1ra-703/2019 — art.309-1 alin.3 lit. c CP

1ra-703/2019 — art.309-1 alin.3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-703/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Anatolie Țurcan

Judecători Victor Boico

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Ion Cerga în numele inculpatului Gîncu Adrian, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2018, în cauza penală în

privința lui

Gîncu Adrian XXXXX, născut la XXXXX

în or. XXXXX, domiciliat în mun. XXXXX,

bd. XXXXX, nr. XX, ap.XX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.05.2015– 10.11.2015;

Instanța de apel: 16.11.2015–19.04.2016;

13.09.2016-27.11.2017;

30.07.2018-05.12.2018;

Instanța de recurs: 17.06.2016– 16.08.2016;

12.03.2018-22.05.2018;

19.02.2019-12.06.2019.

Asupra admisibilității recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Adrian a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.3091

alin.(3) lit. c) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată V. Iacovlev a fost respinsă, ca

neîntemeiată.

Prin aceiași sentință a fost achitat O. Cotorcea în privința căruia recurs ordinar nu a

fost declarat.

faptul că, deținând în baza ordinului M.A.I. nr. XXXXX din 08.02.2008, funcție de ofițeri

operativi a sectorului nr. 9 de politie al CP s. Rîșcani, mun. Chișinău, fiind persoane cu

funcție de răspundere în baza art.123 Cod penal, acționând contrar prevederilor art.3 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale,

1

art.24 alin.(2) din Constituția Republicii Moldova, art.1, 2, 12 pct. 1), 14 și 15 din Legea

cu privire la politie, precum și a obligațiunilor funcționale conform cărora trebuiau să-și

desfășoare activitatea în baza respectării stricte a legilor, să protejeze viața, sănătatea,

drepturile și libertățile cetățenilor, să întreprindă măsuri pentru apărarea vieții, sănătății,

demnității și onoarei acestora, să nu supună pe nimeni la torturi și alte tratamente inumane

și degradante, acționând cu titlu oficial de persoane ce reprezintă Ministerul Afacerilor

Interne, de comun acord și împreună, intenționat au comis acte de tortură asupra cet. V.

Iacovlev în următoarele circumstanțe.

La 09 mai 2008 în jurul orelor 2300 ofițerul operativ al sectorului nr.9 de politie al

CPs. Rîșcani, mun. Chișinău, O. Cotorcea, împreună cu ofițerul operativ superior A. Gîncu,

aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu l-au reținut pe cet. V. Iacovlev și l-au adus

la sediul sectorului de poliție nr. 9 al CPs. Rîșcani, mun. Chișinău, str. Socoleni 11, unde,

urmărind scopul de a obține de la acesta informații și mărturisiri cu privire la săvârșirea

unei infracțiuni comise la 08 aprilie 2008 asupra cet. V. Șalaru, i-au aplicat în mod

intenționat multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite părți ale corpului,

provocându-i dureri și suferințe fizice puternice, după care 1-au impus să scrie, din dictarea

lor declarații de auto incriminare. În rezultatul violenței fizice aplicate părții vătămate V.

Iacovlev, acestuia i-au fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală

nr.2332/D din 12 noiembrie 2009, vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății.

Sarsaman în numele părții vătămate, care au solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei

noi hotărâri de condamnare conform învinuirii înaintate, la 5 ani închisoare, fiecare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții sau de a exercita o anumită activitate în cadrul MAI pe un termen de 5 ani fiecare și

cu admiterea integrală a acțiunii civile înaintate de către partea vătămată. Admiterea

acțiunii civile.

În argumentarea apelului a invocat că acuzarea a prezentat suficiente probe ce

dovedesc indubitabil vinovăția inculpaților de comiterea infracțiunii incriminate, iar

instanța de fond eronat a dispus achitarea acestora, din motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii.

declarate au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care O. Cotorcea

și A. Gîncu au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.3091 alin.(3) lit. c) Cod

penal (red. din 18.04.2002, red. 02.12.2011), la 5 ani închisoare, fiecare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită activitate în organele de drept pe un

termen de 3 ani, fiecare, iar în temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani, fiecare.

S-a dispus încasarea de la O. Cotorcea și A. Gîncu în beneficiul părții vătămate

prejudiciului moral, în sumă de 10 000 lei de la fiecare.

4.1. În decizia adoptată, instanța de apel a constatat că fapta imputată inculpaților prin

rechizitoriu și-a găsit confirmarea la judecarea cauzei în instanța de apel, reieșind din

cumulul de probe administrate la caz.

De asemenea, instanța de apel a menționat că partea vătămată a depus mărturii

constante și detaliate, care coroborează cu probele prezentate în sprijinul învinuirii și, per

ansamblu, prezintă o dovadă incontestabilă a veridicității lor, servind temei legal pentru

constatarea torturii imputate inculpaților.

