1ra-760/2019 — art. 333 alin. 2 lit. c CP

1ra-760/2019 — art. 333 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-760/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Elena Cobzac

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2018, declarat de

către avocatul Gavriliuc Ion în numele inculpatului

Mămăligă Ion XXX, născut la XXX,

originar din XXX, domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

procesul penal intentat în privința lui Mămăligă Ion în baza art.333 alin.(1) Cod penal

(redacția din 2002) a fost încetat, în legătură cu expirarea termenului de prescripție pentru

atragere la răspundere penală.

este învinuit că, având calitatea de director al SRL „Microbuz”, care era deținătorul

autorizației de activitate a rutei de transport urban de pasageri nr.105, adică fiind

persoană care gestionează o organizație comercială, căruia i s-a acordat, permanent sau

provizoriu, prin numire, anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor sau

acțiunilor administrative de dispoziție și organizatorico-economice, în exercițiul funcției,

a estorcat și primit mită sub formă de bani ce nu i se cuvin, pentru a opera modificări

necesare în legătură cu schimbarea proprietarului mijlocului de transport ce activează pe

ruta de transport de pasageri nr.105 din mun. Chișinău și a permite activitatea pe rută a

noului proprietar al unității de transport, prin ce a comis luarea de mită, infracțiune

prevăzută de art.333 Cod penal în următoarele circumstanțe.

La 04 mai 2012, Cavliuc Sergiu, ca proprietar al microbuzului ce activează pe ruta

nr.105, administrată de către SRL „Microbuz”, s-a adresat către directorul acestei

companii Mămăligă Ion cu rugămintea de a opera modificările necesare în legătură cu

vânzarea microbuzului către Aramă Igor, care intenționa să activeze în continuare pe ruta

nr.105.

Mămăligă Ion, având intenția de a intra în posesia banilor ce nu i se cuvin, a

estorcat de la Cavaliuc Sergiu suma de 300 euro pentru a accepta și opera modificările

necesare și a permite noului proprietar să activeze în continuare cu microbuzul pe ruta

nr.105 din mun. Chișinău.

La 05 mai 2012, în scopul realizării intenției sale ilegale de intrare în posesia

banilor ce nu i se cuvin, Mămăligă Ion i-a stabilit lui Cavliuc Sergiu o întâlnire în incinta

SRL „Microbuz” din str. Calea Ieșilor 10/3, unde ilegal, prin estorcare, a primit de la

acesta suma de 300 euro, ce echivalau, conform cursului oficial al Băncii Naționale, cu

1

4638 lei, ce nu i se cuvin, pentru a accepta și opera modificările necesare în legătură cu

vânzarea microbuzului de la Cavliuc Sergiu către Aramă Igor și a-i permite noului

proprietar să activeze în continuare cu microbuzul pe ruta nr.105 din mun. Chișinău.

- la data de 05 ianuarie 2018, procurorul, solicitând casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Mămăligă Ion să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.333 alin.(2)

lit.c) Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

administrare în domeniul transporturilor publice pe un termen de 5 ani, invocând că

instanța nu a ținut cont că infracțiunea a fost comisă până la intrarea în vigoare a

modificărilor legislative din 07.11.2016; - a apreciat arbitrar probele și circumstanțele

cauzei;

- la data de 05 noiembrie 2018, inculpatul, solicitând casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care să fie achitat, pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.333 alin.(1) Cod penal, invocând că instanța nu a motivat pe

deplin faptele constatate și probatoriul cu privire la învinuirea de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.333 alin.(1) Cod penal; - instanța a conchis asupra vinovăției lui,

bazându-se doar pe presupuneri; - întreaga acuzare a fost construită pe învinuirea falsă că

ar fi avut în atribuțiile funcțiilor întocmirea sau parafarea documentației în vederea

schimbării proprietarului unui mijloc de transport ce se află în evidențele autorităților ca

efectuând activitate de transport public de persoane; - el nu a putut să faciliteze sau

dimpotrivă să împiedice transferul proprietății asupra mijlocului de transport, din moment

ce nu avea atribuții în acest sens; - instanța nu a luat în considerare că înțelegerea dintre

