1ra-544/2019 — art. 166-1 alin. 2 lit. b, c CP

1ra-544/2019 — art. 166-1 alin. 2 lit. b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-544/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

21 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru și

avocatul Bondarenco Oleg în numele părților vătămate și civile Mincev Dorin și

Parfene Vasile prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 14 noiembrie 2018, în cauza penală privindu-i pe

Stanila Constantin Xxxxx, născut la xxxxx, originar

în s. Xxxxx r-l Xxxxx și domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx;

Vancea Dumitru Xxxxx, născut la xxxxx, originar s.

Xxxxx r-nul Xxxxx, domiciliat or. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

încetat procesul penal în privința lui Stănilă Constantin Xxxxx și Vancea Dumitru

Xxxxx, învinuiți de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. b), c)

Cod penal, deoarece există alte circumstanțe care exclud urmărirea penală și tragerea

la răspundere penală.

Acțiunea civilă înaintată de Mincev D. și Parfeni V. privind recuperarea

pagubei materiale și morale, a fost respinsă ca neîntemeiată.

aceea, că fiind colaborator al Inspectoratului de Poliție Cahul, deținând funcția de

polițist al serviciului de patrulare al Serviciului Securitate Publică a Inspectoratului

de Poliție Cahul, adică fiind persoană publică, la data de 18 iulie 2014, aproximativ la

ora 01 și 00 minute, aflându-se în incinta Inspectoratului de Poliție Cahul, având

intenția cauzării intenționate a unei dureri și suferințe psihice, care reprezintă

tratament inuman, pe scările etajului II, i-a aplicat lui Parfene Vasile, multiple

1

lovituri în regiunea feței și corpului, după care peste o perioadă de timp i-a mai

aplicat două lovituri în regiunea cutiei toracice provocându-i dureri și suferințe

psihice.

Tot el, la data de 18 iulie 2014, în jurul orelor 06 și 00 minute, prelungind

acțiunile sale, aflându-se pe peronul de plecare a vehiculelor de rute interurbane,

amplasat pe Prospectul Republicii din orașul Cahul, împreună cu colegul său de

serviciu, Vancea Dumitru, care este colaborator al Inspectoratului de Poliție Cahul,

deținând funcția de șef al Serviciului Poliției Criminale, șef adjunct al Secției de

Investigare a Infracțiunilor a inspectoratului de Poliție Cahul, ce este de asemenea

persoană publică, în urma unui conflict verbal, având intenția cauzării intenționate a

unei dureri și suferințe psihice, care reprezintă tratament inuman, i-au aplicat lui

Parfene Vasile și Mincev Dorin, multiple lovituri cu mâinile și picioarele, cauzându-

le dureri și suferințe psihice.

Tot el, prelungind acțiunile sale infracționale, în drum spre Inspectoratul de

Poliție Cahul, după epuizarea conflictului ce a avut loc pe peronul de plecare a

vehiculelor de rute interurbane, aflându-se în automobilul de serviciu al

Inspectoratului de Poliție Cahul, având intenția cauzării intenționate a unei dureri și

suferințe psihice, care reprezintă tratament inuman, l-a apucat cu mâna de gât pe

Mincev Dorin, iar cu cealaltă mână i-a răsucit un deget, cauzându-i dureri și

suferințe psihice.

Tot el, prelungind acțiunile sale infracționale, având intenția cauzării

intenționate a unei dureri și suferințe psihice, care reprezintă tratament inuman,

împreună cu Vancea Dumitru, după ce Parfene Vasile și Mincev Dorin, au fost aduși

în incinta Inspectoratului de Poliție Cahul, într-un birou amplasat la etajul I, au

aplicat lovituri cu mâinile și picioarele pe diferite părți ale corpului, ultimilor

cauzându-le dureri și suferințe psihice.

Acțiunile lui Stănila Constantin Xxxxx, au fost încadrate în prevederile alin. (2)

lit. b) art. 1661 Cod penal, conform indiciilor - cauzarea intenționată a unei dureri și

suferințe psihice, care reprezintă tratament inuman, de către o persoană publică, săvârșite

asupra a 2 persoane, săvârșite de 2 persoane.

Vancea Dumitru Xxxxx, este învinuit în aceea că, fiind colaborator al

Inspectoratului de Poliție Cahul, deținând funcția de șef adjunct al Secției de

Investigare a Infracțiunilor, adică fiind persoană publică, la data de 18 iulie 2014, în

jurul orelor 06 și 00 minute, aflându-se pe peronul de plecare a vehiculelor de rute

interurbane, amplasat pe Prospectul Republicii din orașul Cahul, împreună cu

colegul său de serviciu, polițist al serviciului de patrulare al Serviciului Securitate

Publică al Inspectoratului de Poliție Cahul, Stănila Constantin, care de asemenea este

o persoană publică, în urma unui conflict verbal, având intenția cauzării intenționate

a unei dureri și suferințe psihice, care reprezintă tratament inuman, i-au aplicat lui

Parfene Vasile și Mincev Dorin, multiple lovituri cu mâinile și picioarele, cauzându-

le dureri și suferințe psihice.

