1ra-1048/2019 — art. 248 alin. 5 lit. b CP

1ra-1048/2019 — art. 248 alin. 5 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1048/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 februarie 2019, declarate de procurorul în Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Maxim Gropa, și de

avocatul Roman Medeleanu, în numele inculpaților

Stamov Dmitri XXXXXX;

Șuvăială Ion XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 08.06.2017 – 04.12.2018,

instanța de apel: 09.01.2019 – 26.02.2019,

instanța de recurs: 13.04.2019 – 22.05.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Stamov

Dmitri a fost condamnat în baza art. 248 alin. (5) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 1 an.

Șuvăială Ion a fost condamnat în baza art. 248 alin. (5) lit. b) Cod penal la 2

ani închisoare.

1

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 1 an.

Corpul delict – automobilul „Mercedes ML 270 CDI”, n.î. XXXXXX, anul

fabricării 2002, de culoare albastră, aflat în parcarea specială a Postului vamal

Tudora, a fost confiscat în folosul statului.

Corpul delict – substanța presată de culoare verde care, conform raportului de

expertiză nr. 23/12/1-R-1803 din 24.03.2017, constituie hașiș cu masa de 0,79 gr. și

se păstrează în camera de corpuri delicte a Direcției Urmărire penală a Serviciului

Vamal, a fost nimicit.

I., din intenție directă, de comun acord, s-au organizat pentru a transporta fraudulos

peste frontiera vamală a Republicii Moldova, substanțe narcotice în proporții mari.

Pentru realizarea intențiilor criminale, în baza planului anterior întocmit, intrând în

posesia unei cantități mari de hașiș, pe care urmau să-l introducă pe teritoriul

Republicii Moldova, au disimulat în peretele de protecție a componentelor

construcției automobilului „Mercedes ML 270 CDI” cu n.î. XXXXXX, un ambalaj

din material polimetric străveziu cu conținut de hașiș.

Astfel, la 22 martie 2017, orele 18.40, inculpații Stamov D. și Șuvăială I.,

continuându-și acțiunile criminale, îndreptate spre introducerea frauduloasă pe

teritoriul Republicii Moldova a substanțelor narcotice în proporții mari, după trecerea

frontierei vamale, la pista de control direcția „Intrare în țară”, coridor verde (nimic de

declarat), Postul vamal PV Tudora (2050), a fost supus percheziției mijlocul de

transport „Mercedes ML 270 CDI”, n.î. XXXXXX, condus de către Stamov D.,

având ca pasager pe Șuvăială I., ce se deplasau din Ukraina în Republica Moldova.

În cadrul desfășurării controlului vamal fizic detaliat și anume, la deschiderea

ușii portbagajului din peretele de protecție a componentelor construcției

automobilului a căzut un ambalaj din material polimeric, străveziu, ce conținea o

substanță solidă de culoare verde-cafeniu cu miros specific de hașiș, cu greutatea

totală de 0,9 gr. care, potrivit raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-1803 din

24.03.2017, reprezintă hașiș, cu masa totală de 0,79 gr.

Conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 79 din 23.01.2006

„Privind aprobarea Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, cu

modificările și completările ulterioare, cantitatea de 0,79 gr. de hașiș constituie

proporții mari.

Potrivit Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 1088 din 05.10.2004 „Cu

privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor narcotice, psihotrope și

precursorilor acestora supuse controlului", cu completările și modificările ulterioare,

hașișul este inclus în „Tabelul nr. 1 Substanțele narcotice și substanțele psihotrope

neutilizate în scopuri medicinale. Lista nr. 1 Substanțele narcotice”.

Instanța a reținut că inculpații au recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu și vina, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate în

cadrul urmăririi penale, pe care le recunosc și asupra cărora nu au obiecții.

Dat fiind că aceste probe demonstrează integral vinovăția inculpaților, acțiunile

acestora au fost încadrate în baza art. 248 alin. (5) lit. b) Cod penal, ca contrabanda,

2

adică trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor narcotice,

eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special

pregătite sau adaptate în acest scop, săvârșită de două persoane.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 75 Cod penal,

că inculpații au comis o infracțiune gravă, care se pedepsește cu închisoare de la 3 la

10 ani, au recunoscut vina și s-au căit sincer, anterior nu au fost condamnați, că

lipsesc circumstanțe agravante, cele atenuante fiind recunoașterea vinovăției și căința

sinceră, concluzionând că reeducarea și corectarea lor este posibilă fără izolare de

societate, aplicându-le o pedeapsă în corespundere cu prevederile art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform

prevederilor art. 90 Cod penal.