Colegiul penal a reținut că acțiunile inculpaților urmează a fi încadrate juridic în baza

2

art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal. Potrivit Legii pentru modificarea și completarea unor acte

legislative nr. 252 din 08.11.2012, în vigoare din 21.12.2012, art. 3091 Cod penal a fost

abrogat, însă componenta de infracțiune prevăzută la alin.(3) lit. c) al acestui articol se

regăsește în art.1661 alin. (4) Cod penal.

Așadar, instanța de apel, interpretând prevederile din art.8 și 10 Cod penal în raport

cu prevederile din art.3091 alin.(3) lit. c) și art.1661 alin. (4) Cod penal, sub aspectele

acțiunii legii penale în timp și retroactivitatea acesteia, a considerat că acțiunile inculpaților

urmează a fi încadrate în baza art.3091 alin. 3) lit. c) Cod penal (în redacția Legii de până

la data de 21 decembrie 2012).

La stabilirea pedepsei inculpaților instanța de apel ținând cont de prevederile art.art.7,

61, 75, 90 Cod penal, precum și de faptul că se caracterizează pozitiv, pentru prima dată

sunt atrași la răspundere penală, a ajuns la concluzia că este rațional de a le aplica o

pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de 3 ani fiecare.

- procurorul și avocatul Gr. Sarsaman în numele părții vătămate, care au solicitat

casarea parțială a deciziei în latura stabilirii pedepsei, și pronunțarea unei noi hotărâri cu

stabilirea pedepsei închisorii pe un termen de 5 ani, fiecare, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în organele de drept pe un

termen de 3 ani, fiecare. Admiterea integrală a acțiunii civile;

-avocatul M. Conțescu în numele inculpatului A. Gîncu, care a solicitat casarea

deciziei, cu menținerea sentinței primei instanțe prin care inculpații au fost achitați.

decembrie 2014, recursul ordinar declarat de avocatul M. Conțescu în numele inculpatului

A. Gîncu a fost respins ca inadmisibil.

Recursurile ordinare declarate de acuzatorul de stat și de avocatul Gr. Sarsaman în

numele părții vătămate au fost admise, casată parțial decizia în latura penală, și pronunțată

o nouă hotărâre prin care lui A. Gîncu condamnat în baza art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal

(în redacția Legii nr. 985-XV din 18.04.2002 și Legii nr. 245 din 02.12.2011), i s-a stabilit

pedeapsa 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate în organele de drept pe un termen de 3 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, dispozițiile hotărârii atacate au fost menținute.

Chișinău cerere privind revizuirea procesului penal, unde a invocat că partea vătămată V.

Iacovlev, în cadrul urmăririi penale a declarat că la 10.05.2008 nu a vizitat CNML și nu a

fost supus examinării medico-legale, dar s-a adresat la spitalul „Sf. Treime” din mun.

Chișinău doar la 14.05.2008. Documentele medicale eliberate de spitalul „Sf. Treime” nu

au fost obiect al examinării în cadrul procesului penal în prezenta cauză. Totodată, fiind

audiat, expertul V. Capcelea a declarat că nu a verificat identitatea persoanei examinate la

10.05.2008 între orele 16.00-17.00, care s-a numit V. Iacovlev. S-a mai invocat și faptul că

prin actele procesual-penale s-a constatat că partea vătămată la 10.05.2008 a participat la

acțiunile procesual-penale de la ora 14.00 până la ora 16.00 petrecută în Inspectoratul de

Poliție Rîșcani, iar până la ora 18.00 s-a aflat în Izolatorul IP Rîșcani, mun. Chișinău str.

Miron Costin 5/1.

8.Prin Ordonanța Procurorului în procuratura mun. Chișinău, V. Balan din 28 aprilie

2015, s-a dispus deschiderea procedurii de revizuire a procesului penal privind

condamnarea lui A. Gîncu în baza art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal, pentru cercetarea

3

circumstanțelor noi descoperite.

către Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, cerere prin care a solicitat deschiderea procedurii

de revizuire a procesului penal privind condamnarea lui A. Gîncu în baza art.3091 alin.(3)

lit. c) Cod penal, pentru cercetarea circumstanțelor noi descoperite.

revizuire înaintate de condamnatul A. Gîncu și a materialelor anexate au fost stabilite

circumstanțe stipulate în prevederile art.458 alin.(3) pct. 2) Cod de procedură penală,

de care instanța nu avea cunoștință la emiterea hotărârii și anume faptul că, Procuratura

Anticorupție, efectuând urmărirea penală pe cauza penală nr.2014012645, pornită

conform elementelor infracțiunii prevăzute de art.332 alin. (1) Cod penal, pe faptul

falsului în acte publice comis de către expertul judiciar din cadrul Centrului de Medicină

Legală, V. Capcelea, a constatat că în „Registrul de înregistrare a persoanelor examinate

în ambulatoriu (cabinet) medico-legal” a CML secția clinică, la 10.05.2008 careva

înscrieri în privința cetățeanului V. Iacovlev, născut la 30.01.1988, nu sunt.

