1ra-1194/2019 — art. 145 alin. 2 lit. e-1, j CP

1ra-1194/2019 — art. 145 alin. 2 lit. e-1, j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1194/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, și de avocatul

Rusnac Aliona în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe

GASANOV XXXXX, născut la XXXXX, originar

din XXXXX și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.06.2018 – 09.10.2018;

Instanța de apel: 30.12.2018 – 20.02.2019;

Instanța de recurs: 13.05.2019 – 12.06.2019.

c o n s t a t ă:

conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, Gasanov Aghil a fost recunoscut vinovat și condamnat în temeiul art.

145 alin. (2) lit. e1) și j) Cod penal la 12 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Aghil, la 2 februarie 2018, aproximativ la ora 20:00, având intenția omorului unei

persoane, pregătindu-se din timp, a venit din Federația Rusă în Republica Moldova la

domiciliul concubinei sale, Voicicovschi A., cu care locuiau împreună în Federația Rusă

de 16 ani, a pătruns în gospodăria acesteia amplasată în XXXXX, unde având cu sine un

cuțit pregătit din timp, a inițiat un conflict cu victima, apropiindu-se de aceasta i-a

aplicat cu cuțitul mai multe lovituri în regiunea cutiei toracice și gât, cauzându-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2018.10C.0078 din 12 aprilie 2018,

vătămări corporale grave periculoase pentru viață, cauzate cu deosebită cruzime, în

urma cărora a survenit decesul victimei.”

Având în vedere starea de fapt expusă, confirmată de probele administrate, instanța

a reținut că, în drept, acțiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

1

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e1) și j) Cod penal, omorul intenționat a

unei persoane săvârșit asupra unui membru al familiei, cu deosebită cruzime.

În cadrul ședinței preliminare, inculpatul a înaintat instanței cerere, întocmită de el

personal privind examinarea cauzei în procedură simplificată în conformitate cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală invocând că recunoaște în totalitate faptele

incriminate, este de acord cu calificarea și nu solicită administrarea de noi probe.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost contestată cu apeluri de către procuror,

inculpat și avocatul acestuia Rusnac A.

3.1. Procurorul a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea soluționării

chestiunii legate de cheltuielile judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte

și cu dispunerea încasării din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de

18660 lei, suportate de stat pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală pe acest caz.

Conform art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, instanța de judecată în corespundere cu art. 229 alin. (2) Cod de procedură

penală poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Prima instanță nu a încasat din contul inculpatului cheltuielile judiciare, deși

procurorul în cadrul dezbaterilor judiciare a solicitat încasarea acestora, instanța prin

sentință le-a trecut în contul statului.

3.2. Avocatul Rusnac A. acționând în interesele inculpatului, a solicitat aplicarea

față de Gasanov Aghil aplicarea unei pedepse mai blânde, întrucât la stabilirea acesteia

instanța de fond nu a luat în considerare motivele invocate de apărare. Pedeapsa penală,

potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal are drept scop mai întâi de toate corectarea

condamnatului, iar corectarea presupune ca scop al pedepsei conștientizarea de către

infractor a celor săvârșite. Totodată, instanța nu a efectuat o analiză completă a

circumstanțelor cauzei, și anume, nu a făcut referire la persoana celui vinovat, cu toate că

instanța trebuie să efectueze o analiză amplă a personalității infractorului, să dispună de

date referitoare la calitățile fizice și psihice ale celui vinovat manifestate prin fapta

comisă, în perioada premergătoare săvârșirii faptei prejudiciabile și după săvârșirea

acesteia, precum și în timpul judecății.

3.3. Inculpatul a solicitat, la fel ca și apărătorul lui, să-i fie aplicată o mai blândă,

menționând că din anul 1997 a locuit împreună cu victima, fiind o familie unită. S-a

căsătorit în Azerbadjan, peste câțiva ani. Din motivul geloziei s-au început certurile în

familie. În ziua comiterii infracțiunii nu ține minte cu exactitate ce s-a întâmplat.

apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea în vigoare a sentinței fără

careva modificări.

de drept constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele

administrate, relevate în cuprinsul sentinței. Concluzia primei instanțe privind calificarea

infracțiunii este corectă, prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte

2

între semnele faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de

infracțiune prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) și j) Cod penal. Totodată, instanța de apel

a reținut că sentința se contestă în partea stabilirii pedepsei și a încasării cheltuielilor

judiciare, însă temei pentru a interveni în această parte în hotărârea contestată, instanța nu

a stabilit relevând în acest sens următoarele.

Prima instanță, judecând cauza, a respectat normele procesuale, a verificat complet,

sub toate aspectele și în mod obiectiv toate circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate o apreciere legală și corectă ajungând întemeiat la concluzia despre

vinovăția inculpatului. De asemenea, justificat instanța a respins cererea procurorului

despre încasarea de la inculpatul Gasanov Aghil a cheltuielilor judiciare.