Totodată, instanța a conchis că potrivit art. 106 alin. (2) lit. a) Cod penal,

automobilul „Mercedes ML 270 CDI”, n.î. XXXXXX, care îi aparține lui Stamov D.,

urmează a fi confiscat în folosul statului or, a fost folosit la săvârșirea infracțiunii.

Cauze Speciale, Maxim Gropa, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații să fie condamnați în baza art. 248

alin. (5) lit. b) Cod penal la câte 2 ani închisoare fiecare, cu executare, cu confiscarea

automobilului „Mercedes ML 270 CDI”, n.î. XXXXXX și nimicirea substanțelor

narcotice cu masa de 0,79 gr.

Apelantul a invocat că inculpații au comis infracțiuni mai puțin grave, iar

gradul de pericol pe care îl prezintă aceștia se deduce anume din atitudinea lor față de

infracțiunea săvârșită, precum și din personalitatea acestora.

Or, pedeapsa stabilită inculpaților este prea blândă, fiind aplicată cu ignorarea

prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, iar practica judiciară demonstrează că o

pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este eficientă nici pentru

corectarea inculpatului, nici pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.

3.1. A declarat apel și avocatul Roman Medeleanu, solicitând repunerea în

termen a apelului, casarea sentinței în partea privind confiscarea automobilului și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acesta să fie restituit proprietarului.

Apelantul a indicat că măsura de confiscare a automobilului, în raport cu

gravitatea faptei, nu este proporțională cu protecția deosebită acordată dreptului de

proprietate, în temeiul art. 46 din Constituție.

2019, apelul avocatului a fost respins ca nefondat.

Apelul procurorului a fost admis, casată sentința parțial și pronunțată o nouă

hotărâre.

Lui Stamov Dmitri și Șuvăială Ion, recunoscuți vinovați de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 248 alin. (5) lit. b) Cod penal, le-a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei cu închisoarea pentru o perioadă de probațiune de 5

ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei, prima instanță incorect a

aplicat prevederile art. 7, 75 Cod penal.

3

Astfel, ținând cont de circumstanțele comiterii infracțiunii și personalitatea

inculpaților, fiind stabilit că au comis o infracțiune gravă, au recunoscut vina și au

solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, se căiesc sincer de cele comise,

anterior nu au fost judecați, se caracterizează pozitiv, nu se află la evidența medicului

narcolog și psihiatru, că inculpatul Șuvăială I. are pancreatită cronică, iar inculpatul

Stamov D. are 2 copii minori la întreținere, că lipsesc circumstanțe agravante, fiind

prezentă o circumstanță atenuantă, scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a

inculpaților, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, poate fi realizat fără

izolarea lor de societate, cu aplicarea art. 90 Cod penal.

Însă, instanța de fond incorect a aplicat prevederile art. 90 Cod penal în partea

ce ține de stabilirea perioadei de probațiune deoarece, conform art. 61 alin. (2) Cod

penal, pedeapsa aplicată inculpaților nu-și va atinge scopul de prevenire a săvârșirii

de noi infracțiuni din partea inculpaților, cât și din partea altor persoane, ținând cont

de rezonanța social sporită a infracțiunii comise precum și de impactul pedepsei prea

blânde în contextul amplorii ce o atestă în ultima perioadă infracțiunile de acest gen,

reieșind din caracterul și metoda prin care a fost săvârșită infracțiunea, se atestă că

prevenirea de noi infracțiuni din partea inculpaților în ceea ce privește relațiile sociale

cu privire la securitatea vamală a Republicii Moldova, precum și relațiile sociale cu

privire la circulația legală a substanțelor narcotice, este posibilă doar prin aplicarea

unei pedepsei mai aspre, fiind oportună stabilirea perioadei de probațiune maximă pe

un termen de 5 ani.

Totodată, conform art. 106 alin. (2) lit. a) Cod penal, sunt supuse confiscării

speciale bunurile utilizate sau destinate pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Deci, confiscarea în beneficiul statului a mijlocului de transport „Mercedes ML

270 CDI”, n.î. XXXXXX care aparține inculpatului Stamov D., nu afectează în

careva mod dreptul de proprietate menționat în art. 1 al Protocolului Adițional al

CEDO, care prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul de a-i fi

protejate bunurile sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietate decât pentru cauza de

utilitate publică în condițiile prevăzute de lege și de tratatele internaționale în vigoare.

Textul articolului citat cuprinde în fapt 3 norme: 1. Enunță principiul

respectării dreptului de proprietate; 2. Vizează și ipoteza privării dreptului de

proprietate căreia îi impune însă anumite condiții; 3. Recunoaște statelor contractante

dreptul de a consacra legislativ utilizarea bunurilor de către proprietar în acord cu

interesul general.

