1ra-1184/2019 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-1184/2019 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1184/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel

Chișinău din 19 februarie 2019, declarat de avocatul Gafton Mihail în numele

inculpatului

Ninicu Radu XXXXX,

Termenul de examinare,

instanța de fond: 30.03.2017 - 14.06.2018,

instanța de apel: 17.09.2018 - 19.02.2019,

instanța de recurs: 13.05.2019 - 12.06.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

privind învinuirea lui Ninicu Radu în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (1) Cod penal, a fost încetat, pe motiv că fapta comisă constituie contravenție

prevăzută la art. 78 alin. (2) Cod contravențional.

Ninicu Radu a fost liberat de răspundere contravențională, conform art. 30

Cod contravențional, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de

atragere la răspundere contravențională.

1

De la Ninicu Radu s-a încasat în beneficiul părții vătămate Muntean

Dumitru prejudiciul material de 3451,49 lei, moral de 3000 lei și cheltuielile de

asistență juridică de 4000 lei.

Ninicu Radu, la 30 ianuarie 2017, aproximativ ora 1300, aflându-se în preajma

Liceului ”Columna”, din str. Alba Iulia, 1/1, mun. Chișinău, acționând cu intenție,

cu încălcarea grosolană a ordinii publice, în prezența mai multor persoane, sub

pretextul unor neînțelegeri cu Muntean Dumitru, pe marginea persoanei lui

XXXXX XXXXX, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale

și dorind în mod conștient survenirea consecințelor, acționând în scopul cauzării

leziunilor corporale și durerilor fizice în privința lui Muntean Dumitru, i-a aplicat

multiple lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea feței, pricinuindu-i conform

raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din 27.02.2017, fractura oaselor

nazale fără deplasare, echimoze la nivelul feței, cauzate în rezultatul acțiunii

traumatice a obiectului contondent dur, în timpul și circumstanțele indicate, care

condiționează dereglarea sănătății de scurtă durata în baza acestui criteriu se

califică ca o vătămare ușoară, prin ce s-a produs o încălcare grosolană a ordinii

publice în loc public.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, declarând că Muntean

Dumitru i-a comunicat să o lase în pace pe XXXXX, vorbea cu un ton agresiv și

înjura, l-a împins, în rezultat au început să se îmbrâncească, iar din cauza că jos

era gheață ambii au alunecat.

Totodată, acțiunile de huliganism sânt orientate, de regulă, spre public, spre

reacția publicului, implicând jignirea demnității publice și încălcarea grosolană a

ordinii publice, iar în cazul de față, după cum s-a constatat în cadrul examinării

cauzei incidentul nu a atras atenția publicului. Mai mult, conflictul a apărut în

momentul în care Ninicu R. și partea vătămată Munteanu D. purtau o discuție în

legătură cu Sitari A., totul întâmplându-se într-o clipă și nu a fost regândit pentru

a fi inițiat conflictul cu scop de a deranja publicul.

După cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr.433/D din

27.02.2017, părții vătămate Muntean D. i-au fost fracturate oasele nazale fără

deplasare, precum și echimoze la nivelul feței, traume ce au fost cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur.

În astfel de circumstanțe, acțiunile inculpatului urmează a fi calificate în

baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional, ca vătămarea intenționată ușoară a

integrității corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății sau o

pierdere neînsemnată, dar stabilă a capacității de muncă, cu încetarea procesului

penal pe art. 287 alin. (1) Cod penal.

În același timp, potrivit art. 229 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul

statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare.

2

Daniel, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri,

prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 287 alin. (1), 90 Cod penal, la 1

an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepse pe un termen de

probațiune de 2 ani.

Apelantul a invocat că, fapta care i se incriminează inculpatului s-a produs

într-un loc public și anume în apropierea Liceului ”Columna”, din strada Alba

Iulia, 1/1, mun. Chișinău, în prezența mai multor persoane, urmare a unor relații

ostile apărute între el și Muntean D., vizavi de persoana lui Sîtari A.