Tot el, prelungind intenția cauzării intenționate a unei dureri și suferințe

psihice, care repezintă tratament inuman, împreună cu Stănila C., după ce Parfene

Vasile și Mincev Dorin, au fost aduși în incinta Inspectoratului de Poliție Cahul, într-

2

un birou amplasat la etajul I, a aplicat lovituri cu mâinile și picioarele pe diferite

părți ale corpului, cauzându-le dureri și suferințe psihice.

Acțiunile lui Vancea Dumitru Xxxxx, au fost încadrate în prevederile alin. (2),

lit. b), c) art. 1661 Cod penal, conform indiciilor - cauzarea intenționată a unei dureri și

suferințe psihice, care reprezintă tratament inuman, de către o persoană publică, săvârșite

asupra a 2 persoane, săvârșite de 2 persoane.

3.1 Procuror, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Stănilă C., să fie recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 1661 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, la 5 ani închisoare

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita

funcții în autoritățile publice pe un termen de 7 ani, iar inculpatul Vancea D., să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1661 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, la 4

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a exercita funcții în autoritățile publice pe un termen de 6 ani. Acțiunile civile

înaintate de părțile vătămate să fie admise integral.

În motivarea apelului a invocat:

- sentința nu conține nici o analiză a probelor acuzării și nu conține nici o

motivare de respingere de către instanța de fond a acestor probe. Totodată, prima

instanță nu a motivat, din care cauză la baza sentinței de încetare au fost puse doar

pretinsele erori judiciare, admise în cazul reluării urmăririi penale de procurorul

ierarhic superior;

- adoptând o sentință de încetare a procesului penal, prima instanță s-a limitat

la o motivare insuficientă și contrară a circumstanțelor de fapt și de drept, or

acuzarea a prezentat probele obținute în mod legal și care sânt suficiente să

demonstreze vinovăția inculpaților;

- la adoptarea ordonanței prin care a fost reluată urmărirea penală, procurorul

nu a făcut trimitere la prevederile alin. (1) art. 287 Cod de procedură penală;

- în calitate de temei juridic de anulare a ordonanței procurorului ierarhic

inferior privind scoaterea inculpaților de sub urmărire penală au fost invocate

prevederile alin. (2) pct. 2), art. 52 și alin. (1), pct. 2), art. 2991 Cod de procedură

penală;

- motivarea instanței, precum că procurorul urma să depună la judecătorul de

instrucție demers, privind reluarea urmăririi penale urmează să fie apreciată critic,

deoarece prevederile respective, au intrat în vigoare la data de 09 septembrie 2016,

astfel un asemenea demers nu putea fi înaintat, deoarece nu ar fi avut suport legal;

- reluarea urmăririi penale a fost legală și întemeiată, și s-a bazat pe rigorile

procesual-penale cât și practica Curții Europene a Drepturilor Omului. La reluarea

urmăririi s-a ținut cont de prevederile alin. (2), art. 22 Cod de procedură penlă;

- în calitate de argumente ce au condiționat anularea scoaterii inculpaților de

sub penală și clasarea procesului penal, a fost invocat faptul că procurorul la

adoptarea hotărârii a admis erori de drept și de fapt, exprimate prin aprecierea

necorespunzătoare a circumstanțelor cazului, iar hotărârea vizată este afectată de

vicii fundamentale;

3

- referitor la vinovăția inculpaților, consideră că, aceasta a fost demonstrată

integral, ce rezultă din probele examinate în ședințele de judecată și expuse detaliat

în sentința primei instanțe, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpați,

urmează să fie apreciată ca o metodă de apărare împotriva învinuirii înaintate, ce nu

poate avea un efect imperativ pentru instanță.

3.2 Avocatul Bondarenco Oleg, în numele părților vătămate Parfene Vasile și

Mincev Dorin, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Stănilă C. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1661 alin. (2), lit.

b), c) Cod penal, la 5 ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de poliție pe un termen de 7 ani.

Vancea Dumitru, să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1661 alin. (2)

lit. b), c) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de poliție pe un termen de 6

ani. Admiterea integrală a acțiunii civile înaintate de părțile vătămate Parfene Vasile

și Mincev Dorin, cu încasarea de la inculpați în beneficiul părții vătămate Mincev

Dorin, suma de 100.000 lei, cu titlu de prejudiciul moral cauzat prin infracțiune,

suma de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru tratament și suma de 7000 lei, cu titlu

de cheltuieli pentru asistență juridică. Încasarea de la inculpații Stănilă C. și Vancea

D., în beneficiul părții vătămate Parfene Vasile, suma de 150 000 lei, cu titlu de

prejudiciul moral cauzat prin infracțiune, suma de 8000 lei, cu titlu de cheltuieli

pentru tratament și suma de 7000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

Încasarea de la inculpații Stănilă C. și Vancea D., în beneficiul părților vătămate

Parfene Vasile și Mincev Dorin, suma de 4689, 40 lei, cu titlu de cheltuieli de

transport suportate pe parcursul examinării cauzei în instanța de judecată, în

perioada anilor 2016-2017.

