1ra-895/2019 — Art. 201-1 alin. 1 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 21 decembrie 2018, cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Ghinjul Dumitru a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Codul penal și i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 120 (una sută douăzeci) ore. A fost dispusă încasarea de la Ghinjul Dumitru, în beneficiul statului a sumei de 320 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate în cadrul urmării penale pentru efectuarea expertizei.

În sentință, prima instanță a constatat că: la XXXXX, aproximativ la ora XXXXX, Ghinjul Dumitru, a venit la domiciliul său situat în mun. Chișinău, str. XXXXX, în stare de ebrietate alcoolică și urmărind scopul aplicării violenței fizice față de nepoata sa Slobodeaniuc Oxana, cu care conlocuiesc împreună și astfel fiind, conform art. 1331 lit. a) Cod penal, 1 membri de familie, acționând cu intenție directă îndreptată spre atingerea scopului său, a inițiat un conflict cu Slobodeaniuc Oxana, numind-o cu cuvinte necenzurate și astfel lezându-i onoarea și demnitatea, după care a împins-o spre frigider, ultima lovindu-se cu fața de frigider. Tot atunci, el continuându-și și acțiunile sale ilicite, în timp ce victima încerca să se apere a împins-o din nou cu mâna, apoi văzând că aceasta se afla în apropierea frigiderului, brusc a deschis ușa acestuia și a lovit-o în față. În final, Ghinjul Dumitru a luat de pe masă telefonul victimei de model „Lenovo” și l-a trântit în perete deteriorându-l. Astfel, conform Raportului expertiză medico-legală nr. XXXXX s-a constatat că, Oxanei Slobodeaniuc i-a fost cauzată o vătămare ușoară a integrității corporale și sănătății cu dereglarea de scurtă durată a sănătății.

Sentința pronunțată la 21 decembrie 2018, a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Buiucani, Epure Ghennadi, la 09 ianuarie 2019, prin care a solicitat casarea sentinței în partea individualizării pedepsei penale, rejudecarea cauzei penale conform ordinii stabilite pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi decizii, prin care lui Ghinjul Dumitru, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, să i se aplice pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 1 (unu) an și 8 (opt) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, în rest sentința să fie menținută. 3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că: - pedeapsa aplicată inculpatului prin sentință nu va asigura realizarea scopului procesului penal de protejare a societății și persoanei, astfel ca orice persoană, care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale, precum și nu va asigura realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului cât și a altor persoane. - pedeapsa stabilită este neîntemeiată și individualizată contrar prevederilor art. 75 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2019, a fost admis apelul procurorului casată sentința în partea numirii pedepsei și pronunțată în această parte, o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: Lui Ghinjul Dumitru i-a fost numită pedeapsa pe art. 2011 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni. 2 Conform prevederilor art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare pe un termen de probațiune pentru o durată de 5 (cinci) ani. A fost dispusă obligarea lui Ghinjul Dumitru, pe durata probațiunii să nu-și schimbe domiciliul sau reședința fără permisiunea organului competent și să participe la programe de probațiune. În rest, sentința a fost menținută. 4.1. Prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2019, a fost dispusă corectarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul deciziei din 05 februarie 2019. 4.2. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, sentința a fost pronunțată la data de 21 decembrie 2018, astfel ultima zi de depunere a apelului a fost 05 ianuarie 2019 fiind zi de sâmbătă, consecutiv zilele de 7 și 8 ianuarie 2019 au fost declarate ca zi nelucrătoare și astfel, următoarea zi lucrătoare fiind 09 ianuarie 2019, astfel instanța de apel a considerat că apelul procurorului a fost depus în termenul legal. Instanța de apel a notat și faptul că la pronunțarea sentinței, prima instanță, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Ghinjul Dumitru a săvârșit infracțiunea imputată lui, împrejurări ce au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală. Instanța de apel a considerat că, pedeapsa aplicată în privința inculpatului prin sentință este prea blândă în raport cu infracțiunea comisă și personalitatea lui Ghinjul Dumitru, apreciind că îndreptarea și reeducarea lui este posibilă doar cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni, iar în temeiul art. 90 Codul penal a-i suspenda condiționat executarea pedepsei închisorii aplicate stabilindu-i un termen de probațiune 5 (cinci) ani, ceea ce este perfect proporțional cu faptele comise, pedeapsa aplicată va corespunde gradului prejudiciabil și de pericol social al faptelor comise, circumstanțelor comiterii infracțiunilor, atitudinii inculpatului față de cele întâmplate și neconștientizarea pericolului crimei săvârșite.

