă de timp, cu pericol social în creștere, una fiind îndreptată împotriva
unui pensionar, care în mod deschis și cu aplicarea violenței, a fost deposedat de
pensie, astfel sfidând cu desăvârșire nu numai normele morale, dar și legea penală.
În atare împrejurări, solicitările inculpatului referitor la suspendarea
condiționată a executării pedepsei sub formă de închisoare, au fost apreciate drept
neîntemeiate de către instanța de apel, considerând că modalitatea propusă de
executare a pedepsei nu va restabili echitatea socială perturbată de Grumeza Ivan.
Cât privește invocarea apelantului precum că aplicarea prevederilor art. 90
Cod penal, poate fi determinată de recunoașterea vinovăției, instanța de apel a
reiterat, că recunoașterea vinovăției de către Grumeza Ivan este incidentă
procedurii în care a fost examinată cauza penală și nu poate fi repetat apreciată în
calitate de circumstanță atenuantă.
În același context instanța de apel a menționat, că respectând prevederile
art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, prima instanță a stabilit pedepsele în
limite micșorate, rezultând din procedura simplificată de examinare a cauzei, care
a fost solicitată de către Grumeza Ivan până la începerea cercetării judecătorești
ce a avut loc în prima instanță, iar cuantumul pedepsei, stabilită aproape de limita
minimă posibilă rezultă și din căința sinceră a inculpatului, care este apreciată ca
fiind circumstanță atenuantă în sensul art. 76 Cod penal.
Instanța de apel a considerat corectă aplicarea de către prima instanță a
prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, cuantumul pedepsei definitive fiind unul
echitabil.
Criticile aduse de către apelant în ceea ce privește asprimea pedepsei, au fost
respinse de către instanța de apel, care a menționat că prima instanță la aplicarea
pedepsei penale s-a conformat prevederilor legii, iar soluția adoptată la capitolul
individualizării pedepsei penale este suficient motivată.
Avocatul Polivenco Victor în numele inculpatului, invocând temeiul
pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,
contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu
remiterea cauzei la rejudecare, în aceeași instanță de apel, în alt complet de
judecată.
Apărarea manifestă dezacordul cu decizia instanței de apel în latura
respingerii aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în privința inculpatului
Grumeza Ivan și invocă faptul că la examinarea cauzei în instanța de fond și în
instanța de apel nu a fost cercetat gradul de responsabilitate al inculpatului.
În acest sens menționează, că potrivit certificatului medical nr. 1848 din
17 mai 2018, nr. 3407 din 11 decembrie 2018 (f.d. 106, 108 vol.I; f.d 15, 16 vol.II)
inculpatul Grumeza Ivan se află la evidența medicului xxxxx, care ar putea afecta
responsabilitatea acestuia inclusiv la depunerea cererii de examinare a cauzei
4
penale în baza probelor anexate la faza de urmărire penală conform art. 3641 Cod
de procedură penală.
Susține, că la materialele cauzei sunt anexate certificate medicale ce
confirmă existența afecțiunii psihice la inculpat în momentul depunerii cererii de
examinare a cauzei în procedura specială cât și la pronunțarea sentinței.
Totodată, pe caz nu a fost dispusă efectuarea expertizei psihiatrice întru
verificarea stării de responsabilitate a inculpatului în momentul indicat în
ordonanța de învinuire ca timp al comiterii infracțiunii, astfel nu a fost dată
apreciere certificatelor medicale prezentate de acuzare cât și de apărarea
inculpatului Grumeza Ivan.
De asemenea, relevă că instanțele de fond neîntemeiat au respins solicitarea
inculpatului de aplicare în privința sa a prevederilor art. 90 Cod penal, ținând cont
de faptul recuperării prejudiciului material și moral părții vătămate și
recunoașterea vinovăției.
Având în susținere prevederile art. art. 7, 21, 23, 95 Cod penal, apărarea
consideră că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor circumstanțelor cauzei
invocate de apărare în special cu referire la diagnoza lui Grumeza Ivan, fiind
necesară expertizarea inculpatului în vederea stabilirii gradului de
responsabilitate, inclusiv pentru a verifica posibilitate admiterii de către instanța
de fond a cererii de examinare a cauzei conform art. 3641 Cod de procedură penală,
parvenită de la inculpat cu deficiențe psihice.
Procurorul a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând
pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece apărarea nu
a invocat în apel necesitatea cercetării gradului de responsabilitate al inculpatului.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile
de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau
substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Potrivit recursului declarat, Colegiul penal constată că apărarea critică
decizia instanței de apel în baza temeiului pentru recurs prevăzut la art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
5
de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta
este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția
instanței.
În baza temeiului pentru recurs menționat, Colegiul penal atestă că apărarea
în esență, critică decizia instanței de apel din considerentul, că aceasta respingând
apelul și menținând sentința, nu a verificat dacă prima instanță a cercetat gradul
de responsabilitate al inculpatului la admiterea cererii de examinare a cauzei în
procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.
De asemenea, instanța de recurs reține că apărarea critică decizia instanței
de apel și la capitolul individualizării pedepsei, considerând că aceasta
neîntemeiat a respins solicitarea inculpatului cu privire la dispunerea suspendării
executării pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal, argumente care se subscriu
temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,
potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Instanța de recurs examinând materialele dosarului constată însă, că
argumentele recurentului nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului în
cauză, din următoarele considerente.
Astfel, instanța de recurs atestă că Grumeza Ivan, fiind asistat de apărătorul
său, Negru Elena, până la începerea cercetării judecătorești în prima instanță, prin
cerere scrisă și-a recunoscut vinovăția integral și a solicitat examinarea cauzei în
procedura simplificată (f.d. 14, 17-18 vol.I).