În motivarea apelului s-a invocat:

- concluzia primei instanțe de a înceta procesul penal în privința inculpaților

Stănila C. și Vancea D., este una greșită și lipsită de orice temei de fapt și de drept.

Or, de către instanța de fond pur formal au fost interpretate și aplicate concluziile

Curții Constituționale din hotărârea nr. 12 din 14 mai 15, în raport cu celelalte

prevederi procesual-penale relevante;

- dreptul de a relua urmărirea penală în condițiile prescrise de către Curtea

Constituțională, aparține în măsură egală atât judecătorului de instrucție, cât și

procurorului, în dependență de procedura procesuală aplicată. Or, în caz contrar,

Curtea Constituțională urma să declare ca fiind neconstituționale toate prevederile

procesual-penale, care stabilesc expres dreptul procurorului în urma controlului

ierarhic superior, de a anula actele procurilor ierarhic inferiori, și anume prevederile

art. 52, 2991 și 2992 Cod de procedură penală. Respectiv, în condițiile în care au fost

menținute drepturile procurorului ierarhic superior prevăzute de normele legale sus

menționate, rezultă clar că, ultimul a fost în drept de a anula ordonanța de scoatere a

inculpaților, de sub urmărire penală și clasarea procesului penal, cu dispunerea

reluării urmăririi penale;

4

- aplicând la caz constatările menționate în Hotărârea Curții Constituționale

nr. 12 din 14 mai 2015, rezultă că, la reluarea urmăririi penale în privința

inculpaților, au fost respectate întocmai prevederile legislației naționale și

internaționale. Or, după ce i-a fost adusă la cunoștință ordonanța de scoatere a

inculpaților, de sub urmărire penală și clasarea procesului penal, el a contestat

aceasta ordonanță la procurorul ierarhic superior, și în rezultatul examinării

plângerii sale, procurorul ierarhic superior a admis plângerea depusă, anulând

ordonanța contestată și a dispus reluarea urmăririi penale pe caz. Astfel, reluarea

urmăririi penale a fost dispusă de procurorul ierarhic superior, în temeiul art. 2991 și

art. 2991 Cod de procedură penală, ca urmare a examinării plângerii împotriva

ordonanței procurorului ierarhic inferior;

- în ordonanța procurorului ierarhic superior, ca temei pentru anularea

ordonanței de scoatere a inculpaților de sub urmărire penală și clasarea procesului

penal, a fost invocat că, ordonanța contestată este afectată de un viciu fundamental,

ceea ce încalcă flagrant drepturile părților vătămate Parfene Vasile și Mincev Dorin,

și anume dreptul la o investigație efectivă a plângerii lor și dreptul la accesul liber la

justiție, garantate de art. 20 și art. 24 din Constituția Republicii Moldova și art. 3 și 6

al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale;

- în cazul în care prima instanță s-a expus asupra ilegalității ordonanței

procurorului ierarhic superior, prin care a fost reluată urmărirea penală, instanța

urma să se expună și asupra ordonanței privind scoaterea inculpaților de sub

urmărire penală și clasarea procesului penal, pe baza plângerii înaintate în temeiul

art. 313 Cod de procedură penală, la data de 02 septembrie 2015, în adresa

judecătorului de instrucție. Or, acest dosar a fost conexat la materialele cauzei

penale, fără ca această plângere să fie soluționată.

2018, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

materialelor dosarului, rezultă că, la data de 16 iulie 2015, procurorul în Procuratura

raionului Cahul, Țurcanu Alexandru, a emis ordonanța prin care a dispus scoaterea

de sub urmărirea penală a inculpaților pe cauza penală nr. 2014158061, deoarece

fapta nu întrunește elementele infacțiunii, ci există cel puțin una din cauzele

prevăzute la art. 35 Cod penal. Respectiva ordonanță a fosta contestată la procurorul

ierarhic superior, de către avocatul Bondarenco Oleg, în interesele părților vătămate

Parfene Vasile și Mincev Dorin, în ordinea prevăzută de art. 2991 și art. 2992 Cod de

procedură penală. La data de 22 august 2015, adjunctul Procurorului raionului

Cahul, Andrian Tabureanu, a emis ordonanța, prin care a fost admisă plângerea

avocatului Bondarenco Oleg, în numele părților vătămate Parfene Vasile și Mincev

Dorin, împotriva ordonanței procurului în Procuratura raionului Cahul, Țurcanu

Alexandru, din 16 iulie 2015, prin care inculpații, au fost scoși de sub urmărire

penală și clasarea procesului penal, și a dispus reluarea urmăririi penale pe cauza

penală supusă judecății.

5

Ulterior, potrivit materialelor dosarului, inculpații, prin ordonanțele

procurorului din 28 septembrie 2015, au fost puși sub învinuire de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de alin. (2) lit. b), c) art. 1661 Cod penal, conform indiciilor -

cauzarea intenționată a unei dureri și suferințe psihice, care reprezintă tratament inuman,

săvârșită de către o persoană publică, săvârșită de 2 persoane, asupra a 2 persoane.

