1ra-1096/2019 — art.145 alin.2 lit. e, e/1 CP

1ra-1096/2019 — art.145 alin.2 lit. e, e/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1096/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Maria Ghervas,

Dumitru Mardari,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Dorina

Tăut, și de avocatul Ruslan Cașu, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 17

decembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

februarie 2019, în privința inculpatului

Chirica Andrian XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 22.03.2018 – 17.12.2018,

instanța de apel: 21.01.2019 – 26.02.2019,

instanța de recurs: 19.04.2019 – 18.06.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

Andrian a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. e) și e1) Cod penal la 15 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 17.12.2018,

deducându-se termenul aflării în arest preventiv de la 05.01.2018-01.03.2018 și

06.03.2018-16.12.2018.

1

S-a respins solicitarea procurorului de încasare din contul inculpatului în

folosul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 28.130 lei.

inculpatul Chirica A., aflându-se în ap. 125 din XXXXXX, XXXXXX,

XXXXXX, unde domicilia împreună cu tatăl său, Chirica I., născut la XXXXXX,

provocând cu el o ceartă pe motive neînsemnate, în cadrul căreia, urmărind scopul

omorului intenționat al acestuia, profitând de starea de neputință a ultimului,

datorită vârstei înaintate și bolii cronice, intenționat i-a aplicat lovituri cu un obiect

contondent dur neidentificat în regiunea capului, cauzându-i, conform concluziilor

raportului de expertiză judiciară nr. 201803C0061 din 25.01.2018, vătămări

corporale ușoare și neînsemnate sub formă de plagă contuză în regiunea parietală

stânga, revărsate sanguine în țesuturile moi pericraniene, excoriații în regiunea

frontală stânga și spina nazală. În continuare, pentru a-și duce până la capăt

intenția, urmărind scopul omorului intenționat al lui Chirica I., în aceleași

împrejurări, i-a aplicat tatălui său o lovitură cu un cuțit de bucătărie în regiunea

toracelui pe stânga, cauzându-i, conform concluziilor raportului de expertiză

judiciară nr. 201803C0061 din 25.01.2018, vătămare corporală gravă sub formă de

plagă înțepat tăiată a toracelui, penetrantă în cavitatea toracelui pe stânga, cu

lezarea țesuturilor moi ale toracelui, mușchilor intercostali, pericardului, cordului,

în urma căreia Chirica I. a decedat.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și, folosindu-se de

dreptul de a nu mărturisi împotriva sa, a refuzat să facă declarații sau să răspundă

la întrebări.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate.

Astfel, martorul Gălușcă S. a declarat că pe 04.01.2018, orele 10.00-11.00,

a primit informația de la unitatea de gardă, precum că pe sectorul administrativ de

serviciu o persoană a fost atacată și înjunghiată de către două persoane

necunoscute. S-a deplasat la spitalul de urgență. În salon se afla Chirica A., care în

partea dreaptă în regiunea mai sus de coapsă avea o rană, deoarece sângera. Acesta

a comunicat că a fost atacat de doi indivizi pe str. Burebista, care au vrut să-i

smulgă geanta. El a opus rezistență, dar a fost înjunghiat. A doua zi, a auzit că

acesta a refuzat să depună plângere la poliție și s-a deplasat la domiciliul lui pe la

orele 10.30-11.00. A sunat la sonerie. Chirica Andrian a deschis ușa, fiind puțin

palid. Primele cuvinte cu care i-a întâmpinat Chirica A. au fost „mătincă tata e

mort”. A intrat în apartament, a mers în camera unde era tatăl său și a văzut o

persoană în vârstă de 50-60 ani, care zăcea la podea. În jurul lui erau semne de

luptă, erau pleduri, oghealuri și mult sânge. Persoana era însângerată pe frunte, pe

mâini și pe haine. Inculpatul răspundea cu „eu nu știu nimic, eu nu cunosc, nu vă

pot spune, el bea, eu am probleme cu el”. A venit expertul, a întors cadavrul și au

văzut în regiunea pieptului o plagă, iar când au început să desfacă toate păturile au

găsit și cuțitul, acesta fiind din setul de cuțite de la bucătărie. Apoi Chirica A. a

fost reținut.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 201803C0061 din

