1ra-1080/2019 — art. 175 CP

Dosarul nr. 1ra-1080/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Radu Sâli, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 26 decembrie 2017

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2018, în privința

inculpatului

Berechelea Victor XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 28.09.2017 – 26.12.2017,

instanța de apel: 21.02.2018 – 22.05.2018,

instanța de recurs: 18.04.2019 – 29.05.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Berechelea

Victor a fost condamnat în baza art. 175 Cod penal la 3 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

Cheltuielile judiciare în sumă de 1190 lei au fost trecute în contul statului.

1

scopul satisfacerii poftei sexuale, aflându-se în domiciliul său amplasat în XXXXXX,

XXXXXX, unde locuia cu fiica vitregă minoră, XXXXXX, a.n. XXXXXX, în

perioada anului 2016 până la 06.01.2017, pe parcursul lipsei mamei acesteia de la

domiciliu, fiind în stare de ebrietate alcoolică, de câteva ori a întreprins acțiuni

perverse în privința minorei, manifestate prin dezbrăcare de haine, atingeri indecente

și mângâierea organelor genitale.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și probele administrate, solicitând examinarea cauzei în

procedură simplificată.

Dat fiind că aceste probe dovedesc vinovăția inculpatului, acțiunile i-au fost

încadrate în baza art. 175 Cod penal, ca acțiuni perverse săvârșite față de o persoană

despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în discuții

cu caracter obscen, purtate cu victima, referitor la raporturile sexuale și atingeri

indecente.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care de la

inculpat să fie încasate în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 1190 lei.

Apelantul a indicat că instanța de fond, aplicând eronat prevederile art. 1398

alin. (1) Cod civil și art. 229 Cod de procedură civilă, a omis că cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat.

Potrivit art. 227 alin. (1) Cod de procedură civilă, cheltuielile judiciare sunt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal, cuprinzând sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în

cauza penală.

Alin. (3) al acestui articol este o normă generală și nu obligă statul să suporte

cheltuielile, dar să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea

acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil,

prin încasarea ulterioară a cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

2018, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, cheltuielile judiciare invocate de procuror

reprezintă plata din bugetul de stat pentru efectuarea raportului de constatare nr. 27

din 13.01.2017 și a raportului de expertiză judiciară nr. 257 din 28.08.2017.

Conform art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, expertiza medico-legală se

efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a

caracterului vătămărilor integrității corporale a părții vătămate, cât și în alte cazuri

când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză, iar conform alin. (2), în

redacția Legii în vigoare la momentul comiterii infracțiunii, plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor

bugetului de stat.

Totodată, potrivit art. 75 alin. (3) al Legii cu privire la expertiza judiciară și

statutul expertului judiciar nr. 68 din 14.04.2016, în vigoare din 10.02.2016, în

cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către

2

ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la

art. 142 alin. (2) Cod de procedură penală, potrivit materialelor cauzei, rapoartele de

constatare și expertiză fiind efectuate în temeiul solicitării și ordonanței din

05.04.2017 emise de inspectorul de poliție Burcă M.

Prin urmare, fiind constatat că ordonatorul expertizei este reprezentantul unei

instituții publice, iar Legea în vigoare nu prevede direct și expres achitarea de către

inculpat a cheltuielilor judiciare solicitate, cheltuielile judiciare nu pot fi încasate din

contul inculpatului.

recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că art. 229 Cod de procedură civilă, stipulează direct că

inculpatul suportă cheltuielile judiciare, astfel că soluția instanțelor de fond și de apel

de a respinge încasarea acestor cheltuieli este greșită.

Avansarea cheltuielilor judiciare de către stat își are temeiul în necesitatea

desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână

nepedepsit.

Totodată, potrivit modificărilor operate la legea procesual-penală din

22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, a fost abrogat alin. (2) al art. 143 Cod de

procedură penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cadrul

urmăririi penale se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

Deci, inculpatul condamnat urmează să suporte aceste cheltuieli în baza culpei

sale infracționale, deoarece în lipsa infracțiunii, aceste cheltuieli nu s-ar fi realizat,

inculpatul urmând să suporte doar acele cheltuieli care sunt în culpă procesuală.

În drept, recursul este fondat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art. 385

3

alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 2), 6) Cod de procedură penală,

care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează cine și

în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de

stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în

mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

integrității corporale a părții vătămate, altor cazuri când prin alte probe nu poate fi

stabilit adevărul în cauză, instanțele just, argumentat și în limitele competenței legale

statuând că, în speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizei medico-legală și a

expertizei psihiatrice urmează a fi făcută din contul mijloacelor bugetului de stat,

instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul acuzării.

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

au apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare

în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul

celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2.

– 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că

recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

4

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sâli, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 26

decembrie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai

2018, în privința inculpatului Berechelea Victor XXXXXX, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 21 iunie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5