denunțătorul Cavliuc Serghei și martorul Aramă Igor era deja parafată juridic prin

perfectarea procurii seria AD nr.829457/5.05.2012, la momentul când se susține că a fost

pretinsă mita; - denunțătorul/martorul Cavliuc Serghei nu a putut fi audiat nemijlocit de

către judecător, iar declarațiile scrise ale acestuia, în lipsa altor probe, nu pot fi puse la

baza sentinței de condamnare; - declarațiile martorilor Aramă Igor și Cavliuc Irina nu

sunt concludente; - cele trei bancnote a câte 100 euro, depistate în sertarul din biroul său,

au fost plasate acolo fără știrea lui; - deși întreaga acțiune a denunțătorului, de așa zisa

„luare a mitei”, a fost supravegheată video, nu există cadre care să surprindă această

acțiune, precum nici proba cu înregistrarea discuțiilor dintre Mămăligă Ion și Cavliuc

Sergiu din data de 05.05.2012, transcrise în stenograma anexată la procesul-verbal din

aceeași dată, de documentare a convorbirilor, nu face dovada pretinderii, acceptării sau

primirii de bani, aceasta surprinzând doar discuții tehnice legate de procedura de transfer

al proprietății mijlocului de transport; - stenograma comunicărilor din 04.05.2012 dintre

el și Cavliuc Serghei este o „probă” ilegală, ce trebuie exclusă din probatoriu.

apelul declarat de către inculpat a fost respins, iar apelul declarat de către procuror a fost

admis, casată total sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mămăligă Ion a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art.333 alin.(2) lit.c) Cod penal, la 2 ani și 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în domeniul transporturilor pe un termen de 5 ani.

În motivarea deciziei, instanța de apel a indicat că, la adoptarea sentinței, prima

instanță incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și greșit a ajuns la concluzia

potrivit căreia acțiunile inculpatului urmează a fi recalificate în baza art.333 alin.(1) Cod

penal, pe motiv că nu s-a confirmat faptul „estorcării”.

2

Astfel, examinând probele administrate în prezența cauză penală, conform art.101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

instanța de apel a constatat că Mămăligă Ion, având calitatea de director al SRL

„Microbuz”, care era deținătorul autorizației de activitate a rutei de transport urban de

pasageri nr.105, adică fiind persoană care gestionează o organizație comercială, căreia i

s-a acordat, permanent sau provizoriu, prin numire, anumite drepturi și obligații în

vederea exercitării funcțiilor sau acțiunilor administrative de dispoziție și organizatorico-

economice, în exercițiul funcției a estorcat și primit mită sub formă de bani ce nu i se

cuvin, pentru a opera modificări necesare în legătură cu schimbarea proprietarului

mijlocului de transport ce activează pe ruta de transport de pasageri nr.105 din mun.

Chișinău și a permite activitatea pe rută a noului proprietar al unității de transport, prin ce

a comis luarea de mită, infracțiune prevăzută de art.333 Cod penal în următoarele

circumstanțe:

La 04.05.2012, Cavliuc Sergiu, ca proprietar al microbuzului ce activează pe ruta

nr.105, administrată de SRL „Microbuz”, s-a adresat către directorul acestei companii

Mămăligă Ion cu rugămintea de a opera modificările necesare în legătură cu vânzarea

microbuzului către Aramă Igor, care intenționa să activeze în continuare pe ruta nr.105.

Mămăligă Ion, având intenția de a intra în posesia banilor ce nu i se cuvin, a

estorcat de la Cavaliuc Sergiu suma de 300 euro pentru a accepta și opera modificările

necesare și a permite noului proprietar să activeze în continuare cu microbuzul pe ruta

nr.105 din mun. Chișinău.

La 05.05.2012, în scopul realizării intenției sale ilegale de intrare în posesia

banilor ce nu i se cuvin, Mămăligă Ion i-a stabilit lui Cavliuc Sergiu o întâlnire în incinta

SRL „Microbuz” din str. Calea Ieșilor 10/3, unde ilegal, prin extorcare, a primit de la

ultimul suma de 300 euro, ce echivalau, conform cursului oficial al Băncii Naționale, cu

4638 lei, ce nu i se cuvin, pentru a accepta și opera modificările necesare în legătură cu

vânzarea microbuzului de către Cavliuc Sergiu către Aramă Igor și a-i permite noului

proprietar să activeze în continuare cu microbuzul pe ruta nr.105 din mun. Chișinău.