Instanța de apel a considerat că prima instanță just a ajuns la concluzie de a

înceta procesul în privința inculpaților Stănilă C. și Vancea D., din motivul că există

alte circumstanțe care exclud urmărirea penală și tragerea la răspundere penală. Or,

în cadrul examinării cauzei penale, au fost constatate încălcările procesuale în ceea ce

privește reluarea urmăririi penale împotriva inculpaților de către adjunctul

Procurorului raionului Cahul, Andrian Tabureanu, care inevitabil duc la încetarea

procesului penal în privința inculpaților.

Totodată, instanța de apel a menționat că, prevederile respective, prin

Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14 mai 2015, au fost declarate

neconstituționale, ulterior fiind abrogate, prin Legea nr. 197, din 28 iulie 2016, în

vigoare din 09 septembrie 2016. Hotărârile pronunțate de către Curtea

Constituțională, sânt definitive, nu se supun nici unei căi de atac și se publică în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Astfel, instanța de apel analizând normele legale citate supra și coroborând

acestea cu Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14 mai 2015, privind excepția

de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1) din Codul de procedură penală, a reținut

că, din data de 14 mai 2015, procurorul ierarhic superior a fost lipsit de dreptul de a

relua urmărirea penală, după încetarea, clasarea cauzei penale sau după scoaterea

persoanelor de sub urmărire penală. Totodată, conform dispozițiilor alin. (2) art. 287

Cod de procedură penală, în vigoare în perioada de referință, urmărirea penală

putea fi reluată doar prin încheierea judecătorului de instrucție, în cazul admiterii

plângerii împotriva ordonanței procurorului de încetare a urmăririi penale, clasarea

cauzei penale sau scoatere persoanei de sub urmărire.

Instanța de apel a mai indicat că la data de 22 august 2015, adjunctul

Procurorului raionului Cahul, Andrian Tabureanu, în temeiul Legii nu dispunea de

dreptul de a relua urmărirea penală. Or, unica posibilitate de efectuare a acesteia, era

adoptarea de către judecătorul de instrucție a încheierii de admitere a plângerii

împotriva ordonanței procurorului de încetare a urmăririi penale, clasarea cauzei

penale sau scoaterea persoanelor sub urmărire. Or, procurorul ierarhic superior, a

fost privat de acest drept, în temeiul hotărârii Curții Constituționale, care este

definitivă din momentul emiterii și nu se supune nici unei căi de atac, și care

produce efecte juridice pentru viitor. Mai mult ca atât, Curtea Constituțională s-a

expus asupra neconstituționalității prevederilor alin. (1) art. 287 Cod de procedură

penală, la data de 14 mai 2015, adică anterior emiterii ordonanței de către adjunctul

Procurorului raionului Cahul, Andrian Tabureanu, care a fost emisă la data 22

august 2015, peste 3 luni de zile de la adoptarea hotărârii de către Curtea

Constituțională.

În acest sens, instanța de apel a considerat nefondate argumentele

procurorului invocate în apelul declarat, precum că, ordonanța de reluare a urmăririi

6

penale a fost adoptată în temeiurile art. 52, art. 2991 și art. 2992 Cod de procedură

penală, or, deși dispozițiile acestor articole acordă procurorului ierarhic superior

dreptul de a anula și modifica actele procesuale emise de către procurorii ierarhic

inferiori, nici unul din aceste articole, nu acordă procurorului ierarhic superior

expres, dreptul de a relua urmărirea penală, ci din contra, la momentul reluării

urmăririi penale de către procurorul-ierarhic superior, exista hotărârea Curții

Constituționale, care îl priva de acest drept, și care era obligatorie pentru procurorul

ierarhic superior. Or, ignorând hotărârea Curții Constituționale, care este definitivă

și este obligatorie pentru organele de urmărire penală, procurori și instanțele de

judecată, dispunând reluarea urmăririi penale împotriva inculpaților Stănilă

Constantin Xxxxx și Vancea Dumitru Xxxxx, și nefiind împuternicit în acest sens,

procurorul ierarhic superior a admis o încălcare procesuală, prin care au fost lezate

drepturile constituționale ale inculpaților, ceea ce nu este compatibil cu scopul

procesului penal.

Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele procurorului

invocate în apelul declarat, precum că la baza reluării urmăririi penale au stat erorile

de fapt și de drept ale procurorului ierarhic inferior, care nu a apreciat în mod

corespunzător circumstanțele cauzei, și nu a efectuat o investigare completă a

cazului.

În acest sens, instanța de apel a considerat necesar de a invoca că, asemenea

argumente ca investigație incompletă deși reprezintă o încălcare gravă, totuși această

încălcare nu poate fi pusă pe seama inculpaților, și anume statul urmează să suporte

consecințele acestei încălcări. Adică, carențele admise de către organele statului în

cadrul unei proceduri penale, nu pot fi imputabile persoanelor acuzate.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a conchis asupra netemeiniciei

ordonanței adjunctului Procurorului raionului Cahul, Andrian Tabureanu, emisă la

data de 22 august 2015, prin care a dispus reluarea urmăririi penale, în privința

inculpaților și a constatat nulitatea acesteia, deoarece a fost emisă cu încălcarea

normelor care reglementează derularea procesului penal.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele, invocate în apelul

declarat, precum că, urmărirea penală în cauză a fost reluată din motivul existenței

unui viciu fundamental, și anume, investigației incomplete a cazului de către

procuror. În acest sens, instanța de apel a reținut că, carențele admise de către agenții

statului nu pot fi imputate inculpaților și respectiv, statul este cel care va suporta

consecințele carențelor respective admise.