Potrivit practicii judiciare, inculpatul poate solicita judecarea cauzei
conform procedurii simplificate printr-un înscris autentic, care va cuprinde atât
recunoașterea faptei/faptelor descrise în rechizitoriu, cât și solicitarea ca judecata
să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Caracterul neechivoc al recunoașterii impune ca înscrisul să cuprindă o
manifestare de voință suficient de clară, prin referire la faptele reținute prin
rechizitoriu, solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în
cursul urmăririi penale, precizarea cunoașterii și însușirii acestor probe, precum
și renunțarea la administrarea altor probe.
Prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, impun, cât se poate de clar,
ca declarația de recunoaștere a faptei/faptelor reținută în rechizitoriu să fie
însoțită de o solicitare de judecare a cauzei în baza probelor administrate în faza
de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Instanța de judecată va adresa inculpatului care a depus o cerere de judecare
a cauzei în procedura simplificată întrebarea, dacă își susține declarația precum că
recunoaște în totalitate faptele indicate în rechizitoriu și dacă solicită ca judecata
să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le
cunoaște și asupra cărora nu are obiecții, consemnând această declarație în
6
procesul-verbal al ședinței de judecată, ce este semnat de către inculpat și avocatul
său.
Colegiul penal reține că potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din
prima instanță, aceste rigori prevăzute de lege au fost respectate.
Mai mult, apărarea nu a invocat careva dubii referitor la gradul de
responsabilitate al inculpatului, la depunerea cererii de examinare a cauzei în
procedură simplificată de către Grumeza Ivan, totodată procesul-verbal al ședinței
de judecată, ulterior, nu a fost obiectat de către părți în ordinea prevăzută de
legislația procesuală.
Instanța de recurs mai reține și faptul, că nefiind de acord cu sentința primei
instanțe, inculpatul Grumeza Ivan a contestat-o cu apel doar în partea
individualizării pedepsei, solicitând aplicarea în privința sa a prevederilor art. 90
Cod penal, adică suspendarea executării pedepsei pentru o perioadă de
probațiune.
Având în vedere conținutul cererii de apel, instanța de recurs atestă că la
etapa judecării apelului nici inculpatul și nici apărătorul său, nu au invocat
neverificarea gradului de responsabilitate al inculpatului la admiterea cererii de
examinare a cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de
procedură penală de către prima instanță, aceste argumente fiind invocate tocmai
la etapa judecării cauzei în ordine de recurs.
Colegiul penal menționează, că argumentele apărării prin care se invocă
necercetarea de către instanța de apel a aspectului verificării de către prima
instanță a responsabilității inculpatului la admiterea cererii de examinare a cauzei
în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, nu pot
fi admise, în consecință fiind pasibile respingerii de către instanța de recurs,
deoarece, potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile
menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate
în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Distinct de aspectele descrise, instanța de recurs ajunge la concluzia, că nici
argumentele apărării invocate sub aspectul temeiului de casare prevăzut la
art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu pot fi admise, aceasta
deoarece instanța de apel a respectat prevederile legale prescrise de art. art.
414-419 Cod de procedură penală, aceasta cuprinzând motivele pe care se
întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4 din prezenta decizie.
Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal, persoanei
recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă
echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă
conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont
de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,
de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei
acestuia.
7
Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se
aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia
persoana se declară vinovată.
Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate
persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la
cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.
În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o
pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea
infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din
numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea
de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,
având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,
ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea
felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Colegiul penal accentuează că nu pot fi reținute argumentele apărării prin
care se susține că instanța de apel neîntemeiat a respins solicitarea inculpatului cu
privire la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece sub aspectul
individualizării pedepsei penale, soluția instanței de apel cu privire la menținerea
sentinței primei instanțe este întemeiată și legală.
Astfel, instanțele de fond corect au reținut că inoportunitatea aplicării
prevederilor art. 90 Cod penal a fost determinată de însuși categoria și caracterul
faptelor comise, care fac parte din categoria infracțiunilor grave și mai puțin grave,
ambele comise cu intenție, de faptul că inculpatul Grumeza Ivan anterior a
beneficiat de instituția „suspendării condiționate a executării pedepsei”, dar
careva concluzii nu a tras, comițând 2 infracțiuni într-o perioadă relativ scurtă de
timp, cu pericol social în creștere, una fiind îndreptată împotriva unui pensionar,
pe care în mod deschis și cu aplicarea violenței, l-a fost deposedat de pensie, astfel
sfidând cu desăvârșire nu numai normele morale, dar și legea penală.
Colegiul penal menționează că nu pot fi reținute argumentele apărării prin
care se invocă anumite circumstanțe, care în opinia sa pot fi catalogate ca
atenuante, și care ar servi temei pentru suspendarea condiționată a executării
pedepsei, deoarece atât prima instanță cât și instanța de apel au ținut cont de
principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile
generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, și
întemeiat au concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura doar prin
izolarea inculpatului de societate.
Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanțele de fond
la compartimentul individualizării pedepsei, au acordat deplină eficiență
prevederilor art. art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal.
Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel de
menținere a sentinței primei instanțe, corespunde circumstanțelor cauzei și
criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată în limitele legii,
8
motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de
către avocatul Polivenco Victor în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Polivenco Victor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 27 martie 2019, în cauza penală în privința lui
Grumeza Ivan xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 30 august 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Toma Nadejda
Boico Victor
9