La 14.05.2008 în rubrica „nr. de ordine” - 2190 cu stiloul de culoare albastră este

prezent înscrisul „Iacovlev V.V. b, 1988, arestat, proc. Rîșcani, 10.05, 10.05, poliția,

echimoze, Capcelea, Poliția”, fapt confirmat de procuror în ordonanță de clasare a

procesului penal din 25.02.2015.

A mai indicat că, hotărârile judecătorești pronunțate în speță au fost bazate pe

raportul de examinare medico-legală a cet. V.Iacovlev cu nr. 2190 din 10.05.2008.

Analizând cele constatate, procurorul a considerat că pe cazul dat se constată

temeiuri ce necesită revizuirea deciziei irevocabile a Curții Supreme de Justiție din

16.12.2014, deoarece există circumstanțe, care la momentul pronunțării, instanța nu a

știut și anume că Procuratura Anticorupție a constatat că partea vătămată V. Iacovlev,

conform datelor din Registru, a fost examinat de medicul legist la 14.05.2008.

11.Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 10 noiembrie 2015,

cererea de revizuire a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

raport cu prevederile legislației în vigoare nu a stabilit careva circumstanțe prevăzute

de art.458 alin.(3) pct. 2) Cod de procedură penală.

În susținerea poziției sale instanța a conchis că, înscrisurile anexate la cererea de

revizuire au fost anexate la dosar pe parcursul procesului penal, iar probe precum că

actele în cauză nu au putut fi cunoscute anterior și/sau stabilesc alte circumstanțe de

care participanții la proces, ori instanța nu a avut cunoștință la emiterea hotărârii, ori

care ar fi dus la emiterea unei alte hotărâri pe marginea cauzei penale în privința lui O.

Cotorcea și A. Gîncu, în baza art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal, nu au fost prezentate.

Mai mult, în caz de dezacord cu raportul de examinare medico-legală nr.2190 din

10.05.2008, părțile urmau să solicite pe parcursul procesului penal efectuarea unei

expertize suplimentare sau repetate pentru constatarea gradului de gravitate și/sau

caracterul vătămărilor integrității corporale a părții vătămate V. Iacovlev, sau

dispunerea unei expertize grafoscopice asupra raportului de examinare medico-legală

respectiv, în vederea stabilirii veridicității și autenticității acestuia.

Totodată, instanța a respins ca neîntemeiat și argumentul potrivit căruia faptul

înregistrării ulterioare a raportului de examinare medico-legală nr.2190 din 10.05.2008

a părții vătămate în registrul ambulatoriu al persoanelor examinate medical cu data de

14.05.2008 pune sub semn de întrebare declarațiile martorului V. Capcelea precum că

4

examinarea a avut loc la data de 10.05.2008, temei care instanță de revizuire l-a

considerat irelevant și nefondat și care nu afectează legalitatea acestuia, or actul de

examinare medico-legală respectiv nu a fost contestat, nefiind stabilită ilegalitatea

acestuia.

Instanța a mai menționat că argumentele precum, că raportul de examinare medico-

legală a cet.V. Iacovlev nr. 2190 din 10.05.2008, ar fi falsificat de expert, nu poate servi

temei legal de admitere a cererii de revizuire a hotărârii judecătorești irevocabile, or

potrivit ordonanței procurorului în Procuratura Anticorupție, L. Rudei din 25 februarie

2015, în cadrul urmăririi penale nu s-au stabilit probe ale faptelor de fals în acte publice,

comis de către expertul judiciar V. Capcelea (f.d.68-69), ordonanță care este legală,

nefiind atacată în ordinea art.313 Cod de procedură penală.

De asemenea, instanță a reținut că, la baza sentinței de condamnare nu a stat doar

raportul de examinare medico-legală menționat, ci ansamblul probelor administrate și

verificate în cadrul ședințelor de judecată în condițiile art.100 alin.(4) Cod de procedură

penală, apreciate prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce.

Astfel, instanța a conchis că, în cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea și

temeinicia hotărârilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc

redeschiderea procesului. Prin urmare, nu orice circumstanțe sau fapte pot servi temei

de revizuire, ci doar acelea care întrunesc exigențele legii.