25.01.2018, la cadavrul Chirica I., s-a constatat plagă tăiată-înțepată, cu lezarea

2

cordului, produse cu circa 30-40 minute înainte de deces, posibil în circumstanțele

indicate, au legătură directă cu survenirea decesului și se califica ca vătămări

corporale grave. Concomitent, decesul a survenit cu mai mult de 36 de ore și mai

puțin de 48 de ore, până la data de 06.01.2018, orele 17:30.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 201803D012 din

26.01.2018, leziunea plăgii tăiate-înțepate la victimă nu putea să se formeze în

urma căderii de la înălțime, iar trauma din zona parietală a capului nu-i posibil de

stabilit cu ce obiect a fost cauzată, dar cu un obiect contondent dur și se califică ca

vătămare corporală ușoară.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 201808M0013 din

15.02.2018, s-a constatat că plaga tăiat-înțepată a toracelui pe stânga a cadavrului

Chirica Ivan a fost produsă prin lovire, posibil cu lama cuțitului de bucătărie,

prezentat în poza nr. 2.

Intenția inculpatului de a comite infracțiunea și de a curma viața tatălui său

se mai confirmă și prin procesul-verbal din 26.01.2018, de examinare a

telefonului mobil, cu discuții și mesaje vocale înregistrate între inculpat și mama

acestuia Chirica V.

Astfel, s-a constatat că doar inculpatul și victima locuiau în ap. 125 din

XXXXXX, XXXXXX și doar ei aveau acces în locuință. Prin procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 05.01.2018, s-a stabilit că urme de sustragere

sau de efracție în apartament lipsesc, chei de la ușa de intrare erau doar două, una

dintre care se afla în legătura de chei în lacătul de dinăuntru al ușii și aparține lui

Chirica A., iar altă cheie se afla în odaia tatălui său Chirica I.

Prin urmare, aceste circumstanțe combat versiunea apărării că fapta ar fi fost

comisă de către o altă persoană.

Argumentul apărării referitor la nulitatea procesului-verbal de cercetare la

fața locului din 05.01.2018, pe motiv că nu este descifrabil, este nefondat. Or, actul

procesual enunțat corespunde rigorilor legale și este întocmit în modul

corespunzător.

Potrivit art. 251 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage

nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor

procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Încălcarea

oricărei alte prevederi legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea

actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – când partea este prezentă,

sau la terminarea urmăririi penale – când partea ia cunoștință de materialele

dosarului, sau în instanța de judecată – când partea a fost absentă la efectuarea

acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în

instanță.

În acest context, nici la etapa desfășurării acțiunii procesuale respective, nici

la etapa prezentării materialelor de urmărire penală la terminarea urmăririi penale,

nici inculpatul și nici apărătorul său nu au formulat asemenea excepții de

nulitate, astfel încât, invocarea lor la faza judecării cauzei fiind tardive și

inadmisibile.

3

Deci, este dovedită integral vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) și e1) Cod penal, ca omorul intenționat al unei

persoane, și anume a unui membru de familie, profitând de starea de neputință

cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vârstei înaintate, bolii,

dizabilității ori altui factor.

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7 și 75

Cod penal, de limitele speciale ale pedepsei prevăzute de sancțiunea normei

penale, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se califică potrivit art. 16 alin. (6)

Cod penal, ca excepțional de gravă, de forma vinovăției comiterii acesteia - cu

intenție.

Totodată, instanța a statuat că, conform prevederilor art. 229 Cod de

procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt

trecute în contul statului.

Astfel, cheltuielile judiciare suportate de stat în legătură cu efectuarea

expertizelor judiciare se trec în contul statului, or, acestea sunt cheltuieli suportate

în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate.

sentinței și pronunțarea unei hotărâri, prin care cheltuielile judiciare în sumă de

28.130 lei să fie încasate de la inculpat.

Apelantul a invocat că, în cazul recunoașterii inculpatului vinovat de

comiterea infracțiunii incriminate, acesta urmează să recupereze cheltuielile

judiciare suportate de stat.

Instanța, încălcând prevederile art. 229 Cod de procedură penală, a refuzat în

încasarea cheltuielilor suportate de stat la efectuarea expertizei.

Or, conform prevederilor art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt suportate de către condamnat și instanța îl putea obliga să recupereze

cheltuielile judiciare.

