1ra-792/2019 — art. 287 al. 1 CP

1ra-792/2019 — art. 287 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-792/2019

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

08 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Comrat din 17 aprilie 2018 și deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 28 noiembrie 2018, în propria cauză penală de către

inculpatul

Topal Ilia Xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în s. Xxxxx, str. Xxxxx nr. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Topal Ilia a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(1) Cod penal, și în baza acestei Legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe

termen de 1 un an cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 90 alin. (1) și (2) Cod penal, s-a dispus ca pedeapsa stabilită

să nu fie pusă în executare, dacă în perioada termenului de probă de 1 (un) an pe care l-a

fixat instanța, inculpatul Topal I. nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportament

exemplar și muncă cinstită va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

În conformitate cu art. 90 alin. (6) Cod penal s-a dispus să fie pusă pe seama

inculpatului Topal I. obligarea să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului

competent.

1

Executarea sentinței a fost pusă în sarcina Biroului de probațiune Comrat.

de 30 mai 2015, aproximativ la ora 21.00 min., aflându-se nu departe (într-o parte) de

terasa magazinului IP "Rosti Elena", situat pe adresa sat. Xxxxx, str. Xxxxx, xx, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, acționând intenționat și cu o obrăznicie deosebită, folosind un

pretext neînsemnat, a încălcat grosolan ordinea publică, care s-a exprimat prin faptul, că

a început a-i aplica lovituri cu mâinile cetățeanului Neicovcen P., în același timp

exprimând în adresa acestuia cuvinte necenzurate, după aceea, necătând la faptul, că la

fața locului a venit partea vătămată Rosti E., și încercând să curme actele huliganice ale

inculpatului prin tragerea cetățeanului Neicovcen P. și solicitările adresate inculpatului

de a înceta actele sale, de asemenea a aplicat o lovitură ultimei cu pumnul în cap, iar apoi

și o lovitură cu pumnul pe mână.

În rezultatul acțiunilor infracționale mai sus menționate ale inculpatului Topal I.,

părții vătămate Rosti E. i-a fost cauzată vătămarea neînsemnată a sănătății, sub formă de

echimoză pe suprafața laterală a antebrațului stâng.

Astfel, prin acțiunile sale inculpatul Topal Ilia a comis infracțiunea prevăzută de art.

287 alin. (1) CP - huliganismul, adică acțiunile intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor și de opunerea de rezistență violentă asupra

persoanei care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită.

prin care a solicitat casarea sentinței și emiterea unei noi hotărâri prin care Topal I. să fie

achitat în legătură cu lipsa în acțiunile lui a componenței infracțiunii incriminate.

3.1. În motivarea cererii de apel avocatul a indicat următoarele:

- persoana maltratată, nepotul E. Rosti – P. Neicovcen, în cadrul procesului penal

ocupa o poziție inechivocă, neconsecutivă față de incidentul care s-a petrecut. Astfel, în

cadrul urmăririi penale a declarat, că ei cu Topal I. s-au încăierat și au început a se lupta

(declarațiile cărora li s-au dat citire în ședința de judecată în lipsa acestui martor, f.d. 4 a

sentinței). însă, tot el a depus la procuror cererea, prin care a comunicat, că nu are pretenții

față d Topal I. și nu dorește tragerea acestuia la răspundere penală, deoarece Topal I. nu

l-a lovit. (f.d. 69);

- inculpatul a neagat că l-a maltratat pe Neicovcen P., și de aceea în calitate de probe

rămân doar declarațiile părții vătămate Rosti E., care a explicat, că s-a speriat pentru

nepotul său și i-a luat apărarea, după care a decloarat că nu prea l-a atacat. Astfel, toate

2

dubiile, care nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului;

- faptul aplicării în mod intenționat a loviturilor părții vătămate de către inculpat,

când aceasta îi despărțea pe Topal I. și Neicovcen P. care s-au încăierat, nu este probat

prin ansamblu de probe existente în dosar. Inculpatul în mod categoric neagă faptul

aplicării în mod intenționat a loviturilor părții vătămate. A indicat asupra faptului, că

vătămările corporale depistate la Rosti E. s-au format în rezultatul, când în momentul,

când ultima încerca să-i despartă pe el cu Neicovcen P., ultimul vrând să-l lovească pe

Topal L, întâmplător a lovit-o pe Rosti. Această versiune se confirmă prin declarațiile

martorului Cocianjî N. Pe lângă declarațiile părții vătămate Rosti E., probe suficiente și

concludente, care să combată versiunea inculpatului instanței nu ia-au fost prezentate.

