1ra-640/2019 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-640/2019 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-640/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Constantin Moraru, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2018, în privința inculpatului

Adam Tudor XXXXX

Termenul de examinare,

instanța de fond: 10.01.2018 - 27.04.2018,

instanța de apel: 06.06.2018 - 30.10.2018,

instanța de recurs: 08.02.2019 - 13.03.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Adam

Tudor a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) din Codul penal, la 75 ore de

muncă neremunerată în folosul comunității.

Cererea procurorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor

judiciare a fost respinsă ca neîntemeiată.

1

comis o fapta prejudiciabilă prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție și

pasibilă de pedeapsa penală în următoarele circumstanțe.

O perioada nedeterminată, dar până la 21 septembrie 2017, orele 2310,

Adam Tudor, având intenția de a păstra droguri în ap. XXXXX, șos. XXXXX

XXXXX, mun. XXXXX, a păstrat droguri: marijuana (materie uscată), care se

atribuie la substanțe stupefiante, în cantitate totală de 1,796 g și MDMA, care se

atribuie la substanțe psihotrope, în cantități mari și anume 1,106 g., fapt stabilit

prin raportul de expertiză nr. XXXXX din 08.11.2017, droguri care au fost

depistate și ridicate de către organul de urmărire penală în cadrul efectuării

perchiziției.

Instanța a indicat că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat ca judecata

să se înfăptuiască pe baza probelor administrate în fază de urmărire penală, pe

care le cunoaște și asupra cărora nu are obiecții.

Deoarece probele administrate în faza de urmărire penală dovedesc vina

inculpatului, instanța a reținut că la 21 septembrie 2017, în cadrul efectuării

perchiziției, s-a stabilit că Adam Tudor păstra droguri în ap. XXXXX, șos.

XXXXX, mun. XXXXX, și anume marijuana (materie uscată) în cantitate totală

de 1, 796 g, care se atribuie la substanțe stupefiante și 4 pastile MDMA, cantitatea

substanței psihotrope (MDMA) în cele patru pastile constituie 1,106 g, care se

atribuie la substanțe psihotrope, în cantități mari, fapt stabilit prin raportul de

expertiză nr. XXXXX din 08.11.2017, care au fost depistate și ridicate de către

organul de urmărire penală.

Astfel, instanța a calificat acțiunile acestuia în baza art. 217 alin. (2) Cod

penal, ca păstrarea drogurilor, săvârșite în proporții mari, fără scop de înstrăinare.

La individualizarea pedepsei, instanță a ținut cont de prevederile art. 7, 61,

75, 76, 77, 78 Cod penal.

Cu referire la solicitarea procurorului privind încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare, instanța a menționat că, conform art. 229

alin. (1) Cod de procedură penală, acestea sânt suportate de condamnat sau sânt

trecute în contul statului.

Potrivit alin. (2) al aceleiași norme legale, instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, însă sumele solicitate de

procuror pentru salariul acestuia, precum și cheltuielile pentru consumabile și

cheltuielile pentru efectuarea expertizei nu se încadrează în prevederile art. 227

alin. (2) din Codul de procedură penală.

Or, dispoziția legală citată, enumeră exhaustiv sumele ce se încadrează în

cheltuieli judiciare.

și Cauze Speciale, Tatiana Timofti - Rusanovscaia, a declarat apel, solicitând

casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri conform ordinii

stabilite pentru prima instanță.

2

Apelanta a invocat că, instanța nu s-a expus referitor la executarea pedepsei

stabilite prin sentința judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 30.01.2018,

conform cărei inculpatul a fost condamnat în baza art. 27, 248 alin. (5) lit. b), d),

27, 217 alin. (4) lit. b), 90 Cod penal, la 5 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 5 ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita activitate legată de circulația

substanțelor narcotice, psihotrope pe un termen de 5 ani, urmând a fi aplicate

prevederile art. 84 alin. (1)-(3) Cod penal.

Totodată, potrivit art. 227 alin. (1) Cod procedură penală, cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal.

Conform art. 229 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Prin urmare, suma de 1.680 lei, ce constituie cheltuielile pentru efectuarea

raportului de expertiză în cauză și alte cheltuieli judiciare suportate în cadrul

urmăririi penale, urmează a fi încasate din contul inculpatului.

3.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Constantin

Moraru, a declarat apel suplimentar, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

217 alin.(2) Cod penal, la amendă în mărime de 525 unități convenționale,

echivalent a 26.250 lei, cu încasare în contul statului a cheltuielilor judiciare în

sumă de 2363,4 lei.

Conform art. 87 alin. (2) Cod penal, pedeapsa stabilită inculpatului prin

sentința judecătoriei mun. Chișinăul din 30.01.2018, prin care a fost condamnat

în baza art. 27, 248 alin. (5) lit. b), d), 27, 217 alin. (4) lit. b), 90 Cod penal, la 5

ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen

de probă de 5 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita activitate legată de circulația substanțelor narcotice, psihotrope pe un

termen de 5 ani, să fie executată de sine stătător.

Apelantul a indicat că instanța nu a ținut cont că munca neremunerată în

folosul comunității se aplică persoanelor care nu dispun de surse financiare, care

au săvârșit infracțiuni ușoare și mai puțin grave care prevăd o pedeapsă cu

închisoare de până la 5 ani, și nu a ținut cont de faptul că și inculpatul a solicitat

aplicarea unei pedepse cu amendă.

