1ra-183/2019 — art. 190 alin. 5 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 190 alin. 5 CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 6 CPP
1ra-183/2019 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-183/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
26 februarie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte – Diaconu Iurie,
Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana, Mardari Dumitru și Ghervas Maria,
a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către
avocatul Cuțulab Victor în numele inculpatei Madan Georgeta, prin care se solicită
casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 29 ianuarie 2018 și a
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2018, în cauza
penală privind-o pe
Madan Georgeta Xxxxx, născută la xxxxxxx,
originară și domiciliată în Xxxxx, str. Xxxxxx
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 15.09.2016 – 29.01.2018;
instanța de apel: 14.03.2018 – 26.09.2018;
instanța de recurs: 16.11.2018 – 26.02.2019.
Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 29 ianuarie 2018,
Madan Georgeta a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 190 alin. (5) Cod penal, și în baza acestei Legi i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă
de închisoare pe un termen de 8 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate
de gestionarea mijloacelor bănești pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în
penitenciar pentru femei de tip închis.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpata Madan
Georgeta, aproximativ în perioada anilor 2011-2012, urmărind scopul dobândirii
ilicite a bunurilor altei persoane, aflându-se de fiecare dată pe adresa mun. Chișinău,
str. Ion Neculce, sub pretextul că, are nevoie de bani pentru a investi în procurarea
imobilelor în Republica Moldova, dobândind încrederea lui Luțcan Ana din motive
de cupiditate, cu intenție directă, dorind să dea acțiunilor sale un caracter legal, a
1
convins partea vătămată Luțcan Ana să-i transmită bani în sumă totală de 12300 euro,
care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei pentru acea perioadă
constituia suma de 198 056,31 lei și 2200 lei, după care a întocmit o recipisă prin care
s-a obligat să restituie banii primiți, fără a avea intenția întoarcerii banilor, după care
a părăsit locul comiterii infracțiunii fără să întoarcă banii părții vătămate.
În rezultatul acțiunilor prejudiciabile ale lui Madan Georgeta, părții vătămate
Luțcan Ana i-au fost cauzate daune în proporții deosebit de mari în sumă totală de
200 256,31 lei.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Victor Cuțulab în numele
inculpatei, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri,
potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care Madan Georgeta să fie
achitată.
3.1. În motivarea cererii de apel a invocat:
- instanța de judecată a examinat superficial și incomplet circumstanțele cauzei,
nu a dat o apreciere obiectivă și echidistantă probelor din materialele cauzei, iar în
acțiunile inculpatei lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate și
aceasta urmează a fi achitată;
- potrivit pct. 8 ai Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție din 6 iulie 1992
primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fî încadrată drept
escrocherie numai în cazul în care infractorul încă la momentul intrării în posesia
acestor bunuri avea drept scop însușirea lor și nu avea de gând să îndeplinească
angajamentul asumat. Partea apărării a indicat că, latura subiectivă a escrocheriei se
caracterizează prin intenție directă. Astfel, potrivit declarațiilor inculpatei înaintate în
cadrul cercetării judecătorești și a părții vătămate, reiese, că inculpata a ținut legătură
cu partea vătămată și după ce a primit banii. Inculpata nu a achitat careva bani părții
vătămate numai din motiv, că în ultima perioadă situația materială s-a înrăutățit vădit.