Consecvent, instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatului se confirmă prin

declarațiile martorilor Aramă Igor, Paladi Galina, Cavcaliuc Irina, Gotcă Grigore, Cotruță

Ion, Gîrbu Ștefan și ale specialistului Vasilache Grigore, și actele cauzei: raportul de

expertiză criminalistică nr.1360-1361 din 25.06.2012; procesele-verbale de examinare a

telefonului mobil de model Nokia 6300 ce-i aparține lui Cavliuc Serghei din 04.05.2015,

de examinare a banilor în sumă de 300 euro acordați lui Cavliuc Serghei din 05.05.2012,

de marcare a banilor în sumă de 300 euro acordați lui Cavliuc Serghei pentru

transmiterea sub control lui Mămăligă Ion din 05.05.2012, privind înzestrarea lui Cavliuc

Serghei cu tehnică specială, și anume video-audio recorder „RS 51”, emițător audio

RMK 124 și dictofon „EDIC-TINI” din 05.05.2012, privind interceptarea și înregistrarea

comunicărilor și înregistrarea de imagini (audio-video) între Mămăligă Ion și Cavliuc

Sergiu din 05.05.2012, de documentare a convorbirilor cu anexarea stenogramei din

04.05.2012 cu înregistrarea discuțiilor între Mămăligă Ion și Cavliuc Sergiu și

stenogramei din 05.05.2012 cu înregistrarea discuțiilor între Mămăligă Ion și Cavliuc

Sergiu din 05.05.2012, privind aprecierea informațiilor culese în cadrul interceptării,

înregistrării comunicărilor din 05.05.2012, de percheziție corporală a lui Mămăligă Ion

cu ridicarea banilor în sumă de 300 euro din 05.05.2012, de examinare corporală a

Mămăligă Ion din 05.05.2012, de percheziție a oficiului SRL „Microbuz” din str. Calea

Ieșilor 10/3, mun. Chișinău din 05.05.2012, de examinare a Registrului autovehiculelor

autorizate pe rutele municipale administrate de SRL „Microbuz” din 21.05.2012, de

3

examinare a Extrasului din Registrul de licențiere ținut de Camera de Licențiere din

04.07.2012, de confruntare dintre martorul Cavliuc Serghei și Mămăligă Ion din

13.09.2012, de examinare a plicului nr.6 cu actele ridicate în cadru percheziției din

19.09.2012; banii în sumă de 300 euro cu nominalul de 100 euro, cu numărul și seria

S18623045563, N14002009617, S25355036626; tampoanele din vată cu care au fost

prelucrate mâinile lui Mămăligă Ion; înregistrările audio ale comunicărilor dintre Cavliuc

Serghei și Mămăligă Ion din 04.05.2012 și 05.05.2012; înregistrările video ale

comunicărilor dintre Cavliuc Serghei și Mămăligă Ion din 05.05.2012 și ale percheziției

corporale, examinării corporale a lui Mămăligă Ion și percheziției în biroul SRL

„Microbuz” din 05.05.2012; copia procurii din 05.05.2012 privind împuternicirea lui

Aramă Igor de către Cavliuc Irin referitoare la automobilul de model Mercedes 313CDI

număr de înmatriculare CMW 748; contractul nr.105 de administrare a rutei de microbuz

din 27.07.2001 și acordul adițional la contract din aceeași dată; ordinul nr.6 din

24.02.2012 cu privire la redistribuirea funcțiilor de bază a specialiștilor Direcției

management și transport emis de Direcția Generală transport public și căi de comunicație

a Consiliului mun. Chișinău; Registrul autovehiculelor autorizate pe rutele municipale

administrate de SRL „Microbuz”, ținut de Direcția Generală transport public și căi de

comunicație a Consiliului mun. Chișinău; Lista schimbărilor efectuate în perioada 01.01-

