1ra-1140/2019 — art. 186 al. 2 CP

1ra-1140/2019 — art. 186 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1140/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Vladislav Harti, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie

2018, în cauza penală, în privința lui

Erșov Oleg XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat XXX.

și

Minin Oleg XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 10.07.2017 pînă la 09.08.2017;

Instanța de apel de la 13.02.2018 pînă la 11.04.2018;

Instanța de recurs de la 24.04.2019 pînă la 03.07.2019.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă

cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, Minin Oleg a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal și în baza acestei Legi, i-a fost aplicată pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea

stabilite în privința lui Minin Oleg a fost suspendată condiționat pe o perioada de

probațiune de 2 ani, și nu va fi executată, dacă condamnatul în perioada de probațiune

nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Erșov Oleg a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal și în baza acestei Legi, i-a fost aplicată pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit prevederilor art.90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea

stabilite în privința lui Erșov Oleg a fost suspendată condiționat pe o perioada de

probațiune de 2 ani, și nu va fi executată, dacă condamnatul în perioada de probațiune

nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Oleg, la 20.06.2017, aproximativ la ora 18:45 în comun acord și prin înțelegere

prealabilă cu Minin Oleg, având scopul însușirii bunurilor altei persoane, profitând de

1

faptul că nu este văzut de nimeni, aflându-se în curtea blocului locativ, situat în mun.

Chișinău, XXX, pe ascuns a sustras de pe bancă o geantă de culoare neagră la prețul

500 lei, în care se afla un laptop de model „Dell” de culoare gri, la prețul de 10 000

lei după care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzând astfel

părții vătămate Mihaila Ina daune materiale în proporții considerabile în valoarea

totală de 10 500 lei.

Acțiunile lui Erșov Oleg și Minin Oleg se încadrează juridic în baza art. 186

alin. (2) lit. b) și d) Cod penal după indicii calificativi „Furtul, adică sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane, comisă de două persoane cu cauzarea de daune în

proporții considerabile”.

solicitat, casarea acesteia, rejudecarea cauzei penale și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care lui Erșov Oleg și Minin Oleg, conform sancțiunii art. 186 alin. (2) lit. b), d)

Cod penal, în coroborare cu prevederile art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, a

le stabili pedeapsă cu închisoarea pe un termen de 2 ani lui Erșov Oleg și 2 ani și 6

luni lui Minin Oleg, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cererii de apel, acuzarea a invocat că, pedeapsa stabilită prin

sentința nominalizată este prea blândă, or instanța incorect a individualizat pedeapsa

stabilită inculpaților, din următoarele considerente.

Consideră că pedeapsa aplicată inculpaților Minin Oleg și Erșov Oleg de către

instanța de judecată este greșit individualizată, datorită pericolului social sporit al

infracțiunii săvârșite de către inculpați, dat fiind faptul că în ultima perioadă de timp,

se atestă o creștere tot mai mare a infracțiunilor respective, însă instanța nu a ținut

cont de scopul pedepsei care primordial trebuie să restabilească echitatea socială și să

prevină săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea condamnatului cât și a altor

persoane. Aplicarea unei pedepse non-privative de libertate, va duce la încurajarea pe

viitor a săvârșirii infracțiunilor similare și de către alte persoane.

La individualizarea pedepsei instanța a reținut că „instanța de judecată apreciază

că executarea efectivă a pedepsei stabilite lui Minin Oleg și Erșov Oleg, nu ar fi

rațională, inculpații fiind la prima sa abatere de la legea penală, motiv pentru care,

potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, consideră necesar de a dispune suspendarea

executării pedepsei cu închisoarea”.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare numai îi va

favoriza pe inculpați să săvârșească pe viitor acțiuni similare, iar de către alte

persoane va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a

comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății în eficacitatea și

echitatea sistemului de justiție.

Totodată, instanța de judecată absolut nu a luat în considerație faptul că potrivit

informației privind trecutul infracțional a lui Minin Oleg, acesta până la moment a

săvârșit 10 infracțiuni. In patru cazuri el s-a împăcat cu partea vătămată, iar alte cauze

penale la moment se află pe rolul instanțelor de judecată.