Acțiunile inculpatului manifestate prin încălcarea grosolană a ordinii

publice într-un loc public au fost însoțite de aplicarea violenței asupra lui

Muntean D., cu cauzarea unor vătămări ușoare a integrității corporale, fapt

confirmat prin raportul de expertiză judiciară nr. 433/D din 27.02.2017.

Astfel, în acțiunile inculpatului sunt prezente toate componentele

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

3.1. A declarat apel și avocatul Gafton Mihai, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, deoarece

acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii și a

contravenției administrative.

Apelantul a indicat că, contrar prevederilor art. 384, 385 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța nu a soluționat faptul întemeierii și motivării sentinței

în baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional.

Mai mult, nu este clar care declarații ale martorilor acuzării au fost puse la

baza sentinței, atunci când acestea sunt identice.

Instanța nu a motivat și nu a stabilit rolul și locul lor ierarhic în coloana

probării unor fapte a declarațiilor martorilor apărării, ultimele la fel nefiind

analizate de instanță.

19 februarie 2019, apelul avocatului a fost respins ca nefondat.

Apelul procurorului a fost admis, casat parțial sentința și pronunțat o nouă

hotărâre.

Ninicu Radu a fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, cu

aplicarea art. 79 Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități convenționale,

echivalentul a 25.000 lei.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a constatat, că la 30 ianuarie 2017, aproximativ ora 1300,

aflându-se în preajma Liceului ”Columna”, din strada Alba Iulia, 1/1, mun.

Chișinău, acționând cu intenție, cu încălcarea grosolană a ordinii publice, în

prezența mai multor persoane, sub pretextul unor neînțelegeri cu Muntean

Dumitru, pe marginea persoanei lui XXXXX XXXXX, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și dorind în mod conștient survenirea

consecințelor, acționând în scopul cauzării leziunilor corporale și durerilor în

privința lui Muntean Dumitru, i-a aplicat lovituri cu pumnii picioarele în regiunea

3

feței, pricinuindu-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 433/D din

27.02.2017, fractura oaselor nazale fără deplasare, echimoze la nivelul cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice a obiectului contondent dur, în timpul și

circumstanțele indicate, care condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată

și în baza acestui criteriu se califică ca o vătămare ușoară, prin ce s-a produs o

încălcare grosolană a ordinii publice în loc public.

Instanța de apel a reținut că inculpatul mu a recunoscut vina și a declarat

că întâlnirea cu Dumitru a avut loc lângă un bloc locativ, ultimul fiind însoțit de

3 prieteni. În doi, au mers într-o parte a blocului, unde Muntean D. i-a comunicat

să o lase în pace pe XXXXX, vorbea cu un ton agresiv și înjura, totodată a fost și

împins, iar în rezultat au început să se îmbrâncească. Din cauza că era gheață,

ambii au alunecat și au căzut - Dumitru cu fața pe gheață, iar el într-un genunchi.

El s-a ridicat și a plecat.

Totodată, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (1) Cod penal, este dovedită integral prin cumulul de probe administrate

pe caz, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele.

Astfel, partea vătămată Muntean Dumitru, a relatat că fapta a avut loc lângă

Liceul ”Columna”, de pe str. Alba Iulia. Fractura osului nazal a apărut în

rezultatul loviturii cu pumnul de către Ninicu R. Mai erau prezenți doi martori,

iar în urma altercațiilor de la fața locului a intervenit Verdeș Vasile care i-a

despărțit. De la locul unde s-au întâlnit, ei s-au deplasat la o distanță de 20 metri

spre scara unui bloc locativ. Inculpatul i-a reproșat că s-a implicat în relația sa cu

prietena XXXXX XXXXX, după care l-a lovit în regiunea feții, adică cu pumnul

stâng în barbă și cu pumnul drept în nas. A crezut că cade jos, apucându-1 de

picioare pe Ninicu R. pentru a-și apăra capul de lovituri. Ulterior, nu mai era în

stare să se ridice. În acel moment, inculpatul i-a mai aplicat trei lovituri cu

genunchiul în regiunea feței. După, a intervenit prietenul său Vasile Verdeș și i-a

despărțit. În locul în care s-a retras cu Ninicu R., au venit atât prietenii săi cit și

prietenii inculpatului. După ce au fost despărțiți, el a mers la spital.