01.05.2012, la agentul SRL „Microbuz”; Extrasul din registrul de licențiere, ținut de

Camera de Licențiere cu referire la SRL „Microbuz”, extrasul de pe pagina Web a Băncii

Naționale cu informația privind ratele de schimb valuta pentru „euro” la data de

05.05.2012; copia certificatului de înmatriculare referitoare la automobilul de model

Mercedes 313CDI, cu n/î CMW 748; recipisa scrisă la 05.05.2012 de către Cavliuc

Serghei la indicația lui Mămăligă Ion în confirmarea faptului înstrăinării automobilului

de model Mercedes 313CDI, cu n/î CMW 748; contractul de locațiune a automobilului de

model Mercedes 313CDI, cu n/î CMW 748, nr.105/7 din 12.01.2009, încheiat între

Cavliuc Sergiu și SRL „Microbuz”.

Prin urmare, fapta inculpatului întrunește toate elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.333 alin.(2) lit.c) Cod penal - luarea de mită, adică

pretinderea și primirea de către o persoană care gestionează o organizație comercială,

obștească sau o altă organizație nestatală a bunurilor sub formă de bani, ce nu i se cuvin,

pentru sine, pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale, faptă săvârșită prin

estorcarea mitei.

În context, instanța de apel a precizat că prima instanță eronat a ajuns la concluzia,

potrivit căreia, în cadrul cercetării judecătorești, nu a fost demonstrat existența în

acțiunile lui Mămăligă Ion a calificativul de „estorcare”, or contrar acestei opinii, în

speță, calificativului de „estorcare” se manifestă prin nesatisfacerea de către Mămăligă

Ion, care deținea funcția de administrator al SRL „Microbuz”, a solicitării părții vătămate

Cavliuc Sergiu, privind înregistrarea/modificarea noului proprietar al mijlocului de

transport, astfel încât ultimul era nevoit să transmită remunerație ilicită către inculpat

pentru a evita lezarea unor interese legitime sau ilegitime ale părții vătămate.

Cu referire la proba cu martorul Cavcaliuc Serghei, instanța de apel a menționat

că, deși acesta nu a fost prezent în ședința de judecată, confruntarea dintre el și inculpat

din 13.09.2012 (f.d.113-115 v.1), din cadrul urmăririi penale, rămâne a fi pertinentă, iar

potrivit conținutului acesteia, atunci când Cavcaliuc Serghei „a venit la Mămăligă Ion și

i-a comunicat că dorește să vândă mijlocul de transport de pe ruta nr.105, ultimul i-a spus

că perfectarea documentelor va costa în jur de 300 euro. La data de 05.05.2012, sâmbătă,

a stabilit cu Mămăligă Ion o întâlnire la oficiul „Microbuz” SRL, unde la așteptat și în

birou a scris o recipisă apoi a pus pe masă suma de 200 euro, iar Mămăligă a mai cerut

4

100 euro, pe care i-a luat și i-a pus undeva sub masă”. De asemenea, din informația

rezultată în urma confruntării respective, reiese că Cavliuc Serghei nu i-a propus bani lui

Mămăligă Ion, ci ultimul a pretins suma de 300 euro pentru perfectarea actelor necesare

și contribuirea la realizarea modificărilor de proprietari a mijlocului de transport și

înregistrarea lui Aramă Igor în locul lui Cavliuc Serghei.

Consecvent, versiunea apărării privind nevinovăția inculpatului de comiterea

faptei imputate și argumentele aduse în acest sens, instanța de apel le-a apreciat drept o

metodă de apărare în vederea eschivării de la tragerea la răspundere penală.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele apelului, precum că

întreaga acuzare a fost construită pe învinuirea falsă că inculpatul ar fi avut în atribuțiile

funcției întocmirea sau parafarea documentației în vederea schimbării proprietarului unui

mijloc de transport ce se află în evidențele autorităților ca efectuând activitate de

transport public de persoane, or, așa cum a susținut specialistul Vasilache Grigorie,

evidența și autorizarea propriu-zisă a mijloacelor de transport este atributul exclusiv al

Direcției generale transport public și căi de comunicație din cadrul Primăriei Chișinău, iar

administratorii de rute (calitate deținută de inculpat) nu au atribuții în acest sens.

