1ra-463/19 — art.217 alin.2 CP

1ra-463/19 — art.217 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-463/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Natalia Andronic, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 28 iunie

2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2018,

în privința inculpatului

Zaharia Mihail.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 23.06.2017 – 28.06.2018,

instanța de apel: 09.08.2018 – 01.10.2018,

instanța de recurs: 22.01.2019 – 27.02.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal

și liberat de răspundere penală, în legătură cu expirarea termenului prescripției de

tragere la răspundere penală.

aproximativ ora 13.50, aflându-se pe str. xx, în apropierea stației de troleibuze „Piața

Universală”, în timp ce încerca să urce în automobilul „Opel Zafira”, care era parcat

în preajma stației sus menționate, având asupra sa mai multe genți și un

comportament suspect, a fost stopat de către colaboratorii de poliție patrulare a BP a

INP, Ursu Igor și Toma Gheorghe, care erau implicați în serviciu de menținerea

ordinii publice și se deplasau prin preajmă cu auto patrula MAI xx. Solicitându-i

actele de identitate, a comunicat că nu le deține asupra sa. Având un comportament

1

suspect, a fost condus la IP Centru, mun. Chișinău pentru identificare. În cadrul

percheziției corporale la Zaharia Mihail au fost depistate și ridicate trei pachete de

polietilenă cu o substanță vegetală verde asemănătoare cu marijuana.

Conform raportului de expertiză nr. 34/12/1 -R-2190 din 27.04.2016, substanța

vegetală verde, ridicată de la Zaharia Mihail, reprezintă substanță narcotică

marijuana, în cantitate de 2,80 grame.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1088 din 05.10.2004, privind aprobarea

tabelelor și listelor substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor acestora, supuse

controlului, substanța narcotică (marihuana) se atribuie la substanțele narcotice și

substanțele psihotropice neutibzate în scopuri medicinale.

Conform Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.2006, privind aprobarea listei

substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, masa de 2,80 grame de

substanțe narcotice depistate la Zaharia Mihail, se atribuie la proporții mari.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate de către organul de urmărire penală în

baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, ca păstrarea ilegală a substanțelor narcotice, a

căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, săvârșite în proporții mari, fără

scop de înstrăinare.

Instanța a reținut că obiectul material al infracțiunii incriminate inculpatului, îl

reprezintă substanțele narcotice, a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă,

caracterizate prin poporții mari.

Conform pct. 17 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție, din 26

decembrie 2011, nr. 2 „Cu privire la practica judiciară de aplicare a legislației penale

ce reglementează circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor și

a precursorilor”, în sensul art. 11 al Legii nr. 382 din 06 mai 1999 cu privire la

circulația substanțelor narcotice, psihotrope și a precursorilor, la substanțele

menționate, a căror circulație în scopuri medicale este interzisă, se referă substanțele

incluse în Tabelul nr. 1, listele nr. 1 și nr. 2, din anexa la această lege, a căror

circulație este limitată și se face numai în scopuri științifice. Utilizarea substanțelor

narcotice, a căror circulație în scopuri medicale este interzisă presupune folosirea

substanțelor menționate la producerea, prepararea, experimentarea, extragerea,

prelucrarea, transformarea lor în diferite scopuri: de exemplu, producerea unor noi

preparate, medicamente, adaosul lor în produse etc.

La fel, în hotărârea menționată, la pct. 4, subpunctul 17, este enunțat că

„Procurarea, păstrarea, expedierea sau transportarea acestor substanțe nu echivalează

cu utilizarea lor în sensul art. 217 alin. (3) lit. c) și art. 2171 alin. (3) lit. c) Cod penal,

acțiunile menționate urmează a fi încadrate în prevederile alin. (2) al articolelor

respective, după caz.”

Astfel, în condițiile speței, inculpatului nu-i poate fi imputată utilizarea

susbstanțelor narcotice pentru producerea unor noi preparate, medicamente, adaosul

lor în produse, respectiv, calificativul dat urmează a fi exclus din învinuire, ca fiind

neprobat, întrucât acest semn calificativ nu întrunește trăsăturile obligatorii, fiind

formulat într-un mod abstract și declarativ în rechizitoriu.

Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă

instanță se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

2

Modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite doar dacă prin aceasta nu se

agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare.

Prin urmare, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 217 alin.

(2) Cod penal, ca păstrarea susbtanțelor narcotice în proporții mari, fără scop de

înstrăinare.

Totodată, potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiunea săvârșită de inculpat

este una ușoară.

Conform art. 60 Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă

din ziua săvârșirii infracțiunii ușoare au expirat 2 ani.

Fapta a avut loc la 05.04.2016 și din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat doi

ani pe 05.04.2018.

Deci, procesul penal urmează a fi încetat, în legătură cu expirarea prescripției

tragerii la răspundere penală.

Railean, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal.

Apelantul a invocat că atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercteării

judecătorești, au fost acumulate probe care confirmă vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate.

