1ra-424/2019 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. c, d CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct. 10 CPP
1ra-424/2019 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr.1ra-424/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
20 martie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Vladimir Timofti,
Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se
solicită casarea sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul central din 22 august 2018 și
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2018, declarat
de către avocatul Pruteanu Natalia în numele inculpatului
Petreanu Constantin XXX,
născut la XXX, originar și
domiciliat în XXX.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 23.01.2018 – 22.08.2018;
Instanța de apel: 13.09.2018 – 23.10.2018;
Instanța de recurs: 16.01.2019 – 20.03.2019.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul central din 22 august 2018,
Petreanu Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2)
lit.c), d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, la
amendă în mărime de 500 unități convenționale.
Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de
procedură penală, a constatat că Petreanu Constantin, la data de 05 septembrie 2017
și 10 septembrie 2017, urmărind scopul de cupiditate, intenționat, a pătruns prin pod
în locuința lui Pîrlog Alexandru din XXX, de unde a sustras pe ascuns un televizor
de model „LG” la prețul de 3000 lei, un televizor de model „Mestery” la prețul de
1500 lei, un bloc „AppleTV” la prețul de 1600 lei și mijloace bănești în sumă de
8000 lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil în mărime
de 14100 lei.
La data de 05 septembrie 2018, avocatul Canțer Serghei în numele
inculpatului a declarat apel împotriva sentinței, solicitând casarea acesteia în partea
stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi
hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Petreanu
Constantin, condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal, să-i fie aplicată o
pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, invocând că
instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal și i-a aplicat
inculpatului o pedeapsă prea aspră; - instanța nu a avut în vedere că inculpatul a
comis o infracțiune mai puțin gravă, nu are antecedente penale, se caracterizează
pozitiv, a reparat parțial prejudiciul material cauzat, și-a recunoscut vina și se
1
căiește pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată,
că nu este încadrat în câmpul muncii și nu dispune de resurse financiare pentru
achitarea amenzii; - instanța nu a descris în sentință prin ce s-a caracterizat
comportamentul inculpatului de până și după comiterea infracțiunii, ce a servit
temei pentru aplicarea unei pedepse penale sub formă de amendă; - prin faptul că
instanța nu a ținut cont de starea financiară a inculpatului, a creat posibilitatea
agravării situației acestuia prin înlocuirea pedepsei aplicate (amenda) cu
închisoarea, din motivul incapacității de plată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie
2018, apelul declarat de către avocatul Canțer Serghei în numele inculpatului a fost
respins ca nefondat.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că sentința a fost contestată
doar în partea stabilirii pedepsei.
Astfel, instanța de apel a indicat că la stabilirea categoriei și termenului
pedepsei penale, prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75-77
Cod penal, ținând cont de circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite,
care face parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana inculpatului, care se
caracterizează pozitiv, de comportamentul acestuia de până și după săvârșirea
infracțiunii, că circumstanțe care atenuează ori agravează răspunderea penală nu au
fost stabilite, că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând
examinarea cauzei în procedură simplificată, precum și de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, și corect a conchis că corectarea
inculpatului va putea fi atinsă prin aplicarea unei pedepse sub formă de amendă.
Consecvent, instanța de apel a menționat că aplicarea față de inculpat a unei
pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității nu este posibilă,
or, reieșind din prevederile art.62 Cod penal, această categorie de pedeapsă este mai
severă decât cea sub formă de amendă și respectiv, aplicarea acesteia va duce la
încălcarea prevederilor art.410 alin.(1) Cod de procedură penală, potrivit căruia,
instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru
persoana care a declarat apel.
La data de 19 decembrie 2018, avocatul Pruteanu Natalia în numele
inculpatului, a declarat recurs ordinar împotriva hotărârilor judecătorești care,
indicând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală,
solicită casarea acestora în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această
parte și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului, recunoscut vinovat de
comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal, să fie
aplicată pedeapsa penală sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității,
pe motiv că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; -
instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal și i-a aplicat
inculpatului o pedeapsă care nu va putea fi executată; - instanța nu a ținut cont că
inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, nu are antecedente penale, și-a
recunoscut vina și se căiește pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei în
procedură simplificată, a reparat parțial prejudiciul material cauzat, se
caracterizează pozitiv, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, că nu este
încadrat în câmpul muncii și nu dispune de resurse financiare pentru achitarea
amenzii; - instanța nu a descris în hotărâre prin ce se caracterizează comportamentul
2
inculpatului de până și după comiterea infracțiunii, ce a servit temei pentru aplicarea
unei pedepse penale sub formă de amendă; - prin faptul că instanța nu a ținut cont
de starea financiară a inculpatului, a creat posibilitatea agravării situației acestuia
prin înlocuirea pedepsei aplicate (amenda) cu închisoarea, din motivul incapacității
de plată.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului
expusă în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursului
ordinar, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele
considerente.
Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel
poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond
ori de apel.
Recurentul în recurs a invocat drept temei de casare a deciziei instanței de
apel art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recursul declarat,
Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare.
Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită
de către instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului, și critică hotărârile instanțelor judecătorești numai referitor la pedeapsa
aplicată.
Instanța de recurs consideră că motivele invocate de către recurent la acest
capitol sunt lipsite de temei legal.
Astfel, Colegiul penal relevă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea
unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii
articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.
Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și
termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia.
Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din
partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are
pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește
comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare
a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de
necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte
similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de
evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate
stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Subsecvent, instanța de recurs reține că instanțele de judecată au dat deplină
eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele
3
cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor mai
puțin grave, de persoana inculpatului, care se caracterizează pozitiv, de
comportamentul acestuia de până și după săvârșirea infracțiunii, că circumstanțe
care atenuează ori agravează răspunderea penală nu au fost stabilite, că și-a
recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei
în procedură simplificată, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării
și reeducării vinovatului, și corect a conchis că față de acesta urmează a fi stabilită o
pedeapsă penală sub formă de amendă.
Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului, argumentele expuse de
recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel, examinându-le în
ansamblu, le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform art.414 Cod de procedură
penală, pronunțându-se argumentat și detaliat asupra lor.
Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime
alegațiile instanței de apel, redate succint la pct.4 al prezentei decizii și consideră că
o expunere repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină concordanță cu
jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza
Albert vs România din 16.02.2010, în pct.37 al Hotărârii a statuat că, dacă art.6 § 1
din Convenția EDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi
înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk
împotriva Țărilor de Jos, 19.04.1994). Cu toate acestea, noțiunea de proces
echitabil necesită ca o instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea
motivelor furnizate de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în
mod real chestiunile esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să
confirme pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Helle împotriva
Finlandei, 19.12.1997).
Consecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde atât
fondul apelului declarat de către inculpat, cât și temeiurile de fapt și de drept care au
fost puse la baza ei, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în
prevederile art.417 Cod de procedură penală.
Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de
apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod
de procedură penală.
Deci, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,
Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea
hotărârii judecătorești contestate.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către
inculpat nu este acceptabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar
da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,
potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
4
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pruteanu
Natalia în numele inculpatului Petreanu Constantin, împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2018, în cauza penală în privința
lui Petreanu Constantin, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată, pronunțată la 18 aprilie 2019.
Președinte Vladimir Timofti
Judecători Victor Boico
Nadejda Toma
5