1ra-534/19 — art. 264 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 422 CPP
1ra-534/19 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-534/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
27 februarie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către
inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 16 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui
Dereniov Nicolae xxxx
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 13.02.2018 - 04.06.2018;
Instanța de apel: 07.08.2018 - 16.10.2018;
Instanța de recurs: 20.01.2019 - 27.02.2019;
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 04 iunie 2018,
cauza fiind examinată în procedură simplificată conform art. 3641 Cod de procedură
penală, Dereniov Nicolae a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264
alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale,
fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.
S-a dispus încasarea din contul lui Dereniov Nicolae cheltuielile judiciare în
sumă de 497 (patru sute nouăzeci) lei.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, la 14
decembrie 2017, aproximativ la ora 18.30, Dereniov Nicolae aflându-se la volanul
automobilului de serviciu de model „Skoda Octavia”, cu n/î xxxx, se deplasa în mun.
Chișinău, str. Kiev din direcția str. Tudor Vladimirescu în direcția str. Alecu Russo.
În timpul deplasării, ajungând în regiunea trecerii dirijate pentru pietoni amplasată pe
str. Kiev, în imediata apropiere după intersecția cu str. Tudor Vladimirescu, nu a ținut
permanent cont de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere de care
trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei și a modalității de
conducere a vehiculului, prin ce a ignorat cerințele pct. 45 (1) și (2) a Regulamentului
Circulației Rutiere care indică că: „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în
1
conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii
factori; starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în
conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a
vehiculului și particularitățile încărcăturii, condițiile rutiere, situația rutieră. Iar în
cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător,
el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța
traficului” apropiindu-se nemijlocit de trecerea dirijată pentru pietoni, nu a manifestat
prudență și nu a permis finalizarea traversării carosabilului de către pietonul care deja
se afla angajat în traversarea carosabilului la culoarea verde a semaforului pentru
pietoni, care parcursese mai mult de jumătate din distanța părții carosabile, prin ce a
ignorat cerințele, pct. 20 (7), lit. a) al aceluia-și regulament care prevede că:
„Semnalele luminoase pentru dirijarea circulației au următoarele semnificații: la
apariția semnalului verde, conducătorii de vehicule pot să înceapă deplasarea numai
după ce s-au asigurat că prin aceasta nu creează obstacole vehiculelor antrenate deja
în trecerea intersecției, indiferent de direcția lor de mers, precum și pietonilor care
finalizează traversarea carosabilului”, la fel a încălcat și cerințele pct. 58 (3) al
aceluia-și regulament care indică că: „la apariția semnalului verde al semaforului,
conducătorul este obligat să cedeze trecerea vehiculelor deja angajate în trecerea
intersecției, indiferent de direcția lor de deplasare, precum și pietonilor care
finalizează traversarea carosabilului” și ca urmare a comis tamponarea pietonului
Pleșca Dumitru, născut la 21.09.1998, care se afla angajat în traversarea părții
carosabilului de la stânga spre dreapta relativ deplasării automobilului, la trecerea
dirijată pentru pietoni semnalizată prin marcajul rutier 1.14.1 al Regulamentului
Circulației Rutiere, și care cu leziuni corporale a fost transportat la IMPSP Centru
Național Științifico - Practic Medicină de Urgență din mun. Chișinău.
În consecință, în urma impactului, pietonului Pleșca Dumitru, potrivit
concluziilor raportului de expertiză medico - legală nr.201802D0169 din 29 ianuarie
2018, i-au fost cauzate vătămări corporale medii sub formă de „fractură închisă
cominutivă a oaselor gambei drepte 1/3 medie cu deplasare”.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, solicitând casarea parțială
a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care lui Dereniov
Nicolae să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 (cinci
sute) unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport
pe un termen de 1 (unu) an, prin aplicarea art. 65 Cod penal.
În argumentarea apelului a indicat că, pedeapsa care urmează să-i fie aplicată
inculpatului urma să fie una pe măsură și anume, urma să fie privat de dreptul special
de a conduce mijloace de transport, or, în cadrul urmăriri penale nu a recunoscut vina
în săvârșirea infracțiunii imputate, precum și faptul că accidentul a avut loc la
trecerea de pietoni, iar prin pedeapsa aplicată de către instanța de judecată nu-și va
atinge scopul, astfel ne fiind restabilită echitatea socială, fapt ce nu va genera
corectarea condamnatului, fapte prevăzute de art.61 Cod penal.
2
3.1. Apel a depus și inculpatul, solicitând casarea sentinței, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în baza art. 55 Cod penal, să fie
liberat de răspundere penală, cu tragerea la răspundere administrativă și aplicarea
unei amenzi în mărime de până la 150 unități convenționale.