În jurisprudența sa, CtEDO a acceptat că ingerința statului în exercitarea

dreptului de proprietate al particularilor, poate fi admisă prin prisma unui ordin de

interes general, numai dacă se asigură un just echilibru între exigențele interesului

general al comunității și imperativul respectării drepturilor individului. În special,

trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și

scopul vizat de orice măsură care privează o persoană.

Astfel, drepturile omului nu sunt absolute și exercitarea drepturilor unei

persoane trebuie să fie apreciată în raport cu interesul public mai larg.

Art. 8 din CEDO prevede drept scop legitim pentru imixtiune de către agenții

de stat în viața privată a persoanei, în domiciliu sau asupra corespondenței acestuia:

securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii

4

și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, protejarea drepturilor

și libertăților altor persoane, ceea ce persistă în cazul dat fiind urmărită prevenirea

faptelor penale.

Potrivit art. 13 alin. (1) Cod de procedură penală, persoana fizică sau juridică

nu poate fi lipsită în mod arbitrar de dreptul proprietate. Nimeni nu poate fi privat de

proprietatea decât din motive de utilitate publică și în condițiile prezentului cod și

conform principiilor generale ale dreptului internațional.

Deci, în speță, confiscarea specială în contul statului a corpului delict –

mijlocul de transport „Mercedes ML 270 CDI”, a cărui proprietar este inculpatul

Stamov D., este motivată, argumentată și necesară.

Totodată, prin confiscarea specială a corpului delict a fost respectat principiul

proporționalității între dreptul și libertatea persoanei garantate de lege și necesitatea

efectuării acțiunii procesuale. Conform principiului menționat drepturile omului nu

sunt absolute și exercitarea drepturilor unei persoane trebuie să fie apreciată în raport

cu interesul public mai larg.

Or, a fost constatată vinovăția inculpatului Stamov D. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 248 alin. (5) lit. b) Cod penal, iar mijlocul de transport a fost

recunoscut în calitate de corp delict, constituind bun utilizat și destinat pentru

săvârșirea unei infracțiuni, fiind sub incidența art. 106 Cod penal. Însăși inculpatul a

recunoscut că au traversat frontiera vamală cu automobilul menționat, în care au

disimulat în peretele de protecție a componentelor construcției automobilului un

ambalaj din material polimeric străveziu cu conținut de hașiș.

Mai mult confiscarea specială este necesară și proporțională scopului legii

procesual penale, astfel că instanța de fond corect a soluționat chestiunea cu privire la

confiscarea specială a automobilului „Mercedes ML 270 CDI”, a cărui proprietar este

inculpatul Stamov D.

Cauze Speciale, Maxim Gropa, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea

acestei decizii, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpații să fie condamnați în baza art. 248 alin. (5) lit. b) Cod penal la câte 2 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu confiscarea

automobilului „Mercedes ML 270 CDI”, n.î. XXXXXX și nimicirea substanțelor

narcotice cu masa de 0,79 gr.

Recurentul a invocat că deși infracțiunea săvârșită face parte din categoria

celor mai puțin grave, gradul de pericol social pe care îl prezintă inculpații se deduce

din atitudinea lor față de infracțiunea incriminată, precum și din personalitatea

acestora.

Inculpaților le-a fost stabilită o pedeapsă prea blândă, cu ignorarea prevederilor

art. 7, 61, 75 Cod penal, fiind demonstrat și faptul că o pedeapsă prea blândă

generează dispreț față de ea și nu este eficientă pentru corectarea inculpatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală – s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Roman Medeleanu, în care solicită

casarea sentinței în partea aplicării art. 106 Cod penal și casarea totală a deciziei

5

instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

dispusă restituirea automobilului „Mercedes ML 270 CDI”, n.î. XXXXXX,

proprietarului.

Recurentul a indicat că instanța de apel, stabilind inculpaților o pedeapsă

pentru o perioadă de probațiune mai mare, adică de 5 ani, a omis circumstanțele

atenuante la individualizarea pedepsei și lipsa circumstanțelor agravante.

Astfel, instanța de apel, făcând o analiză superficială, a adoptat o hotărâre

neîntemeiată și ilegală.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, simpla faptă de încălcare a legislației vamale nu

este suficientă pentru aplicarea măsurii de confiscare și este necesar de a stabili dacă

măsura de confiscare corespunde gravității situației create (Hotărârea CtEDO, Ismailov vs

Federația Rusă. 06.11.2008).

