1ra-456/2019 — art.196 alin4 CP

1ra-456/2019 — art.196 alin4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul 1ra-456/2019

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

18 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Elena Cobzac, Nadejda Toma, Victor Boico

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Harti Vladislav și de către inculpatul Potîrniche

Oleg, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

07 noiembrie 2018 în cauza penală în privința lui

Potîrniche Oleg XXXXX, născut la XXXXXX,

originar din s. XXXXX, r-nul XXXXX, domiciliat în

mun. XXXXX, str. XXXXX, nr.XX, ap.XX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.12.2015 – 16.11.2017;

Instanța de apel: 01.02.2018–07.11.2018;

Instanța de recurs: 21.01.2019 – 18.06.2019.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Potîrniche Oleg a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.191 alin.(5) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

deținând funcția de Șef al Serviciului Juridic al ÎS „Calea Ferată din Moldova, conform

demersului Directorului General-adjunct al ÎS „CFM” nr. XXXXX din XXXXX, în baza

deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 17/11-2 din 01.05.2013, a obținut permisiunea de a

reamenaja pe cont propriu, conform normelor arhitecturale, anti incendiare și tehnic-

sanitare, încăperile cu nr.7-12, cu suprafața totală de 54,4 m.p., care aparțin ÎS „CFM”, din

str. Iurii Gagarin, 13, cu ulterioara repartizare ca spațiu locativ.

Prin dispoziția Consiliului mun. Chișinău nr. 50-d din 28.01.2004 s-a dispus ca

Întreprinderea Municipală „Direcția Locuințe a Primăriei mun. Chișinău”, să elibereze

ordinul de repartiție pentru spațiul locativ vizat, cu statut de serviciu.

La 11.11.2003, Direcția ÎS „Calea Ferată din Moldova” în comun acord cu

Comitetul Sindical din unitate a repartizat șefului Serviciului Juridic, Potîrniche Oleg un

apartament cu 4 camere în casa nr.7 de pe strada XXXXX, mun. XXXXX, cu condiția

1

eliberării apartamentului de serviciu compus din 3 odăi cu nr.XX amplasat pe bd. XXXXX,

XX, mun. XXXXX.

Ulterior, Potîrniche Oleg, urmărind scopul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane

încredințate în administrația sa, a ignorat Decizia Comitetului Sindical al ÎS „Calea Ferată

din Moldova” din XXXXX, prin care s-a decis de a repartiza șefului Serviciului Juridic

Oleg Potîrniche un apartament cu 4 camere, în casa nr.XX de pe strada XXXXX, mun.

XXXXX, cu condiția eliberării apartamentului de serviciu cu 3 camere cu nr.53 amplasat

pe strada XXXXX nr.XX, mun. XXXXX. În pofida obligațiilor asumate din 29.10.2003,

prin care s-a obligat de a elibera apartamentul de serviciu cu nr.XX din str. XXXXX, XX,

după ce vor fi finisate lucrările de construcție și instalare în apartamentul nr.16 de pe str.

XXXXX, mun. XXXXX, întru realizarea scopului propus, folosindu-se de funcția deținută,

fără acordul ÎS „Calea Ferată din Moldova”, a privatizat apartamentul cu pricina pe care la

data de 12.04.2011, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.2503, l-a înstrăinat cet.

Mustață Sergiu, iar, banii obținuți în urma tranzacției de vânzare-cumpărare i-a folosit

pentru necesități personale, cauzând astfel, ÎS „Calea Ferată din Moldova” o pagubă

materială în proporții deosebit de mari în sumă totală de 498 113 lei.

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare conform învinuirii formulate prin

rechizitoriu, cu stabilirea pedepsei de 8 ani închisoare, în penitenciar de tip închis.

Încasarea de la Potîrniche Oleg în beneficiul părții vătămate ÎS „Calea Ferată din

Moldova” prejudiciul material în sumă totală de 498 113 lei.