Instanța de apel a considerat întemeiate argumentele instanței de fond, referitor

la plângerea avocatului Bondarenco Oleg, depusă în numele părților vătămate

Parfene Vasile și Mincev Dorin, în temeiul art. 313 Cod de procedură penală,

împotriva ordonanței procurorului în Procuratura raionului Cahul Țurcanu

Alexandru, privind scoaterea inculpaților Stănila C., Vancea D., de sub urmărire

penală și clasarea cauzei penale, adresată judecătorului de instrucție, precum că, la

momentul adresării către judecătorul de instrucție, urmărirea penală deja a fost

reluată de către procurorul ierarhic superior, și nici judecătorul de instrucție, nici

7

instanța de judecată nu puteau dispune reluarea urmăririi penale. Or, mai mult ca

atât, cauza penală era deferită instanței de judecată pentru examinare în fond.

Respectiv, în viziunea instanței de apel urmează să fie respinse alegațiile

avocatului Bondarenco Oleg, în apelul declarat în interesele părților vătămate

Parfene Vasile și Mincev Dorin, referitor la nesoluționarea de către instanța de fond a

plângerii respective.

6.1 Procuror, prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către instanța de apel.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- chiar și în cazul pronunțării unei sentințe de încetare, instanța de judecată

trebuia să descrie fapta infracțională incriminată care a fost săvârșită de către

inculpați și să dea apreciere probelor prezentate de acuzare și cercetate în ședințele

de judecată;

- temeiul pe care a fost încetat procesul penal nu a fost expus cu claritate și

lipsesc aprecieri, din care s-ar deduce concluzii referitoare la excluderea posibilității

de tragere la răspundere penală a inculpaților, dar și dacă fapta infracțională de care

inculpații sunt puși sub învinuire a fost sau nu săvârșită;

- instanța de apel urma să facă o analiză a probelor existente la materialele

dosarului și să se expună asupra acestora în vederea probării vinovăției inculpaților;

- instanța de apel, adoptând o decizie de încetare a procesului penal, urma să

constate în partea descriptivă a deciziei adoptate fapta prejudiciabilă săvârșită de

către inculpați, fapt ce nu l-a făcut;

-inculpații nu au fost achitați de învinuirea înaintată prin rechizitoriu, însă a

fost constatat faptul existenței unor acțiuni procesuale comise cu abateri de către

organul de urmărire penală, aceste acțiuni nefiind contestate de persoanele

cointeresate, ceea ce a dus la adoptarea de către instanța de judecată a unei hotărîri

de încetare a procesului penal;

-instanța de apel nu a ținut cont de explicațiile expuse în pct. 22.2 din Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privaría practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel”, care stipulează că, în partea descriptivă

a deciziei, instanța de apel urmează să constate circumstanțe de fapt stabilite de către

acesta, în urma judecării apelului declarat;

- instanța de apel a omis și faptul că partea descriptivă a deciziei instanței de

apel trebuie să corespundă cerințelor stipulate la art. 394 Cod de procedură penală;

-ordonanța adjunctului procurorului r-lui Cahul, Tabureanu A., emisă la 22

august 2015 privind reluarea urmăririi penale, și nici ordonanțele de punere sub

învinuire a lui Stanila C. și Vancea D. din 28.09.2015 nu au fost contestate de către

partea apărării și învinuiți, dar și referința la rechizitoriu din 09.10.2015 din partea

apărării și învinuiților, la fel lipsește la dosar;

- prin nemotivarea soluției adoptate de către instanța de apel prin prisma

motivelor invocate în cererea de apel și neconstatarea faptei prejudiciabile în decizia

adoptată, instanța de apel a comis eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

8

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

6.2 Avocatul Bondarenco Oleg, în numele părților vătămate Parfene Vasile și

Mincev Dorin, prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de apel.

În motivarea recursului invocă aceleași motive pe care le-a indicat în apel,

suplimentar menționând că instanța de apel a interpretat eronat hotărârea Curții

Constituționale nr. 12 din 14 mai 2015, a ignorat faptul că reluarea urmăririi penale a

avut loc în baza motivului admisibil, conform hotărârii Curții Constituționale nr. 12

din 14 mai 2015; ignorarea faptului declanșării de către părțile vătămate a procedurii

solicitării reluării urmăririi penale în fața instanței de judecată.

lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în

particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor

admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar

controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul

reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul,

instanța de recurs este în drept să îl admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și să

dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Reieșind din temeiurile de drept ale recursurilor declarate, se reține că se invocă

incidența cazului de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o

eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței.