În cauza respectivă acțiunile inculpatei Madan Georgeta nu pot fi încadrate drept
escrocherie, deoarece aceasta poate apărea numai în cazul în care infractorul încă la
momentul intrării în posesia bunului avea drept scop însușirea lui și nu avea de gând
să îndeplinească angajamentul asumat. Din materialele cauzei și din probele aduse de
către învinuire nu este posibil de constatat, că Madan Georgeta avea drept scop
însușirea bunului fără a avea de gând să îndeplinească angajamentul asumat. Astfel,
a considerat că lipsește latura subiectivă a acestei infracțiuni care se caracterizează
prin intenție directă, în situația creată ne întîlnim cu un obiect al unui litigiu;
- lipsa componenței de infracțiune poate fi întemeiată și prin probele acumulate,
cum ar fi: recipisa de la f.d. 52, care confirmă o tranzacție de împrumut încheiată între
Madan Georgeta și Luțcan Ana la suma de 2500 euro; recipisa de la f.d. 53, confirmă
2
o tranzacție de împrumut încheiată între Madan Georgeta și Luțcan Ana la suma de
600 euro; recipisa de la f.d. 34, confirmă o tranzacție de împrumut încheiată între
Madan Georgeta și Luțcan Ana la suma de 2 700 euro cu scopul de a procura un
imobil, care din declarațiile învinuitei și a părții vătămate s-a confirmat că a fost furată;
recipisa de la f.d. 55, confirmă o tranzacție de împrumut încheiată între Madan
Georgeta și Luțcan Ana la suma de 1 200 euro; recipisa de la f.d. 55, confirmă o
tranzacție de împrumut încheiată între Madan Georgeta și Luțcan Ana la suma de
2050 euro;
- luând în considerație conținutul acestor acte, se face evidentă concluzia că,
între părți au fost încheiate tranzacții ce sunt reglementate de codul civil al Repuiblicii
Moldova și nu pot fi obiect al unei proceduri penale. În aceste condiții este aplicabilă
soluția prevăzută în art. 1 al Protocolului nr. 4 adițional la CEDO și anume, că nimeni
nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să
execute o obligație contractuală. Totodată, din declarațiile inculpatei Madan Georgeta,
reiese că suma de 2 500 euro nu au fost real încasați de la Luțcan Ana, ultima
folosindu-se de situația dificilă a inculpatei, că în acea zi urma să întoarcă unor
persoane suma de 5000 euro, a fost nevoită să scrie recipisa la această sumă pentru a
primi o altă sumă de 2 500 euro. Această poziție a inculpatei nu a fost combătută de
către organul de urmărire penală, cât și alte circumstanțe expuse de către Madan
Georgeta, au fost totalmente ignorate, astfel fiind admise încălcări esențiale în
descoperirea adevărului, în aceste condiții, buna credință a părții vătămate este lovită
de un viciu și anume inducerea organului de urmărire penală sau a altor persoane în
eroare pentru a atrage neîntemeiat la răspundere penală a unei persoane nevinovate,
cu scopul de a dobândi din contul acesteia a unui profit nelegitim.
În legătură după cum a demonstrat cu faptul prezentării de către partea
vătămată a unor informații neveridice, de către organul de urmărire penală nu a fost
stabilită suma prejudiciului ce constituie o componență obligatorie a infracțiunii
imputate;
- învinuirea adusă de acuzatorul de stat în fața instanței de judecată este
incompletă, crează dubii, iar probele în ansamblul lor nu dovedesc că în acțiunile
inculpatei persistă elementele calificative a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)
Cod penal. Pe dosarul în cauză există o mulțime de lucruri necercetate și o mulțime
de dubii, care pun la îndoială învinuirea înaintată. Art 8 alin. (3) CPP dispune că,
concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate
pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate în
condițiile codului de procedură penală, se interpretează în favoarea bănuitului,
învinuitului, inculpatului. Conform art. 389 alin. (2) CPP, sentința de condamnare nu
3
poate fi bazată pe presupuneri sau în mod exclusiv ori principal. Potrivit art. 51 CP -
temeiul real al răspunderii penale, îl constituie fapta prejudiciabilă, săvârșită.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie
2018, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către avocatul Cuțulab Victor în
numele inculpatei Madan Georgeta, cu menținerea sentinței.
4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, la pronunțarea sentinței,
instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la
concluzia că, inculpata Madan Georgeta a săvârșit infracțiunea incriminată.