La baza apelului a invocat că, cauza penală a fost examinată în procedură
simplificată, vina a recunoscut-o integral în instanța de judecată, ceea ce din start
presupune o pedeapsă mai mică sub limitele prevăzute de sancțiunea art. 264 alin. (1)
Cod penal. Conform materialelor cauzei penale, inculpatul nu are antecedente penale,
anterior nefiind judecat, la locul de trai și la locul de muncă se caracterizează pozitiv.
De asemenea, conform actelor prezentate de către apărare și anexate la materialele
cauzei, Dereniov Nicolae în prezent are la întreținere soția studentă, care face studiile
prin contract cu plată, și care nu este antrenată în câmpul muncii. Toate aceste
circumstanțe se regăsesc în prevederile art. 55 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16
octombrie 2018 au fost respinse apelurile declarate, ca nefondate, cu menținerea
sentinței fără modificări.
4.1. Colegiul penal a indicat că, starea de fapt și de drept constatată de prima
instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în
cuprinsul sentinței.
Cu privire la motivele invocate în apelul procurorului, ce vizează aplicarea
pedepsei complimentare inculpatului - privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport, se apreciază ca fiind nefondate, deoarece la soluționarea chestiunii cu
privire la pedeapsa stabilită inculpatului, se apreciază că prima instanță a acordat
deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 64, 75 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală, astfel fiind aplicată în limitele prevăzute de lege.
În sentință se cuprind datele privind persoana inculpatului, gravitatea
infracțiunii săvârșite și circumstanțele care influențează asupra pedepsei, fiind luate
în considerație la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă.
Procurorul nu și-a exprimat dezacordul ce vizează pedeapsa principală aplicată
inculpatului sub formă de amendă, prin urmare, prima instanță corect nu a aplicat
pedeapsa complimentară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, dat
fiind că, potrivit sancțiunii art. 264 alin. (1) Cod penal, la aplicarea amenzii nu se
aplică pedeapsa complimentară.
Cu privire la motivele invocate în apelul inculpatului, ce vizează cererea de a fi
liberat de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională, se apreciază
ca fiind nefondate, or, circumstanțele cauzei și persoana inculpatului, analizate în
coroborare cu prevederile art. 55 Cod penal, conduc la concluzia privind
inaplicabilitatea normei respective.
Potrivit materialelor cauzei inculpatul este angajat al Inspectoratului Național
de Patrulare și, în virtutea obligațiilor de serviciu ce-i revin, este obligat să pericliteze
și să preîntâmpine încălcarea regulilor de circulație rutieră a participanților la traficul
3
rutier însă, acesta dimpotrivă, a încălcat grosolan regulile circulației rutiere și l-a
tamponat pe pietonul Pleșca Dumitru, care traversa carosabilul pe trecerea de pietoni.
Împotriva hotărârilor menționate, la 10.12.2018, inculpatul a declarat
recurs ordinar solicitând casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
să fie liberat de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională
conform art. 55 Cod penal.
5.1. Ulterior, la 08.02.2019, inculpatul a depus un alt recurs, prin care a
solicitat încetarea procesului penal, în legătură cu împăcarea părților, anexând și
tranzacția de împăcare încheiată între dânsul și partea vătămată la 03.04.2018.
Procurorul a depus referință, solicitând inadmisibilitatea recursurilor,
deoarece cel depus la 10.12.2018 este neîntemeiat, din motiv că nu este temei de a
aplica prevederile art. 55 Cod penal, iar recursul din 08.02.2019, este declarat peste
termen.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea
acestora, din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
În recursul ordinar depus la 10.12.2018, recurentul invocă ca temei de drept
pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă reieșind din textul acestuia și
din solicitările indicate, reiese că dânsul nu este de-acord cu pedeapsa aplicată de
către instanța de fond și menținută de instanța de apel, temei ce se încadrează în pct.
10) al normei menționate, potrivit căruia hotărârea instanței de apel conține o eroare
de drept atunci când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile din
punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de
recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.
Instanța de recurs reține că, la solicitarea inculpatului, care a recunoscut
săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, cauza a fost examinată în procedură
simplificată.
Instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură
penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le
sub aspectul pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, fapt ce face ca
concluziile despre condamnarea lui Dereniov Nicolae în baza art. 264 alin. (1) Cod
penal, să fie juste și întemeiate.
4
În conformitate cu prevederile art. 75 Cod penal, prin criterii generale de
individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este
obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru
fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o
posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii
penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al
infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării
și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
În acest context, Colegiul penal menționează că, pedeapsa aplicată persoanei
recunoscute vinovate trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată,
capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei
penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal (în speță
și a dreptului procesual penal - art. 3641 CPP) și stabilirea pedepsei în limitele fixate
în partea specială.