Mai mult, instanța de fond a omis să se expună vis-a-vis de pedeapsa

stabilită inculpatului prin sentința judecătoriei mun. Chișinăul, sediul Centru, din

30.01.2018, conform cărei ultimul a fost condamnat pe art. 27, 248 alin.(5) lit. b),

d), 27, 217 alin.(4) lit. b), 90 Cod penal, la 5 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 5 ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita activitate legată de circulația

substanțelor narcotice, psihotrope pe un termen de 5 ani.

3

Totodată, potrivit art. 227 alin. (1) Cod procedură penală cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului, penal.

Conform art. 229 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția

sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul

asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat,

atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de

mijloacele necesare.

Prin urmare, suma de 1680 lei, ce constituie cheltuielile pentru Expertiza

din 08.11.2018, concluziile căreia au fost expuse în Raportul de expertiză nr.

XXXXX, urmează a fi încasate din contul inculpatului.

La fel, în cadrul urmăririi penale au fost suportate și alte cheltuieli cum ar

fi 58 foi cu costul de 0,3 lei pentru o foaie, în total 17,4 lei și salariul procurorului

pentru o zi de lucru care constituie 666 lei.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale si a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa

corespunzătoare.

30 octombrie 2018, apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată

o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Adam Tudor a fost condamnat în baza pe art. 217 alin. (2) Cod penal

amendă în mărime de 525 unități convenționale, ce constituie 26.250 lei.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul total a pedepselor aplicate, inclusiv prin sentința Judecătoriei Chișinău

din 30 ianuarie 2018, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita o anumită activitate

legată de circulația substanțelor narcotice și psihotrope pe un termen de 5 ani, cu

amendă în mărime de 525 unități convenționale, ce constituie 26.250 lei.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare i-a

fost suspendată condiționat, pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

Instanța de apel a conchis că, instanța de fond incorect a aplicat prevederile

art. 7, 75, 84 și 90 Cod penal.

Totodată, solicitarea acuzatorului privind încasarea de la inculpat în

beneficiul statutului a cheltuielilor judiciare legate de efectuarea raportului de

expertiză judiciară în sumă de 2363,4 lei, este nefondată, deoarece acestea sunt

cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului

necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Conform art. 229 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța

4

poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care

trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau

dacă plata cheltuielilor judiciare poate influenta substanțial asupra situației

materiale a persoane ar care se află la întreținerea lor.

Potrivit art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Conform prevederilor art. 75 alin. (3) al Legii nr. 68 din 14.04.2016, cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, în cauzele penale,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sânt suportate de către ordonatorul

expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142

alin. (2) Cod de procedură penală.

În acest context, raportul de expertiză judiciară a fost ordonat de către

organul de urmărire penală în vederea stabilirii dacă substanțele depistate și

ridicate de la inculpat în cadrul efectuării percheziției reprezintă substanțe

stupefiante, psihotrope și precursorii acestora, în urma săvârșirii infracțiunii de

către inculpat, fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina acuzării.

Astfel, cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare la caz, sunt

cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului

necesar și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi

puse pe seama inculpatului, or, aceste acțiuni țin de activitatea organului de

urmărire penală, care are un rol activ în procesul de depistare a diferitor

circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică făptuitorul, pentru aducerea

învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul

statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu,

pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit. Or, într-o situație contrară,

acest principiu nu-și mai are valoarea.

Sumele solicitate de procuror pentru salariu și cheltuielile pentru

consumabile nu se încadrează în prevederile art. 227 alin. (2) Cod de procedură

penală. Or, dispoziția legală citată, enumeră exhaustiv sumele ce se încadrează în

cheltuieli judiciare.

Din aceste circumstanțe, este oportun de a respinge cererea acuzatorului cu

privire la încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare solicitate în

sumă de 2.363,4 lei. Toate aceste cheltuieli judiciare urmează a fi trecute în contul

statului, potrivit art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală.

Moraru, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a acestei decizii

și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat că, potrivit art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală,

cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea

bunei desfășurări a procesului penal, Conform alin. (3) a aceleiași norme,

cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede

5

altă modalitate. Aliniatul (3) a normei indicate este o normă generală și nu obligă

statut să suporte cheltuielile ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita

operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa

termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

Totodată legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură

penală obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.

Prin urmare în situația când art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală

stipulează direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția instanțelor

judecătorești de a respinge încasarea acestor cheltuieli este neîntemeiată, or

procurorul în apelul declarat a făcut dovada cheltuielilor suportate de stat la

efectuarea expertizei judiciare.

Suportarea cheltuielilor de judecată într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea infracțiunii, care evident impune desfășurarea urmăririi și a judecării

cauzei pentru aplicarea legii penale în privința celui ce a comis infracțiune, ca

urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind fapta sa infracțională, deoarece fără

săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

procurorului, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, corect ținând

cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței,

instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să

plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede

6

altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru

constatarea altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză,

instanțele just, argumentat și în limitele competenței legale statuând că, în speță,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei chimice urmează a fi făcută din contul

mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul acuzării.

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și

(2) a Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul

să recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor

judiciare, total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor

de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei

în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită

de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și

că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

7

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de Procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Constantin Moraru, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2018, în privința inculpatului

Adam Tudor XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 aprilie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8