Instanța de fond i-a aplicat inculpatului Gasanov Aghil o pedeapsă prevăzută de

lege, proporțională faptei comise de acesta, ținând seama de persoana celui vinovat și

consecințele infracțiunii. Pedeapsa este echitabilă atunci când este capabilă de a contribui

la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către persoana vinovată, precum și de alte

persoane. Din considerentele indicate și ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de

individualizare a pedepsei și coroborarea probelor care furnizează informațiile respective,

precum și indicarea temeiurilor care fundamentează proporționalitatea între scopul

reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și așteptările

societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept

încălcate, instanța de apel a considerat că pedeapsa penală aplicată lui Gasanov Aghil

corect a fost stabilită sub formă de 12 ani închisoare, cu respectarea art. 3641 Cod de

procedură penală.

Referitor la respingerea solicitării de încasare a cheltuielilor judiciare de la inculpat,

instanța de apel a menționat că prima instanță corect a procedat, trecând în contul statului

cheltuielile în mărime de 18660 lei.

Din apel și materialele cauzei rezultă că cheltuielile în sumă de 18660 lei țin de

efectuarea raportului de expertiză judiciară nr.2018.10.C0078 din 12.04.2018 în sumă de

3972 lei; raportului de expertiză judiciară nr.34/12/2-R-135 din 16.02.2018 în sumă de

1680 lei; raportului de expertiză judiciară nr.34/12/2-R-134 din 15.02.2018 în sumă de

1680 lei; raportului de expertiză judiciară nr.34/12/2-R-150 din 19.02.2018 în sumă de

1680 lei; raportului de expertiză judiciară nr.201837A0061 din 05.03.2018 în sumă de

1078 lei; raportului de expertiză judiciară nr.201836S0037 din 14.05.2018 în sumă de

8570 lei.

Expertiza judiciară este o probă, care de rând cu celelalte probe acumulate pe

parcursul urmăririi penale de către partea acuzării, au menirea de a demonstra în instanță

vinovăția inculpatului în comiterea faptei prejudiciabile imputate acestuia. Sub acest

aspect, a fost menționat că obligația pozitivă a statului de a colecta probe necesare în

vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului și implicit asumarea

cheltuielilor aferente procesului din contul statului. Tot aici, s-a făcut trimitere la

prevederile alin. (3) art. 227 Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuielile

judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

3

Drept urmare a celor invocate, în cazurile când expertizele au fost dispuse de către

organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de

stat, plățile necesare pentru efectuarea lor vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a

bugetului de stat, dar nu a inculpatului, după cum pledează procurorul.

acționând în interesele inculpatului, o contestă cu recursuri ordinare solicitând casarea

acesteia.

6.1. Procurorul, întemeindu-și cererea pe temeiul de casare prevăzut de art. 427 alin.

(l) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, în partea

neadmiterii cerinței de încasarea a cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, cu

remiterea cauzei la rejudecare în această parte.

Partea acuzării consideră că soluția instanței de apel, prin care a fost respinsă cerința

procurorului referitoare la încasarea cheltuielilor de judecată contravine normelor

procesual-penale în vigoare – art. 142, 227, 228, 229. Astfel, în opinia procurorului

instanța de apel nu a soluționat corect chestiunea ce vizează încasarea cheltuielilor de

judecată, eroarea respectivă urmând a fi corectată prin rejudecarea cauzei.

6.2. Avocata Rusnac A. acționând în interesele inculpatului, solicită casarea deciziei

instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri și aplicarea față de inculpat a unei

pedepse mai blânde, menționând în acest sens că, atât prima instanță, cât și cea de apel nu

a dorit să ia în considerare motivele invocate de partea apărării, mai mult ca atât, le-a

respins ca nefondate apreciindu-le critic, susținând argumentele învinuirii. Nu au apreciat

just probele pe cauză care sunt suficiente, directe, utile, care în ansamblu coroborează

între ele și care confirmă că inculpatului i se putea aplica o pedeapsă neprivativă de

libertate.

Instanțele nu au luat în considerare motivele invocate de apărare. Pedeapsa penală,

potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal are drept scop mai întâi de toate corectarea

condamnatului, iar corectarea presupune ca scop al pedepsei conștientizarea de către

infractor a celor săvârșite. Totodată instanța nu a efectuat o analiză completă a

circumstanțelor cauzei, și anume nu a făcut referire la persoana celui vinovat, cu toate că

instanța trebuie să efectueze o analiză amplă a personalității infractorului, să dispună de

date referitoare la calitățile fizice și psihice ale celui vinovat manifestate prin fapta

comisă, în perioada premergătoare săvârșirii faptei prejudiciabile și după săvârșirea

acesteia, în timpul judecății.

