1ra-648/19 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

Dosarul nr. 1ra-648/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Goncear Ion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2018, în cauza penală în privința

lui:

Stoler Alexandru Xxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar și locuitor Xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.09.2017 - 15.06.2018;

Instanța de apel: 18.10.2018 - 05.12.2018;

Instanța de recurs: 11.02.2019 - 13.03.2019;

C O N S T A T Ă:

Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip semiînchis pentru bărbați.

A fost admisă acțiunea civilă și s-a încasat de la Stoler Alexandru în beneficiul

lui Costiuc Taisia prejudiciul material în sumă de 16 042 lei.

26 noiembrie 2016, în a doua jumătate a zilei, dându-și seama de acțiunile sale

prejudiciabile, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în timp ce se afla

în ospeție la Costiuc Marin, în ap. nr. xx, str. Xxxxx x din orașul Xxxxx, profitând de

neatenția acestuia a sustras din portmoneul cet. Taisia Costiuc ce era amplasat pe un

dulap, 750 euro, echivalentul a 16 042 lei, cauzându-i părții vătămate Costiuc Taisia

o daună materiale considerabilă.

inculpatului, care a solicitat casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care lui Stoler Alexandru sa-i fie aplicată o pedeapsa mai blândă, non privativă

de libertate.

1

Motivele invocate în susținerea apelului au fost rezumate la următoarele:

inculpatul a recunoscut integral vina și sincer se căiește de cele comise. Este singurul

întreținător în familie, mama sa este bolnavă și are o vârstă înaintată. Privarea de

libertate va influența negativ și asupra viitorului inculpatului, deoarece acesta la

moment este în relație de concubinaj și intenționează să întemeieze o familie.

Prejudiciul material l-a restituit integral și pe viitor asemenea infracțiuni nu va mai

comite cu siguranță.

2018, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției sale, Colegiul a menționat că la pronunțarea sentinței,

instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și just a concluzionat că

Stoler Alexandru a săvârșit infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel, fără a se expune asupra vinovăției inculpatului, sentința în

această parte nefiind contestată, a reținut că la individualizarea, stabilirea categoriei și

termenului pedepsei inculpatului, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 7,

61, 75 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului.

Colegiul, analizând solicitările apelantului, a considerat că în privința

inculpatului nu pot fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal, iar pedeapsa stabilită

ultimului urmează să fie executată real, stabilindu-se astfel o individualizare a

pedepsei care este legală, întemeiată și proporțională faptei comise.

Instanța a constatat că inculpatul a mai comis anterior o infracțiune de furt, fiind

sancționat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Peste o perioadă de

aproximativ 2 ani de la expirarea termenului de probațiune, Stoler Alexandru a mai

comis o infracțiune similară. Deci, modalitatea sancționării prevăzută de art. 90 Cod

penal este una ineficientă pentru a asigura realizarea scopului pedepsei de a preveni

comiterea infracțiunilor, anume din aceste considerente și a fost respins apelul

avocatului.

Ion în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

lui Stoler Alexandru să-i fie stabilită pedeapsă neprivativă de libertate, indicând că

instanța de apel la examinarea cauzei, nu a ținut cont de prevederile art. 394 alin. (2)

2

Cod de procedură penală și s-a expus abstract asupra posibilității aplicării pedepsei

neprivative de libertate, nu s-a expus asupra cumulului de circumstanțe atenuante

invocate de partea apărării și nu a ținut cont de faptul că antecedentele penale ale

inculpatului, sunt stinse.

5.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul depune referință prin care

solicită respingerea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Colegiul reține că în susținerea recursului avocatul a invocat prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, însă potrivit solicitării se deduce că

motivele recursului se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când pedeapsa inculpatului nu a fost individualizată corect, însă instanța de

recurs consideră că, prevederile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile

din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar servi ca temei de implicare a

instanței în sensul casării deciziei instanței de apel.

Colegiul reține că, recurentul critică decizia contestată în partea ce ține de

pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o prea aspră, solicitând în acest sens,

stabilirea unei pedepse neprivative de libertate, însă fără a concretiza categoria

pedepsei ce urmează a fi aplicată, or sancțiunea articolului incriminat lui Stoler

Alexandru prevede atât pedeapsă sub formă de amendă cât și sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Privitor la pedeapsa stabilită lui Stoler Alexandru de către instanța de fond, care

ulterior a fost menținută de către instanța de apel, Colegiul consideră că acestea și-au

motivat just soluția adoptată în acest sens, acordând deplină eficiență prevederilor art.

7, 61, 75, Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei,

stabilite conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective

relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

3

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

În speță, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele de fond au ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale acestuia.

Instanța de recurs reține că solicitarea avocatului privind aplicarea în privința lui

Stoler Alexandru a unei pedepse neprivative de libertate, solicitare care de fapt nici

nu a fost motivată de către recurent, este neîntemeiată, or doar faptul că ultimul nu

este de acord cu pedeapsa stabilită de către instanța de judecată, considerând-o prea

aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința inculpatului a

unei pedepse neprivative de libertate.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel menținând

sentința atacată în partea stabilirii pedepsei inculpatului, a pronunțat o decizie

întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită acestuia, răspunde scopului de corectare

și reeducare prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini

pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și

principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei non

privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de

apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a

răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic

superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel.

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

4

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Goncear Ion în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05

decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Stoler Alexandru, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 10 aprilie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

5