1ra-430/19 — Art. 264 1 alin. 4 Cp

1ra-430/19 — Art. 264 1 alin. 4 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-430/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Timofti Vladimir,

judecători: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

inculpatul Boghiu Nicolae, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Boghiu Nicolae XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.01.2018 – 05.07.2018;

Instanța de apel: 02.08.2018 – 16.10.2018;

Instanța de recurs: 16.01.2019 – 15.05.2019;

A C O N S T A T AT :

conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, Boghiu Nicolae a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod

penal fiindu-i stabilită pedeapsă - 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, pedeapsa definitivă pentru concursul de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate prin prezenta sentință și

prin încheierea Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 07 mai 2018, s-a stabilit

lui Boghiu Nicolae - 1 (unu) an și 10 (zece) luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea de la Boghiu Nicolae în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în mărime de 25,70 lei.

data de la 31.12.2017, ora 01:30, fără a deține permis de conducere, fiind în

stare de ebrietate alcoolică avansată, deplasându-se la volanul automobilului de

model „Mercedes 2IOD” cu n/î XXXXX, pe traseul național R-1, în regiunea gării

feroviare din mun. Strășeni, a fost stopat de către colaboratorii poliției. Fiind

supus testării alcoolscopice cu mijlocul tehnico - științific „Dranger Alcotester

8510 RO”, la Boghiu Nicolae, conform procesului-verbal de constatare a stării de

1

ebrietate, s-a stabilit concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 1,00

mg/l, ceea ce constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Astfel, prin acțiunile sale inculpatul Boghiu Nicolae a comis infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi – conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în

stare de ebrietate produsă de alte substanțe, săvârșite de către o persoană care

nu deține permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce

mijloace de transport.

inculpatului Boghiu Nicolae, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea

sentinței, în partea aplicării pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei și

pronunțarea în privința lui a unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru

prima instanță, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de un an, precum și

cu eliberarea ultimului de achitarea cheltuielilor judiciare, invocând

următoarele argumente:

- instanța de fond nu a luat în calcul faptul, că inculpatul este invalid de

gradul 2, suferă de XXXXX, are la întreținere un copil minor, recent ambii au fost

supuși intervențiilor chirurgicale și necesită a se afla sub supravegherea

medicilor;

- cheltuielile pentru trecerea testării alcoolscopice nu pot fi încasate din

contul inculpatului, deoarece alin. (8) al Regulamentul privind modul de testare

alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și

naturii ei, elaborat în scopul implementării în practică a Legii nr.713-XV din 6

decembrie 2001 privind controlul și prevenirea consumului abuziv de alcool,

consumului ilicit de droguri și de alte substanțe psihotrope (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 2002, nr.36-38, art.208), expres prevede că "Prestarea

serviciilor de către instituțiile medico-sanitare publice și achitarea acestora de

către organele de drept vor fi efectuate în baza contractelor încheiate în

conformitate cu legislația în vigoare".

2018, a fost respins ca nefondat apelul avocatului în numele inculpatului

Boghiu Nicolae, cu menținerea sentinței fără modificări.

fond a stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au

fost apreciate corect, instanța de fond încadrând just acțiunile inculpatului în

baza dispozițiilor art. 2641 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi –

conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe, săvîrșite de către o

persoană care nu deține permis de conducere sau care este privată de dreptul de

a conduce mijloace de transport.

La pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că, inculpatul a săvârșit

anume infracțiunea incriminată.

Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și de drept,

vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc,

apreciind faptele săvârșite de acesta, încadrarea juridică corespunzătoare

2

materialului probator administrat. Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu

respectarea dispozițiilor procesual-penale privind administrarea probelor.

Totodată, instanța de apel a menționat că, soluția instanței de fond, cu

referință la vinovăția inculpatului, este pe deplin justificată, or, verificând din

oficiu la acest capitol sentința pronunțată, instanța de apel consideră că vina

inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal,

este dovedită integral prin probele administrate și cercetate conform art. 101

Cod procedură penală.

La capitolul numirii pedepsei inculpatului, instanța de apel a considerat

concluzia instanței de fond corespunzătoare stării de drept și întemeiată din

punct de vedere al principiilor stabilirii pedepsei penale.

Așadar, la adoptarea sentinței, individualizând pedeapsa, instanța de apel a

notat că instanța de fond a respectat prevederile art. 96, art. 385 alin. (1) și art.