Prin urmare, în opinia recurentei instanțele de fond nu au ținut cont de totalitatea

condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv de a avea în vedere întreaga conduită a

condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății,

precum și alte aspect ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele

cauzei.

materialelor din dosar și raportat la criticele recurenților, Colegiul Penal conchide asupra

inadmisibilității și netemeiniciei acestora, pentru următoarele motive.

4

Raționamentele instanței referitoare la soluția adoptată, se întemeiază în drept pe

dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Pentru a statua asupra netemeiniciei cererilor de recurs depuse de părți instanța a

făcut verificările temeiurilor de casare invocate de recurenți, în raport cu actele dosarului,

constatând că hotărârea recurată este conformă legii, fără a prezenta vreo lipsă, care să o

afecteze, mai mult ca atât, nu există nici alte motive, neinvocate de recurenți, care ar

putea fi luate în considerare din oficiu, de natură să răstoarne soluția instanței de apel

adoptate pe caz în partea condamnării inculpatului și în partea chestiunii legate de

încasarea cheltuielilor judiciare.

În corespundere cu dispoziția art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate

corespunzător de către titularii cererilor de recurs.

7.1. Din conținutul recursului declarat de procuror se constată că recurentul, făcând

trimitere la cazul de casare prevăzut de pct. 6) din alin. (1) art. 427 din Codul de

procedură penală, pledează pentru casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea

ce ține de neîncasarea cheltuielilor de judecată din contul inculpatului, cu remiterea

cauzei la rejudecare în această parte. Alegațiile procurorului în vederea susținerii celor

solicitate sunt apreciate de instanța de recurs ca declarative, repetitive și vădit nefondate.

Or, instanța de recurs consemnează că cele avansate de recurent nu și-au găsit

confirmarea, iar soluția adoptată pe marginea acestei spețe de către instanța de apel, de

altfel și de prima instanță, în partea neîncasării cheltuielilor judiciare este legală,

întemeiată și urmează a fi menținută integral.

Colegiul Penal consideră inadmisibilă revendicarea procurorului privitor la pretinsa

încălcare admisă de instanța de apel, stipulată de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, privind neîncasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 18660 lei din

contul inculpatului pentru efectuarea: raportului de expertiză judiciară nr. 2018.10.C0078

din 12.04.2018 în sumă de 3972 lei; raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/2-R-135

din 16.02.2018 în sumă de 1680 lei; raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/2-R-134

din 15.02.2018 în sumă de 1680 lei; raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/2-R-150

din 19.02.2018 în sumă de 1680 lei; raportului de expertiză judiciară nr. 201837A0061

din 05.03.2018 în sumă de 1078 lei; raportului de expertiză judiciară nr. 201836S0037

din 14.05.2018 în sumă de 8570 lei, dat fiind că, în dispoziția art. 143 alin. (1) Cod de

procedură penală, este stipulat expres că expertiza se dispune și se efectuează în mod

obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat,

inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul.

În situația când efectuarea expertizei a fost dispusă de către organul de urmărire

penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare

pentru efectuarea acesteia urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești ale

5

bugetului de stat, nu din contul inculpatului, după cum pretinde recurentul. O atare

prevedere legală expresă se conține în dispoziția art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14

aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, unde este

stipulat că, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de

către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute

la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția despre care ne relevă

legiuitorul cuprinsă în art. 142 Cod de procedură penală, nu este incidentă cauzei date.

Drept urmare, corect instanța de apel a statuat că plata pentru efectuarea acestor

acțiuni procesuale, în sumă totală de 18660 lei, urmează a fi încasată din contul bugetului

de stat, dar nu a inculpatului, întrucât o acoperire legală în acest sens nu există la

moment. Prin alte cuvinte, atât normele procesual-penale relevante cauzei, cuprinse în

art. 227 - 229, precum și cele din Legea specială nr. 68/2016 amintită supra, stabilesc că

responsabilul pentru achitarea plăților încasate de la stat în folosul organelor îndrituite cu

efectuarea expertizelor judiciare, sunt ordonatorii unor atare acțiuni procesuale.

Exceptând cele notate supra, instanța de recurs în acest aspect mai menționează că,

ca atare, în temeiul art. 51 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, procurorul este în

drept să pornească o acțiune civilă împotriva învinuitului, inculpatului sau a persoanei

care poartă răspundere materială pentru fapta comisă, acționând în interesele statului, pe

când la caz, acuzatorul de stat nu a înaintat o atare acțiune.

Pentru toate considerentele arătate supra, Colegiul Penal a conchis asupra soluției

de inadmisibilitate a recursului declarat de procuror, cu menținerea statuărilor din decizia

instanței de apel în partea contestată.