Inculpatul nu a putut să faciliteze sau dimpotrivă să împiedice transferul proprietății

mijlocului de transport, din moment ce nu avea atribuții în acest sens. Mai mult decât

atât, înțelegerea dintre denunțătorul Cavliuc Serghei și martorul Aramă Igor era deja

parafată juridic prin încheierea procurii seria AD nr.829457/5.05.2012 la momentul când

se susține că s-a pretins mita.

Instanța de apel a precizat că Direcția generală transport public și căi de

comunicație din cadrul Primăriei Chișinău este unica autoritate competentă să autorizeze

mijloacele de transport ce efectuează transport public de persoane în mun. Chișinău, iar

Mămăligă Ion în calitate de administrator al SRL „Microbuz” este competent de

încheierea contractelor de muncă cu șoferii ce activează pe mijloacele de transport

autorizate în vederea prestării serviciilor de transport auto de pasageri.

Prin urmare, instanța a conchis că, Cavliuc Serghei și Aramă Igor au încheiat un

contract de vânzare-cumpărare a mijlocului de transport, care activează pe ruta nr.105 și

deține autorizația corespunzătoare de la Direcția generală transport public și căi de

comunicație din cadrul Primăriei mun. Chișinău în vederea prestării serviciilor de

transport auto de pasageri în mun. Chișinău. Conform înțelegerii dintre aceștia, Aramă

Igor intenționa să activeze în continuare pe aceeași rută și astfel, a apărut necesitatea

schimbării șoferului ce va activa pe acel mijloc de transport, acțiuni ce sunt în

competența inculpatului Mămăligă Ion, având funcția de administrator al SRL

„Microbuz”.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, ținând cont de prevederile art.7, 61,

75-77 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se face parte din categoria celor

grave, de persoana inculpatului, care se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost judecat,

că persoane la întreținere nu are, că circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost

stabilite, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului, instanța de apel a conchis că acestuia urmează a-i fi stabilită o pedeapsă

privativă de libertate în limitele prevăzute de sancțiunea art.333 alin.(2) lit.c) Cod penal,

cu aplicarea pedepsei complementare, fiind o pedepasă echitabilă și proporțională faptei

comise.

recurs ordinar avocatul Gavriliuc Ion în numele inculpatului care, indicând temeiurile

prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, pe

5

motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; -

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - nu au fost întrunite

elementele infracțiunii; - faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; - indicii

calificativi ai infracțiunii prevăzute de art.333 alin.(1) Cod penal, reținuți de prima

instanță sunt diferiți de cei cuprinși în norma penală; - latura obiectivă a infracțiunii

incriminate a fost descrisă greșit de către prima instanță și respectiv, neconstatată; -

instanța de apel a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - la materialele cauzei

nu sunt probe directe care ar demonstra vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii

incriminate; - decizia de condamnare pronunțată de instanța de apel se bazează pe

presupunerile acuzatorului invocate în apel; - constatarea instanței, precum că „urmau să

întâlnească impedimente”, este o simplă presupunere; - instanța din oficiu a indicat în

latura obiectivă fapte care nu au fost reținute în actul de învinuire, și anume

„nesatisfacerea solicitării părții vătămate Cavcaliuc Serghei”; - instanța nu s-a expus

asupra argumentului apelului privind nulitatea probelor obținute prin provocare; -

instanța eronat a interpretat termenii de „pretindere” și „estorcare”.

inculpatului în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia

procurorului expusă în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității

recursului ordinar, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Conform art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului,

precum și motivele adoptării soluției.

Complementar, în virtutea prevederilor art.413 alin.(1) și 385 alin.(1) pct.1)-3)

Cod de procedură penală, la adoptarea hotărârii judecătorești, instanța soluționează

chestiunile precum: dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul,

dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, precum și dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii.

În speță, Colegiul penal sesizează că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate de instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel.

