1ra-183/2019 — Art. 190 alin. 5 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 29 ianuarie 2018, Madan Georgeta a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, și în baza acestei Legi i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea mijloacelor bănești pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip închis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpata Madan Georgeta, aproximativ în perioada anilor 2011-2012, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, aflându-se de fiecare dată pe adresa mun. Chișinău, str. Ion Neculce, sub pretextul că, are nevoie de bani pentru a investi în procurarea imobilelor în Republica Moldova, dobândind încrederea lui Luțcan Ana din motive de cupiditate, cu intenție directă, dorind să dea acțiunilor sale un caracter legal, a 1 convins partea vătămată Luțcan Ana să-i transmită bani în sumă totală de 12300 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei pentru acea perioadă constituia suma de 198 056,31 lei și 2200 lei, după care a întocmit o recipisă prin care s-a obligat să restituie banii primiți, fără a avea intenția întoarcerii banilor, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii fără să întoarcă banii părții vătămate. În rezultatul acțiunilor prejudiciabile ale lui Madan Georgeta, părții vătămate Luțcan Ana i-au fost cauzate daune în proporții deosebit de mari în sumă totală de 200 256,31 lei.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Victor Cuțulab în numele inculpatei, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care Madan Georgeta să fie achitată. 3.1. În motivarea cererii de apel a invocat: - instanța de judecată a examinat superficial și incomplet circumstanțele cauzei, nu a dat o apreciere obiectivă și echidistantă probelor din materialele cauzei, iar în acțiunile inculpatei lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate și aceasta urmează a fi achitată; - potrivit pct. 8 ai Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție din 6 iulie 1992 primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fî încadrată drept escrocherie numai în cazul în care infractorul încă la momentul intrării în posesia acestor bunuri avea drept scop însușirea lor și nu avea de gând să îndeplinească angajamentul asumat. Partea apărării a indicat că, latura subiectivă a escrocheriei se caracterizează prin intenție directă. Astfel, potrivit declarațiilor inculpatei înaintate în cadrul cercetării judecătorești și a părții vătămate, reiese, că inculpata a ținut legătură cu partea vătămată și după ce a primit banii. Inculpata nu a achitat careva bani părții vătămate numai din motiv, că în ultima perioadă situația materială s-a înrăutățit vădit. În cauza respectivă acțiunile inculpatei Madan Georgeta nu pot fi încadrate drept escrocherie, deoarece aceasta poate apărea numai în cazul în care infractorul încă la momentul intrării în posesia bunului avea drept scop însușirea lui și nu avea de gând să îndeplinească angajamentul asumat. Din materialele cauzei și din probele aduse de către învinuire nu este posibil de constatat, că Madan Georgeta avea drept scop însușirea bunului fără a avea de gând să îndeplinească angajamentul asumat. Astfel, a considerat că lipsește latura subiectivă a acestei infracțiuni care se caracterizează prin intenție directă, în situația creată ne întîlnim cu un obiect al unui litigiu; - lipsa componenței de infracțiune poate fi întemeiată și prin probele acumulate, cum ar fi: recipisa de la f.d. 52, care confirmă o tranzacție de împrumut încheiată între Madan Georgeta și Luțcan Ana la suma de 2500 euro; recipisa de la f.d. 53, confirmă 2 o tranzacție de împrumut încheiată între Madan Georgeta și Luțcan Ana la suma de 600 euro; recipisa de la f.d. 34, confirmă o tranzacție de împrumut încheiată între Madan Georgeta și Luțcan Ana la suma de 2 700 euro cu scopul de a procura un imobil, care din declarațiile învinuitei și a părții vătămate s-a confirmat că a fost furată; recipisa de la f.d. 55, confirmă o tranzacție de împrumut încheiată între Madan Georgeta și Luțcan Ana la suma de 1 200 euro; recipisa de la f.d. 55, confirmă o tranzacție de împrumut încheiată între Madan Georgeta și Luțcan Ana la suma de 2050 euro; - luând în considerație conținutul acestor acte, se face evidentă concluzia că, între părți au fost încheiate tranzacții ce sunt reglementate de codul civil al Repuiblicii Moldova și nu pot fi obiect al unei proceduri penale. În aceste condiții este aplicabilă soluția prevăzută în art. 1 al Protocolului nr. 4 adițional la CEDO și anume, că nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație contractuală. Totodată, din declarațiile inculpatei Madan Georgeta, reiese că suma de 2 500 euro nu au fost real încasați de la Luțcan Ana, ultima folosindu-se de situația dificilă a inculpatei, că în acea zi urma să întoarcă unor persoane suma de 5000 euro, a fost nevoită să scrie recipisa la această sumă pentru a primi o altă sumă de 2 500 euro. Această poziție a inculpatei nu a fost combătută de către organul de urmărire penală, cât și alte circumstanțe expuse de către Madan