Din conținutul recursurilor ordinare declarate se reține că partea acuzării și

avocatul Bondarenco Oleg în numele părților vătămate și civile Mincev Dorin și

Parfene Vasile, critică decizia instanței de apel prin care a fost menținută sentința,

adoptată în speță, considerând că greșit s-a ajuns la concluzia privind încetarea

procesului penal în privința lui Stănila C. și Vancea D., învinuiți de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, deoarece există alte

circumstanțe care exclud urmărirea penală și tragerea la răspundere penală.

Așadar, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus

la adoptarea unei hotărâri ilegale, în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat

9

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Totodată, Colegiul penal lărgit evidențiază și prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și de drept

urmează să se expună instanța, la etapa judecării cauzei în procedura de apel.

În particular, la chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte: dacă fapta

reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă

probele corect au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de

apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a

fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă

normele de drept procesual sau penal au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre

altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest

aspect, constată că această instanță, la examinarea apelului, nu a respectat întru

totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Astfel, instanța de recurs reține că, prima instanță a încetat procesul penal în

privința lui Stănila C. și Vancea D., învinuiți de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 1661 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, deoarece există alte circumstanțe care exclud

urmărirea penală și tragerea la răspundere penală.

Procurorul și avocatul Bondarenco Oleg, în numele părților vătămate Parfene

Vasile și Mincev Dorin, nefiind de acord cu hotărârea adoptată au contestat-o în

ordine de apel, criticând-o și prin prisma faptului că reluarea urmăririi penale a fost

legală și întemeiată fiind dispusă de procurorul ierarhic superior, în temeiul art. 2991

și art. 2992 Cod de procedură penală, ca urmare a examinării plângerii împotriva

ordonanței procurorului ierarhic inferior, iar instanța de judecată eronat a interpretat

și aplicat concluziile Curții Constituționale din hotărârea din 14 mai 2015

Însă, instanța de apel a respins ca nefondate apelurile declarate și a menținut

sentința, indicând că „la data de 22 august 2015, adjunctul Procurorului raionului Cahul,

Andrian Tabureanu, în temeiul Legii nu dispunea de dreptul de a relua urmărirea penală.

Or, unica posibilitate de efectuare a acesteia, era adoptarea de către judecătorul de instrucție a

încheierii de admitere a plângerii împotriva ordonanței procurorului de încetarea urmăririi

penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanelor sub urmărire. Or, procurorul ierarhic

10

superior, a fost privat de acest drept, în temeiul hotărârii Curții Constituționale, care este

definitivă din momentul emiterii și nu se supune nici unei căi de atac, și care produce efecte

juridice pentru viitor. Mai mult ca atât, Curtea Constituțională s-a expus asupra

neconstituționalității prevederilor alin. (1) art. 287 Cod de procedură penală, la data de 14

mai 2015, adică anterior emiterii ordonanței de către adjunctul Procurorului raionului

Cahul, Andrian Tabureanu, care a fost emisă la data 22 august 2015, peste 3 luni de zile de

la adoptarea hotărârii de către Curtea Constituțională”, astfel constatând că, adjunctul

Procurorului raionului Cahul, Andrian Tabureanu nu dispunea de dreptul de a relua

urmărirea penală, astfel constatând că acestă circumstanță impune nulitatea

ordonanței din 22 august 2015 și a ordonanțelor de punere sub învinuire a acestora

din 28 septembrie 2015.

La acest aspect, Colegiul penal lărgit reține că, la soluționarea chestiunii cu

privire la încetarea procesului penal, deoarece există alte circumstanțe care exclud

urmărirea penală și tragerea la răspundere penală, instanța de apel nu a ținut cont de

faptul că:

- prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Cahul, Țurcanu

Alexandru, din 16 iulie 2015, a fost dispusă scoaterea de sub urmărirea penală a

inculpaților pe cauza penală nr. 2014158061, deoarece fapta nu întrunește elementele

infacțiunii ci există cel puțin una din cauzele prevăzute la art. 35 Cod penal (f.d. 291-

296 v. I);

- la data de 13.08.2015, avocatul Bondarenco Oleg, în numele părților vătămate

Parfene Vasile și Mincev Dorin, în ordinea prevăzută de art. 2991 și art. 2992 Cod de

procedură penală, au contestat ordonanța la procurorul ierarhic superior (f.d. 305-

315 v. I);

- la data de 22 august 2015, adjunctul Procurorului raionului Cahul, Andrian

Tabureanu, a emis ordonanța, prin care a fost admisă plângerea avocatului

Bondarenco Oleg, în numele părților vătămate Parfene Vasile și Mincev Dorin și

anulată ordonanța procurului în Procuratura raionului Cahul, Țurcanu Alexandru,

din 16 iulie 2015, prin care inculpații, au fost scoși de sub urmărire penală și clasarea

procesului penal, și a dispus reluarea urmăririi penale pe cauza penală supusă

judecății, informând că aceasta poate fi contestată la judecătorul de instrucție în

termen de 10 zile, în condițiile art. 313 Cod de procedură penală, în motivarea

acesteia indicând că „ hotărârea vizată este afectată de vicii fundamentale, manifestate prin

limitarea drepturilor părții vătămate, care sunt garantate de art. 6 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și art. 19 Cod de

procedură penală, de a avea dreptul la un proces echitabil și acces liber la justiție”;

