1ra-430/19 — Art. 264 1 alin. 4 Cp
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Art. 264 1 alin. 4 Cp
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-430/19 — Art. 264 1 alin. 4 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-430/2019
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
15 mai 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte: Timofti Vladimir,
judecători: Toma Nadejda și Boico Victor,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de
inculpatul Boghiu Nicolae, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2018, în cauza penală privindu-l pe
Boghiu Nicolae XXXXX, născut la
XXXXX, originar și domiciliat în
XXXXX
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 17.01.2018 – 05.07.2018;
Instanța de apel: 02.08.2018 – 16.10.2018;
Instanța de recurs: 16.01.2019 – 15.05.2019;
A C O N S T A T AT :
Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 05 iulie 2018, în
conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, Boghiu Nicolae a fost
recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod
penal fiindu-i stabilită pedeapsă - 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, pedeapsa definitivă pentru concursul de
infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate prin prezenta sentință și
prin încheierea Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 07 mai 2018, s-a stabilit
lui Boghiu Nicolae - 1 (unu) an și 10 (zece) luni închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
S-a dispus încasarea de la Boghiu Nicolae în beneficiul statului cheltuielile
judiciare în mărime de 25,70 lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut, că Boghiu Nicolae la
data de la 31.12.2017, ora 01:30, fără a deține permis de conducere, fiind în
stare de ebrietate alcoolică avansată, deplasându-se la volanul automobilului de
model „Mercedes 2IOD” cu n/î XXXXX, pe traseul național R-1, în regiunea gării
feroviare din mun. Strășeni, a fost stopat de către colaboratorii poliției. Fiind
supus testării alcoolscopice cu mijlocul tehnico - științific „Dranger Alcotester
8510 RO”, la Boghiu Nicolae, conform procesului-verbal de constatare a stării de
1
ebrietate, s-a stabilit concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 1,00
mg/l, ceea ce constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.
Astfel, prin acțiunile sale inculpatul Boghiu Nicolae a comis infracțiunea
prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi – conducerea
mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în
stare de ebrietate produsă de alte substanțe, săvârșite de către o persoană care
nu deține permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce
mijloace de transport.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Gumeniuc Ion în numele
inculpatului Boghiu Nicolae, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea
sentinței, în partea aplicării pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei și
pronunțarea în privința lui a unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru
prima instanță, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și suspendarea
condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de un an, precum și
cu eliberarea ultimului de achitarea cheltuielilor judiciare, invocând
următoarele argumente:
- instanța de fond nu a luat în calcul faptul, că inculpatul este invalid de
gradul 2, suferă de XXXXX, are la întreținere un copil minor, recent ambii au fost
supuși intervențiilor chirurgicale și necesită a se afla sub supravegherea
medicilor;
- cheltuielile pentru trecerea testării alcoolscopice nu pot fi încasate din
contul inculpatului, deoarece alin. (8) al Regulamentul privind modul de testare
alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și
naturii ei, elaborat în scopul implementării în practică a Legii nr.713-XV din 6
decembrie 2001 privind controlul și prevenirea consumului abuziv de alcool,
consumului ilicit de droguri și de alte substanțe psihotrope (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2002, nr.36-38, art.208), expres prevede că "Prestarea
serviciilor de către instituțiile medico-sanitare publice și achitarea acestora de
către organele de drept vor fi efectuate în baza contractelor încheiate în
conformitate cu legislația în vigoare".
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie
2018, a fost respins ca nefondat apelul avocatului în numele inculpatului
Boghiu Nicolae, cu menținerea sentinței fără modificări.
În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a menționat, că instanța de
fond a stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au
fost apreciate corect, instanța de fond încadrând just acțiunile inculpatului în
baza dispozițiilor art. 2641 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi –
conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad
avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe, săvîrșite de către o
persoană care nu deține permis de conducere sau care este privată de dreptul de
a conduce mijloace de transport.
La pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit
circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că, inculpatul a săvârșit
anume infracțiunea incriminată.
Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și de drept,
vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc,
apreciind faptele săvârșite de acesta, încadrarea juridică corespunzătoare
2
materialului probator administrat. Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu
respectarea dispozițiilor procesual-penale privind administrarea probelor.
Totodată, instanța de apel a menționat că, soluția instanței de fond, cu
referință la vinovăția inculpatului, este pe deplin justificată, or, verificând din
oficiu la acest capitol sentința pronunțată, instanța de apel consideră că vina
inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal,
este dovedită integral prin probele administrate și cercetate conform art. 101
Cod procedură penală.
La capitolul numirii pedepsei inculpatului, instanța de apel a considerat
concluzia instanței de fond corespunzătoare stării de drept și întemeiată din
punct de vedere al principiilor stabilirii pedepsei penale.
Așadar, la adoptarea sentinței, individualizând pedeapsa, instanța de apel a
notat că instanța de fond a respectat prevederile art. 96, art. 385 alin. (1) și art.
394 alin. (1) și alin. (2) Cod procedură penală, conform cărora instanța este
obligată să indice în partea descriptivă a sentinței care sînt circumstanțele care
atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, datele care caracterizează
persoana inculpatului, precum și motivele soluției adoptate referitoare la
stabilirea pedepsei sau la liberarea de pedeapsă penală.