13.1 procurorul, care a solicitat casarea sentinței și rejudecarea cauzei, invocând că

instanță a ignorat faptul că Procuratura Anticorupție, efectuând urmărirea penală pe cauza

penală nr. 2014012645 pornită la 10.12.2014 conform elementelor infracțiunii prevăzute de

art.332 alin.(1) Cod penal, pe faptul falsului în acte publice comis de către expertul judiciar

V. Capcelea, a constatat că în Registrul de înregistrare a persoanelor examinate în

ambulatoriu (cabinet) medico-legal a CML, secția clinică, la 10.05.2008, careva înscrieri în

privința lui V. Iacovlev, născut la 30.01.1988, nu sunt. Mai mult, prima instanță neîntemeiat

a concluzionat că, înscrisurile indicate în cererea de revizuire au fost anexate la dosar pe

parcursul procesului penal, iar alte probe nu au fost prezentate, deoarece, decizia Curții

Supreme de Justiție de condamnare a fost pronunțată la 16.12.2014, iar ordonanță de clasare

a procesului penal nr.2014012645 a fost adoptată la 25.02.2015;

13.2. avocatul Cerga Ion în interesele condamnatului A. Gîncu, care a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă revizuirea procesului penal.

În argumentarea apelului s-a invocat:

- sensul cererii de revizuire nu a constituit nemijlocit conținutul documentelor anexate,

iar concluzia expusă de către organul de urmărire penală prin ordonanță emisă în cadrul

cauzei penale nr.2014012645 s-au stabilit unele circumstanțe noi, și anume comiterea

falsului în raportul de constatare medico-legală, care au valoarea contestației stabilite printr-

un act judecătoresc;

- la examinarea medico-legală, la 10 mai 2008, a fost prezentă altă persoană cu leziuni

corporale, fapt ce reiese din declarațiile părții vătămate, tatălui lui, expertului și registrele de

evidență a organului de urmărire penală și a izolatorului;

- stabilirea admiterii unui fals în raportul de constatare medico-legală din 10.05.2008,

care a stat la baza raportului de expertiză medico-legală, influențând soluția expusă de

instanțele judecătorești cerute a fi revizuite, este o circumstanță nouă și permite instanței de

judecată de a acorda condamnaților să se folosească de dreptul la revizuirea procesului penal.

5

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

Colegiul a constatat că prima instanță întemeiat a respins cererile de deschidere a procedurii

de revizuire a procesului penal deoarece, probele prezentate în susținerea cererii de revizuire

au fost anexate la dosar pe parcursul procesului penal, iar probe, precum că actele în cauză

nu au putut fi cunoscute anterior și/sau stabilesc alte circumstanțe de care participanții la

proces ori instanță nu a avut cunoștință la emiterea hotărârilor judecătorești, nu au fost

prezentate.

Instanța de apel a respins argumentele invocate în apeluri menționând că din

conținutul ordonanței procurorului L. Rudei din 25.02.2015, reiese că în cadrul urmăririi

penale, organul de urmărire penală nu a stabilit probe ale faptelor de fals în acte publice, comis

de către expertul judiciar din cadrul C.M.L.- V. Capcelea.

Colegiul a respins argumentul apărătorului prin care se indică că la examinarea medico-

legală din 10 mai 2008 a fost prezentă o altă persoană cu leziuni corporale, deoarece acest

argument este lipsit de suport probatoriu și a constituit obiect de examinare a cauzei penale

în fond, iar decizia de condamnare nu s-a întemeiat doar pe raportul de expertiză medico-

legală.

stat, care a solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt

complet de judecată.

16.1 Recurs ordinar a declarat și inculpatul A. Gîncu, care a solicitat casarea acesteia

cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

16.2 Avocatul I. Cerga în numele inculpatului A. Gîncu a contestat decizia cu recurs

ordinar unde a solicitat casarea acesteia cu dispunerea deschiderii procedurii de revizuire a

procesului penal. Casarea deciziei CSJ din 16.12.2014, cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare.

2016, recursurile ordinare declarate au fost admise, casată total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2016 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

17.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de recurs a reținut că la pronunțarea

dispozitivului deciziei din 17.05.2016, instanța de apel s-a expus doar asupra apelului

apărării. Fiind audiat de către Colegiul penal lărgit discul anexat la cererea de recurs cu

înregistrarea audio a ședinței de judecată din cadrul examinării cauzei în instanța de apel,

s-a stabilit cu certitudine că la 19 aprilie 2016, contrar conținutului dispozitivului anexat la

materialele cauzei (f.d.213-214 vol. V), în cadrul pronunțării acestuia, judecătorul Ion

Secrieru, se expune doar asupra respingerii apelului avocatului declarat în numele

inculpaților, lăsând fără soluție apelul procurorului. În situația dată, s-a constatat că

dispozitivul hotărârii pronunțate la 19.04.2016 nu corespunde cu dispozitivul hotărârii

motivate pronunțată public la 17.05.2016.

Colegiul a reținut că, sentința privind respingerea cererii de revizuire parcurge aceiași

cale de atac ca și sentințele de achitare, condamnare sau încetare a procesului. În baza

cererii de apel declarate, instanța de apel face o nouă judecată cu aprecierea probelor din

dosar, utilizându-se și posibilitatea administrării de probe noi și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel, iar nepronunțarea asupra acestora echivalează cu nesoluționarea

fondului apelului.