Revenind la textul recursului ordinar declarat în prezenta cauză penală, se constată

că, recurentul invocă temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8), 12) Cod de

procedură penală, evidențiind faptul că, prin decizia instanței de apel nu s-a dat răspuns la

argumentele invocate în apel de către inculpați, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii imputate, faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În context, Colegiul penal precizează că, prin rechizitoriu, Mămăligă Ion a fost

învinuit că, având calitatea de director al SRL „Microbuz”, care era deținătorul

autorizației de activitate a rutei de transport urban de pasageri nr.105, adică fiind

persoană care gestionează o organizație comercială, căruia i s-a acordat, permanent sau

provizoriu, prin numire, anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor sau

acțiunilor administrative de dispoziție și organizatorico-economice, în exercițiul funcției,

a estorcat și primit mită sub formă de bani ce nu i se cuvin, pentru a opera modificări

necesare în legătură cu schimbarea proprietarului mijlocului de transport ce activează pe

6

ruta de transport de pasageri nr.105 din mun. Chișinău și a permite activitatea pe rută a

noului proprietar al unității de transport, prin ce a comis luarea de mită, infracțiune

prevăzută de art.333 Cod penal în următoarele circumstanțe.

La 04 mai 2012, Cavliuc Sergiu, ca proprietar al microbuzului ce activează pe ruta

nr.105, administrată de către SRL „Microbuz”, s-a adresat către directorul acestei

companii Mămăligă Ion cu rugămintea de a opera modificările necesare în legătură cu

vânzarea microbuzului către Aramă Igor, care intenționa să activeze în continuare pe ruta

nr.105.

Mămăligă Ion, având intenția de a intra în posesia banilor ce nu i se cuvin, a

estorcat de la Cavaliuc Sergiu suma de 300 euro pentru a accepta și opera modificările

necesare și a permite noului proprietar să activeze în continuare cu microbuzul pe ruta

nr.105 din mun. Chișinău.

La 05 mai 2012, în scopul realizării intenției sale ilegale de intrare în posesia

banilor ce nu i se cuvin, Mămăligă Ion i-a stabilit lui Cavliuc Sergiu o întâlnire în incinta

SRL „Microbuz” din str. Calea Ieșilor 10/3, unde ilegal, prin estorcare, a primit de la

acesta suma de 300 euro, ce echivalau, conform cursului oficial al Băncii Naționale, cu

4638 lei, ce nu i se cuvin, pentru a accepta și opera modificările necesare în legătură cu

vânzarea microbuzului de la Cavliuc Sergiu către Aramă Igor și a-i permite noului

proprietar să activeze în continuare cu microbuzul pe ruta nr.105 din mun. Chișinău.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate de către organul de urmărire penală în

prevederile art.333 alin.(2) lit.c) Cod penal, conform indicilor - „luare de mită – adică

pretinderea și primirea de către o persoană care gestionează o organizație comercială,

obștească sau o altă organizație nestatală a bunurilor sub formă de bani, ce nu i se

cuvin, pentru sine, pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale, faptă săvârșită

prin estorcarea mitei.”.

Prima instanță, considerând că organul de urmărire penală nu a prezentat probe

care să dovedească faptul estorcării mitei, a recalificat acțiunile inculpatului din

prevederile art.333 alin.(2) lit.c) Cod penal în cele ale art.333 alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel, examinând apelurile declarate de către procuror și inculpat, a

considerat concluziile primei instanțe eronate, recunoscându-l vinovat pe Mămăligă Ion

de comiterea faptei infracționale prevăzute de art.333 alin.(2) lit.c) Cod penal.