Declarațiile martorului Ivarlac A. și Neicovcen P. în această parte nu pot fi recunoscute

drept obiective, deoarece aceștia se află în relații ostile de mult timp cu Topal I.;

- din declarațiile părții vătămate Rosti E., făcute în ședința de judecată, rezultă că ea

însăși nu este sigură de faptul, că Topal I. în mod intenționat i-a aplicat lovitura.

Formularea "inculpatul Topal I. a vrut să-l lovească, posibil, pe Neicovcen P., însă a

nimerit în ea", subînțelege, că partea vătămată nu exclude faptul, că lovitura, care ea, din

spusele ei, a primit-o de la Topal I., era predestinată lui Neicovcen P., însă întâmplător s-

a ales ea, când s-a băgat între doi bărbați încăierați conflictuali. Toate dubiile, care nu pot

fi înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului;

- instanța în mod veridic a constatat, că partea vătămată Rosti E. și Neicovcen P. în

momentul incidentului din 30 mai 2015 se afla de mai mult timp în relații ostile cu Topal

I. în legătură cu faptul că Rosti E. era nemulțumită de relațiile apropiate dintre Topal I. și

fiica ei Belecci (Rosti) Polina (Topal I. a trăit în concubinaj cu fata Rosti E. cîțiva ani până

la incidentul din 30.05.2015, locuind în casa părții vătămate Rosti E.). Însă, cu toate acestea,

instanța a argumentat existența huliganismului în acțiunile lui Topal I. prin faptul, că

"acțiunile ilicite ale inculpatului au fost comise în locul, accesibil publicului, în prezența

altor cetățeni și orientate spre încălcarea grosolană a ordinii publice, vădită pentru cel

vinovat" (pag. 7 a sentinței);

- faptul, că locul incidentului este accesibil publicului, nu întotdeauna înseamnă, că

intenția persoanei a fost orientată spre încălcarea ordinii publice. Pentru a concluziona cu

privire la scopul de a încălca ordinea publică urmează de studiat minuțios motivația

persoanei. Concluzia cu privire la unica intenție de a încălca ordinea publică poate fi

făcută cu excluderea altor motive. După cum de mai multe ori a fost atrasă atenția de către

partea apărării, intenția lui Topal I. a fost orientată spre clarificarea relațiilor cu rudele

3

fostei sale concubine - Neicovcen P. și Rosti E., față de care avea o antipatie reciprocă de

mai mult timp;

- prezența altor cetățeni în timpul efectuării acțiunilor ilicite în locul public, nu este

un indiciu calificativ al huliganismului. Particularitatea laturii subiective al

huliganismului în acest aspect constă în faptul, că vinovatul de huliganism înțelege, că se

află în apropiere nemijlocită cu alte persoane și dorește să tulbure liniștea și ritmul

obișnuit al vieții lor normale (ceea ce constituie o parte componentă a ordinii publice).

Prin materialele dosarului s-a dovedit, că Topal I. i-a propus lui Neicovcen P. să

clarifice relațiile la o distanță considerabilă de bar, în care aceștia s-au întâlnit (nu în bar,

unde s-au întâlnit, nu în apropiere nemijlocită de bar - după cum explică Topal I., "ca să

nu încurce oamenilor, care se odihnesc în bar");

- din materialele dosarului nu s-a dovedit faptul, că în locul, unde clarificau relațiile

Topal I. și Neicovcen P. în momentul când s-a început conflictul erau alți oameni, liniștea

cărora putea să fie tulburată. A menționat, că învinuirea urmează să fie maximal concretă,

iar fiecare indiciu calificativ urmează să fie probat prin probe veridice, suficiente, ci nu

prin formulări abstracte;