3.1. A declarat apel și avocatul Ruslan Cașu, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii, cât și casarea încheierii din 08.12.2018, prin

care a fost respinsă cererea de recuzare a completului de judecată.

Apelantul a indicat că la caz nu există dovezi că inculpatul a comis fapta

incriminată.

Divergențele existente în declarațiile martorului Gălușcă S., referitor la

timpul sosirii la domiciliul inculpatului, precum și faptul că dânsul în calitate de

ofițer de investigații, cu experiență de activitate, nu a știu să comunice instanței, că

în aceeași zi a formulat și denunț, dar a fost audiat în calitate de martor, pune la

îndoială sinceritatea declarațiilor acestuia și nu reprezintă altceva decât o încercare

de atrage neîntemeiată la răspunde penală inculpatul.

Nici unul din martorii audiați în instanță nu au furnizat nicio informație cu

privire la circumstanțele comiterii faptei, declarațiile acestora fiind generale și nu

se referă la fondul cauzei.

4

Odată ce partea acuzării nu a putut descifra procesul verbal din 05.01.2018,

de cercetare la fața locului, acesta urma a fi considerat nul, deoarece instanța nu

poate să se manifeste în favoarea acuzării sau apărării.

Din conținutul procesului verbal din 26.01.2018, de examinare a telefonului

mobil, au fost cercetate discuțiile dintre inculpat și mama acestuia, din care nu se

deduce nici o informație cu privire la presupusul omor sau deces.

Nu s-a dat apreciere raportului de expertiză medico-legală din 22.01.2018,

prin care pe corpul inculpatului s-a determinat o leziune sub formă de plagă tăiată

înțepată în regiunea iliacă dreapta, care a fost cauzată cu un obiect tăietor înțepător,

fiind calificată ca vătămare ușoară.

Declarațiile expertului judiciar Bondari G., audiat în cadrul cercetării

judecătorești, sunt contradictorii intereselor organului de urmărire penală.

Inițiind procesul de investigație pe cazul dat, nu au fost verificate mai multe

versiuni cu privire la circumstanțele decesului lui Chirica I., ceea ce subminează

temeinicia acuzațiilor formulate inculpatului, deoarece expertul a constatat că

plaga depistată pe corpul victimei era în zona accesibilă mâinilor proprii.

Prin urmare, organul de urmărire penală a evitat verificarea versiunii de

sinucidere de către victimă, versiune, care la moment, luându-se în considerație

concluziile tuturor experților, nu poate fi combătută.

Nici organul de urmărire penală, nici instanța nu au dat răspuns corect la

întrebările ce s-a întâmplat cu victima, cu inculpatul, care este tangența

inculpatului cu decesul victimei (cu excepția legăturii de rudenie), care este cel

puțin o probă care ar indica că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat,

de ce în cazul dat se discută numai despre omor intenționat, dar nu și despre

sinucidere, lipsirea de viață din imprudență, determinarea la sinucidere ș.a.

Or, conținutul concluziilor expertizelor ar fi valabil pentru fiecare din

versiunile, dar și încadrările juridice neverificate.

Din analiza circumstanțelor cauzei și a probelor prezentate de procuror, se

formează convingerea că învinuirea adusă inculpatului nu și-a găsit confirmare în

ședința de judecată, dânsul fiind nevinovat, urmând a fie achitat, ori nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău din 08.12.2018, cererea de recuzare

înaintată de partea apărării în numele inculpatului a fost respinsă neîntemeiat.

3.2. Inculpatul, la fel, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat, pe motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii, cât și casarea încheierii din 08.12.2018, prin care a fost

respinsă cererea de recuzare a completului de judecată, formulată de partea

apărării.

Apelantul a invocat că nu există dovezi că dânsul a comis fapta incriminată.

Nici unul din martorii audiați în instanță, nu au furnizat nicio informație cu

privire la circumstanțele comiterii faptei, declarațiile acestora sunt generale și nu se

referă la fondul cauzei.

5

Nu a cunoscut până la finalul examinării cazului, totuși de care învinuire

urmează să se apere, astfel că învinuirea adusă este una incertă, neclară și însoțită

de contradicții.

Nu s-a dat apreciere versiunii sale de nevinovăție, care a fost aceiași de la

începutul urmării penale.