394 alin. (1) și alin. (2) Cod procedură penală, conform cărora instanța este

obligată să indice în partea descriptivă a sentinței care sînt circumstanțele care

atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, datele care caracterizează

persoana inculpatului, precum și motivele soluției adoptate referitoare la

stabilirea pedepsei sau la liberarea de pedeapsă penală.

Astfel, privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că

instanța de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat

prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel, verificând

legalitatea pedepsei stabilite, a constatat că, prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 7, 34, 61, 75, 76-78 Cod penal, respectând prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, i-a stabilit o pedeapsă echitabilă pentru

infracțiunile săvârșite, deoarece a ținut cont de gravitatea infracțiunii

incriminate.

Totodată, reieșind din faptul că instanța de fond a reiterat faptul că

acuzatorul de stat a invocat suportarea cheltuielilor judiciare de către stat

pentru determinarea concentrației vaporilor de alcool în aerul expirat la

inculpat, instanța de apel de asemenea a considerat rațional și necesar de a

încasa de la ultimul în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 25, 70

lei.

Boghiu Nicolae, prin care solicită admiterea recursului, casarea sentinței și a

deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii prin care să-i fie aplicată

pedeapsa conform art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului, neinvocând niciun temei de drept prevăzut de

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- Instanța de apel a examinat cauza în lipsa inculpatului și nu a luat în calcul

că, este invalid de gradul II, suferă de XXXXX, are la întreținere un copil minor,

ambii au fost supuși intervențiilor chirurgicale și necesită a se afla sub

supravegherea medicilor.

3

recursului pe motiv, că pedeapsa stabilită de instanța de apel este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante prevăzute de art. 76 - 77

Cod penal , precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal, 3641 Cod

de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal de asemenea menționează, că temeiurile pentru recurs pot fi

invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în

instanța de apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs subliniază, că potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit recursului, recurentul își exprimă dezacordul doar cu faptul că

pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel instanța de recurs ordinar supune

verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care prevede, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului

privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, Colegiul constată, că astfel de temei nu și-a găsit confirmarea

la examinarea recursului declarat, acestea fiind invocate și în cererea de apel și

asupra căruia instanța de apel s-a expus, motivare pe care instanța de recurs

ordinar o susține și repetarea căreia nu o consideră necesară.

În acest sens Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 7 Cod

penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului,

cât și a altor persoane.

4

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Conform sentinței instanței de fond, menținută prin decizia instanței de

apel, inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal, a cărui sancțiune prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 1050

la 1150 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității

de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani.

La aplicarea pedepsei cu închisoarea inculpatului, instanța de judecată a

ținut cont de personalitatea inculpatului, de gravitatea infracțiunii săvârșite și

anume de faptul că a comis o infracțiune ușoară, de motivul acesteia, de

personalitatea inculpatului, de faptul că inculpatul anterior a fost judecat, la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, iar la locul de trai se

caracterizează negativ.

Totodată, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute

de art. 3641 Codul de procedura penală, deoarece inculpatul a recunoscut vina și

nu a solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât instanța a concluzionat că

din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt constatate și că

sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite

stabilirea unei pedepse, prin urmare, inculpatul a beneficiat de reducerea

pedepsei cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

Astfel, Colegiul penal consideră, că instanțele de fond, individualizând

pedeapsa inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au

motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii în baza tuturor

circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei,

ținând cont și de faptul că, inculpatul anterior a fost condamnat, însă nu a făcut

concluziile corespunzătoare, prin urmare, Colegiul consideră, că instanțele

corect au concluzionat că o pedeapsă mai blândă din numărul celor menționate

în sancțiunea normei incriminate inculpatului, nu va asigura scopul pedepsei.

Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest

caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate, dacă în

5

termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă

infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

Astfel, referitor la argumentele recurentului privind neaplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de recurs remarcă că

textul art. 90 alin. (1) Cod penal, prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu

obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme, în speță

nefiind stabilite careva circumstanțe care ar face posibilă aplicarea în privința

inculpatului a suspendării executării pedepsei închisorii stabilite de către

instanțele de judecată, cu atât mai mult că inculpatul anterior a mai săvârșit

infracțiuni.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Boghiu Nicolae, pentru infracțiunea comisă, prima

instanță și cea de apel nu au comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului

este una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele

legii, iar argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de

recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța

examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Boghiu Nicolae,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie

2018, în cauza penală privindu-l pe Boghiu Nicolae XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 iunie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

6