6

Stabilirea de circumstanțe noi semnifică probele propriu-zise, adică elementele de

fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie de dovedit în calea de atac a

revizuirii. Noi trebuie să fie probele administrate în cadrul cercetării altor cauze și nu

mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute în cauza respectivă.

În speță s-a constatat că prin Ordonanța procurorului în Procuratura Anticorupție, L.

Rudei din 15.03.2016, a fost scos de sub învinuire penală expertul judiciar medico-legal V.

Capcelea din lipsa în acțiunile lui a elementelor infracțiunii prevăzute de art.332 alin. (1)

Cod penal, cu dispunerea clasării procesului penal nr.2014012645.

Procurorul, bazându-se pe probele obținute conform prevederilor Codului de

procedură penală, a constatat că expertul judiciar medico-legal din cadrul CML,

V. Capcelea, a înscris în raportul de examinare medico-legală nr.2190 date false precum

că V. Iacovlev a fost examinat medico-legal la data de 10.05.2008, însă acțiunile acestuia

nu au putut fi calificate în conformitate cu art.332 alin. (1) Cod penal, deoarece nu a putut

fi stabilit motivul infracțiunii, care se exprimă prin interes material sau personal. Mai mult

ca atât, în Registrul de intrare a persoanelor examinate în ambulatoriu (cabinet) medico-

legal a CML, secția clinică, la 10.05.2008, careva înscrisuri în privința lui V. Iacovlev, nu

sunt, iar la 14.05.2008 în rubrica „nr. de ordine” – 2190 cu stiloul de culoare albastră, este

prezent înscrisul „Iacovlev V.V., b, 1988, arestat, proc. Rîșcani, 10.05 – 10.05., poliția,

echimoze, Capcelea, Poliția”.

Astfel, Colegiul a constatat că cele descoperite sunt circumstanțe noi care nu au fost

cunoscute instanțelor de fond și instanței de recurs la momentul pronunțării hotărârilor.

Ordonanța procurorului din 15.03.2016 a fost prezentată în cadrul examinării cauzei

în instanța de apel și cu toate că conform procesului-verbal al ședinței de judecată, în cadrul

acesteia, a fost cercetată, însă în decizia recurată, contrar prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, nu i s-a dat nici o apreciere.

Poziția instanțelor de fond precum că participanții la proces, în caz de dezacord cu

raportul de examinare medico-legală nr. 2190 din 10.05.2008, urmau să solicite efectuarea

unei expertize suplimentare, repetate sau a unei expertize grafoscopice în vederea stabilirii

veridicității acestuia, Colegiul a considerat-o incorectă, or sensul cererii de revizuire nu a

constituit nemijlocit conținutul acestuia, ci datele denaturate cu referire la persoana

examinată de către expertul V. Capcelea.

În această situație, Colegiul a menționat că instanța de apel urma să cerceteze raportul

de examinare medico-legală nr. 2190 prin prisma circumstanțelor noi descoperite în

coroborare cu celelalte probe anexate la materialele cauzei, inclusiv declarațiile martorilor,

să respecte prevederile legale vis-a-vis de examinarea cauzei în ordine de apel și să dea

răspuns tuturor argumentelor invocate de apelanți. Este de menționat faptul că rezultatele

aprecierii probelor urmează să fie expuse în actele procedurale, care trebuie să fie motivate

în toate cazurile. Motivarea se exprimă și prin faptul că la admiterea unor probe și la

respingerea altora trebuie indicate motivele unei asemenea atitudini a organului de urmărire

penală sau a instanței.

apelurile declarate au fost admise, casată sentința, admisă cererea de revizuire depusă de

procuror și inculpații O. Cotorcea și A. Gîncu, cu rejudecarea cauzei conform regulilor

judecării cauzei în prima instanță.

au fost respinse apelurile declarate ca nefondate, cu menținerea sentinței.

7

Procuratura Anticorupție, L. Rudei din 15.03.2016, a fost scos de sub învinuire expertul

judiciar medico-legal V. Capcelea din lipsa în acțiunile lui a elementelor infracțiunii

prevăzute de art.332 alin.(1) Cod penal cu dispunerea clasării procesului penal

nr.2014012645. Procurorul, bazându-se pe probele obținute conform prevederilor Codului

de procedură penală, a constatat că expertul judiciar medico-legal din cadrul CML, V.