Astfel, privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că
instanța de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat
prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut
cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea
celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel, verificând
legalitatea pedepsei stabilite, a constatat că, prima instanță a acordat deplină
eficiență prevederilor art. 7, 34, 61, 75, 76-78 Cod penal, respectând prevederile
art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, i-a stabilit o pedeapsă echitabilă pentru
infracțiunile săvârșite, deoarece a ținut cont de gravitatea infracțiunii
incriminate.
Totodată, reieșind din faptul că instanța de fond a reiterat faptul că
acuzatorul de stat a invocat suportarea cheltuielilor judiciare de către stat
pentru determinarea concentrației vaporilor de alcool în aerul expirat la
inculpat, instanța de apel de asemenea a considerat rațional și necesar de a
încasa de la ultimul în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 25, 70
lei.
Împotriva deciziei instanței de apel declară recurs ordinar inculpatul
Boghiu Nicolae, prin care solicită admiterea recursului, casarea sentinței și a
deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii prin care să-i fie aplicată
pedeapsa conform art. 90 Cod penal.
În motivarea recursului, neinvocând niciun temei de drept prevăzut de
art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:
- Instanța de apel a examinat cauza în lipsa inculpatului și nu a luat în calcul
că, este invalid de gradul II, suferă de XXXXX, are la întreținere un copil minor,
ambii au fost supuși intervențiilor chirurgicale și necesită a se afla sub
supravegherea medicilor.
3
Procurorul prin referința depusă a solicitat declararea inadmisibilității
recursului pe motiv, că pedeapsa stabilită de instanța de apel este în
dependență de circumstanțele atenuante și agravante prevăzute de art. 76 - 77
Cod penal , precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal, 3641 Cod
de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul
normei vizate.
Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Colegiul penal de asemenea menționează, că temeiurile pentru recurs pot fi
invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în
instanța de apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală.
Instanța de recurs subliniază, că potrivit practicii judiciare constante,
erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept
material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea
la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate
cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Potrivit recursului, recurentul își exprimă dezacordul doar cu faptul că
pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel instanța de recurs ordinar supune
verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de
pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care prevede, că hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise
de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului
privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse individualizate contrar
prevederilor legale, Colegiul constată, că astfel de temei nu și-a găsit confirmarea
la examinarea recursului declarat, acestea fiind invocate și în cererea de apel și
asupra căruia instanța de apel s-a expus, motivare pe care instanța de recurs
ordinar o susține și repetarea căreia nu o consideră necesară.
În acest sens Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 7 Cod
penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al
infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea penală.
Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de
constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,
respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului,
cât și a altor persoane.
4
În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de
săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în
Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții
generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,
instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul
acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O
pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea
infracțiunii se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din
numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Conform sentinței instanței de fond, menținută prin decizia instanței de
apel, inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4)
Cod penal, a cărui sancțiune prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 1050
la 1150 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității
de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani.
La aplicarea pedepsei cu închisoarea inculpatului, instanța de judecată a
ținut cont de personalitatea inculpatului, de gravitatea infracțiunii săvârșite și
anume de faptul că a comis o infracțiune ușoară, de motivul acesteia, de
personalitatea inculpatului, de faptul că inculpatul anterior a fost judecat, la
evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, iar la locul de trai se
caracterizează negativ.
Totodată, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza
probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute
de art. 3641 Codul de procedura penală, deoarece inculpatul a recunoscut vina și
nu a solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât instanța a concluzionat că
din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt constatate și că
sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite
stabilirea unei pedepse, prin urmare, inculpatul a beneficiat de reducerea
pedepsei cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.
Astfel, Colegiul penal consideră, că instanțele de fond, individualizând
pedeapsa inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au
motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii în baza tuturor
circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei,
ținând cont și de faptul că, inculpatul anterior a fost condamnat, însă nu a făcut
concluziile corespunzătoare, prin urmare, Colegiul consideră, că instanțele
corect au concluzionat că o pedeapsă mai blândă din numărul celor menționate
în sancțiunea normei incriminate inculpatului, nu va asigura scopul pedepsei.
Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu
închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu
intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,
instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui
vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa
stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei
aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu
suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest
caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate, dacă în
5
termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă
infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți
încrederea ce i s-a acordat.
Astfel, referitor la argumentele recurentului privind neaplicarea în privința
inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de recurs remarcă că
textul art. 90 alin. (1) Cod penal, prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu
obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme, în speță
nefiind stabilite careva circumstanțe care ar face posibilă aplicarea în privința
inculpatului a suspendării executării pedepsei închisorii stabilite de către
instanțele de judecată, cu atât mai mult că inculpatul anterior a mai săvârșit
infracțiuni.
În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea
pedepsei inculpatului Boghiu Nicolae, pentru infracțiunea comisă, prima
instanță și cea de apel nu au comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului
este una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele
legii, iar argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de
recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a
găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța
examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și
întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Boghiu Nicolae,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie
2018, în cauza penală privindu-l pe Boghiu Nicolae XXXXX, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 iunie 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Toma Nadejda
Boico Victor
6