Prin urmare, instanța de judecată, ținând cont de prevederile art. 101, 384 Cod
de procedură penală, în baza propriei convingeri, decide asupra vinovăției sau
nevinovăției persoanei, și în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, îi
stabilește categoria de pedeapsă.
La acest capitol Colegiul penal ține să menționeze că, sancțiunea normei penale
în baza căreia a fost condamnat Dereniov Nicolae (art. 264 alin. (1) Cod penal),
prevede ca pedeapsă principală amendă în mărime de la 950 la 1350 unități
convenționale, sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de
ore sau cu închisoare de până la 4 ani.
Așa dar, Colegiul penal relevă că, în speță instanța de fond ținând cont de toate
circumstanțele cauzei precum și de persoana inculpatului, corect i-a stabilit acestuia
pedeapsa cea mai blândă din cele alternative, sub formă de amendă în mărime de 500
unități convenționale, luându-se în considerație și prevederile art. 3641 alin. (8) Cod
de procedură penală.
Reieșind din textul art. 55 Cod penal rezultă că, pentru ca persoana să fie
liberată de răspundere penală aceasta trebuie să întrunească următoarele condiții: a)
infracțiunea săvârșită să fie de categoria celor ușoare ori mai puțin grave; b) să fie
săvârșită pentru prima oară; c) să-și recunoască integral vina; d) să fie reparat
prejudiciul cauzat prin infracțiune; e) să se constate că corectarea persoanei vinovate
este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.
Astfel, în situația când instanța consideră că, corectarea persoanei vinovate nu
va putea fi atinsă prin soluția de liberare de răspundere penală cu tragerea la
răspunderea contravențională, nu va aplica prevederile art. 55 Cod penal, ci pedeapsa
prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia persoana se condamnă.
În speță, ambele instanțe de judecată corect au conchis că în privința
inculpatului nu este temei de aplicare a art. 55 Cod penal.
5
În consecință, reieșind din circumstanțele indicate, instanța de recurs consideră,
că pedeapsa stabilită inculpatului în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, corespunde
prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și art. 364 1 alin. (8) Cod de procedură penală,
fiind motivată, individualizată și aplicată în limitele prevăzute de lege, iar hotărârea
atacată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.
Concomitent, urmează de evidențiat faptul că argumentele invocate în recurs
de către inculpat au fost deja obiect de judecare în instanța de apel și aceasta,
respectând prevederile art. 414 - 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat
argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar careva noi argumente în
recurs recurentul nu a indicat.
Prin urmare, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,
Colegiul penal nu constată careva eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea
hotărârii judecătorești contestate, din care considerente se dispune inadmisibilitatea
recursului declarat la 10.12.2018, ca fiind vădit neîntemeiat.
Referitor la recursul declarat de către inculpat la 08.02.2019, Colegiul
menționează că, în conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală,
termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.
După cum rezultă din materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în
ordine de apel cu participarea inculpatului, dispozitivul deciziei fiind pronunțat la
16.10.2018, iar decizia motivată la 16.11.2018, în prezența inculpatului potrivit
procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d. 153-164, vol. IV) și conform scrisorii
anexate la materialele cauzei (f.d. 177), fiindu-i înmânată copia acesteia prin recipisă
la aceiași dată (f.d. 186).
Aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de contestare cu
recurs ordinar al deciziei instanței de apel stabilit de art. 422 Cod de procedură
penală, nu a fost respectat de către inculpat pentru a doua oară la depunerea cererii de
recurs, deoarece a fost declarat de ultimul abia la 08.02.2019, prin urmare, Colegiul
consideră că recursul a fost depus peste termen, or, termenul de recurs este absolut și
are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a
exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge
ca fiind declarat peste termen, deoarece legea procesual-penală ce reglementează
procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în
termen a recursului.
În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei
instanței de apel a expirat la 18.12.2018, iar inculpatul a avut reala posibilitate de a
face cunoștință cu materialele cauzei penale și de a declara recurs ordinar în termenul
stabilit de lege, cu atât mai mult că acest drept a fost exercitat prin depunerea inițială
a recursului la 10.12.2018.
În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
consideră, că recursul ordinar declarat de inculpat la 08.02.2019, este inadmisibil, ca
fiind declarat peste termen.
6
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 2), 4) Cod
de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Dereniov
Nicolae, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16
octombrie 2018, în propria cauză penală, deoarece recursul din data de 10.12.2018
este vădit neîntemeiat, iar cel din data de 08.02.2019, este declarat peste termen.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 27 martie 2019.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
7