Au rămas fără soluționare unele circumstanțe ce aveau importanță, că dacă

îl tăia pe tata, atunci solicita asistență medicală pentru el, ori fugea de acasă,

precum și de la spital, ori nu se întorcea de la spital, nu avea să deschidă ușa de la

apartament, nu avea să sune la salvare și poliție.

Consideră, că tatăl său, după ce a înțeles că l-a tăiat pe dânsul, s-a sinucis.

februarie 2019, toate apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că inculpatul nu a recunoscut vina și, folosindu-se

de dreptul de a nu mărturisi împotriva sa, a refuzat să facă declarații sau să

răspundă la întrebări.

În pofida faptului că inculpatul nu a fost de acord să ofere careva explicații,

culpa acestuia în comiterea infracțiunii incriminate este demonstrată prin probele

administrate și anume declarațiile martorilor Fusu R., Bostan C., Gălușcă S., cât și

prin probele scrise – procesul-verbal de cercetare la fața locului din 05.01.2018, în

cadrul căreia au fost ridicate hainele și cuțitul utilizat la săvârșirea infracțiunii, că

urme de sustragere sau de spargere de ușă în apartament lipsesc, cheile de la ușa de

intrare în apartament sunt doar două, una dintre care se afla în legătura de chei în

lacătul de dinăuntru al ușii și aparține lui Chirica A., iar altă cheie în odaia tatălui

său Chirica I. A fost depistat cadavrul lui Chirica I. în odaia acestuia, la care s-au

depistat o plagă înțepat tăiată a toracelui, penetrantă în cavitatea toracelui pe

stânga, plagă contuză în regiunea parietală stânga și excoriații în regiunea frontală

stânga și spina nazală, raportul de expertiză medico-legală a victimei nr.

201803C0061 din 25.01.2018, că s-a constatat la cadavrul lui Chirica I., plagă

tăiată-înțepată, cu lezarea cordului, produse cu circa 30-40 minute înainte de deces,

posibil în circumstanțele indicate, au legătură directă cu survenirea decesului și s-

au calificat ca vătămări corporale grave. Concomitent, decesul a survenit cu mai

mult de 36 ore și mai puțin de 48 ore, până la data de 06.01.2018, ora 17.30,

raportul de expertiză medico-legală a victimei nr. 201803D012 din 26.01.2018, că

leziunea plăgii tăiate-înțepate nu putea să se formeze de la căderea de la înălțime,

iar trauma din zona parietală a capului nu-i posibil de stabilit cu ce obiect a fost

cauzată, dar cu un obiect contondent dur și se califică ca vătămare corporală

ușoară, raportul de expertiză medico-legală a victimei nr. 201808M0013 din

15.02.2018, că plaga tăiat-înțepată a toracelui pe stânga a cadavrului Chirica I. a

fost produsă prin lovire, posibil cu lama cuțitului de bucătărie, prezentat în poza nr.

2, raportul de expertiză medico-legală nr. 201802/D0145 din 22.01.2018, că la

inculpatul Chirica A. s-a depistat o plagă înțepată, care se califică ca vătămare

corporală ușoară și nu poate fi de stabilit cu certitudine modul de apariție al

acesteia, raportul de expertiză biologică nr. 20180500009 din 24.01.2018, că pe

obiectele ridicate, se atestă urme de sânge uman cu grupa sanguină O alfa,

6

beta/O(1), care nu exclude proveniența acestuia atât de la victimă, cât și de la

inculpat, procesul-verbal de percheziție corporală din 05.01.2018, efectuată în

timpul reținerii lui Chirica A., prin care s-a ridicat telefonul mobil al ultimului,

procesul-verbal din 26.01.2018, de examinare a telefonului mobil, cu discuții și

mesaje vocale înregistrate între inculpat și martorul Chirica V., care demonstrează

intenția învinuitului de a săvârși infracțiunea de omor, conținutul materialului

înregistrat în REI-II al IP Botanica, cu nr. 244 din 04.01.2018, din care se atestă

tentativa lui Chirica A. de a ascunde de la organele de drept faptul omorului tatălui

său, și anume: potrivit informației „903” s-a stabilit că Chirica A., la orele 22.45, a

fost internat în spital cu plagă de cuțit în regiunea lombară. Totodată, se indică

precum că la 04.01.2018, Chirica A. a fost bătut de către persoane necunoscute pe

str. Burebista.