7.2. Privitor la recursul ordinar înaintat de apărătorul inculpatului, Rusnac A.,

Colegiul, analizând cu atenție textul cererii de apel în paralel cu cea din recurs, constată

că același apărător critică aceleași chestiuni de drept la ambele etape procesuale –

aplicarea față de inculpat a unei pedepse mai blânde. Însă, raționamentul care poate

condiționa aplicarea unei pedepse redozate într-o cauză penală, întotdeauna are la origine

persoana inculpatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă,

conduita bună; străduința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului și, pe de altă parte,

executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea

persoanei condamnate.

În toate cazurile, este prerogativa instanțelor de fond să aprecieze dacă scopul

pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre maximul sau minimul

prevăzut de lege, iar în formarea acestei convingeri, instanțele urmează să țină cont de

totalitatea condițiilor expres stipulate de lege, ceea ce la caz anume în această

consecutivitate și s-a realizat. Pentru acestea, Colegiul apreciază că recursul declarat de

avocata Rusnac A. este mai degrabă un „apel deghizat”, decât un „efort conștiincios de a

corecta o eroare judiciară”, care se bazează în mod esențial pe argumente deja examinate

minuțios și respinse în cadrul procedurii precedente, iar în prezent nu există

6

„circumstanțe cu caracter substanțial și convingător”, care să justifice ingerința în

hotărârea instanței de apel sau în cea a primei instanțe, în latura stabilirii pedepsei.

Colegiul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e1) și j) Cod penal - de 12 ani închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip închis, este echitabilă, proporțională și va contribui la

atingerea scopului de corectare și reeducare a lui Gasanov Aghil. Totodată, se relevă că

pedeapsa de 12 ani este fixată în limitele speciale prevăzute de art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală. Concomitent, urmează de indicat că în cuprinsul deciziei instanței de

apel au fost expuse deja raționamentele care au stat la baza respingerii solicitării părții

apărării de a-i stabili lui Gasanov Aghil o pedeapsă mai blândă.

Față de lucrul judecat de către instanțele de fond, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigenților legii penale, iar pedeapsa

aplicată infractorului este echitabilă raportat la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod

penal, care îl va descuraja pe viitor de a comite alte fapte infracționale.

În subsidiar, Colegiul mai evidențiază că stabilirea sancțiunilor de drept penal este,

pe de o parte, o sarcină care îi revine legislatorului, care stabilește pedepsele și celelalte

sancțiuni de drept penal prin fixarea unor limite minime și maxime ale acestora, în

conformitate cu importanța abstractă a valorii sociale protejate, iar pe de altă parte, o

sarcină pe care instanța o realizează în limitele impuse de lege.

În altă ordine de idei, instanța de recurs consemnează că, de regulă, pentru a se

reține eroarea de drept stipulată în pct. 10) și pentru a se statua că în cauza deferită

judecății instanțele ierarhic inferioare au aplicat pedepse individualizate contrar

exigențelor legale, acestea urmau să facă abstracție de prevederile art. 75 Cod penal, care

reglementează criteriile generale de individualizare a pedepselor, dintre care unele se

referă la respectarea prevederilor părții generale a Codului penal, în ceea ce privește

aplicarea sancțiunilor de drept penal – limitele fiecărei pedepse, limitele în raport de

concurs de infracțiuni, recidivă, circumstanțe agravante și atenuante etc., dar și de

limitele stabilite în partea specială a Codului, criteriile de fapt pentru individualizarea

pedepsei se referă la gradul de pericol al faptei săvârșite, la persoana făptuitorului, la

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De facto, cerința textuală a acestui caz de casare presupune că s-a încălcat legea

penală sau cea procesual-penală la aplicarea pedepsei și la stabilirea limitelor acesteia,

sau a modului de executare, fiind inacceptabil faptul că avocata Rusnac A., pe calea

recursului ordinar, dorește să se ajungă practic la o nouă analiză a circumstanțelor de fapt

din sentința primei instanțe și din decizia instanței de apel nu pentru a fi corectată vreo

eroare judiciară, ci doar în vederea stabilirii unei pedepse mai blânde în privința lui

Gasanov Aghil, în acest sens instanța de recurs ordinar transformându-se într-o veritabilă

instanță de apel, ceea ce excede scopul funcționării acesteia.

Având ca reper considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei decizii și

raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură

penală, Colegiul Penal concluzionează că, la judecarea acestui dosar în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 227-229, 414-419 Cod

7

de procedură penală, iar argumentele din recursurile ordinare declarate de acuzatorul de

stat și apărătorul inculpatului, sunt vădit neîntemeiate.

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în procuratura de

circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, și de avocatul Rusnac Aliona în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 20 februarie

2019, în cauza penală privindu-l pe Gasanov XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 iulie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8