Martorul Suruceanu Alexandru, a declarat că Ninicu R. și Muntean D. s-au

deplasat la câțiva metri distanță de locul unde s-au întâlnit ,pentru a clarifica niște

probleme personale. Într-un moment, Muntean D. a fost lovit de către Ninicu R.

în zona feței. Loviturile au fost efectuate cu pumnii și genunchii. Vasile Verdeș a

intervenit pentru a stopa bătaia. După, împreună cu Muntean Dumitru și Vasile

Verdeș au mers la spital.

Martorul Verdeș Vasile, a relatat că, Muntean D. și Ninicu R. s-au deplasat

la o distanță de 10-15 metri, pentru a discuta ceva, Însă, Ninicu R. l-a lovit pe

Muntean D. în barbă, apoi în nas. Muntean D., încercând să se apere, s-a aplecat

apucându-l pe Ninicu R. de picioare. În rezultat, Ninicu R. i-a aplicat două lovituri

cu genunchiul în cap. El s-a implicat și i-a despărți.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 433/D, din 27.02.2017, lui

Muntean Dumitru i-au fost cauzate fractura oaselor nazale fără deplasare,

echimoze la nivelul feței, ce condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și

4

în baza acestui criteriu se califică ca vătămare ușoară. Ținând cont de leziunile

corporale prezente au fost aplicate numai puțin de 4 lovituri (f.d. 34, 35).

Prin urmare, acțiunile inculpatului corespund încadrării juridice a

prevederilor art. 287 alin. (1) Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanelor.

Astfel, prin „acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică” se înțelege fapta

săvârșită în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în

acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare, ce încalcă normele

etice, tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor.

În același timp, acțiunile de huliganism sunt orientate, de regulă, spre

public, spre reacția publicului, implicând jignirea demnității publice și încălcarea

grosolană a ordinii publice. Huliganismul reprezintă o faptă săvârșită în public,

însă nu neapărat într-un loc public. Acțiunile de huliganism, în spațiu și timp, se

pot înfăptui și în locuri nepopulate sau noaptea, dar cu încălcarea ordinii publice.

În aceeași ordine de idei, huliganismul însoțit de aplicarea violenței asupra

persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe constituie

atât violență psihică, cât și cea fizică, ce se poate manifesta prin cauzarea unor

prejudicii sănătății, care pot surveni în urma săvârșirii unor acțiuni cu caracter i

violent, produse prin aplicarea de lovituri, prin imobilizarea, îmbrâncirea,

punerea unei piedici victimei, urmate de vătămarea integrității corporale sau de

leziuni corporale, sau fără cauzarea prejudiciului sănătății.

În contextul celor relevate, devin neîntemeiate alegațiile părții apărării

invocate în cererea de apel, precum că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal. Or, în cadrul cercetării

judecătorești s-a stabilit că anume inculpatul a mers la liceul unde învață partea

vătămată și s-a întâlnit cu acesta în apropierea acestei instituții de învățământ, și

anume el, în prezența colegilor părții vătămate, a aplicat violența fizică - lovituri

cu pumnii și picioarele lui Muntean D., leziunile corporale fiind confirmate prin

raportul de expertiză, faptul conflictului fiind dovedit prin declarațiile martorilor

și procesele-verbale ale acțiunilor de procedură penală.

De asemenea, urmează a fi respinse ca neplauzibile declarațiile inculpatului

precum că, el și partea vătămată ar fi căzut în timpul îmbrâncelilor, alunecând din

cauza ghețușului, or, aceste afirmații se combat prin declarațiile martorilor

Verdeș Vasile și Suruceanu Alexandru, care au menționat că cunoșteau de faptul

că Muntean D. urma să se întâlnească cu Ninicu R. după ore și acesta i-a rugat

să-l însoțească, deoarece se temea să nu fie bătut. Martorii au confirmat că

inculpatul primul a aplicat loviturile, specificând modalitatea și ordinea acestora,

loviturile fiind aplicate cu pumnii și genunchii, în zona feței, o lovitură în barbă

apoi o altă lovitură în nas, urmând două lovituri de genunchi în cap, și momentul

când Verdeș Vasile a intervenit și i-a despărțit.