Probele administrate dovedesc incontestabil că inculpatul a comis

infracțiunea de omor, pentru care a fost condamnat și exclud faptul că victima

singură și-ar fi cauzat leziunile în urma cărora a survenit decesul, odată ce ușa

apartamentului nu a fost forțată, existând doar două chei, acces la apartament

având doar victima și inculpatul.

Nu poate fi reținut faptul că victima s-a sinucis or, conform rapoartelor de

expertiză se atestă că victimei i-au fost aplicate mai multe lovituri, iar pe de altă

parte, din declarațiile martorilor apărării se atestă că victima era „paralizat pe

partea stângă”.

De asemenea, este probată și legătura cauzală dintre acțiune făptuitorului și

urmările prejudiciabile sub formă de moarte cerebrală a victimei, în acest scop au

fost efectuate expertize medico-legale, care au confirmat decesul victimei, precum

și cauzele și timpul survenirii decesului.

Intenția inculpatului de a comite infracțiunea s-a confirmat și prin procesul-

verbal din 26.01.2018, de examinare a telefonului mobil, cu discuții și mesaje

vocale înregistrate între inculpat și mama acestuia Chirica V., prin care se

demonstrează intenția inculpatului de a curma viața tatălui său.

De asemenea, prima instanță a examinat și soluționat corespunzător

propunerea de recuzare, nefiind identificate careva temeiuri prevăzute de art. 33,

34 Cod de procedură penală.

Totodată, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de

urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzării, plățile

necesare pentru efectuarea expertizei urmează a fi achitate din contul mijloacelor

bănești ale bugetului de stat.

Cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării

expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul

statutului.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea parțială a acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

7

Recurenta a indicat că, potrivit art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală,

cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal, iar conform alin. (3) al aceleiași norme, enunță că

cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede

altă modalitate, astfel este o normă generală și nu obligă statul să suporte

cheltuielile ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea

acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul

rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

Legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală

obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.

Prin urmare, în situația când art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală

stipulează direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția instanțelor

judecătorești de a respinge încasarea acestor cheltuieli este neîntemeiată.

Or, procurorul a făcut dovada cheltuielilor suportate de stat la efectuarea

raportului de expertiză dactiloscopică în mărime de 1680 lei, raportului de

expertiză biologică în mărime de 10.290 lei, raportului de expertiză medico-legală

a cadavrului în mărime de 3840 lei/320 lei/9818 lei, raportului de expertiză

medico-legală a învinuitului în mărime de 320 lei, raportului de expertiză

complexă psihiatrico-psihologică în mărime de 1862 lei, care în total constituie

suma de 28.130 lei.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Ruslan Cașu, în care solicită

casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor

invocate de către partea apărării.

Concluziile instanțelor de fond nu corespund circumstanțelor de fapt

stabilite în cadrul cercetărilor judecătorești.

Prin totalitatea probelor din materialele dosarului, inclusiv cele prezentate

suplimentar (la etapa examinării cauzei în ordine de apel), se constată nevinovăția

inculpatului.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra informației (scrisorii) oficiale, prin

care se confirmă faptul că în raport cu perioada survenirii decesului admisă de

către medicul legist care a examinat cadavrul victimei, inculpatul, în marea parte a

timpului, s-a aflat internat în staționar în spitalul de urgență.

Prin aducerea criticii poziției inculpatului de a beneficia de dreptul de tăcere,

ca în cazul din speță, apreciat în defavoarea inculpatului, s-a demonstrat

imparțialitatea instanței.

Nu au fost elucidate de instanță în susținerea poziției de apărare argumentele

inculpatului: dacă dânsul îl tăia pe tata, atunci solicita asistența medicală pentru el;

dacă dânsul îl tăia pe tata, atunci, fugea de acasă, dacă dânsul îl tăia pe tata, atunci

fugea și de la spital; dacă dânsul îl tăia pe tata, atunci poate nici nu se întorcea de la

8

spital acasă; dacă dânsul îl tăia pe tata, atunci nu era să deschidă ușa de la

apartament, dacă dânsul îl tăia pe tata, atunci nu era să sune la salvare; dacă dânsul

îl tăia pe tata, atunci nu era să sune la poliție.

Conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă urma

să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

lor.

Adoptând soluția pronunțată la caz, instanța s-a limitat la o motivare

insuficientă și contrară probatoriului administrat.

În acest aspect, instanța doar a transcris toate motivele invocate și a indicat

că aceste argumente reprezintă poziția de apărarea a inculpatului și tendința de a

se eschiva de la răspundere.

Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc

doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate

fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele

de probă din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor

procesuale prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului

probei, a coroborării lor, pe care motiv decizia instanței de apel urmează a fi casată

cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat în această parte, din

motivul prezenței erorii de drept.

În același timp, la chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele:

dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de

drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată conține răspuns

la toate motivele invocate, prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost

respectate la judecarea cauzei în apel.

Erorile admise nu poate fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Prin urmare, instanța de apel nu și-a îndeplinit conștient obligațiunea

constituțională de a înfăptui justiția în stat, a examinat pur formal, tendențios și

unilateral apelurile declarate de către partea apărării, nu s-a clarificat care

circumstanțe sunt relevante pentru prezenta cauză, a adoptat o soluție

neargumentată la modul cuvenit.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8),

12) Cod de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

9

motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

avocatului Ruslan Cașu (pct. 5.1. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în

partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel legal și

întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor

infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, inclusiv declarațiile martorilor Fusu R., Bostan C., Gălușcă S.,

procesul verbal de cercetare la fața locului din 05.01.2018, raportul de expertiză

medico-legală a victimei nr. 201803C0061 din 25.01.2018, raportul de expertiză

medico-legală a victimei nr. 201803D012 din 26.01.2018, raportul de expertiză

medico-legală a victimei nr. 201808M0013 din 15.02.2018, raportul de expertiză

medico-legală nr. 201802/D0145 din 22.01.2018, prin care la Chirica A. s-a

depistat o plagă înțepată, care se califică ca vătămare corporală ușoară și nu poate

fi de stabilit cu certitudine modul de apariție al acesteia, raportul de expertiză

biologică nr. 20180500009 din 24.01.2018, prin care s-a constatat că pe obiectele

ridicate, se atestă urme de sânge uman cu grupa sanguină O alfa, beta/O(1), care nu

exclude proveniența acestuia atât de la victimă, cât și de la inculpat, procesul-

verbal din 26.01.2018, de examinare a telefonului mobil, cu discuții și mesaje

vocale înregistrate între inculpat și martorul Chirica V., informația „903” prin care

s-a stabilit că Chirica A., la orele 22.45 a fost internat în spital cu plagă de cuțit în

regiunea lombară, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art.

101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele indicând motivele

pentru acare au respins dovezile și versiunile apărării, instanța de apel

pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile apărării,

probele administrate pe caz demonstrând prezența în acțiunile inculpatului a

elementelor infracțiunii prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. e), e1) Cod penal.

În același timp și cu privire la argumentele din recursul ordinar al

procurorului (pct. 5. din decizie), se reține că circumstanțele relevate în partea

descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta

decizie, atestă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont de

prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 2) Cod

de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile

judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se

10

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza

se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de

gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, instanța de apel just,

argumentat și în limitele competenței legale statuând că, în speță, cheltuielile

pentru efectuarea expertizei medico-legale a părții vătămate urmează a fi făcute din

contul mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se argumentat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzării în aspectul vizat.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile vizate sunt întemeiate doar pe critica modului

în care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. - 5.1. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2), 229

alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o

apreciere greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare,

instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, inculpatul.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel

privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt

sens decât cel pe care îl propun părțile este o competență și prerogativă legală a

acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursurile ordinare, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile nominalizate, au constituit deja

obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2.-5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza hotărârii de condamnare, conform

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea

din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

11

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că fapta întrunește

elementele infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică corectă, și că

recursurile ordinare sunt neîntemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în

cazul în care se constată că el este neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi

respinse ca inadmisibile, cu menținerea hotărârii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut și de avocatul Ruslan Cașu,

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 17 decembrie 2018 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2019, în privința

inculpatului Chirica Andrian XXXX, cu menținerea hotărârilor atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 iulie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

12

Dosarul nr. 1ra-1096/2019

OPINIE SEPARATĂ

/în temeiul art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală/

1) Conform sentinței Judecătoriei Chișinău din 17 decembrie 2018, Chirica

Andrian a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2 lit. e) și e1) Cod penal la 15 ani

închisoare.