Or, inculpații nu au fost anterior atrași la răspundere pentru încălcări similare,

iar acuzarea nu a încercat să pună la îndoială afirmația lor că pentru ei aceasta nu este

o activitate obișnuită, producătoare de venituri.

Automobilul a fost dobândit prin mijloace legale și aparține cu drept de

proprietate lui Stamov D. Deși a fost utilizat pentru transportarea substanțelor

narcotice prin contrabandă, automobilul nu a fost special adaptat în acest sens, pentru

a ajunge la concluzia că este predestinat pentru o astfel de activitate, fapt ce nu

permite a concluziona că prin măsura de confiscare aplicată, autoritățile au urmărit

scopul de a contracara activitatea ilicită ulterioară a inculpatului. Iar, în condițiile

aplicării inculpaților unei sancțiuni sub formă de privare de libertate, măsura de

confiscare a mijlocului de transport nu poate fi apreciată ca fiind una compensatorie

pentru stat, interesele căruia au fost asigurate deja prin aplicarea pedepsei cu

închisoarea, ci doar ca o măsură suplimentară care, în cazul săvârșirii pentru prima

dată a unei infracțiuni, neadaptarea specială a mijlocului de transport pentru o

activitate ilicită, nu este proporțională cu gravitatea faptei comise.

Deci, măsura de confiscare a automobilului în raport cu gravitatea faptei nu

este proporțională cu protecția deosebită acordată dreptului de proprietate în baza art.

46 din Constituție.

În același timp, norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei

hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de

Justiție, și anume în cauza penală nr. 1ra-1576/2018, Vazhinskyi A. și Vazhinskyi S.

prin sentința instanței de fond mijlocul de transport a fost restituit proprietarului,

sentința fiind menținută prin decizia instanței de apel, iar prin decizia instanței de

recurs a fost dispusă inadmisibilitatea recursului ordinar, cu menținerea hotărârilor

instanțelor de fond și de apel.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10), 15),

16) Cod de procedură penală – s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a

constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi

reparată și în această cauză, norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine

unei hotărâri de aplicare aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de

Justiție.

6

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 15) și 16) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale, când instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe

un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului

care poate fi reparată și în această cauză, când norma de drept aplicată în hotărârea

atacată contravine unei hotărâri de aplicare aceleiași norme date anterior de către

Curtea Supremă de Justiție.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile

ordinare (pct. 5., 5.1. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpaților în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, ținând corect cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, 3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare.

Totodată, potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului, iar instanța de apel just a reținut asemenea împrejurări, acestea fiind

recunoașterea vinovăției de către inculpați și căința sinceră de cele comise, săvârșirea

7

pentru prima dată a unei infracțiuni și caracteristica pozitivă, lipsa circumstanțelor

agravante și prezența unei circumstanțe atenuante, că nu se află la evidența medicului

narcolog și psihiatru, că inculpatul Stamov D. are doi copii minori la întreținere, iar

inculpatul Șuvăială I. are pancreatită cronică, întemeiat concluzionând că corectarea

și reeducarea lor este posibilă fără izolare de societate, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate, pentru o perioadă de probațiune de 5 ani.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpaților în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestora,

precum și prevenirii de săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lor, cât și a altor

persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta și cu referire la recursul apărării (pct. 5.1. din decizie), se reține

că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, la adoptarea soluției de aplicare a

confiscării speciale a autoturismului inculpatului Stamov D. în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat ținând cont de prevederile art. 98 alin. (1), (2) lit. d), 106 alin. (2) lit. a),

Cod penal, 162 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, conform căror măsurile de

siguranță au drept scop înlăturarea unui pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor

prevăzute de legea penală. Măsură de siguranță este și confiscarea specială. Sunt

supuse confiscării speciale bunurile utilizate sau destinate pentru săvârșirea unei

infracțiuni. În cazul soluționării cauzei în fond, se hotărăște chestiunea cu privire la

corpurile delicte. În acest caz uneltele care au servit la săvârșirea infracțiunii vor fi

confiscate și predate instituțiilor respective sau nimicite, instanța de apel

pronunțându-se în mod detaliat și argumentat asupra tuturor motivelor invocate de

apărare în acest sens, în apelul declarat.

Argumentul apărării că măsura de confiscare a automobilului în raport cu

gravitatea faptei nu este proporțională cu protecția deosebită acordată dreptului de

proprietate în baza art. 46 din Constituție este nefondat, or acesta a fost folosit la

comiterea infracțiunii ca mijloc indispensabil de realizare a actului de conduită

incriminat, reprezentând o componentă a modului de concepere a activității

infracționale.