- a menționat, că observând în acțiunile inculpatului o „obrăznicie deosebită”,

instanța nu a argumentat în nici un fel prin ce anume s-a exprimat această obrăznicie

deosebită. Indiciul calificativ al „acțiunii, care se deosebește prin conținutul său printr-o

obrăznicie deosebită", are loc nu atunci când vinovatul a manifestat o obrăznicie

obișnuită, nerușinare obișnuită sau grosolănie sau cruzime, ci doar în acele cazuri, când

acțiunile sale au fost deosebit de neobrăzate, adică se distingeau printr-un grad suprem

de obrăznicie;

- instanța în sentință a menționat, că nu i-a în considerație caracteristica pozitivă a

lui Topal I., eliberată de către primarul sat. Chirsovo (f.d. 33), deoarece aceasta nu este

semnată de o persoană cu funcții de răspundere, care este menționată drept autor (pagina

7 a sentinței). Ținând cont de faptul, că instanța de judecată are obligația de a examina

cauza obiectiv și imparțial, precum și faptul, că pe acest act a fost pusă ștampila primăriei

satului, instanța, întorcându-se din deliberare, urma să reia de la început cercetarea

judecătorească și să pună în discuție chestiunea cu privire la această probă la discutarea

părților. În cazul dat, omisiunea cu semnătura primarului pe caracteristica lui Topal I. era

să fie corectată în scurt timp, și instanța la emiterea sentinței era să aibă imaginea obiectivă

a persoanei inculpatului.

4

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către avocatul Cazmalî V. în numele

inculpatului, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, reluînd cercetarea

judecătorească la demersul avocatului Cazmalî V. și a procurorului, și cercetând probele

în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, a considerat

că vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, a

fost dovedită pe deplin.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță a dat o calificare corectă faptei

inculpatului Topal I., al cărui vină, de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1)

Cod penal, s-a confirmat prin materialele dosarului, precum și prin probele, dobândite

atât în cadrul urmăririi penale, cât și cele stabilite în ședința de judecată în cadrul

examinării cauzei în prima instanță, de asemenea corect i-a stabilit pedeapsa în

conformitate cu cerințele art. 75-78 Cod penal, adică ținând cont de toate criteriile de

individualizare a pedeapsei.

Argumentul părții apărării privind necesitatea achitării inculpatului Topal I., pe

motiv că în acțiunile acestuia lipsește componența infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(1) Cod penal, instanța de apel l-a considerat neîntemeiat, deoarece circumstanța indicată

se combate prin probele existente în materialele dosarului.

De asemenea, reieșind din circumstanțele de mai sus indicate, neîntemeiat este și

argumentul apelantului cu privire la faptul, că inculpatul Topal I. nu urmărea scopul să

tulbure ordinea publică, în legătură cu care fapt l-a rugat pe Neicovcen P. să iasă din bar

(magazin), deoarece, chiar dacă se afla departe de bar (magazin), în stradă, acesta se afla

în loc public, care este accesibil publicului, și dându-și seama, că fapta ar putea ajunge la

cunoștința publicului, a tulburat prin acțiunile sale ordinea publică și liniștea cetățenilor.

De asemenea, neîntemeiat este și argumentul apelantului înaintat de acesta în

calitate de temei pentru admiterea cererii de apel cu privire la lipsa laturii subiective

(intenției) în acțiunile inculpatului, deoarece conflictul a avut loc exclusiv cu partea

vătămată și Neicovcen P. din motivul relațiilor ostile între ei, și că existența martorilor

oculari întâmplători nu indică asupra intenției inculpatului de a încălca ordinea publică,

deoarece după cum a fost anterior menționat, acțiunile ilicite ale inculpatului au fost

comise într-un loc accesibil publicului, și în prezența altor cetățeni și erau orientate spre

încălcarea grosolană a ordinii publice vădită pentru cel vinovat.

