ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 18.04.2019

1ra-424/2019 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

HOTĂRÂRE
18.04.2019
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 186 alin. 2 lit. c, d CP
Temei legal
art.427 alin.1 pct. 10 CPP
Citează această cauză
1ra-424/2019 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-424/2019

Curtea Supremă de Justiție

20 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul central din 22 august 2018 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2018, declarat

de către avocatul Pruteanu Natalia în numele inculpatului

Petreanu Constantin XXX,

născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Petreanu Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2)

lit.c), d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, la

amendă în mărime de 500 unități convenționale.

procedură penală, a constatat că Petreanu Constantin, la data de 05 septembrie 2017

și 10 septembrie 2017, urmărind scopul de cupiditate, intenționat, a pătruns prin pod

în locuința lui Pîrlog Alexandru din XXX, de unde a sustras pe ascuns un televizor

de model „LG” la prețul de 3000 lei, un televizor de model „Mestery” la prețul de

1500 lei, un bloc „AppleTV” la prețul de 1600 lei și mijloace bănești în sumă de

8000 lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil în mărime

de 14100 lei.

inculpatului a declarat apel împotriva sentinței, solicitând casarea acesteia în partea

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Petreanu

Constantin, condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal, să-i fie aplicată o

pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, invocând că

instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal și i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă prea aspră; - instanța nu a avut în vedere că inculpatul a

comis o infracțiune mai puțin gravă, nu are antecedente penale, se caracterizează

pozitiv, a reparat parțial prejudiciul material cauzat, și-a recunoscut vina și se

1

căiește pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată,

că nu este încadrat în câmpul muncii și nu dispune de resurse financiare pentru

achitarea amenzii; - instanța nu a descris în sentință prin ce s-a caracterizat

comportamentul inculpatului de până și după comiterea infracțiunii, ce a servit

temei pentru aplicarea unei pedepse penale sub formă de amendă; - prin faptul că

instanța nu a ținut cont de starea financiară a inculpatului, a creat posibilitatea

agravării situației acestuia prin înlocuirea pedepsei aplicate (amenda) cu

închisoarea, din motivul incapacității de plată.

2018, apelul declarat de către avocatul Canțer Serghei în numele inculpatului a fost

respins ca nefondat.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că sentința a fost contestată

doar în partea stabilirii pedepsei.

Astfel, instanța de apel a indicat că la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei penale, prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75-77

Cod penal, ținând cont de circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite,

care face parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana inculpatului, care se

caracterizează pozitiv, de comportamentul acestuia de până și după săvârșirea

infracțiunii, că circumstanțe care atenuează ori agravează răspunderea penală nu au

fost stabilite, că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând

examinarea cauzei în procedură simplificată, precum și de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, și corect a conchis că corectarea

inculpatului va putea fi atinsă prin aplicarea unei pedepse sub formă de amendă.

Consecvent, instanța de apel a menționat că aplicarea față de inculpat a unei

pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității nu este posibilă,

or, reieșind din prevederile art.62 Cod penal, această categorie de pedeapsă este mai

severă decât cea sub formă de amendă și respectiv, aplicarea acesteia va duce la

încălcarea prevederilor art.410 alin.(1) Cod de procedură penală, potrivit căruia,

instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru

persoana care a declarat apel.

inculpatului, a declarat recurs ordinar împotriva hotărârilor judecătorești care,

indicând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală,

solicită casarea acestora în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această

parte și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului, recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal, să fie

aplicată pedeapsa penală sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității,

pe motiv că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; -

instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal și i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă care nu va putea fi executată; - instanța nu a ținut cont că

inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, nu are antecedente penale, și-a

recunoscut vina și se căiește pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei în

procedură simplificată, a reparat parțial prejudiciul material cauzat, se

caracterizează pozitiv, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, că nu este

încadrat în câmpul muncii și nu dispune de resurse financiare pentru achitarea

amenzii; - instanța nu a descris în hotărâre prin ce se caracterizează comportamentul

2

inculpatului de până și după comiterea infracțiunii, ce a servit temei pentru aplicarea

unei pedepse penale sub formă de amendă; - prin faptul că instanța nu a ținut cont

de starea financiară a inculpatului, a creat posibilitatea agravării situației acestuia

prin înlocuirea pedepsei aplicate (amenda) cu închisoarea, din motivul incapacității

de plată.

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului

expusă în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursului

ordinar, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele

considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Recurentul în recurs a invocat drept temei de casare a deciziei instanței de

apel art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare.

Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită

de către instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărârile instanțelor judecătorești numai referitor la pedeapsa

aplicată.

Instanța de recurs consideră că motivele invocate de către recurent la acest

capitol sunt lipsite de temei legal.

Astfel, Colegiul penal relevă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are

pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare

a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte

similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Subsecvent, instanța de recurs reține că instanțele de judecată au dat deplină

eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele

3

cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor mai

puțin grave, de persoana inculpatului, care se caracterizează pozitiv, de

comportamentul acestuia de până și după săvârșirea infracțiunii, că circumstanțe

care atenuează ori agravează răspunderea penală nu au fost stabilite, că și-a

recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei

în procedură simplificată, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, și corect a conchis că față de acesta urmează a fi stabilită o

pedeapsă penală sub formă de amendă.

Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului, argumentele expuse de

recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel, examinându-le în

ansamblu, le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform art.414 Cod de procedură

penală, pronunțându-se argumentat și detaliat asupra lor.

Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime

alegațiile instanței de apel, redate succint la pct.4 al prezentei decizii și consideră că

o expunere repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină concordanță cu

jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza

Albert vs România din 16.02.2010, în pct.37 al Hotărârii a statuat că, dacă art.6 § 1

din Convenția EDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk

împotriva Țărilor de Jos, 19.04.1994). Cu toate acestea, noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în

mod real chestiunile esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să

confirme pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Helle împotriva

Finlandei, 19.12.1997).

Consecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde atât

fondul apelului declarat de către inculpat, cât și temeiurile de fapt și de drept care au

fost puse la baza ei, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de

apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod

de procedură penală.

Deci, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea

hotărârii judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către

inculpat nu este acceptabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

4

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pruteanu

Natalia în numele inculpatului Petreanu Constantin, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2018, în cauza penală în privința

lui Petreanu Constantin, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată, pronunțată la 18 aprilie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

5

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2019-04-25
0,94
1ra-347/2019 — art. 175, 164 alin. 2 lit. c CP
Dosarul nr. 1ra-347/2019 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 13 martie 2019 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Vladimir Timofti, Judecători – Anatolie Ţurcan și Elena Cobzac, examinân
CSJ 2019-02-08
0,93
1ra-256-19 — art.27,186 alin.2 lit.c, d CP
Dosarul nr. 1ra-256/2019 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 16 ianuarie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Iurie Diaconu, Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, a examinat, în camer
CSJ 2019-12-20
0,93
1ra-1905/2019 — art. 152 alin. 1 Cod penal
Dosarul nr. 1ra-1905/2019 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 20 noiembrie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte: Timofti Vladimir, judecători: Toma Nadejda şi Boico Victor, examinând admisibilitatea în
CSJ 2019-03-28
0,93
1ra-502/2019 — art. 27, 186 al. 2 CP
Dosarul nr. 1ra-502/2019 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 27 februarie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte Timofti Vladimir Judecători Cobzac Elena și Țurcan Anatolie examinând a
CSJ 2018-03-15
0,93
1ra-59/2018 — art.186 alin.4 Cod penal
Dosarul 1ra-59/18 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 13 februarie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: preşedinte – Petru Ursache, judecătorii – Constantin Alerguş, Vladimir
Sursă