- art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, la momentul comiterii infracțiunii

prevedea că „reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea

cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire penale se dispune de către

procurorul ierarhic superior prin ordonanță, dacă, ulterior se constată că nu a existat în fapt

cauza care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut circumstanța pe care se

întemeia încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub

urmărire”;

11

- prin hotărârea Curții Constituționale din 14 mai 2015, privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 287 alin. (1) Cod de procedură penală, a fost

declarat neconstituțional alin. (1) al articolului 287 Cod de procedură penală, Curtea

expunându-se asupra circumstanțelor care pot sta la baza reluării urmăririi penale

după încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau după scoaterea

persoanei de sub urmărire penale, însă nu și asupra competenței procurorului

ierarhic superior, menționând că „prevederile cuprinse la aliniatul (1) al art. 287, în fapt

acordă procurorului ierarhic superior dreptul de a relua urmărirea penală oricînd și în lipsa

unor temeiuri clar definite, care ar putea fi considerate judicioase în fiecare caz individual. ...

în opinia Curții Europene, simpla părere că investigațiile într-o anumită cauză ar fi fost

„incomplete și neobiective” nu poate, în sine, în absența unor erori jurisdicționale, încălcări

grave ale procedurii de judecată sau abuzuri de putere, să releve erori în aplicarea dreptului

material sau din alte motive considerabile care decurg din interesele justiției să indice

prezența unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente”.

Mai mult ca atât, se reține că ordonanța de reluare a urmăririi penale a fost

emisă la 22 august 2015, iar art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, a fost abrogat

prin Legea nr. 197 din 28.07.2016, în vigoare la data de 09.09.2016 și tot prin aceeași

Lege la alineatul (2), cuvintele „poate fi dispusă și de către judecătorul de instrucție” s-au

substituit cu cuvintele „se dispune de către judecătorul de instrucție în temeiul demersului

procurorului sau”.

Astfel, la data emiterii ordonanței de reluare a urmăririi penale, la 22 august

2015, erau în vigoare prevederile art. 287 alin. (2) Cod de procedură penală care

stipulau că „Reluarea urmăririi penale poate fi dispusă și de către judecătorul de

instrucție în cazul admiterii plângerii depuse împotriva ordonanței procurorului de

încetare a urmăririi penale ori clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de

sub urmărire penală”, conținutul căruia nu excludea dreptul procurorului de a relua

urmărirea penală, în cazurile prevăzute de art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală,

ținând cont și de prevederile art. 2991 și art. 2992 Cod de procedură penală.

Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea

soluției adoptate, Colegiul penal lărgit constată că această instanță pripit a respins ca

nefondate apelurile declarate și a menținut sentința de încetare a procesului penal,

deoarece există alte circumstanțe care exclud urmărirea penală și tragerea la

răspundere penală, fără a lua în considerație că și faptul că avocatul Bondarenco

Oleg, în numele părților vătămate Parfene Vasile și Mincev Dorin, au contestat

ordonanța la procurorul ierarhic superior, în ordinea prevăzută de art. 2991 și art.

2992 Cod de procedură penală, în vigoare la acel moment, astfel art. 2991 alin. (2), (3)

Cod de procedură penale, prevedea că plîngerea împotriva acțiunilor, inacțiunilor și

actelor efectuate sau dispuse de procurorul teritorial sau de cel al procuraturii specializate,

precum și de adjuncții lor, se examinează de Procurorul General sau adjuncții lui ori de

procurorii șefi de direcții, secții și servicii ale Procuraturii Generale. Plîngerea împotriva

acțiunilor, inacțiunilor și actelor efectuate sau dispuse de procurorii șefi de direcții, secții și

servicii ale Procuraturii Generale se examinează de Procurorul General sau adjuncții lui. (3)

Plîngerea se adresează, în termen de 15 zile din momentul efectuării acțiunii, inacțiunii sau

de cînd s-a luat cunoștință de act, procurorului ierarhic superior și se depune fie direct la

12

acesta, fie la procurorul care conduce sau exercită nemijlocit urmărirea penală. În cazul în

care plîngerea a fost depusă la procurorul care conduce sau exercită nemijlocit urmărirea

penală, acesta este obligat să o înainteze, în termen de 48 de ore de la primirea ei,

procurorului ierarhic superior împreună cu explicațiile sale, atunci cînd acestea sînt necesare.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs reține că, instanța de apel a declarat

nulă ordonanța de reluare a urmăririi penale, menționând că “ordonanța adjunctului

Procurorului raionului Cahul, Adrian Tabureanu, prin care a fost reluată urmărirea penală