În contextul celor relevate, este neîntemeiată soluția instanței de fond,

precum că fapta inculpatului constituie o contravenție prevăzută de art. 78 alin.

5

(2) Cod contravențional, or, huliganismul incriminat de norma penală, presupune

și prezența unei acțiuni adiacente - acțiune exprimată, alternativ, în aplicarea

violenței asupra persoanei.

La fel, este necesar de precizat, că faptele indicate supra constituie acțiuni

intenționate, ce încalcă grosolan ordinea publică, iar această circumstanță apropie

componența de contravenție de infracțiunea de huliganism. Or, atunci când are

un caracter complex, infracțiunea de huliganism include, ca acțiune principală,

încălcarea grosolană a ordinii publice.

În aceeași ordine de idei, se consideră infracțiune de huliganism și nu o

contravenție, dacă făptuitorul nu se limitează doar la: acostarea jignitoare, în

locuri publice, a persoanei fizice, tulburarea ordinii publice; tulburarea liniștii în

timpul nopții, alte acțiuni similare; tragerea din armă de foc, în locuri publice, în

locuri rezervate pentru tragere, dar cu încălcarea modului stabilit, însă mai

recurge și la aplicarea violenței, la amenințarea, cu aplicarea violenței sau la

opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane,

care curmă actele huliganice, or în astfel de circumstanțe, fapta comisă depășește

gradul de pericol social al unei contravenții, atingând gradul de pericol social al

unei infracțiuni.

În același timp, este neîntemeiată și concluzia instanție de fond, precum că

incidentul din speță nu a atras atenția publicului, or, acțiunile inculpatului au avut

loc în loc public, în prezența colegilor părții vătămate, Suruceanu Alexandru și

Verdeș Vasile, care se aflau la 10 - 15 metri de la locul altercației, fiind audiați în

calitate de martori în prezenta cauză, iar imediat după ce au fost despărțiți, ultimii

au însoțit partea vătămată la spital, ceea ce denotă că despre acțiunile inculpatului

s-a comunicat și lucrătorilor medicali, care au sesizat organele de poliție.

Prin urmare, în speță, anume încălcarea grosolană a ordinii publice cu

aplicarea violenței și constituie distincția dintre contravenție și infracțiune,

inclusiv că fapta a fost săvârșită în loc public, în curtea unui bloc locativ, în

prezența colegilor părții vătămate, în plină zi, fiind încălcată ordinea publică, or

în împrejurările descrise fapta comisă de inculpatul Ninicu Radu Serghei

depășește gradul de pericol social al unei contravenții, atingând gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a relevat, că conform

prevederilor art. 61 Cod penal și art. 75 Cod penal, pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților.

Sub acest aspect, potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiunea săvârșită

se atribuie la categoria celor mai puțin grave.

Circumstanțe agravante nu au fost stabilite, iar circumstanțe atenuante s-a

reținut - săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, iar la

momentul comiterii infracțiunii inculpatul era la vârstă minoră, ceea ce constituie

circumstanță excepțională.

6

totală a deciziei instanței de apel și dispunerea achitării inculpatului.

Recurentul a invocat că, inculpatul nu a avut intenția de a atenta la ordinea

publică, din contra, acesta a avut intenția de a soluționa conflictul generat

anterior, apărut în legătură cu martorul XXXXX XXXXX, fapt ce automat

înlătură caracterul penal - huliganic al faptei. Argument în acest sens ar fi și

acțiunea de deplasare la 15 metri distanță de colegii lui Muntean Dumitru, anume

cu scopul de a soluționa doar împreună conflictul apărut și a limita maximal

posibil implicarea publicului în respectivul conflict.