În contextul celor menționate, de asemenea este neîntemeiat și argumentul

apelantului cu privire la faptul, că învinuirea este bazată doar pe declarațiile părții

5

vătămate Rosti E., deoarece inculpatul Topal I. vina în învinuirea înaintată nu a

recunoscut-o, iar însuși Neicovcen P. - nepotul părții vătămate Rosti E. a depus cererea

(f.d. 69), prin care a comunicat, că nu are pretenții față de Topal I., nu dorește tragerea

acestuia la răspundere penală, din motivul că Topal I. nu l-a lovit.

De asemenea, este neîntemeiat și argumentul apelantului cu privire la faptul, că

aplicarea intenționată a loviturilor părții vătămate nu este probat prin ansamblu de probe

existente, deoarece în cazul dat prin probele cercetate, atât în prima instanță, cât și în

instanța de apel, faptul cauzării vătămărilor corporale Rosti E. s-au confirmat prin

raportul de expertiză medico-legală nr. 703 din 20.07.2015, potrivit căruia s-a stabilit, că la

partea vătămată Rosti E. au fost depistate vătămări neînsemnate a integrității corporale,

(f.d. 46).

Pe lângă aceasta, instanța de apel a menționat, că cauzarea vătămărilor corporale

părții vătămate, de asemenea, s-a confirmat și prin raportul de expertiză medico-legală

nr. 81D din 27.07.2015, din care a rezultat, că se exclude formarea vătămărilor corporale

mai sus indicate la căderea părții vătămate Rosti E. de la înălțimea proprie pe suprafață

cu lovirea ulterioară de o suprafață tare. (f.d. 50)

Astfel, luând în considerație circumstanțele indicate instanța de apel a considerat ca

fiind nefondate afirmațiile părții apărării cu privire la faptul, că vătămările corporale

depistate la Rosti E. s-au format în momentul când Rosti E. a încercat să-l despartă de

Neicovcean P., Topal I. a lovit-o întâmplător pe Rosti E., fapt care s-a confirmat și prin

declarațiile martorului Cocianjî N.

În cazul dat, instanța de apel a considerat, că declarațiile martorului Cocianjî N.,

cercetate în ședința de judecată a instanței de apel, sunt neveridice, deoarece au fost

combătute prin declarațiile părții vătămate Rosti E., ale martorilor Ivarlac A., Neicovcen

P., precum și prin raportul de expertiză medico-legală nr. 70D din 20 iulie 2015. (f.d. 46)

De asemenea, de către colegiu nu pot fi luată în considerație, drept probă al

nevinovăției inculpatului, declarațiile martorului părții apărării Neicovcen H.S. (f.d. 150),

deoarece întreaga informație despre cele întâmplate lui îi sunt cunoscute din spusele și

interpretarea evenimentelor de către inculpatul Topal I.

De asemenea, instanța de apel nu a luat în considerație nici declarațiile inculpatului

Topal I., deoarece acestea au fost făcute cu scopul de a se eschiva de răspundere penală

pentru fapta săvârșită, și care au fost combătute prin materialele dosarului, inclusiv prin

declarațiile părții vătămate Rosti E., martorilor Ivarlac A. și Neicovcen P., procesele-

verbale de confruntare (f.d. 74-76, 77-79, 108-110), raportul de expertiză medico-legală nr.

6

70D din 20.07.2015 (f.d. 46-50).

Argumentul apelantului cu privire la faptul, că declarațiile martorului Ivarlac A. și

Neicovcen P. în această partea nu pot fi recunoscute ca fiind obiective, deoarece aceștia se

află în relații ostile de mult tip cu Topal I., de asemenea în opinia instanței de apel nu au

putut servi drept temei de achitare a inculpatului Topal I., deoarece acestea nu corespund

circumstanțelor și materialelor dosarului.