Capcelea, a înscris în raportul de examinare medico-legală nr. 2190 date false precum că

V. Iacovlev a fost examinat la data de 10.05.2008, însă acțiunile acestuia nu au putut fi

calificate în conformitate cu art.332 alin.(1) Cod penal deoarece nu a putut fi stabilit

motivul infracțiunii care se exprimă prin interes material sau personal. Mai mult ca atât, în

Registrul de intrare a persoanelor examinate în ambulatoriu (cabinet) medico-legal a CML,

secția clinică, la 10.05.2008, careva înscrisuri în privința lui V. Iacovlev, nu sunt, iar la

14.05.2008 în rubrica nr. de ordine -2190 cu stiloul de culoare albastră, este prezent

înscrisul „Iacovlev V.V., b, 1988, arestat, proc. Rîșcani, 10.05 - 10.05., poliția, echimoze,

Capcelea, Poliția”.

În această ordine de idei, Colegiul penal a constatat că prima, instanță întemeiat a

respins cererea procurorului privind revizuirea procedurii penale în cauza în privința lui O.

Cotorcea și A. Gîncu condamnați în baza art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal, deoarece O.

Cotorcea și A. Gîncu au rămas condamnați prin Decizia Curții Supreme de Justiție din

16.12.2014, la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate în organele de drept pe un termen de 3 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Au fost respinse argumentele avocatului prin care a invocat că raportul de examinare

medico-legală a cet. V. Iacovlev nr.2190 din 10.05.2008 întocmit de expertul V. Capcelea

ar fi fost falsificat de ultimul, deoarece acesta nu poate servi temei legal de admitere a

cererii de revizuire a hotărârii judecătorești irevocabilă, deoarece prin ordonanța

procurorului în Procuratura Anticorupție, L. Rudei din 25.02.2015 în cadrul urmăririi

penale nu au fost stabilite probe ale faptelor de fals în acte publice, comise de către expertul

judiciar V. Capcelea și această ordonanță nu a fost atacată de către partea apărării în

ordinea prevăzută de art.313 Cod de procedură penală.

Ca nefondate au fost respinse și motivele acuzatorului de stat prin care se indică că

înscrisurile menționate în cererea de revizuire au fost anexate la dosar pe parcursul

procesului penal iar alte probe nu au fost prezentate din motiv că decizia de condamnare a

inculpaților nu s-a bazat doar pe raportul de expertiză medico-legală dar și pe ansamblul

probelor administrate și verificate în cadrul ședințelor de judecată apreciate prin prisma art.

101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării lor.

acestuia I. Cerga, care au solicitat casarea deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare argumentând următoarele:

- instanță de apel s-a contrazis prin soluțiile expuse în două decizii emise din

20.12.2016 și 27.11.2017. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20.12.2016 a admis

apelurile apărării și a acuzatorului de stat și a casat sentința Judecătoriei sect. Rîșcani, mun.

Chișinău din 10.11.2015, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27.11.2017 a fost

respinse aceleași apeluri cu menținerea unei sentințe (presupune apărarea) deja casate. Fapt

ce duce la două soluții neclare expuse de același complet de judecată pe marginea acelorași

obiecții expuse prin apel (pct. 6) alin. (1) art. 427 CPP);

- prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27.11.2017, la capitolul decide nu este

8

menționată care sentința este menținută, fapt ce duce la motivarea soluției care contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar. Prin decizia CA Chișinău din 20.12.2016,

s-a dispus examinarea cauzei conform regulilor stabilite pentru prima instanță, instanță de

apel urma să se expună asupra chestiunilor prevăzute de art.art.385 Cod de procedură penală;

- reieșind din faptul că prin decizia CSJ din 16.08.2016 și decizia CA Chișinău din

20.12.2016 (act judecătoresc în vigoare), s-au constatat probe noi care nu au fost cunoscute

instanței, instanța de apel urma să se expună asupra lor în ansamblu cu probele cercetate în

cadrul rejudecării cauzei penale. De facto, cauza penală în privința lui A. Gîncu nu a fost

examinată (rejudecată) în condițiile legii procesual-penale, fapt care a dus la încălcarea

dreptului fundamental prevăzut de art. 6 CEDO.

recursul ordinar declarat a fost admis, casate total deciziile Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 20 decembrie 2016 și 27 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui A.

Gîncu și prin extindere în privința lui O. Cotorcea și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași

instanță în alt complet de judecată.

În argumentarea deciziei instanța de recurs a relevat că deciziile Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2016 și 27 noiembrie 2017 sunt contradictorii

apelurile declarate de către acuzatorul de stat și de către avocatul I. Cerga în numele

inculpatului A. Gîncu a u fost respinse, cu menținerea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 10 noiembrie 2015.

În decizia adoptată instanța de apel a menționat că sunt neîntemeiate argumentele

invocate de apelanți referitor la existența circumstanțelor noi, care nu au fost cunoscute de

instanțele judecătorești până la deschiderea procedurii de revizuire, deoarece careva probe

ce ar servi temei de achitare a inculpaților pe art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal nu au fost

stabilite. Colegiul penal a reținut că reieșind din materialele cauzei penale, pe parcursul

judecării cauzei în instanța de fond, la etapa audierii inculpaților și administrării

probatoriului de către partea apărării, nu au fost invocate careva motive, care să pună la

dubii condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii imputate.