De asemenea, Erșov Oleg anterior a fost condamnat pentru comiterea

infracțiunii similare, fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare cu aplicarea art. 90 din

Codul penal. După condamnarea acesta a mai comis două infracțiuni, însă s-a

împăcat cu partea vătămată, urmărirea penală fiind încetată în legătură cu împăcarea

părților.

2

2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către procuror cu menținerea

sentinței primei instanțe.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, sentința primei

instanțe a fost contestată de către acuzatorul de stat în partea stabilirii pedepsei

penale, însă ce ține de încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost atacată.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea

dispozițiilor procesual-penale prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală.

Cu referire la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța de

fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celor culpabili, de circumstanțele

cauzei care atenuează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării acestora.

Din cele reținute poate fi trasă concluzia că, pedeapsa care necesită a fi numită

inculpaților nu urmează să cauzeze suferințe fizice, precum că pedeapsa are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea inculpatului cât și altor persoane.

Astfel, din materialele cauzei penale urmează că, inculpații Erșov Oleg și Minin

Oleg au restituit prejudiciul material cauzat prin infracțiune.

Circumstanțe care agravează răspunderea inculpaților Erșov Oleg și Minin Oleg

conform art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal, de către instanța de fond nu au fost

stabilite.

Deși, acuzarea a indicat la Minin Oleg că are pe rol mai multe cauze penale, în

privința acestuia nu există vreo hotărâre definitivă de condamnare. Erșov Oleg a fost

anterior judecat, dar antecedentele penale sunt stinse.

Articolul 186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, prevede pentru comiterea infracțiunii

de furt adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, pedeapsa penală sub formă de amendă în mărime de la 650 la

1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la

180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani.

Totodată, instanța de judecată a reținut că inculpații au declarat că sunt gata de a

presta muncă neremunerată în folosul comunității și corect a statuat că aplicarea

pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității ca pedeapsă

principală nu își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, de aceea

instanța de judecată consideră necesar de a aplica prevederile art.75 alin.(2) Cod

penal, care statuează că o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute

pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Mai mult, inculpații Erșov Oleg și Minin Oleg nu sunt oficial angajați în câmpul

muncii, nu au venituri personale, iar în atare circumstanțe aplicarea unei pedepse sub

formă de amendă ar avea un caracter iluzoriu, iar pedeapsa penală nu și-ar realiza

scopul de restabilire a echității sociale, corectare a condamnaților, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane.

Astfel, conducându-se de principiile generale de stabilire a pedepsei, consfințite

de art.61 alin.(2) Cod penal, reieșind din caracterul infracțiunii, care potrivit

3

prevederilor art. 16 alin. (3) Cod penal este una mai puțin gravă, precum și din noile

limite ale pedepsei sub formă de închisoare, coroborat cu art. 364/1 alin.(8) Cod de

procedură penală, și anume închisoare de până la 2 ani și 8 luni, instanța de judecată,

reieșind din faptul că partea vătămată nu are pretenții materiale și morale față de

acestea, personalitatea infractorilor, consideră că în privința inculpaților Erșov Oleg

și Minin Oleg pentru comiterea de către acesta a infracțiunilor prevăzute de art. 186

alin.(2) lit. b), d) Cod penal, este echitabilă aplicarea unei pedepse sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni, fiecăruia.

Având în vedere termenul pedepsei cu închisoarea stabilit inculpaților Erșov

Oleg și Minin Oleg, ținând cont de faptul că acestea au comis cu intenție o infracțiune

mai puțin gravă, instanța de judecată conchide că suspendarea executării pedepsei cu

închisoarea stabilite inculpaților Erșov Oleg și Minin Oleg pe o perioada de

probațiune de 2 ani, cu acordarea posibilității acestora, ca în perioada de probațiune,

prin comportare exemplară și muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce li-a fost

acordată, pe termen lung va oferi o mai bună protecție intereselor societății și va evita

consecințele negative ale izolării de societate și a plasării în mediul penitenciar. În

aceeași ordine de idei instanța corect a reținut că durata perioadei de probațiune și

situația în care aceasta îi va pune pe condamnați, care vor fi obligați permanent să-și

adapteze comportamentul la obligațiile impuse de către instanță, poate fi asimilată

unei pedepse, iar prin urmare reeducarea condamnaților va fi mai efectivă, iar scopul

prevenției speciale și inclusiv al celei generale va fi atins și în condițiile descrise

anterior.