I., prin care, indicând temeiul de casare stipulat în art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei hotărâri prin

care să fie dispusă achitarea sa în legătură cu lipsa în acțiunile lui a componenței

infracțiunii incriminate, invocând argumente similare celor invocate în apelul declarat de

către avocatul inculpatului, Cazmalî V. (f.d. 204-209, vol. II).

alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a

manifestat dezacordul cu recursul declarat, indicând că instanța de apel just a constatat

circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei, corect încadrând acțiunile inculpatului și i-a

stabilit o pedeapsă echitabilă.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursului declarat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și/sau material.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal atestă, că apărarea invocă

în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond în cazul când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

7

Având în vedere argumentele recurentului, care în ansamblu reprezintă critici cu

privire la aprecierea instanței de apel a probelor administrate în speță, Colegiul penal

constată că motivele menționate nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului

ordinar declarat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de autor, întrucât,

după cum rezultă din conținutul recursului, inculpatul încearcă să relateze propria

versiune cu privire la desfășurarea evenimentelor petrecute la data săvârșirii infracțiunii,

criticând modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel, însă în acest sens,

Colegiul precizează că aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului este

bazată pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor

probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența,

veridicitatea și utilitatea acestora și toate în ansamblu sunt apreciate din punct de vedere

al coroborării.

Cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la

etapa examinării recursului ordinar, Colegiul penal reamintește că dezacordul părților cu

aprecierea probelor, nu reprezintă unul din temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, și astfel nu poate fi considerat ca motiv sub aspectul casării ca fiind

ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă

situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind competența

exclusivă a instanțelor respective.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont

de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate

aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor și întemeiat a ajuns la concluzia privind menținerea sentinței de

condamnare a inculpatului Topal Ilia.

Sub un alt aspect, Colegiul penal stabilește că instanța de apel la judecarea cauzei,

corect a conchis că starea de fapt reținută și de drept apreciată, concordă cu circumstanțele

cauzei și probele administrate, relevate și analizate în cuprinsul sentinței, și verificându-

le suplimentar, corect a concluzionat că nu există temei pentru a da o nouă apreciere

probelor, considerentele primei instanțe fiind motivate și argumentate din punct de

vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul, că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate a fost dovedită în cadrul procesului penal, astfel fapta acestuia

reținută prin sentință, întrunește elementele infracțiunii imputate.

8

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea

și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite

și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că temeiul de drept invocat de recurent, include cazurile când

nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

La caz, Colegiul atestă că, instanța de apel la judecarea apelului declarat de către

apărătorul inculpatului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând

prevederile art. 414 alin. (1), (5) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

emisă s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4.1. din

prezenta decizie, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește în pofida temeiniciei

acesteia, reiterarea cărei nu este oportună, chestiune ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert v. România din 16

februarie 2010, statuează că art. 6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

Prin urmare, Colegiul penal denotă că instanța de apel corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând cumulul de probe prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, ajungând la o concluzie întemeiată privind vinovăția

inculpatului Topal Ilia în săvârșirea infracțiunii imputate.

Faptul că inculpatul nu își recunoaște vina nu poate fi reținut ca un motiv de

achitare, această poziție reprezentând un drept la apărare al inculpatului dar nu o

chestiune ce generează achitarea lui, întrucât probele administrate dovedesc cu

certitudine că acțiunile inculpatului conțin elementele infracțiunilor incriminate, acestea

fiind cercetate în ședința instanței de apel respectându-se principiul contradictorialității

și egalității armelor în procesul penal.

9

Colegiul penal constată că la caz nu este prezentă nici o discordanță între cele

reținute de instanța de apel și conținutul probelor, sau ignorarea unor aspecte, ce au avut

drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o

statuează.

Tot aici, instanța de recurs remarcă faptul că, deși recurentul a invocat temeiul de

casare a deciziei atacate, prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, în

partea motivată a recursului nu a desfășurat pretinsele încălcări, motivarea reducându-se

mai mult la o enumerare a unor probe, care în opinia apărării au fost apreciate eronat,

cestiune asupra căreia instanța sa expus supra.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența unor erori de drept, ce ar fi

afectat hotărârea atacată sub aspectele invocate de recurent, soluția emisă de către instanța

de apel fiind legală, întemeiată și motivată complet, iar recursul declarat de către

inculpatul Topal Ilia, urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, împotriva deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Comrat din 28 noiembrie 2018, în propria cauză penală de către

inculpatul Topal Ilia Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 29 mai 2019.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

10