La fel instanța a respins argumentul apărătorului I. Cerga prin care se indică că, la

examinarea medico-legală din 10.05.2018, a fost prezentă o altă persoană cu leziuni

corporale, deoarece acest argument este lipsit de suport probatoriu și a constituit obiect de

studiu la examinarea în fond a cauzei penale date.

Astfel instanța de apel a menționat că, motivele invocate în cererea de revizuire

declarate de către acuzatorul de stat, și avocatul I. Cerga în interesele inculpaților, nu sunt

bazate pe argumente pertinente și convingătoare, care ar putea dirigui la revizuirea Deciziei

CSJ din data de 16.12.2014, fiind examinate probele administrate în conformitate cu art.101

Cod de procedură penală. Prin urmare, instanța a conchis că, la examinarea cererii de

revizuire nu s-au stabilit careva circumstanțe de care nu avea cunoștință instanța atunci

când a pronunțat hotărârea în cauză, la fel, după cum, nu s-au stabilit nici alte temeiuri

prevăzute de lege pentru revizuirea procesului penal. Cele invocate de apelanți în nici

într-un mod nu constituie temei de revizuire a procesului penal în ordinea art.458 Cod de

procedură penală.

În aceeași ordine de idei, Colegiul a remarcat că atât în cererea de revizuire, cât și în

declarațiile date în ședința de judecată, condamnații au dat apreciere circumstanțelor

constatate și elucidate atât prin decizia instanței de apel, examinând fondul cauzei, cât și

9

prin decizia CSJ, fiindu-le dată o apreciere critică, aceasta fiind poziția de apărare a

condamnaților, însă lipsită de probe justificative.

solicită casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 10.11.2015 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05.12.2018. Casarea deciziei Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție din 16.12.2014, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare a lui A. Gîncu.

În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele:

-instanța de apel nu a îndeplinit indicațiile CSJ din 16.08.2016 prin care s-a

constatat „că în speță există circumstanțe noi care nu au fost cunoscute instanței anterior la

pronunțarea hotărârii și anume ordonanța procurorului L. Rudei din 15.03.2016 prin care

s-a constatat că expertul V. Capcelea a înscris în raportul de examinare medico-legală

nr.2190 date false precum că V. Iacovlev a fost examinat medico-legal la data de

10.05.2008, însă acțiunile acestuia nu au putut fi calificate în baza art.332 alin.(1) Cod

penal, deoarece nu a putut fi stabilit motivul infracțiunii care se exprimă prin interes

material sau personal; - poziția instanțelor de fond precum că participanții la proces, în caz

de dezacord cu raportul de examinare medico-legală nr. 2190 din 10.05.2008, urmau să

solicite efectuarea unei expertize suplimentare, repetate sau a unei expertize grafoscopice

în vederea stabilirii veridicității acestuia, Colegiul a considerat-o incorectă, or sensul cererii

de revizuire nu a constituit nemijlocit conținutul acestuia, ci datele denaturate cu referire

la persoana examinată de către expertul V. Capcelea; - deși ordonanța procurorului din

15.03.2016 a fost prezentată și cercetată în instanța de apel, însă în decizie acestei probe

contrar prevederilor art.101 CPP nu i s-a dat careva apreciere; instanța de apel urma să

cerceteze raportul de examinare medico-legală nr.2190 prin prisma circumstanțelor noi

descoperite în coroborare cu celelalte probe anexate la materialele cauzei, inclusiv

declarațiile martorilor, să respecte prevederile legale vis-a-vis de examinarea cauzei în

ordine de apel și să dea răspuns tuturor motivelor invocate de apelanți” prin ce a încălcat

prevederile art.436 CPP și art. 6 CEDO;

- instanța de apel a repetat motivarea care a dat-o anterior Curtea de apel fără a da o

apreciere observațiilor expuse de instanța de recurs în decizia din 16.08.2016;

- decizia instanței de apel nu conține o motivare și o apreciere a tuturor

circumstanțelor înaintate de apărare, astfel că lipsa unei expuneri asupra unei cerințe se

egalează cu faptul că părțile nu au fost auzite, or o decizie motivată oferă părților

posibilitatea de a o contesta precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o

instanță de recurs.

cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat

din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4)Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Reieșind din conținutul recursului declarat de către avocatul I. Cerga în numele

condamnatului A. Gîncu, se constată că acesta invocă ca temei de casare a hotărârilor

contestate temeiurile de drept prevăzute la pct. 6) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală,

și anume se pretinde că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

10

În această ordine de idei, se reține că instanța de apel, a motivat just și obiectiv, soluția

de respingere a apelurilor declarate de către acuzatorul de stat și de către avocatul I. Cerga

ca nefondate, cu menținerea sentinței contestate.