Astfel, vina inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate a fost dovedită în
afara dubiilor rezonabile prin următoarele probe cercetate în cadrul ședinței, și
anume: declarațiile părții vătămate Luțcan Ana; procesul-verbal de ridicare din
30.05.2014 prin care de la Luțcan Ana au fost ridicate copiile autentificate ale
recipiselor care confirmă suma mijloacelor bănești pe care învinuita le-a obținut de la
partea vătămată; procesul-verbal de confruntare din 08.02.2016 efectuat între învinuita
Madan Georgeta și partea vătămată Luțcan Ana; procesul-verbal de percheziție din
18.03.2016 prin care s-a efectuat percheziția la domiciliul învinuitei, însă de la fața
locului careva bunuri nu au fost descoperite și ridicate.
Instanța de apel a constatat cu certitudine că, inculpata Madan Georgeta, a
comis infracțiunea incriminată, și că, acțiunile ei au fost corect calificate și se
încadrează în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.
În speța examinată instanța de fond întemeiat a reținut latura obiectivă a
infracțiunii determinate în acțiunile inculpatei Madan Georgeta, care indubitabil este
și s-a manifestat prin acțiuni directe utilizate de prima. Astfel, lucrările pricinii denotă
faptul că, inculpata sub pretextul că are nevoie de bani pentru a investi în procurarea
imobilelor în Republica Moldova, a convins partea vătămată Luțcan Ana să-i
transmită bani în sumă totală de 12300 euro și 2200 lei, după care a întocmit o recipisă
prin care s-a obligat să restituie banii primiți, fără a avea intenția întoarcerii banilor,
după care a părăsit locul comiterii infracțiunii fără să întoarcă banii părții vătămate.
Instanța de apel a stabilit indubitabil din cumulul probator examinat, intenția
inculpatei Madan Georgeta, care încă la momentul intrării în stăpânire asupra
mijloacelor bănești, aceasta urmărea scopul de a le sustrage și nu intenționa onorarea
angajamentului asumat în vederea creării unei aparențe de executare a obligației de a
restitui banii, a semnat o recipisă.
Instanța de apel a respins alegațiile părții apărării precum că între Madan
Georgeta și Luțcan Ana sunt relații civile, deoarece în cazul examinat nu s-a constatat
raporturi de natură juridică civilă, de vreme ce împrejurările stabilite coroborate la
4
acțiunile inculpatei conduc la concluzia certă, că inculpata încă la momentul primirii
banilor avea drept scop însușirea acestora fără îndeplinirea angajamentului asumat.
Prima instanță a constatat just buna-credință și încrederea părții vătămate
Luțcan Ana cu care i-a oferit inculpatei banii, și în același timp, atitudinea de rea-
credință a inculpatei Madan Georgeta, care, sub pretextul că are nevoie de bani pentru
a investi în procurarea imobilelor a primit suma de bani, însă a neglijat obligațiile
angajate de a întoarce banii.
Instanța de apel a reținut că, limita între un raport civil, care are la bază un
contract de vânzare-cumpărare și un raport penal, care are la bază componența de
escrocherie, este latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin
buna-credință a părților, iar în cazul escrocheriei este caracterizată prin rea-credință
din partea inculpatei, adică prin înșelăciune față de partea vătămată.
Raporturile civile se bazează în exclusivitate pe buna credință și diligența
părților participante, ceea ce subiectul infracțiunii, inculpata Madan Georgeta, nu le-
a manifestat.
Primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată
ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire
asupra acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția de a-și onora
angajamentul asumat, care este demonstrată prin: situația financiară extrem de
neprielnică a persoanei care și-a asumat angajamentul la momentul încheierii
tranzacției, lipsa de fundamentare economică și caracterul nerealizabil al
angajamentului asumat; lipsa unei activități aducătoare de beneficii, necesare onorării
angajamentului.
Situație găsindu-și reflectare și în cazul judecat or, potrivit apelului declarat de
partea apărării, s-a invocat faptul că inculpata nu a achitat careva sume de bani părții
vătămate din motiv că în ultima perioadă situația materială s-a înrăutățit vădit.