în privința inculpaților Stănilă Constantin și Vancea Dumitru, este lovită de nulitate

absolută și nu produce careva efecte juridice”, însă nu s-a expus asupra plângerii

avocatului Bondarenco Oleg, în numele părților vătămate Parfene Vasile și Mincev

Dorin, înaintată în ordinea prevăzută de art. 2991 și art. 2992 Cod de procedură

penală, or astfel plângerea părții vătămate rămâne fără răspuns, contrar prevederilor

art. 6 CEDO, dreptul la un proces echitabil.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel în partea

descriptivă a hotărârii pronunțate pripit a menționat că: „Colegiul judiciar consideră

neîntemeiate argumentele, invocate în apelul declarat, precum că urmărirea penală în cauză

fost reluată din motivul existenței unui viciu fundamental, și anume, investigației

incomplete a cazului de către procuror. În acest sens Colegiul judiciar, reiterează că carențele

admise de către agenții statului nu pot fi imputate inculpaților și respectiv, statul este cel

care va suporta consecințele carențelor respective admise”, fără a verifica și a se expune

dacă la baza ordonanței emise la 22 august 2015, de către adjunctul Procurorului

raionului Cahul, Andrian Tabureanu, prin care s-a dispus reluarea urmăririi penale,

au fost puse fapte noi sau recent descoperite ori dacă un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente a afectat hotărârea pronunțată, temei prevăzut la art. 287 alin.

(4) Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel nu a luat în considerație că:

- prin deciziile Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 iunie 2016 (f.d.

185-187 v. II), au fost menținute: hotărârea Judecătoriei Cahul din 15 iulie 2015, în

cauza contravențională la contestația depusă de Mincev D. împotriva procesului-

verbal cu privire la contravenție din 18 iunie 2014 și a ordonanței Procurorului în

Procuratura raionului Cahul din 12 august 2014 cu privire la aplicarea sancțiunii

contravenționale în baza art. 353 alin. (2) Cod contravențional; hotărârea Judecătoriei

Cahul din 20 august 2015, în cauza contravențională pe contestația depusă de

Parfene V., împotriva ordonanței de aplicare a sancțiunii contravenționale prevăzute

de art. 353 Cod contravențional;

- în ordonanța, adjunctului Procurorului raionului Cahul, Andrian Tabureanu,

emisă la 22 august 2015, prin care s-a dispus reluarea urmăririi penale, se constată că

„În același timp trebuie să fie apreciată ca relevantă solicitarea petiționarului despre

verificarea acțiunilor colaboratorilor de poliție cu privire la legalitatea reținerii părților

vătămate, inclusiv prin clarificarea situației referitoare la procesul contravențional pornit în

privința lor, conform art. 353 alin. (2) din Codul contravențional, în sensul anexării la

materialele cauzei penale a hotărârilor definitive. ... hotărârea vizată este afectată de vicii

fundamentale, manifestate prin limitarea drepturilor părții vătămate, care sunt garantate de

art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

13

Fundamentale și art. 19 Cod de procedură penală, de a avea dreptul la un proces echitabil și

acces liber la justiție”.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia instanței

de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției

adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar erorile admise de către instanța de

apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs

nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității

sentinței, substituind instanța care a judecat apelul, cu încălcarea prevederilor

procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

Totodată, instanța de recurs specifică faptul, că obligația de motivare a

hotărârilor judecătorești face parte din setul de garanții stabilit pentru existența unui

proces echitabil. Conform jurisprudenței CEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al

Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal, având posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în

cadrul căilor de atac și oferă posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere

de apel sau recurs. (Suominen c. Finlandei (2003), Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007),

Albina c. Romîniei (2005), Boldea c. Romîniei (2007).

Așadar, în decizie, instanța de apel urmează să analizeze argumentele

importante invocate de apelanți, motivându-și temeiurile de fapt și de drept, ce

conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din aceste motive invocate de

apelanți, totodată instanța de apel urmează să verifice legalitatea sentinței de

încetare în conformitate cu prevederile legale, iar în caz că va considera că ordonanța

adjunctului Procurorului raionului Cahul, Andrian Tabureanu, din 22 august 2015,

prin care a fost anulată ordonanța procurorului în Procuratura raionului Cahul,

Țurcanu Alexandru, din 16 iulie 2015, prin care inculpații, au fost scoși de sub

urmărire penală și clasarea procesului penal, și s-a dispus reluarea urmăririi penale,

este emisă în conformitate cu prevederile legale, urmează să aprecieze probele, în

urma unei evaluări în ansamblu și aspectele învinuirile înaintate, ilucidând faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de

apel în cauză urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării în instanța de apel,

într-un nou complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare

și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de

apel, să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, să aprecieze toate

circumstanțelor cauzei, să țină cont de circumstanțele menționate în hotărârea Curții

Constituționale din 14 mai 2015, privind excepția de neconstituționalitate a

articolului 287 alin. (1) Cod de procedură penală, art. 287 Cod de procedură penală

în vigoare la momentul emiterii ordonanței de reluare a urmăririi penale și

prevederile art. 2991 și art. 2992 Cod de procedură penală nominalizate și în prezenta

decizie; să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei

14

date; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, să emită o soluție

clară și motivată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară

în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul-șef al Procuraturii

de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru și avocatul Bondarenco Oleg în numele

părților vătămate și civile Mincev Dorin și Parfene Vasile, se casează total decizia

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 14 noiembrie 2018, în cauza penală

privindu-i pe Stanila Constantin Xxxxx și Vancea Dumitru Xxxxx, și se dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 20 iunie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

15