Instanța a constatat că inculpatul, aflându-se în ap. 125, unde domicilia

împreună cu tatăl său, Chirica Ivan, provocând cu el o ceartă pe motive

neînsemnate, în cadrul căreia, intenționat i-a aplicat lovituri cu un obiect

contondent dur neidentificat în regiunea capului, cauzându-i, conform concluziilor

raportului de expertiză judiciară nr.201803C0061 din 25.01.2018, vătămări

corporale ușoare și neînsemnate. În continuare, pentru a-și duce până la capăt

intenția, urmărind scopul omorului intenționat al lui Chirica Ivan, în aceleași

împrejurări, i-a aplicat tatălui său o lovitură cu un cuțit de bucătărie în regiunea

toracelui pe stânga, cauzându-i, conform concluziilor raportului de expertiză

judiciară nr.201803C0061 din 25.01.2018, vătămare corporală gravă sub formă de

plagă înțepat tăiată a toracelui, penetrantă în cavitatea toracelui pe stânga, cu

lezarea țesuturilor moi a toracelui, mușchilor intercostali, pericardului, cordului, în

urma căreia Chirica Ivan a decedat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie

2018, apelurile apărării despre achitarea inculpatului au fost respinse, ca nefondate,

cu menținerea sentinței.

2) Îmi expun dezacordul cu soluția instanțelor de fond și de apel din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, instanțele de fond și de apel au comis următoarele erori de

drept.

13

În primul rând, conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală,

fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în

hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit

art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă probele pe care se întemeiază concluziile instanței

de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe. }n corespundere

cu art. 314 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, instanță de judecată este

obligată, în cursul judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit, sub toate aspectele,

probele prezentate de părți sau administrate la cererea acestora, inclusiv să audieze

inculpații, părțile vătămate, martorii, să cerceteze corpurile delicte, să dea citire

rapoartelor de expertiză judiciară, proceselor-verbale și altor documente, precum și

să examineze alte probe prevăzute de prezentul cod. Instanța de judecată, la

judecarea cauzei, creează părții acuzării și părții apărării condițiile necesare pentru

cercetarea multilaterală și în deplină măsură a circumstanțelor cauzei. Conform art.

380 alin. (3) Cod de procedură penală, dacă inculpatul, în ultimul cuvânt, relevă

fapte sau împrejurări noi, esențiale pentru soluționarea cauzei, instanța poate

dispune reluarea cercetării judecătorești pentru verificarea acestora.

Aceste prescripții legale nu au fost respectate de către instanța de fond.

Or, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, inițial inculpatul a

invocat dreptul de a nu da declarații. Însă ulterior, în ultimul cuvânt inculpatul a

relatat că: „dacă eu avea să-l tai, avea să chem ambulanța, dacă avea eu să-l omor

atunci avea să fug de acasă în acea seară, puteam să fug și de la spital, nu veneam

acasă, nu avea să deschid la nimeni ușa, nu avea să merg la salvare, sunt

nevinovat” (vol.3., f.d. 137).

În asemenea circumstanțe, instanța urma să dispună reluarea cercetării

judecătorești pentru verificarea acestor versiuni.

Mai mult, în descriptivul sentinței lipsește cu desăvârșire aprecierea instanței,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, a:

declarațiilor nominalizate ale inculpatului;

declarațiilor bănuitului Chirca Andrian că: „eu m-am apărat, am o rană în

partea dreaptă a abdomenului, provocată de tata, care m-a lovit cu cuțitul” (vol.1.,

f.d. 142);

declarațiilor învinuitului Chirca Andrian că: „m-am apărat, deoarece tata a

vrut să mă taie cu cu cuțitul și l-am aruncat în pat cu tot cu cuțit. Când m-am

apropiat să-l întorc cu fața spre mine, el cu mâna dreaptă m-a înjunghiat. După,

am ieșit afară și am închis ușa cu cheia. El a rămas în pat și răsufla, de parcă era

obosit. Aceasta a avut loc aproximativ la ora 22.00. La 05.01.2018, aproximativ

ora 11.30. am venit acasă de la spital, unde m-au cusut și m-au lăsat pe noapte.