Drept probe, organul de urmărire penală a prezentat: declarațiile martorilor Aramă

Igor, Paladi Galina, Cavcaliuc Irina, Gotcă Grigore, Cotruță Ion, Gîrbu Ștefan și ale

specialistului Vasilache Grigore, și actele cauzei: - raportul de expertiză criminalistică

nr.1360-1361 din 25.06.2012; - procesele-verbale de examinare a telefonului mobil de

model Nokia 6300, de examinare a banilor în sumă de 300 euro acordați lui Cavliuc

Serghei din 05.05.2012, de marcare a banilor, privind înzestrarea lui Cavliuc Serghei cu

tehnică specială din 05.05.2012, privind interceptarea și înregistrarea comunicărilor și

înregistrarea de imagini (audio-video) între Mămăligă Ion și Cavliuc Sergiu din

05.05.2012, de documentare a convorbirilor cu anexarea stenogramelor din 04.05.2012 și

din 05.05.2012, privind aprecierea informațiilor culese în cadrul interceptării, înregistrării

comunicărilor din 05.05.2012, de percheziție corporală a lui Mămăligă Ion cu ridicarea

banilor în sumă de 300 euro din 05.05.2012, de examinare corporală a Mămăligă Ion din

05.05.2012, de percheziție a oficiului SRL „Microbuz” din 05.05.2012, de examinare a

Registrului autovehiculelor autorizate pe rutele municipale administrate de SRL

„Microbuz” din 21.05.2012, de examinare a Extrasului din Registrul de licențiere ținut de

Camera de Licențiere din 04.07.2012, de confruntare dintre martorul Cavliuc Serghei și

Mămăligă Ion din 13.09.2012, de examinare a plicului nr.6 cu actele ridicate în cadru

percheziției din 19.09.2012; banii în sumă de 300 euro; - tampoanele din vată cu care au

7

fost prelucrate mâinile lui Mămăligă Ion; - înregistrările audio ale comunicărilor dintre

Cavliuc Serghei și Mămăligă Ion din 04.05.2012 și 05.05.2012; - înregistrările video ale

comunicărilor dintre Cavliuc Serghei și Mămăligă Ion din 05.05.2012 și ale percheziției

corporale, examinării corporale a lui Mămăligă Ion și percheziției în biroul SRL

„Microbuz” din 05.05.2012; - copia procurii din 05.05.2012; - contractul nr.105 de

administrare a rutei de microbuz din 27.07.2001 și acordul adițional la contract din

aceeași dată; - ordinul nr.6 din 24.02.2012; - Registrul autovehiculelor autorizate pe

rutele municipale administrate de SRL „Microbuz”, ținut de Direcția Generală transport

public și căi de comunicație a Consiliului mun. Chișinău; - Lista schimbărilor efectuate în

perioada 01.01-01.05.2012, la agentul SRL „Microbuz”; - extrasul din registrul de

licențiere, ținut de Camera de Licențiere cu referire la SRL „Microbuz”; - extrasul de pe

pagina Web a Băncii Naționale cu informația privind ratele de schimb valuta pentru

„euro” la data de 05.05.2012; - copia certificatului de înmatriculare referitoare la

automobilul de model Mercedes 313CDI, cu n/î CMW 748; - recipisa scrisă la

05.05.2012 de către Cavliuc Serghei la indicația lui Mămăligă Ion; - contractul de

locațiune a automobilului de model Mercedes 313CDI, cu n/î CMW 748, nr.105/7 din

12.01.2009.

Astfel, Colegiul penal, examinând argumentele invocate în recurs, constată că,

hotărârea instanței de apel nu conține o analiză a faptelor invocate inculpatului în

rechizitoriu, prin prisma elementelor infracțiunii incriminate, precum și dacă ansamblul

de probe administrate de către organul de urmărire penală și prezentate întru susținerea

învinuirii, dovedesc vinovăția acestuia de cele incriminate și dacă fapta lui constituie

infracțiune.

De asemenea, Colegiul penal constată că, instanța de apel, s-a pronunțat

superficial, fără să intre în esență, asupra argumentelor apelului declarat de către inculpat

cu referire la calitatea probatoriului administrat de către organul de urmărire penală și

dacă acesta demonstrează întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate,

mai ales că, așa cum a susținut apelantul, probele au fost administrate prin provocare,

facilitarea și încurajarea persoanei la săvârșirea infracțiunii, aspect asupra căruia, instanța

de apel nu s-a pronunțat.