În argumentarea apelului s-au invocat că:

- concluziile privind achitarea inculpatului sunt eronate și contravin probelor

prezentate de acuzare, care cu certitudine dovedesc că O. Potîrniche a comis infracțiunea

prevăzută de art.191 alin.(5) Cod penal;

- instanța a invocat că procurorul nu a prezentat probe care ar confirma intenția

directă a inculpatului de a însuși ilegal bunurile altei persoane, însă în procesul judecării

cauzei s-a demonstrat că O. Potîrniche cunoștea despre obligația de eliberare a spațiului

locativ de serviciu precum și despre lipsa acordului proprietarului la privatizarea

apartamentului;

- instanța nu a apreciat faptul că inculpatul, concomitent cu depunerea actelor de

privatizare a apartamentului nr.XX din str. XXXXX, se afla în curs de privatizare a altui

apartament și anume apartamentul nr.XX de pe str. XXXXX nr.XX;

- ședințele de judecată din 21.09.2017, 05.10.2017, 03.11.2017 și 16.11.2017 s-au

desfășurat în lipsa procurorului, acesta nefiind citat legal pentru asigurarea reprezentării

acuzării în procesul examinării cauzei penale.

3.1 Apel împotriva sentinței a declarat și reprezentantul părții vătămate care a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care O. Potîrniche, să fie condamnat în baza art.191 alin.(5) Cod penal,

cu admiterea acțiunii civile înaintate de către Î.S. „Calea Ferată din Moldova”.

În motivarea soluției solicitate s-au menționat următoarele motive:

- instanța de fond a interpretat eronat probele prezentate de acuzare, probe care cu

certitudine dovedesc că inculpatul a săvârșit infracțiunea de delapidare a averii străine cu

folosirea situației de serviciu;

- în speță s-a constatat cu certitudine că inculpatul nu a întors spațiul locativ care avea

statut de serviciu și contrar prevederilor legale, în lipsa acordului ÎS „Calea Ferată din

Moldova” a privatizat apartamentul menționat la 12.04.2011, ulterior l-a înstrăinat lui S.

2

Mustață, iar banii obținuți în urma tranzacției i-a folosit pentru necesități personale,

cauzând ÎS „Calea Ferată din Moldova” o pagubă materială în proporții deosebit de mari

în sumă de 498 113 lei.

apelurile declarate au fost admise, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care O. Potîrniche a fost condamnat în baza

art.196 alin.(4) Cod penal la 2 ani 6 luni închisoare.

În temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un

termen de probațiune de 2 ani.

S-a dispus încasarea de la O. Potîrniche în beneficiul ÎS „Calea Ferată din Moldova”

prejudiciul material în sumă de 498 113 lei.

sentinței de achitare a invocat ca temei că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii (și anume: lipsește latura subiectivă), însă a omis să indice ce circumstanțe ale

cauzei a constatat. Astfel, Colegiul a relevat că reieșind din motivul achitării, se deduce că

a existat fapta și prima instanță nu a indicat ce faptă a constatat ca fiind comisă de către

O. Potîrniche și nu a stabilit corect circumstanțele de fapt și de drept și a ajuns la concluzia

eronată că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea.

Colegiul, analizând probele prezentate de acuzare a constatat că O. Potîrniche,

deținând funcția de Șef al Serviciului Juridic al ÎS „Calea Ferată din Moldova”, conform

demersului Directorului General-adjunct al ÎS „CFM” nr. XXXXX din 14.01.2003, în baza

deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. XXXXX din 01.05.2013, a obținut permisiunea de

a reamenaja pe cont propriu, conform normelor arhitecturale, anti incendiare și tehnic-

sanitare, încăperile cu nr.7-12, cu suprafața totală de 54,4 m.p., care aparțin Întreprinderii

de Stat „Calea Ferată din Moldova”, din str. XXXXX, XX, cu ulterioara repartizare ca

spațiu locativ. Mai apoi, prin dispoziția Consiliului mun. Chișinău nr. XXXXX din

28.01.2004 s-a dispus ca Întreprinderea Municipală „Direcția Locuințe a Primăriei mun.