Am deschis ușa, am intrat în casă, în odaia mea. Peste un timp l-am văzut jos la

podele, am văzut că nu răsula, moment în care a venit și poliția. Eu pe tata nu l-am

14

lovit în piept cu cuțitul. Probabil s-a înfipt când l-am împins în pat ” (vol.1., f.d.

159);

declarațiilor martorului Chirca Vera că: „soțul Chirica Ivan nu lucra, mă

bătea pe mine și pe copii, să-i cumpărăm țigări și băuturi alcoolice... am fost

nevoită să plec peste hotare pentru a câștiga bani... cu el a rămas doar fiul

Andrian, care avea grijă de el, mai ales după ce a fost paralizat pe partea stângă...

De multe ori soțul îmi spunea să-l iau pe Andrian că-l v-a ucide, deoarece nu-i dă

bani... am fost amenințată cu cuțitul să-i dau bani... pe la orele 21.20 la-m sunat

pe soțul meu, care a continuat să-mi reproșeze... se auzea și Andrian, despre care

soțul mi-a spus „ia-ți animala asta cu tine”... Adrian a comunicat că tatălui îi

curge sânge de la cap” (vol.1., f.d. 80);

raportul de expertiză medico-legală nr.201802/D0145 din 22.01.2018, prin

care la Chirica A. s-a depistat o plagă înțepată, care se califică ca vătămare

corporală ușoară;

raportului de expertiză judiciară nr.201803C0061 din 25.01.2018, că la

victimă au mai fost depistate vătămări corporale ușoare și neînsemnate sub formă

de plagă contuză în regiunea parietală stânga, revărsate sanguine în țesuturile moi

pericraniene, excoriații în regiunea frontală stânga și spina nazală.

În același timp, concluzia instanței că: „intenția inculpatului de a comite

infracțiunea și de a curma viața tatălui său se mai confirmă și prin procesul-

verbal din 26.01.2018, de examinare a telefonului mobil, cu discuții și mesaje

vocale înregistrate între inculpat și mama acestuia Chirica Vera”, fără a indica

conținutul și esența acestor discuții și mesaje, cît și că: „Argumentul apărării,

privind nulitatea procesului-verbal de cercetare la fața locului din 05.01.2018, pe

motiv că nu este descifrabil, este nefondat, deoarece nu a fost contestat conform

procedurii din art. 251 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală”, nu corespunde

exigențelor prescrise în art. 101 Cod de procedură penală, privind evaluarea și

aprecierea probelor administrate în cadrul cauzei penale, neindicându-se și

motivele pentru care a respins versiunile și probele apărării

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel. În corespundere cu art. 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în

mod corespunzător.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

15

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv circumstanțele în fapt și în drept invocate în

rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins versiunile și probele

apărării.

Mai mult, nu a apreciat în niciun fel declarațiile inculpatului date în cadrul

ultimului cuvânt, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, că: „fapta pe

care nu am comis-o... am rămas viu, m-a tăia todată, să fi fost tăiat a doua oară...

când am ieșit din casă el era culcat în pat, răsufla, când am venit acasă el era deja

jos.... să fi fost comis era să mă ascund” (vol.3., f.d. 249)

Or, în asemenea împrejurări, instanța urma să dispună reluarea cercetării

judecătorești pentru verificarea acestor versiuni;

c) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelurile apărării și repetate

în recursul ordinar, inclusiv celor reproduse la pct. 3.1., 3.2., și 5.1. din decizia

instanței de recurs, cât și privind aspectele apărării invocate supra.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile apărării, și că recursul

ordinar al avocatului este întemeiat.

3) Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța îl admite, casează, parțial sau total, hotărîrea atacată, rejudecă

cauza și pronunță o nouă hotărîre sau dispune rejudecarea de către instanța de apel,

în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Astfel, în circumstanțele enunțate supra, recursul declarat de avocat urma a fi

admis, casată decizia contestată în latura penală și dispusă rejudecarea cauzei în de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Judecătorul Iurie Diaconu

16