Colegiul penal amintește că potrivit art.8 alin.(1) și (3) Cod de procedură penală,

persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât

vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces

judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și

nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă. Concluziile

despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri,

iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului

cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

În speță, alegațiile instanței de apel în privința vinovăției inculpatului nu sunt

solide, or, acestea nu întemeiază poziția instanței privind întrunirea elementelor

constitutive ale infracțiunii incriminate, și anume „pentru a îndeplini acțiuni în

exercitarea funcției sale” și „fapta săvârșită prin estorcarea mitei.”

La fel, din textul deciziei instanței de apel, având în vedere criticile aduse în apel

de către apelant referitor la probele administrate, nu este evident dacă probele în cauză

indică direct că inculpatul a săvârșit fapta comisă, or, așa cum invocă acesta „nu există

cadre care să surprindă acțiunea de luare a mitei”, iar „înregistrarea discuțiilor dintre

Mămăligă Ion și Cavliuc Sergiu din data de 05.05.2012, transcrise în stenograma

anexată la procesul-verbal din aceeași dată, de documentare a convorbirilor, nu face

8

dovada pretinderii, acceptării sau primirii de bani, aceasta surprinzând doar discuții

tehnice legate de procedura de transfer al proprietății mijlocului de transport”.

Totodată, cu referire la calitatea deținută de către inculpat la săvârșirea faptei

infracționale incriminate și dacă această calitate este un element al componenței de

infracțiune, Colegiul penal remarcă că, la materialele cauzei nu sunt anexate acte din care

să reiasă clar funcția deținută de către inculpat, competențele și atribuțiile acestei funcții.

Consecvent, Colegiul penal menționează că, potrivit jurisprudenței Curții

Eruropena a Drepturilor Omului, hotărârile judecătorești trebuie să indice în mod

suficient motivele pe care se întemeiază (Papon c. Franței). Scopul motivării este de a

demonstra părților că au fost ascultate, contribuind astfel la o mai bună acceptare de către

acestea a deciziei. În plus, în obligă pe judecător să-și întemeieze motivarea pe argumente

obiective și să prezerve drepturile apărării. Cu toate acestea, întinderea obligației de

motivare poate varia în funcție de natura hotărârii și trebuie analizată în lumina

circumstanțelor speței (Ruiz Torija c. Spaniei, pct. 29). În cazul în care o instanță nu este

obligată să furnizeze un răspuns detaliat fiecărui argument invocat (Van de Hurk

împotriva Țărilor de Jos, pct. 61), din hotărâre trebuie să reiasă cu claritate că problemele

invocate în speță au fost abordate (Boldea c. României, pct. 30). Instanțele naționale

trebuie să indice suficient de clar motivele pe care se întemeiază, astfel încât justițiabilul

să-și poată exercita în mod util dreptul de recurs de care dispune (Hadjianastassiou

împotriva Greciei și Boldea c. României).

Astfel că, verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal constată că, acestea sunt întemeiate, deoarece, hotărârea primei instanțe nu

conține răspunsuri argumentate la criticile de bază invocate în apel, or, instanța de apel,

prin efectul devolutiv al căii de atac, urma să dea o apreciere mai amplă aspectelor de

fapt și de drept, prin prisma motivelor principale invocate de către apelant, ceea ce însă,

în prezenta speță, nu a fost efectuat de către instanța de al doilea grad de jurisdicție.

În concluzie, Colegiul penal constată că instanța de apel nu și-a motivat soluția

adoptată în conformitate cu dispozițiile legale și nu a dat răspuns argumentelor din apel,

importante la caz, prin ce a admis eroarea de drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărârea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Având în vedere că erorile de drept menționate nu pot fi corectate de către instanța

de recurs, decizia instanței de apel în respectiva cauză urmează a fi casată, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legale

asupra motivelor esențiale invocate în cererea de apel și recurs, să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită

cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să

analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunii imputate, să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, să-și

argumenteze clar concluziile, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica

unitară în acest domeniu, să respecte prevederile art.394, 414 Cod de procedură penală și,

în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

9

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Gavriliuc Ion în numele

inculpatului Mămăligă Ion, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 04 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Mămăligă Ion și dispune

rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia motivate, pronunțată la data de 08 august 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

10