Din aceste considerente instanța corect a statuat că executarea efectivă a

pedepsei stabilite lui Erșov Oleg și Minin Oleg nu ar fi rațională, astfel fiind dispusă

suspendarea executării pedepsei cu închisoarea, pe o perioada de probațiune de 2

(doi) ani.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță corect, legal și întemeiat a aplicat

în privința inculpaților o pedeapsă cu suspendare, pedeapsă pe care o consideră

echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei.

Argumentele procurorului privind inadmisibilitatea aplicării în privința lui

Minin Oleg și Erșov Oleg a prevederilor art. 90 Cod penal și solicitarea aplicării

pedepsei sub formă de închisoare lui Erșov Oleg - 2 ani și respectiv lui Minin Oleg -2

ani și 6 luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis nu pot fi reținute,

deoarece la stabilirea măsurii și mărimii pedepsei în privința inculpaților în vederea

corectării, reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă, instanța de apel a ținut cont

în deplină măsură de motivul și gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celor

culpabili, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea (vârsta tânără,

restituirea prejudiciului material, absența antecedentelor penale) de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării, astfel instanța de fond aplicându-i o pedeapsă

legală, întemeiată și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, sub formă de

închisoare cu suspendare.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel nu a reținut ca fiind plauzibil

argumentul procurorului privind aplicarea pedepsei cu executarea închisorii, deoarece

pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și

reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

4

condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, declară recurs

ordinar, prin care solicită casarea acesteia cu transmiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel. Recurentul invocă aceleași motive declarate în cererea de apel (pct. 3

din decizie). De asemenea, recurentul invocă dezacordul cu aplicarea inculpaților

prevederile art. 90 Cod penal.

către procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal

decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Recurentul în recurs invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.

427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului.

Motivul recurentului, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, Colegiul penal menționează că, procurorul nu argumentează asupra căror

motive din apel instanța nu s-a pronunțat, ori din conținutul recursului rezultă că,

recurentul critică aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, față de inculpați.

Referitor la motivul invocat de recurent care este prevăzut la art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul conchide că, nici acest temei nu și-a găsit

confirmare, deoarece instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și

de drept care au dus la menținerea sentinței instanței de fond în partea stabilirii

pedepsei, or în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Astfel, referitor la motivul recurentului precum că, instanța de apel incorect a

individualizat pedeapsa și greșit a menținut aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

inculpaților Erșov Oleg și Minin Oleg, Colegiul penal î-l consideră neîntemeiat.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

5

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 186 alin.(2) lit. b), d)

Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, care se pedepsește

cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până

la 4 ani, iar prin prisma art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpaților i-a

fost numită pedeapsa sub formă de 2 ani și 6 luni închisoare cu executarea pedepsei

în instituție penitenciară de tip semiînchis, care este în limitele normei penale.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de

judecată, ținând seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

ajungând la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Ținând cont de decizia instanței de apel, Colegiul reține că, la stabilirea pedepsei

inculpaților Erșov Oleg și Minin Oleg, instanța a ținut cont de principiile de aplicare a

pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei,

stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori

atenuează răspunderea, de motivul și gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana

celor culpabili, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea (vârsta tânără,

restituirea prejudiciului material, absența antecedentelor penale) de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării, recunoașterea vinovăției, căința sinceră și,

reieșind din scopul pedepsei penale, a considerat posibilă corijarea și reeducarea

acestora fără izolare de societate, dispunând suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite pe o perioadă de probațiune de 2 ani, pentru fiecare, în temeiul art.

90 Cod penal, considerând că aceasta este una echitabilă faptei comise.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanța de apel și-a

argumentat hotărârea, care este în corespundere cu prevederile art. 384 alin. (3) și art.

394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, bazându-se pe materialele cauzei și

acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal.

Colegiul penal menționează că, criticile formulate de recurent enunțate la pct.

apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în

prezenta decizie la pct. 4.1., soluție, pe care instanța de recurs o însușește pe deplin,

ori materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor

de fapt și de drept care au adus la pronunțarea hotărârii recurate.

În aceste condiții instanța de recurs consideră că, n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către

procuror nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

6

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Vladislav Harti, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2018, în cauza penală în privința lui Erșov

Oleg XXX și Minin Oleg XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 19 iulie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7