Chișinău”, să elibereze ordinul de repartiție pentru spațiul locativ vizat, cu statut de

serviciu. La 11.11.2003, Direcția ÎS „Calea Ferată din Moldova” în comun acord cu

Comitetul Sindical din unitate a repartizat șefului Serviciului Juridic, Potîrniche Oleg un

apartament cu 4 camere în casa nr.XX de pe str. XXXXX, mun. Chișinău, cu condiția

eliberării apartamentului de serviciu cu 3 odăi cu nr.XX amplasat pe bd. XXXXX, XX,

mun. XXXXX.

Ulterior, O. Potîrniche a ignorat Decizia Comitetului Sindical al ÎS „Calea Ferată din

Moldova” din XXXXX, prin care s-a decis de a repartiza șefului Serviciului Juridic O.

Potîrniche un apartament cu 4 camere, în casa nr.XX de pe str. XXXXX, mun. XXXXX,

cu condiția eliberării apartamentului de serviciu cu 3 camere cu nr.53 amplasat pe strada

XXXXX, mun. XXXXX. În pofida obligațiilor asumate din 29.10.2003, prin care s-a

obligat de a elibera apartamentul de serviciu cu nr.XX din str. XXXXX, XX, după ce vor

fi finisate lucrările de construcție și instalarea în apartamentul nr.16 de pe str. XXXXX

nr.XX, mun. XXXXX, întru realizarea scopului propus, folosindu-se de funcția deținută,

fără acordul ÎS „Calea Ferată din Moldova”, a privatizat apartamentul cu pricina pe care la

data de 12.04.2011, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2503, l-a înstrăinat cet.

S. Mustață, iar, banii obținuți în urma tranzacției de vânzare-cumpărare i-a folosit pentru

necesități personale, cauzând astfel, ÎS „Calea Ferată din Moldova” o pagubă materială în

proporții deosebit de mari în sumă totală de 498 113 lei.

3

Instanța de apel a menționat că vinovăția inculpatului a fost demonstrată prin

următoarele probe: - declarațiile martorului F. Morari, prin care se probează că a activat în

cadrul ÎS ”Calea Ferată din Moldova” o perioadă de 53 de ani și nu a primit nici o locuință.

A solicitat să i se acorde spațiu, însă i s-a refuzat, comunicând că întreprinderea nu dispune

de spațiu locativ de serviciu. Este prima în rând la acordarea spațiului locativ; - declarațiile

martorului V. Căldare, prin care se probează că inculpatului i s-a acordat un apartament

compus din 3 odăi cu condiția să îl elibereze pe cel ocupat care avea statut de serviciu.

Inculpatul cunoștea despre obligația de a elibera apartamentul respectiv;- certificatul (f.d.30

vol. I) prin care se probează că apartamentul de pe bd. XXXXX se află la balanța

(posesiunea) ÎS ”Calea Ferată din Moldova” și prețul acesteia constituie suma de

498113,57 lei; - decizia Consiliului municipal Chișinău din XXXXX (f.d.36 vol. I) prin

care se probează faptul că a fost eliberată permisiunea pentru reamenajare ca spațiu locativ

cu repartizarea dlui Potîrniche Oleg; - contract de vânzare-cumpărare din 21.10.2009

(f.d.38-40 vol. I) care confirmă că O. Potîrniche a primit cu titlu gratuit apartamentul nr.16

din str. Plaiului nr.7, mun. Chișinău, cu gradul de finisare de 51%; - procesul-verbal al