În cazul unei confiscări de proprietăți echilibrul just dintre scop și drepturi

depinde de mulți factori, inclusiv de scopul urmărit și de comportamentul

proprietarului. În cazul de față, reieșind din gradul de implicare a proprietarului în

acțiunile comise prin modul în care a fost concepută activitatea infracțională cu

folosirea mijlocului de transport destinat să servească la realizarea laturii obiective a

contrabandei se deduce că mașina a servit în mod indispensabil la săvârșirea faptei în

întregul ei, în sensul că fără utilizarea acesteia nu s-ar fi putut realiza apropierea

efectivă a obiectului material al infracțiunii.

Conform principiul proporționalității, măsura confiscării mijloacelor de

transport nu încalcă prevederile art. 1 din CEDO, instanța de judecată fiind

competentă să aprecieze dacă în cazul săvârșirii unei infracțiuni de contrabandă se

impune o asemenea măsura complementară.

8

Totodată, conform jurisprudenței naționale, mărfurile și obiectele care

constituie obiectul contrabandei, precum și mijloacele de transport și alte mijloace

destinate, folosite pentru transportarea sau tăinuirea acestora și recunoscute drept

instrumente ale infracțiunii, fiind corpuri delicte, pot fi confiscate în beneficiul

statului conform art. 46 alin. (4) din Constituția RM, art. 106 Cod penal și art. 162

Cod de procedură penală. Confiscarea specială se aplică persoanelor care au comis

contrabanda (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 24.12.2010, nr.5 - Cu privire la practica

judiciară în cauzele referitoare la contrabandă, eschivarea de la achitarea plăților vamale și contravențiile

vamale, pct. 20).

La fel, se relevă că principiul proporționalității, consacrat expres la art. 54 alin.

(4) din Constituție, presupune că orice restrângere trebuie stabilită și aplicată numai

în scopul pentru care a fost prevăzută și în limitele strict necesare, în funcție de

situația care o justifică. Dacă nu există dispoziții legale care să determine limitele

proporționalității, problema se soluționează pornind de la situațiile și circumstanțele

concrete (de fapt), care trebuie verificate și apreciate de către autoritatea (instanța), în

fața căreia se invocă neproporționalitatea (Decizia nr. 4-1ril-5/2019 din 07.02.2019 - Cu

privire la confiscarea specială a mijloacelor de transport).

Conform principiul proporționalității, măsura confiscării mijloacelor de

transport folosite pentru săvârșirea faptei penale nu încalcă prevederile art. 1 din

CEDO, instanța de judecată fiind competentă să aprecieze dacă în cazul săvârșirii

unei infracțiuni se impune o asemenea măsura complementară.

Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar partea a doua a art. 1 din

Protocolul nr. 1 prescrie clar condițiile în care privarea de un bun nu reprezintă o

încălcare a dreptului de proprietate a titularului asupra acelui bun.

Astfel, în speță, instanțele just au ținut cont de împrejurările enunțate.

Prin urmare, sunt neîntemeiate și temeiurile invocate de apărare că prin

hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și

libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză, că norma de drept

aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme

date anterior de către Curtea Supremă de Justiție, or, proporționalitatea respectivă se

apreciază în fiecare caz separat.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea

CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

9

La fel, se observă că recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. și 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica

modului în care instanțele au apreciat circumstanțele și probele cauzei, în latura

pedepsei aplicate inculpaților și aplicării măsurii confiscării mijlocului de transport.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei și

a confiscării speciale, în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea și apărarea

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile vizate au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.

baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Pe lângă aceasta, solicitarea procurorului de a casa decizia instanței de apel,

rejudeca cauza și pronunța o nouă hotărâre, prin care inculpații să fie condamnați în

baza art. 248 alin. (5) lit. b) Cod penal la câte 2 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, contravine prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c)

Cod de procedură penală, conform căror rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri poate avea loc dacă nu se agravează situația condamnatului, iar chestiunile

privind confiscarea automobilului „Mercedes ML 270 CDI”, n.î. XXXXXX și

nimicirea substanțelor narcotice cu masa de 0,79 gr. a fost deja soluționată de

ambele instanțe, deci este una absolut neîntemeiată, (pct. 1., 2., 4., 5. din decizie). .

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea contestată

conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpaților li s-au

aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, că norma de drept

aplicată în hotărârea atacată nu contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme

date anterior de către Curtea Supremă de Justiție, și că recursurile ordinare sunt vădit

neîntemeiate.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

10

Astfel, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi

declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Maxim Gropa, și de

avocatul Roman Medeleanu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 februarie 2019, în privința inculpaților Stamov Dmitri XXXXXX și

Șuvăială Ion XXXXXX, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 iunie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

11