Nu poate fi acceptată achitarea inculpatei Madan Georgeta de vreme ce probele
prezentate de către acuzatorul de stat, inclusiv partea vătămată interogată într-un
proces public și sub jurământ, avertizată fiind conform art. 312 Cod penal, pentru
prezentarea cu bună știință a declarațiilor mincinoase, confirmă pe deplin și fără
ambiguități vinovăția acesteia, iar raționamentele aduse în sprijinul acestor afirmații
au un scop de a evita răspunderea.
Madan Georgeta nu avea careva raporturi reglementate prin acte juridice, care
să-i asigure posibilitatea rambursării sumei de bani primite. La fel, potrivit informației
prezentate de Casa Națională Asigurări Sociale, în perioada 2011-2014 de către Madan
Georgeta nu au fost calculate și achitate contribuții de asigurări sociale din fondul de
salariu, ceea ce dovedește că Madan Georgeta nu era angajată în câmpul muncii.
5
Instanța de apel a respins alegațiile părții apărării invocate în cererea de apel,
precum că inculpata Madan Georgeta îi datorează o sumă mai mică părții vătămate
Luțcan Ana, or la materialele cauzei sunt anexate recipisele prin care inculpata este
obligată să restituie la cererea părții vătămate sumele de bani.
Argumentele invocate de avocat în cererea de apel, precum că inculpata Madan
Georgeta a fost nevoită să semneze recipisă pentru a primi o altă sumă de 2500 euro,
sunt neîntemeiate și lipsite de logică, or partea apărării nu a prezentat careva probe în
susținerea poziției respective. Mai mult ca atât că, potrivit explicației din 13 mai 2014,
inculpata Madan Georgeta a declarat că sumele de bani pe care le pretinde Luțcan Ana
într-adevăr le-a primit, iar în cadrul audierii în calitate de bănuit, Madan Georgeta nu
a contestat sumele de bani invocate de către partea vătămată.
Astfel, s-a constatat cu certitudine că Madan Georgeta abuzând de relațiile de
prietenie în care se afla cu Luțcan Ana, având intenția dobândirii ilegale a bunurilor
altei persoane, sub pretextul procurării unor terenuri și a unui imobil, a convins-o pe
ultima de a-i transmite suma de 12300 euro și 2200 lei. În realitate, după însușirea
banilor, Madan Georgeta nu i-a rambursat părții vătămate nici o parte din suma
transmisă, invocând în acest sens diferite pretexte și nu a procurat nici un teren, ceea
ce dovedește rea-intenția acesteia și nemijlocit înșelăciunea părții vătămate.
Declarațiile inculpatei, precum că a luat bani de la anumite persoane pentru
perfectarea pașaportului român, bani care îi transmitea lui Luțcan Ana, iar persoanele
nu au mai obținut cetățenia Română, respectiv a fost nevoită să întoarcă banii la toate
persoanele date, or careva dovezi în acest sens nu au fost prezentate.
Instanța de apel a respins alegațiile părții apărării invocate în instanța de apel
cu privire la achitarea inculpatei Madan Georgeta, din motiv că componența de
infracțiunea a art. 190 Cod penal a fost modificată totalmente, or aceste modificări
nicidecum nu exclud existența faptei infracționale comise de către inculpată. Mai mult
ca atât că, avocatul Victor Cuțulab în dezbateri a solicitat recalificarea acțiunilor
inculpatei Madan Georgeta în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, ceea ce denotă că nu
este clară poziția apărării, care inițial a solicitat achitarea, ulterior încetarea urmăriri
penale, ca la final în dezbateri să invoce recalificarea acțiunilor în baza art. 190 alin. (1)
Cod penal.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
inculpatei, Cuțulab V., care indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427
alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești
și pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatei Madan G, sau recalificarea
acțiunilor acesteia în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse
neprivative de libertate.