ședințelor de judecată pe cauza civilă (f.d.79-85 vol. I) prin care se probează faptul că din

data de 10.07.2013, O. Potîrniche nu mai era angajat al ÎS ”Calea Ferată din Moldova”; -

certificat care confirmă că O. Potîrniche este angajat a Agenției Rezerve Materiale din data

de 25.06.2012 și ordinul de numire în funcție (f.d.100-101 vol. I); - obligațiunea de

eliberare a apartamentului (f.d.134 vol. I) care confirmă că inculpatul și-a asumat

obligațiunea să elibereze apartamentul nr.53 de pe bd. Gagarin, astfel inculpatul cunoștea

cu certitudine că are obligația să elibereze acest apartament; - dispoziția Consiliului

municipal Chișinău din 28.01.2004 (f.d.136 vol. I) din care rezultă că apartamentul nr.53

urma să fie repartizat ca spațiu locativ cu statut de serviciu; - demersul Întreprinderii de

Stat ”Calea Ferată din Moldova” prin care se probează că partea vătămată a atenționat

referitor obligativitatea includerii noțiunii ”de serviciu”; - ordinul de repartiție (f.d.138 vol.

I) care confirmă că pe ordinul de repartiție este inscripția ”Serviciu” și faptul dat, în mod

inevitabil, era cunoscut inculpatului; - contractul de vânzare-cumpărare (f.d.139-142 vol.

I) prin care se probează că apartamentul nr.53 a fost înstrăinat unei terțe persoane; -

demersul adresat Departamentului privatizării (f.d.146 vol. I) prin care se probează faptul

că partea vătămată a atras atenția asupra faptului că spațiul trebuie repartizat ca unul de

serviciu; - răspunsul Direcției Generale Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a

Consiliului mun. Chișinău (f.d.147 vol. I) din care rezultă că, conform datelor Sistemului

Informațional ”Privatizarea locuințelor” apartamentul nr.53 nu este privatizat la data de

16.01.2007.

Colegiul penal a conchis că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută la art.196

alin.(4) Codul penal, după semnele calificative - cauzarea de daune materiale în proporții

deosebit de mari prin abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însușire.

În argumentarea acestei concluzii instanța de apel a relevat că în speță s-a constatat

indiscutabil că inculpatul a privatizat apartamentul nr.XX de pe bd. XXXXX, mun.

XXXXX pe care ulterior l-a înstrăinat, iar aceste circumstanțe nu au fost contestate de nici

o parte.

Colegiul a reținut că în speță poziția apărării se rezumă la faptul legalității efectuării

acestor acțiuni, însă Colegiul a menționat că în conformitate cu materialele cauzei,

inculpatul cunoștea despre faptul că apartamentul nr.XX, de pe XXXXX, mun. XXXXX,

a fost repartizat cu titlu de apartament de serviciu. La caz, s-a reținut că inculpatul a

acționat, aparent, legal, însă în rezultatul acțiunilor sale partea vătămată a pierdut

4

posesiunea (implicit și dreptul de administrare) asupra unui spațiu locativ. Deci, sunt

prezente acțiunile inculpatului (acțiuni de privatizare și înstrăinare a apartamentului) și

prejudiciul (pierderea posesiunii a părții vătămate asupra apartamentului). Această pierdere

a fost una ilegală, deoarece nu are la bază deciziile organelor competente (în cazul lipsei

acordului părții vătămate) și nici nu are la bază acordul neviciat al părții vătămate la

pierderea, transmiterea posesiunii respective.

În continuare instanța de apel a reținut, că inculpatului i s-a repartizat o locuință de

serviciu și dânsul cu certitudine, cunoștea despre acest fapt, însă ulterior, beneficiind de

unele greșeli la nivel administrativ a privatizat acest apartament, deși cunoștea cu

certitudine că nu era în drept să-l privatizeze, O. Potîrniche cunoștea cu certitudine că urma

să elibereze apartamentul nr.XX. Prin urmare, acțiunile inculpatului erau în contradicție cu

prevederile legale la momentul comiterii faptei și în contradicție cu obligația asumată.