Decizia motivată a instanței de apel, pronunțată la 05 martie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către inculpatul Ghinjul Dumitru, la 04 martie 2019, prin care, invocând în calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea totală a deciziei și menținerea sentinței. 3 5.1. În motivarea recursului ordinar, inculpatul a menționat că: - instanța de apel la aplicarea pedepsei sub formă de închisoare s-a manifestat în favoarea acuzării, or, în acest sens acuzarea n-a prezentat iar instanța de fond n-a cercetat careva probe reale ce ar demonstra că doar prin aplicarea acestei pedepse va fi restabilită echitatea socială, corectarea precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea inculpatului, or, această pedeapsă este inechitabilă în raport cu gravitatea infracțiunii comise; - instanța de apel greșit a individualizat pedeapsa și contrar prevederilor art. 394 alin. (2) Cod de procedură penală, nu și-a argumentat soluția, stabilind o pedeapsă contrară prevederilor art. 61 Cod penal, numindu-i o pedeapsă prea aspră ce a dus la încălcarea art. 7 CEDO; - instanța de apel a ignorat vădit faptul, că inculpatul a recunoscut integral vina, se căiește sincer de cele săvârșite, anterior nu a fost condamnat, a solicitat examinarea dosarului în procedura art. 3641 Cod de procedură penală, anume din motivul conștientizării faptei săvârșite și căinței sincere, cât și faptului, că are la întreținere 4 copiii, dintre care 3 minori, soția nu lucrează, deoarece se află în concediul de maternitate, iar pentru el fiecare secundă este importantă, deoarece trebuie să muncească ca să-și hrănească familia numeroasă, iar pedeapsa stabilită de către instanța de apel îi îngrădește dreptul de a circula liber în țară, cât și în afara țării în scopul angajării la o muncă bine plătită; - instanța de apel a dat o interpretare eronată prevederilor art. 61 alin. (2) Cod penal, potrivit căruia executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate; - a recunoscut vina integral, a acceptat și recunoscut probele acuzării pentru a nu tergiversa examinarea acestui dosar penal și a nu impune statului cheltuieli suplimentare, s-a ales cu antecedent penal, demonstrează integral, că nu doar el este afectat grav de povara pedepsei, dar și familia lui, soția care nu lucrează și copiii minori, deoarece toată întreținerea familiei cade pe umerii lui, din care motiv și consider prea dură și aspră pedeapsa aplicată de către instanța de apel; - partea vătămată nu a înaintat careva pretenții materiale sau morale fată de inculpat, l-a iertat pentru și s-au împăcat, nu a insistat și nu a cerut o pedeapsă aspră pentru inculpat, iar acuzatorul nu a prezentat careva probe pertinente ce ar demonstra imposibilitatea reeducării inculpatului prin aplicarea pedepsei de muncă neremunerată în folosul comunității, or, instanța de fond din potrivă și-a argumentat poziția în acest sens, anume 4 prin faptul reeducării inculpatului prin aducerea aportului la bugetul statului cât și familiei; - potrivit art. 6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, „Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil,... de către o instanță independentă și imparțială,... care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa”. Această expresie îmbină numeroase aspecte ale unei bune administrări a justiției: dreptul de acces la o instanță judecătorească, audiere în prezența avocatului, dreptul de a nu contribui la propria sa incriminare, egalitatea armelor, dreptul la o procedură contradictorie și la o hotărâre motivată; - prevederile art. 6 CEDO, dreptul la un proces echitabil la care se atribuie și faptul că hotărârea pronunțată într-o cauză urmează a fi motivată, inclusiv în partea stabilirii pedepsei, instanța trebuie să indice motivele pe care se fondează pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual; - la stabilirea pedepsei instanța de apel nu a ținut cont în totalitate de cele trei principii care urmează a sta la baza numirii sancțiunii penale, astfel, consideră că prima instanță a stabilit corect tipul pedepsei penale în virtutea circumstanțelor atenuante stabilite pe parcursul examinării cauzei.