6
În argumentarea recursului invocă următoarele:
- Madan Georgeta a fost învinuită de escrocherie prin abuz de încredere, iar în
formula nouă - prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin
prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte
adevărate. În aceste condiții sunt aplicabile prevederile art. 10 Cod penal, iar Madan
Georgeta urmează a fi ichitată;
- la calificarea infracțiunii, organul de urmărire penală a considerat, că toate
acțiunile Georgetei Madan legate de tranzacțiile financiare cu Luțcan Ana, pot fi
încadrate în componența prevăzută de art. 190 alin. (5) și în ansamblu fac parte din
infractiune continuă, soluție pe care o consider eronată.
Astfel, dacă luăm în considerație recipisele de la f.d. 52, ce confirmă o tranzacție
de împrumut încheiată între Madan Georgeta și Luțcan Ana la suma de 2 500 Euro,
de la f.d. 53 ce confirmă o tranzacție de împrumut încheiată între Madan Georgeta și
Luțcan Ana la suma de 600 Euro, recipisa de la f.d. 54 ce confirmă o tranzacție de
împrumut încheiată între Madan Georgeta și Luțcan Ana la suma de 700 Euro cu
scopul de a procura un automobil, de la f.d. 55 ce confirmă o tranzacție de împrumut
încheiată între Madan Georgeta și Luțcan Ana la suma de 200 Euro și recipisa de la
f.d. 55 ce confirmă o tranzacție de împrumut încheiată între Madan Georgeta și Luțcan
Ana la suma de 2050 Euro, suma totală a acestora fiind exclusă din suma prejudiciului,
duce la recalificarea acțiunilor Georgetei Madan pe prevederile art. 190 al. (1) CP,
luând în considerație modificările efectuate prin Legea Parlamentului nr. 179 din
26.07.2018, prin care a fost exclusă prevederea alin. 2) lit. c) - proprotii considerabile.
În rest invocând argumente similare celora invocate în cererea de apel (f.d. 31-
33, vol. II).
La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1)
pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul care a pledat pentru
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, deoarece criticile formulate de recurent
nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii recurate, ca fiind ilegală, or
reaprecierea probelor în modul propus de către autor nu se încadrează în prevederile
art. 427 Cod de procedură penală.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele
invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din
următoarele considerente.
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea
de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de
către instanța de recurs.
7
Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,
inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a
dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea
la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Colegiul penal lărgit a statuat asupra admiterii recursului declarat și casării
totale a deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare, reieșind din
următoarele considerente de fapt și de drept prezente în cauza dată.
În esență, potrivit argumentelor invocate de recurent se constată că acesta
formulează critici împotriva deciziei instanței de apel, în particular referindu-se la
erorile prescrise de pct. 8) și 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală.
Colegiul având în vedere esența erorilor invocate de recurent și constatând că
instanța de apel a interpretat eronat prevederile legale și cele jurisprudențiale la
judecarea cauzei penale și la adoptarea soluției sale, se va expune asupra erorilor
admise.
Așadar, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată
exercitat produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral
atât în fapt, cât și în drept în privința persoanelor care l-au declarat.
Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și
conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a
pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit
instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost
săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a
fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă
există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă
toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe
anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.
În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,
acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost
corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de
drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.
În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la
chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu
trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de
instanța de recurs.
Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,
Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției expuse pe larg
8
în pct. 4.1. al prezentei decizii, nu a respectat întocmai prevederile legale enunțate
supra, interpretând eronat prevederile legii penale.
Instanța de recurs consideră că soluția instanței de apel privind menținerea
condamnării inculpatei în baza art. 190 alin. (5) Cod penal este afectată de eroarea de
drept prescrisă în pct. 6) alin. (1) din art. 427 Cod de procedură penală și anume că
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare
gravă de fapt care a afectat soluția.