La fel, Colegiul a menționat că dreptul la privatizarea fondului locativ nu este unul

absolut, iar la privatizare urmau a fi întrunite anumite condiții, pe care inculpatul nu le

întrunea și cunoștea că nu le întrunește.

Colegiul a reiterat că partea vătămată a fost prejudiciată prin pierderea dreptului

asupra spațiului locativ, adică asupra apartamentului și, respectiv, obiectul material, în

speța dată, constituie apartamentul nr.XX situat în mun. XXXXX, bd. XXXXX, adică un

bun imobil. Prin urmare, instanța a reținut că în cazul dat este exclusă prezența delapidării

așa cum a fost incriminată inculpatului prin rechizitoriu.

invocând temeiurile de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6), 12) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt

complet de judecată.

În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, fapt ce

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului;

- probele prezentate de acuzare au fost eronat apreciate, or aceste probe incontestabil

dovedesc că O. Potîrniche a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.191 alin.(5) Cod penal;

- din probele acuzării rezultă că inculpatul la 10.04.2009 a privatizat apartamentul

nr.XX din bd. XXXXX, mun. XXXXX (care avea statut de serviciu), iar ulterior contrar

prevederilor art.10 din Codul cu privire la locuințe și art.5 alin.(3), 10 al Legii privatizării

fondului de locuințe nr.1324 din 10.03.1993, a privatizat și apartamentul nr.16 din str.

XXXXX, nr.XX, mun. XXXXX;

-instanța nu a ținut cont că inculpatul a privatizat apartamentul nr.XX din bd.

XXXXX, mun. XXXXX (care avea statut de serviciu), fără acordul proprietarului ÎS

”Calea Ferată din Moldova”;

- inculpatul cunoștea despre necesitatea eliberării apartamentului nr.XX, deoarece a

semnat o obligație în acest sens;

- lui O. Potîrniche i s-a acordat dreptul de instalare în apartamentul de serviciu nr.XX

din bd. XXXXX, până la darea în exploatare a spațiului locativ acordat lui cu titlu de

beneficiar de dreptul de îmbunătățire a condițiilor de trai;

- acționând în vederea dobândirii ilegale a apartamentului nr.XX, din bd.

XXXXX, inculpatul a urmărit un scop cupidant;

- acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunii de însușire a averii străine

încredințate în administrarea persoanei cu cauzarea de daune considerabile;

5

- instanța de apel greșit a încadrat acțiunile lui O. Potârniche în baza art.196 Cod penal

și nu a ținut cont de faptul că norma dată urmează a fi aplicată în cazul dobândirii ilicite a

bunurilor mobile străine prin înșelăciune sau abuz de încredere, când făptuitorul induce sau

menține în eroare victima și obține în acest mod în folosință bunurile ei, cauzându-i daune

materiale;

- la fel nu a ținut cont instanța nici de faptul că una din modalitățile de realizare a

infracțiunii prevăzute de art.196 Cod penal este folosința bunurilor altuia în vederea tragerii

de foloase patrimoniale săvârșită contrar intereselor proprietarului.

6.1 Împotriva deciziei a declarat recurs ordinar și inculpatul, care invocând temeiurile

de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 7), 8), 9), 11), 12), 14), 15) și 16) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, argumentând

următoarele:

- în speță s-a încălcat dreptul de apărare și dreptul la un proces echitabil garantat de

art.6 CEDO, deoarece potrivit rechizitoriului O. Potîrniche a fost învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(5) Cod penal „delapidarea averii străine”, astfel că

poziția de apărare a reieșit din învinuirea formulată nefiind pusă în discuție o eventuală

recalificare a faptelor imputate. Despre modificarea învinuirii în art.196 alin.(4) Cod penal

inculpatul a aflat în momentul în care instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei;