Referință asupra recursului declarat, a fost depusă de către procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Crijanovschi S., prin care a susținut dispunerea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Deși recurentul în recursul declarat a făcut referire la temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, din conținutul recursului și motivele invocate, Colegiul penal reține că recurentul de fapt semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 10) 5 alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății. În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane. În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75, 90 Cod penal. Colegiul conchide că instanțele de fond corect au stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Ghinjul Dumitru a săvârșit infracțiunea imputată lui, împrejurări ce au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost apreciate cu respectarea prevederile art. 101 Cod de procedură penală. Opozant argumentelor invocate de către recurent cu privire la severitatea pedepsei stabilite de instanța de apel, menționând și faptul că instanța a ignorat circumstanțele cauzei precum și prevederile art. 75-78 Cod penal, Colegiul notează că inculpatul Ghinjul Dumitru a recunoscut 6 integral fapta comisă solicitând examinarea cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, astfel ultimul a acceptat și conștientizat că recunoașterea vinovăției atrage dup sine atragerea la răspundere penală în limitele sancțiunii articolului incriminat, ultimul beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor pedepsei, iar instanța de apel în urma individualizării pedepsei are competența exclusivă de a decize asupra mărimii acesteia în limita prevederilor legale relevante. Anume faptul că inculpatul Ghinjul Dumitru a recunoscut integral vina, sa căit sincer de cele săvârșite, anterior nu a fost condamnat, a solicitat examinarea dosarului în procedura art. 3641 Cod de procedură penală, are la întreținere 3 copiii minori, în opinia Colegiului a influențat instanța de apel de a dispune suspendarea executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probațiune, astfel argumentele recurentului privind ignorarea de către instanța de apel a circumstanțelor menționate, sunt eronate și declarative. Faptul că, în opinia recurentului, pedeapsa stabilită de către instanța de apel îi îngrădește dreptul de a circula liber în țară, cât și în afara țării în scopul angajării la o muncă bine plătită, Colegiul penal consideră că respectiva manifestare denotă faptul că inculpatul Ghinjul Dumitru nu a conștientizat gravitatea faptei comise și mărimea indulgenței instanței de care a beneficiat, or, din solicitările respective reiese că inculpatul Ghinjul Dumitru dorește de a nu simți careva consecințe pentru comiterea infracțiunii în privința unui membru de familie, chestiune inadmisibilă. În acest sens Colegiul penal consideră că, pedeapsa aplicată în privința inculpatului prin sentință este prea blândă în raport cu infracțiunea comisă și personalitatea lui Ghinjul Dumitru, apreciind că îndreptarea și reeducarea lui este posibilă doar cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni, instanța de apel corect statuând asupra raționalității aplicării art. 90 Codul penal pe un termen de probațiune 5 (cinci) ani, ceea ce este proporțional cu faptele comise, pedeapsa aplicată corespunde gradului prejudiciabil și de pericol social, circumstanțelor comiterii infracțiunilor, atitudinii inculpatului față de cele întâmplate și neconștientizarea definitivă a pericolului crimei săvârșite. Pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor 7 și intereselor părții vătămate, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane. În consecință, Colegiul penal apreciază că argumentele punctate în cererea de recurs privind greșita individualizare a pedepsei nu sunt incidente cauzei deferite judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa aplicată inculpatului fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu scopul pedepsei penale, fapt ce determină incontestabil concluzia de inadmisibilitate a recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Ghinjul Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2019, în cauza penală în privința lui Ghinjul Dumitru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 01 august 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda 8