1ra-1443/2019 — art.175 CP

Dosarul nr. 1ra-1443/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Hâncești din 04

decembrie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

septembrie 2018, declarat de avocatul Serghei Postica, în numele inculpatului

Russu Ion XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 01.09.2014 – 04.12.2017,

instanța de apel: 26.01.2018 – 13.09.2019,

instanța de recurs: 07.06.2019 – 17.07.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 175 Cod penal la 3 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 3 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părților vătămate XXXXXX și

XXXXXX a prejudiciului moral în mărime a câte 10.000 lei, pentru fiecare.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului a fost respinsă ca neîntemeiată.

1

inculpatul Russu I., având scopul săvârșirii unor acțiuni perverse față de o persoană

despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în

exhibare, atingeri indecente, aflându-se în scara nr. 1 a blocului din XXXXXX X,

XXXXXX, sub pretextul căutării unei chei pierdute, le-a cerut, pe rând, minorelor

XXXXXX, a.n. XXXX și XXXXX, a.n. XXXX, să se dezbrace de șorți și lenjeria

intimă, dezgolindu-și, astfel, organele genitale, privindu-le, după care, le-a apucat de

fese, întorcându-le cu spatele, apoi cu fața la el, de câteva ori, ulterior, spunându-le să

plece. În rezultat, părților vătămate minore XXXXXX și XXXXXX le-au fost cauzate

suferințe psihice.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, însă vinovăția lui în

săvârșirea infracțiunii incriminate a fost dovedită pe deplin prin probele administrate,

inclusiv declarațiile părților vătămate minore, ale reprezentanților legali ai părților

vătămate, ale martorilor și materialele dosarului.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 175 Cod penal, ca acțiuni

perverse săvârșite față de persoana despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit

vârsta de 16 ani, constând în exhibare și atingeri indecente.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat la 3 ani închisoare, cu executare, cu încasarea

cheltuielilor judiciare în mărime de 1988 lei.

Apelanta a invocat că instanța de fond nu a evaluat fapta incriminată

inculpatului în raport cu împrejurările cauzei și a ignorat gravitatea infracțiunii,

precum și criteriile generale de individualizare a pedepsei, stabilindu-i acestuia o

pedeapsă ilegală și vădit prea blândă, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

3.1. A declarat apel și avocatul Serghei Postica, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a indicat că părțile vătămate minore nu au fost audiate conform

exigențelor legale, și anume, în condiții speciale, de către ofițerul de urmărire penală

care a instrumentat cauza în cadrul inspectoratului de poliție.

Declarațiile părților vătămate minore date în ședința de judecată sunt nule or,

conform prevederilor legale, în instanța de judecată se vizionează și se audiază

declarațiile date în condiții speciale.

Totodată, a specificat că în instanța de apel nu va acorda servicii juridice

inculpatului, deoarece nu a fost încheiat un contract de asistență juridică în acest

sens.

septembrie 2018, pronunțată integral la 11.10.2018, apelul avocatului a fost respins

ca nefondat.

Apelul procurorului a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

A fost exclusă aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal

Russu Ion, fiind considerat condamnat în baza art. 175 Cod penal la 3 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu includerea

perioadei aflării în arest preventiv de la 15.05.2015 până la 14.07.2015.

2

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că, prin încheierea din 12.06.2018, inculpatul a fost

anunțat în căutare, fiind pornit de dosar de căutare și întreprinse măsuri în scopul

stabilirii locului aflării și reținerii lui.

Or, fiind stabilit că inculpatul se eschivează de la prezentarea în ședința de

judecată, potrivit art. 321 alin. (2) pct. 1), (6) Cod de procedură penală, cauza

urmează a fi judecată în absența acestuia.

Urmărirea penală și judecarea cauzei în instanța de fond s-a desfășurat în

strictă conformitate cu procedura legală, nefiind stabilite încălcări ce atrag nulitatea

probelor administrate și a actelor procedurale efectuate.

Astfel, sentința cuprinde elementele definitorii condamnării, prevăzute la art.

394 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, cu descrierea faptei criminale considerată

ca fiind dovedită, formei și gradului de vinovăție a inculpatului, motivelor și

consecințelor infracțiunii săvârșite, probelor pe care se întemeiază soluția instanței de

fond și motivelor pentru care sunt respinse argumentele apărării.

În același timp, instanța de fond nu și-a motivat soluția de suspendare

condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar partea descriptivă a

sentinței nu cuprinde considerente temeinice și legale privind aplicarea art. 90 Cod

penal.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75

Cod penal, că inculpatul nu are antecedente penale, dar a comis o infracțiune gravă,

îndreptată împotriva a două persoane minore, s-a eschivat de la prezentarea în

instanța de apel, nefiind constatate circumstanțe ce ar justifica suspendarea

condiționată a pedepsei cu închisoare, precum și lipsind temeiuri de aplicare a

prevederilor art. 79 Cod penal.

Pe lângă aceasta. cererea acuzării privind încasarea cheltuielilor judiciare din

contul inculpatului este nefondată or, în conținutul cererii nu este indicat expres din

ce sunt formate aceste cheltuieli, precum și normele procesual penale pe care se

întemeiază cererea, fapt ce contravine art. 405 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală.

solicită repunerea în termen a recursului, casarea hotărârilor adoptate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanța de judecată nu putea să pună la baza sentinței

declarațiile părților vătămate, acestea fiind nule de drept.

Mai mult, se atestă existența contradicțiilor între declarațiile părților vătămate

date în cadrul urmăririi penale și cele date în instanța de judecată.

Totodată, instanțele de fond și de apel, dispunând examinarea cauzei în

conformitate cu prevederile art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, în lipsa

inculpatului, nu a dispus de probe care să dovedească că acesta a renunțat expres la

exercitarea dreptului său de a apărea în fața instanței și de a se apăra personal,

precum și că se sustrage de la urmărirea penală și de la judecată, iar acuzarea nu a

probat întreprinderea tuturor măsurilor necesare cu privire la citarea legală a acestuia.

În drept, recursul este fondat pe art. 420-436 CPP RM.

3

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30

de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) și (5) Cod de

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui

termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare

care urmează. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod

de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt

despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel

public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează

participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în

ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea

motivată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,

instanța de apel a pronunțat decizia motivată la 11 octombrie 2018, în lipsa

inculpatului, fiind prezent avocatului Ion Popescu, la aceeași dată, ultimului fiindu-i

înmânată copia deciziei motivate, iar părților care nu s-au prezentat în ședința de

judecată le-a fost expediată copia deciziei (vol. II f.d. 201-202, 217, 218).

Deci, hotărârea atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 11 octombrie

2018, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul

zilei de 12 noiembrie 2018.

Totodată, potrivit ștampilei de pe plic, respectivul recurs ordinar a fost depus la

oficiul poștal la 27 mai 2019 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție pe 28

septembrie 2018, adică peste termenul prevăzut de lege (vol. II, f.d. 221, 235, pct. 5. din

decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede repunerea

în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de

recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen

nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un

caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac.

Rezultă, că este lipsită de orice suport legal și cerința recurentului privind

repunerea în termen a recursului declarat.

4

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

declarat peste termen.

Astfel, odată ce este depus peste termen, recursul ordinar de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Serghei Postica,

împotriva sentinței Judecătoriei Hâncești din 04 decembrie 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2018, în privința

inculpatului Russu Ion XXXXXX, pe motiv că este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iulie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5