Mai mult, pe de o parte instanța califică acțiunile inculpatului ca și

infracțiune, însă se auto contrazice, deoarece partea vătămată nu face parte din

vre-o categorie de persoane menționate, el nu e reprezentant al autorităților sau

altor persoane, el nu e persoană care curmă actele huliganice. Astfel, ipoteza

conform căreia din motivul aplicării violenței Ninicu Radu a depășit limitele

contravenției, o este nulă.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

și 12) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este

expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța a pronunțat o

hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a

fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui

în baza unei legi mai blînde, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare

gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența

lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

7

Sub acest aspect se reține că recursul declarat este fondat pe temeiurile din

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta este expus neclar, instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, instanța a pronunțat o hotărîre

de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus

sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza

unei legi mai blînde, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită (pct. 5.

din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida normelor de drept enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii

contestate, asupra căror motive din apelul inculpatului nu s-ar fi pronunțat

instanța de apel și care ar fi erorile de drept și esența circumstanțelor că motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta este expus neclar, instanța a admis

o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură

penală, care ar fi afectat soluția instanței, instanța a pronunțat o hotărîre de

condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei

legi mai blînde, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și care ar

fi cea corectă în asemenea caz, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității

hotărârii atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Rezultă, că recursul nu îndeplinește cerințele legale de conținut, iar instanța

de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună,

apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de

procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au

fost întrunite elementele infracțiunii, când faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar,

în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

8

drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a

acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpatului, părții

vătămate, martorilor Verdeș V. și Suruceanu A., raportul de expertiză judiciară

nr. 433/D, din 27.02.2017, toate probele fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel

pronunțându-se argumentat și detailat asupra tuturor motivelor invocate în

apelurile de pe rol, indicând și motivele pentru care a respins dovezile și

versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând clar și cert prezența

în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (1)

Cod penal.

Totodată, soluția instanței de apel coroborează cu prevederile art. 131 lit.

a), b), 1347 Cod penal, cât și cu jurisprudența națională, conform căror prin faptă

săvărșită în public se înțelege fapta comisă într-un loc care, prin natura sau

destinația lui, este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul

săvîrșirii faptei în acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea

seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului, în orice alt loc accesibil

publicului dacă în momentul săvîrșirii faptei erau de față două sau mai multe

persoane. Prin loc de utilizare publică se înțeleg părțile terenului, ale străzii, ori

ale unui alt loc care sînt accesibile sau deschise publicului permanent, periodic

sau ocazional. Ordine publică înseamnă o totalitate de relații sociale ce asigură o

ambianță liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei.

Încălcare grosolană a ordinii publice ce exprimă o vădită lipsă de respect se

consideră săvîrșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și

morale de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ

de către violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare

batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității persoanei, etc. Prin

„acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică” se înțelege fapta săvârșită în

public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea

jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare, ce încalcă normele etice, tulbură

ordinea publică și liniștea persoanelor. Huliganismul însoțit de aplicarea violenței

asupra persoanelor constituie atît violența psihică, cît și cea fizică, ce se poate

manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot surveni în urma

săvîrșirii unor acțiuni cu caracter violent, produse prin aplicarea de lovituri, prin

imobilizarea, îmbrîncirea, urmate de vătămarea integrității corporale sau de

leziuni corporale, sau fără cauzarea prejudiciului sănătății. Prin „violență” se

înțelege violența soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a

sănătății, fie cu vătămare neînsemnată, care nu presupun nici dereglarea de scurtă

durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă

(Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 19.06.2006, nr.4 - Cu privire la practica judiciară în cauzele

penale despre huliganism, pct.3.).

9

Prezența împrejurărilor enunțate, în speță și în acțiunile infracționale ale

inculpatului, este demonstrată concludent prin probele administrate pe caz.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei,

Helle c. Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”,

obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor

propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși

este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din

CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la

fiecare argument ( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor

de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiate doar pe critica modului

în care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea, este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care

nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod

de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la

fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect

de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 4. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în

acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele infracțiuni, că faptei săvârșite i s-

a dat o încadrare juridică corectă, și că recursul de pe rol este vădit neîntemeiat.

10

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gafton Mihail

împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie

2019, în privința inculpatului Ninicu Radu XXXXX, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 05 iulie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

11