- orice schimbare a încadrării juridice, chiar și în sensul atenuării, realizată de către

instanța de judecată, fără ca aceasta să fi constituit obiect al cercetării judecătorești, este de

natură de a leza dreptul la apărare a inculpatului;

- reîncadrând acțiunile în baza art.196 alin.(4) Cod penal, instanța de apel a încălcat

dreptul la apărare al inculpatului, deoarece nu i-a acordat posibilitatea de a se apăra

împotriva acuzațiilor de săvârșirea acestei infracțiuni;

- componența de infracțiune prevăzută la art.191 alin. (5) Cod penal diferă esențial de

componența infracțiunii prevăzute de art.196 alin. (4) Cod penal, prin urmare lui O.

Potîrniche i-a fost încălcat dreptul de a fi informat în mod detaliat cu privire la natura și

cauza acuzației aduse, precum și dreptului de a dispune de timpul și facilitățile necesare

pregătirii apărării (cauza A. Constantin vs România);

- decizia contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, deoarece

instanța nu a indicat motivele încadrării faptei în baza art.196 alin.(4) Cod penal, nefiind

raportate faptele constatate de instanța de apel la semnele componenței de infracțiune de

cauzare de daune prin înșelăciune sau abuz de încredere;

- la baza concluziei de reîncadrare a acțiunilor lui O. Potîrniche în baza art.196 Cod

penal, instanța de apel a reținut unicul argument că obiectul speței este un bun imobil, însă

pentru a încadra fapta în baza acestei norme este necesar ca fapta săvârșită să întrunească

toate semnele componenței de infracțiune, or lipsa măcar a unuia atrage concluzia despre

necesitatea pronunțării unei hotărâri de achitare;

- fapta săvârșită nu întrunește elementele componenței de infracțiune prevăzute la

art.196 alin.(4) Cod penal, or semnul obligatoriu al acestei infracțiuni prevede ca dauna să

fie cauzată proprietarului, pe când ÎS ”Calea Ferată din Moldova” nu a deținut nici o

dată dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.53 din bd. I. Gagarin;

- instanța de apel a constatat că O. Potîrniche a privatizat apartamentul nr.53 din bd.

I. Gagarin și astfel a devenit proprietar, deci masa patrimonială a acestuia a sporit, iar

masa patrimonială a victimei a fost diminuată. Prin urmare, instanța nu a ținut cont de faptul

că în cazul infracțiunii prevăzute de art.196 Cod penal, „făptuitorul nu obține în proprietate

bunuri concrete ale victimei” dar obține de sine stătător profitul și nu din contul bunurilor

6

sustrase, ci prin exploatarea ilegală a bunurilor proprietarului, beneficiile de la care, în

conformitate cu legislația sau cu contractul de muncă urmau a fi transmise proprietarului;

- instanța eronat a dispus admiterea acțiunii civile, or, apartamentul nr.53 din bd. I.

Gagarin doar se afla la balanța ÎS „Calea Ferată din Moldova”, însă această întreprindere

nu a fost proprietarul bunului menționat, era doar posesor. Proprietar al apartamentului

menționat era Statul după cum rezultă din Extrasul bunurilor imobile și din contractul de

vânzare cumpărare și prin urmare - valoarea (prețul) apartamentului aparținea statului;

- în urma cumpărării O. Potîrniche a achitat Statului prețul bunului imobil, iar Statul

a încasat acest preț, or, în speță privatizarea a fost cu titlu oneros. Infracțiunea ar putea să

existe doar atunci când privatizarea ar fi fost cu titlu gratuit;

- nu este clar cum instanța de apel a ajuns la concluzia existenței prejudiciului și

mărimii acestuia, or, la materialele cauzei nu există nici o probă care ar demonstra valoarea

de bilanț al apartamentului nr.XX, descifrarea bilanțului CFM, care ar demonstra că

apartamentul se afla la balanța ÎS „Calea Ferată din Moldova”;