Instanța, recalificând acțiunile inculpatul, greșit a apreciat acțiunile acestuia,

precum că nu a avut drept scop utilizarea substanței narcotice depistate în alte scopuri

și anume producerea, prepararea, experimentarea extragerea ..., de rând ce inculpatul

nu și-a recunoscut vina, menționând că nu-i era cunoscut ce substanță se afla în

pachețelele depistate la el, iar la evidența medicului narcolog nu se află.

În cazul, în care se constată că inculpatul a avut ca scop producerea,

prelucrarea, prepararea... acestei substanțe, acțiunile ultimului urmau a fi calificate

după indici componenței de infracțiune prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. c) Cod

penal.

respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 217 alin. (2) Cod penal.

În aspectul dat, instanța just a ținut cont de Hotărîrea Plenului Curții Supreme

de Justiție din 26 decembrie 2011 „Cu privire la practica judiciară de aplicare a

legislației penale ce reglementează circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau a

analoagelor lor și a precursorilor”, potrivit căreia calitatea de substanță narcotic a

cărei circulație în scopuri medicale este interzisă se stabilește în baza a două criterii:

a) medical – prezența unui pericol deosebit pentru sănătatea omului prin

consecințele grave generate de consumul lor abuziv;

b) juridic – includerea substanței în listele nr.1 ale Convenției unice asupra

stupefiantelor din 30.03.1961 și Convenției asupra substanțelor psihotrope din

21.02.1971.

În sensul art. 11 din Legea nr. 382 din 06 mai 1999 „Cu privire la circulația

substanțelor narcotice, psihotrope și a precursorilor, cu modificările ulterioare, la

3

substanțele menționate, a căror circulație în scopuri medicale este interzisă, se referă

substanțele incluse în Tabelul nr. 1, listele nr. 1 și nr. 2, din anexa la această lege, a

căror circulație este limitată și se face numai în scopuri științifice.

Utilizarea substanțelor narcotice a căror circulație în scopuri medicale este

interzisă presupune folosirea substanțelor menționate la producerea, prepararea,

experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea lor în diferite scopuri: de

exemplu, producerea unor noi preparate, medicamente, adaosul lor în produse etc.

Din cele enunțate, rezultă că procurarea, păstrarea, expedierea sau

transportarea acestor substanțe nu echivalează cu utilizarea lor în sensul art. 217 alin.

(3) lit. c) Cod penal, așa că acțiunile inculpatului just au fost încadrate în prevederile

art. 217 alin. (2) Cod penal.

Totodată, în cazul când pe parcursul judecării cauzei se constată vreunul din

temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)–9), 285 alin.(1) pct.1), 2), 4), 5), precum și în

cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal, instanța, în temeiul art. 332 Cod de

procedură penală, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza

respectivă.

Conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere

penală dacă din ziua comiterii infracțiunii au expirat 2 ani de la săvârșirea unei

infracțiuni ușoare.

Infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal, este una ușoară, comisă

la 05.04.2016, iar de la comiterea infracțiunii, termenul de doi ani a expirat.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanțele, recalificând acțiunile inculpatului, incorect

au dedus că acesta nu a avut drept scop scop utilizarea substanței narcotice depistate

în alte scopuri și anume la producerea, prepararea, experimentarea, extragerea ..., de

rând ce, inculpatul nu și-a recunoscut vina, menționând că nu-i era cunoscut ce

substanță se afla în pachețelele depistate la el, iar la evidența medicului narcolog nu

se află.

Din practica judiciară pe cauze analogice, acțiunile inculpatului au fost incorect

calificate în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, ca păstrarea substanțlor narcotice în

proporții mari, fără scop de înstrăinare, fiind exclus calificativul - a căror circulație

în scopuri medicale este interzisă.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

4

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și

încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestuia în baza art. 217 alin. (2)

lit. c) Cod penal, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală,

prescripțiilor de drept material și jurisprudenței naționale, invocate în Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție din 26 decembrie 2011 „Cu privire la practica

judiciară de aplicare a legislației penale ce reglementează circulația substanțelor

narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor și a precursorilor”, care nu este criticată

sub niciun fel de către recurent.

Or, soluția instanțelor judecătorești coroborează și cu prevederile art. 325 alin.

(1) Cod de procedură penală, că judecarea cauzei se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu.

Însă, Hotărîrile Guvernului RM nr. 1088 din 05.10.2004 și nr. 79 din

23.01.2006, la care face referire acuzarea în rechizitoriu, nu prevede și lista

substanțelor narcotice a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, adică

imputarea inculpatului acestui element calificativ nu are suport juridic.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument ( hotărârea

CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul nominalizat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5., din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

5

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune procurorul,

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2. –

puse la baza hotărârii de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile atacate cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că faptei săvârșite i

s-a dat o încadrare juridică corectă, și că recursul menționat este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Natalia Andronic, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău

din 28 iunie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01

octombrie 2018, în privința inculpatului Zaharia Mihail Valerian, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 martie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6