Colegiul penal lărgit menționează că, dacă instanța de apel a respins apelul
avocatului declarat în numele inculpatei, partea descriptivă a deciziei trebuia să
cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat instanța pronunțând hotărârea respectivă,
să indice din ce motive ele urmează a fi admise ori respinse.
Astfel, analizând decizia recurată, Colegiul lărgit conchide că, instanța de apel
menținând sentința nu a verificat și apreciat situația de fapt stabilită, or, instanța a
dispus condamnarea inculpatei în cele imputate fără să indice probele care
demonstrează vinovăția acesteia pentru fiecare episod în parte.
Totodată, instanța de fond doar a enumerat atât probele acuzării, cât și ale
apărării, fără a verifica veridicitatea acestora și fără a menționa care dintre ele se
resping și care se admit, contrar prevederilor art. 101 alin. (4) Cod de procedură
penală, prin care instanța are obligația să-și motiveze în hotărâre admisibilitatea sau
inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Or, verificarea probelor este o
activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul
corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă.
Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe,
verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar
prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de Codul de procedură penală și se
efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt,
cât și mijloacele de probă din care au fost obținute.
Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului
penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire,
instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi
dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să
se bazeze pe prevederile legale. Intima convingerea se întemeiază pe examinarea
tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.
Astfel, simpla motivare a instanței de apel precum că: ,,...analizând declaratiile
părții vătămate Luțcan Ana, precum și materialele cauzei și anume, procesul-verbal de ridicare
din 30.05.2014, procesul-verbal de confruntare din 08.02.2016 efectuat între învinuita Madan
Georgeta și partea vătămată Luțcan Ana, procesul-verbal de percheziție din 18.03.2016,
9
Colegiul penal constată că ele demonstrează cu certitudine vina inculpatei în comiterea
infracțiunii imputate”, instanța de recurs o apreciază ca fiind insuficientă și nejustificată
întru menținerea soluției instanței de fond, or, potrivit art. 93 alin. (1) și alin. (2) Cod
de procedură penală, probele sunt elemente de fapt dobândite în modul stabilit de
prezentul cod, care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la
identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor
împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei și în calitate de probe în
procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor
mijloace: 1) declarațiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părții vătămate,
părții civile, părții civilmente responsabile, martorului; 2) raportul de expertiză, etc
În contextul dat, se specifică că pentru corectitudinea judecării prezentei cauze
este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în dosar, întrucât
aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,
iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea procedurii
desfășurate pentru toate părțile la proces, or, în decizia instanței de apel lipsește
analiza și aprecierea probelor.
În consecință, procedându-se în asemenea mod, instanța de apel a admis
încălcarea art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice persoană
are dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță independentă și
imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie
penală îndreptată împotriva sa”. În particular, instanța de apel nu a respins argumentat
toate alegațiile părții apărării invocate în cererea de apel și nu a formulat o motivare
corespunzătoare vizavi de chestiunile care au importanță decisivă în cauză, prin ce a
admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,
deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a
admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția.
Totodată, Colegiul penal lărgit indică că eroarea comisă de către instanța de apel
nu poate fi corectată în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu
este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității hotărârii,
substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legale.
La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte
prevederile art. 414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile enumerate mai sus,
să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor
prezentate, să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot ansamblul
lor, să țină seama de cele expuse în prezenta decizie legate de justa apreciere, sub toate
aspectele, complet și obiectiv a tuturor împrejurărilor cauzei, să se pronunțe asupra
tuturor motivelor invocate în cererea de apel și recurs și, în dependență de datele
10
obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă
prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Cuțulab Victor în numele
inculpatei Madan Georgeta, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 26 septembrie 2018, în privința cet. Madan Georgeta Xxxxx și dispune
rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune căilor de atac.
Decizia motivată pronunțată la 26 martie 2019.
Președinte: Diaconu Iurie
Judecători: Guzun Ion
Catan Liliana
Mardari Dumitru
Ghervas Maria
11