- în speță nu există prejudiciu, deoarece ÎS „Calea Ferată din Moldova” nu avea nici

un drept asupra acelui apartament, or, Statul a încasat de la inculpat prețul apartamentului

conform actelor normative în vigoare la momentul privatizării apartamentului;

- probele puse la baza deciziei sunt irelevante și nu confirmă vinovăția inculpatului;

- în pct.14 și 15 din decizie instanța de apel a constatat că inculpatul a acționat „aparent

legal, însă în rezultatul acțiunilor sale partea vătămată a pierdut posesiunea ”;

- instanța de apel a admis apelul procurorului, însă nu a ținut cont de faptul că acesta

a fost depus tardiv cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.

expusă în referință, Colegiul penal lărgit constată că acestea urmează a fi admise din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să

o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei

hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Potrivit art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, este

obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau să cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță.

În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor

și este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Învederând norma enunțată mai sus, Colegiul penal remarcă, că apelul este o cale de

atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv

complet în sensul că provoacă un control atât în fapt, cât și în drept numai la persoana care

l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva căreia este îndreptat de

către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii primei instanțe.

Respectiv, la chestiunile de drept ce urmează a fi verificate de către instanța de apel,

se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

7

infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just,

dacă normele de drept procesual penal, contravențional ori civil au fost corect

aplicate, iar hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Reieșind din dispoziția art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Verificând criticile expuse în recursurile declarate, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal lărgit constată, că acestea sunt întemeiate, deoarece instanța de apel la

judecarea cauzei nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile procesual penale ce

stipulează procedura de judecare a apelului.

În primul rând, din lucrările dosarului se atestă, că în prezenta speță la data de

16.11.2017 a fost pronunțată sentința motivată. După pronunțarea sentinței, la data de

04.01.2018 procurorul a declarat apel (f.d.101-113 vol. II).

Potrivit art.401 alin.(1) pct. 1), coroborat cu prevederile art.402 alin.(1) Cod de

procedură penală, procurorul este în drept de a declara apel în ce privește latura penală și

latura civilă, în termen de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu

dispune altfel.

Articolul 403 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că apelul declarat după

expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța

de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.

Din exigențele normei sus citate rezultă, că repunerea în termen a apelului este o

prerogativă a instanței de apel, care urmează să se pronunțe cu motivația respectivă în textul

deciziei. Astfel, instanța de apel este obligată să verifice corectitudinea sesizării instanței

de apel care presupune că instanța urmează să verifice, dacă cererea de apel a fost

declarată în termenul legal.

În cazul în care se constată că apelul a fost declarat peste termenul prevăzut la art.402

Cod de procedură penală, instanța este obligată să verifice motivele întârzierii declarării

apelului și, după caz, dacă constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate,

repune apelul în termen și, respectiv, judecă fondul apelului.

Rezultând din procesul verbal al ședinței de judecată în instanța de apel, precum și din

conținutul hotărârii adoptate de către această instanță, Colegiul penal lărgit reține că, în

cauza deferită judecării nu au fost puse în discuție chestiuni despre repunerea în termen a

apelului sau acceptarea apelului declarat peste termen, în condițiile prevăzute de

art.art.403-404 Cod de procedură penală.

Prin urmare, instanța de apel, fără a da o careva apreciere juridică situației descrise

mai sus, fără a determina motivele întârzierii și fără a soluționă chestiunea privind

repunerea în termen a apelului, a admis apelul acuzatorului de stat, a casat integral sentința

și a pronunțat o nouă hotărâre de condamnare în privința inculpatului.

Prin urmare, Colegiul atestă că, de soluționarea chestiunii privind repunerea în termen

a apelului, depindea judecarea obiectivă și completă a apelului, deoarece art.415 alin.(1)

pct.1) lit. a) Cod de procedură penală, prevede soluția de respingere a apelului din motivul

că a fost depus peste termen.