Astfel, se reține din textul hotărârii atacate, că instanța de apel și-a motivat soluția în

conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, iar decizia

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelurilor

declarate. În fapt, nu s-a constatat încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale ale

condamnatului A. Gîncu prin prisma jurisprudenței CEDO, iar decizia corespunde

prevederilor de procedură penală, fiind legală și întemeiată. În acest sens instanța de recurs

respinge criticile recurentului, precum că hotărârea instanței de apel este nemotivată și

argumentele invocate nu ar fi fost examinate, prin ce s-ar fi admis încălcarea art.6§1 CEDO.

La fel, este nefondată și critica din recurs, precum că instanța de apel nu a îndeplinit

indicațiile CSJ din 16.08.2016, or, dispozițiile legale referitoare la limitele rejudecării în

cazul casării hotărârii de instanța de recurs sunt cuprinse în art.436 Cod de procedură

penală, unde este stipulat expres că instanța de rejudecare este pe deplin independentă,

respectând, în mod firesc și logic, indicațiile instanței de recurs, care, potrivit art.436

alin.(2) Cod de procedură penală, sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne

cea care a existat la momentul pronunțării recursului.

Verificând subsidiar materialele dosarului și ținând seama de cele consemnate în

decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, instanța de apel, prin

rejudecare, a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție

corectă prin care a respins apelurile declarate, menționând că argumentele apărării precum

că la examinarea medico-legală din 10.05.2018, a fost prezentă o altă persoană cu leziuni

corporale, este lipsit de suport probatoriu și a constituit obiect de studiu la examinarea în

fond a cauzei penale date.

Totodată, corect instanța de apel a menționat că în speță nu s-a confirmat faptul comiterii

falsului în acte publice de către expertul judiciar V. Capcelea la întocmirea raportului de

examinare medico-legală nr.2190 din 10.05.2008, or prin ordonanța procurorului în

Procuratura Anticorupție L Rudei din 25.02.2015, procesul penal în privința lui V.

Capcelea a fost încetat.

Instanța de apel a mai menționat în acest context că veridicitatea conținutului raportului

de expertiză menționat a fost confirmată și prin declarațiile părții vătămate care la fel au

fost reținute ca probe ce confirmă vinovăția lui A. Cotorcea de către instanța de fond, iar

careva hotărâri judecătorești ce ar confirma depunerea declarațiilor mincinoase de către V.

Iacovlev nu sunt.

Mai mult, instanța de recurs reține și faptul, că argumentele invocate de recurent, au

constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel, și

asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile pronunțate.

Instanța de recurs consideră necesar de a menționa că, art.458 alin.(3) Cod de procedură

penală specifică cazurile, când hotărârile judecătorești irevocabile pot fi supuse revizuirii

atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, și anume, pct. (1) s-a

constatat, prin sentința penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în timpul urmăririi

penale sau în legătură cu judecarea cauzei; 2) s-au stabilit alte circumstanțe de care instanța

nu a avut cunoștință la emiterea hotărârii și care, independent sau împreună cu

circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvârșit o

infracțiune mai puțin gravă sau mai gravă decât cea pentru care a fost condamnat sau

dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal

11

este vinovat/vinovată.

Astfel, finalitatea revizuirii constă în înlăturarea erorii juridice, iar funcție procesuală

a instanței se concentrează în înlesnirea descoperirii adunării și deducerii în fata justiției a

unui material probator cu totul inedit sau cel puțin necunoscut instanței, care să permită

cunoașterea erorii juridice și lichidarea ei.

Prin urmare, Colegiul reține că, deși acuzatorul de stat a prezentat ordonanța

procurorului în Procuratura Anticorupție L Rudei din 25.02.2015 ca fiind un temei de

revizuire a hotărârii judecătorești irevocabile prevăzut la art.453 alin.(3) pct. 2) Cod de

procedură penală, instanța de apel verificând conținutul acesteia împreună cu

circumstanțele stabilite anterior, just a conchis că prin această ordonanță nu a fost probat

faptul că expertul Centrului de Medicină Legală, V. Capcelea a comis infracțiunea de fals

în acte publice și ar fi introdus în raportul de examinare medico-legală nr.2190 din

10.05.2008 date false cu privire la vătămările corporale depistate la partea vătămată V.

Iacovlev.

Generalizând cele menționate instanța de recurs conchide, că în speța examinată

n-a fost constatată prezența erorilor de drept semnalate de recurenți, care ar servi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în ordine

de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.art.414-419, 436

alin.(2) Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar, declarat de către avocatul I.

Cerga în numele condamnatului A. Gîncu urmează a fi respins ca inadmisibil.

26.În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Ion Cerga în numele

inculpatului Gîncu Adrian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 05 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Gîncu Adrian, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 iulie 2019.

Președinte Anatolie Țurcan

Judecători Victor Boico

Maria Ghervas

12