Sub alt aspect, verificând soluția instanței de apel prin care acțiunile lui O. Potârniche

au fost reîncadrate din prevederile art.191 alin.(5) Cod penal (normă incriminată prin

rechizitoriu) în cele ale art.196 alin.(4) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit

constată, că instanța de apel l-a recunoscut vinovat de O. Potîrniche în baza unei noi

învinuiri, fără a o pune în discuția părților în cadrul ședinței de judecată, fapt ce contravine

8

jurisprudenței naționale și CtEDO, or, în cazul dat instanța, urma să se conducă de

jurisprudență Curții Europene a Drepturilor Omului și, în special, a hotărârii din 12.04.2011

în cauza lui Andrian Constantin vs România, în care s-a susținut că schimbarea încadrării

juridice, indiferent de elementul infracțiunii, fără a-l informa în mod detaliat cu privire la

natura și cauza acuzației aduse împotriva sa, precum și dreptul său de a dispune de timpul

și facilitățile necesare pregătirii apărării sale, se consideră ca o încălcare a art.6 §1, §3 lit.

a) și b) CEDO - dreptului la un proces echitabil

La acest capitol, Colegiul reține că, potrivit art.409 Cod de procedură penală, prin

efectul devolutiv al căii de atac se înțelege examinarea tuturor aspectelor de fapt și de drept,

inclusiv în afara motivelor invocate în apel, daca acestea sunt în favoarea inculpatului.

În cazul în care instanța de apel i-a în considerare temeiurile de casare din oficiu, ea

este obligată să le pună în discuția părților (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005,

nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct.12.2.).

În cazul în care apare necesitatea de a reîncadra juridic fapta, pentru săvârșirea căreia

inculpatul nu a fost pus sub învinuire, instanța trebuie să tina cont că o astfel de modificare

a încadrării juridice este posibilă numai când acțiunile inculpatului, ce urmează a fi

încadrate în baza altei legi, i-au fost imputate, modificarea învinuirii nu înrăutățește situația

inculpatului și nu afectează dreptul lui la apărare.

În astfel de cazuri, instanțele vor tine cont de faptul că învinuirea se consideră mai

gravă în cazul când se introduc fapte și episoade adăugătoare, care majorează volumul

învinuirii. Drept învinuire care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la

început urmează de considerat orice altă modificare a învinuirii (imputarea altor acțiuni în

locul celor imputate anterior, imputarea infracțiunii care diferă de cea imputată după

obiectul atentat, caracterul faptei și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 19.06.2006, nr.5 pct.23).

Analizând actele cauzei Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel nu a pus în

discuția părților noua învinuire și nu a oferit inculpatului posibilitatea de a se pregăti și

apăra în sensul dat, nefiindu-i respectat și dreptul la un proces echitabil.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu au judecat cauza penală

în condițiile legii, iar hotărârea adoptată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile comise către instanța

de apel, constituie erori de drept prescrise în art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală

și care nu pot fi corectate și nu pot fi înlăturate de către instanța de recurs în prezenta

procedură, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în

fond, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legii penale și

celei procesual-penale.

Din atare considerente, încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul penal

lărgit să concluzioneze asupra necesității casării deciziei instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, în cadrul căreia

urmează să se verifice corectitudinea sesizării instanței de apel, precum și să se

aprecieze toate probele în cumul, la justa lor valoare ținând cont de dreptul inculpatului la

un proces echitabil, pentru adoptarea unei soluții corecte, legale și întemeiate.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia,

să judece cauza în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale și să țină seama

de cele invocate în prezenta decizie, având în vedere motivele casării deciziei, să înlăture

9

omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău Harti Vladislav și de către inculpatul Potîrniche Oleg, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2018 în cauza penală

în privința lui Potîrniche Oleg și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în

alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 18 iulie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

Nadejda Toma

Victor Boico

10