Georgeta, au fost totalmente ignorate, astfel fiind admise încălcări esențiale în descoperirea adevărului, în aceste condiții, buna credință a părții vătămate este lovită de un viciu și anume inducerea organului de urmărire penală sau a altor persoane în eroare pentru a atrage neîntemeiat la răspundere penală a unei persoane nevinovate, cu scopul de a dobândi din contul acesteia a unui profit nelegitim. În legătură după cum a demonstrat cu faptul prezentării de către partea vătămată a unor informații neveridice, de către organul de urmărire penală nu a fost stabilită suma prejudiciului ce constituie o componență obligatorie a infracțiunii imputate; - învinuirea adusă de acuzatorul de stat în fața instanței de judecată este incompletă, crează dubii, iar probele în ansamblul lor nu dovedesc că în acțiunile inculpatei persistă elementele calificative a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal. Pe dosarul în cauză există o mulțime de lucruri necercetate și o mulțime de dubii, care pun la îndoială învinuirea înaintată. Art 8 alin. (3) CPP dispune că, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate în condițiile codului de procedură penală, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului. Conform art. 389 alin. (2) CPP, sentința de condamnare nu 3 poate fi bazată pe presupuneri sau în mod exclusiv ori principal. Potrivit art. 51 CP - temeiul real al răspunderii penale, îl constituie fapta prejudiciabilă, săvârșită.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2018, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către avocatul Cuțulab Victor în numele inculpatei Madan Georgeta, cu menținerea sentinței. 4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, la pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că, inculpata Madan Georgeta a săvârșit infracțiunea incriminată. Astfel, vina inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate a fost dovedită în afara dubiilor rezonabile prin următoarele probe cercetate în cadrul ședinței, și anume: declarațiile părții vătămate Luțcan Ana; procesul-verbal de ridicare din 30.05.2014 prin care de la Luțcan Ana au fost ridicate copiile autentificate ale recipiselor care confirmă suma mijloacelor bănești pe care învinuita le-a obținut de la partea vătămată; procesul-verbal de confruntare din 08.02.2016 efectuat între învinuita Madan Georgeta și partea vătămată Luțcan Ana; procesul-verbal de percheziție din 18.03.2016 prin care s-a efectuat percheziția la domiciliul învinuitei, însă de la fața locului careva bunuri nu au fost descoperite și ridicate. Instanța de apel a constatat cu certitudine că, inculpata Madan Georgeta, a comis infracțiunea incriminată, și că, acțiunile ei au fost corect calificate și se încadrează în baza art. 190 alin. (5) Cod penal. În speța examinată instanța de fond întemeiat a reținut latura obiectivă a infracțiunii determinate în acțiunile inculpatei Madan Georgeta, care indubitabil este și s-a manifestat prin acțiuni directe utilizate de prima. Astfel, lucrările pricinii denotă faptul că, inculpata sub pretextul că are nevoie de bani pentru a investi în procurarea imobilelor în Republica Moldova, a convins partea vătămată Luțcan Ana să-i transmită bani în sumă totală de 12300 euro și 2200 lei, după care a întocmit o recipisă prin care s-a obligat să restituie banii primiți, fără a avea intenția întoarcerii banilor, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii fără să întoarcă banii părții vătămate. Instanța de apel a stabilit indubitabil din cumulul probator examinat, intenția inculpatei Madan Georgeta, care încă la momentul intrării în stăpânire asupra mijloacelor bănești, aceasta urmărea scopul de a le sustrage și nu intenționa onorarea angajamentului asumat în vederea creării unei aparențe de executare a obligației de a restitui banii, a semnat o recipisă. Instanța de apel a respins alegațiile părții apărării precum că între Madan Georgeta și Luțcan Ana sunt relații civile, deoarece în cazul examinat nu s-a constatat raporturi de natură juridică civilă, de vreme ce împrejurările stabilite coroborate la 4 acțiunile inculpatei conduc la concluzia certă, că inculpata încă la momentul primirii banilor avea drept scop însușirea acestora fără îndeplinirea angajamentului asumat. Prima instanță a constatat just buna-credință și încrederea părții vătămate Luțcan Ana cu care i-a oferit inculpatei banii, și în același timp, atitudinea de rea- credință a inculpatei Madan Georgeta, care, sub pretextul că are nevoie de bani pentru a investi în procurarea imobilelor a primit suma de bani, însă a neglijat obligațiile angajate de a întoarce banii. Instanța de apel a reținut că, limita între un raport civil, care are la bază un contract de vânzare-cumpărare și un raport penal, care are la bază componența de escrocherie, este latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință a părților, iar în cazul escrocheriei este caracterizată prin rea-credință din partea inculpatei, adică prin înșelăciune față de partea vătămată. Raporturile civile se bazează în exclusivitate pe buna credință și diligența părților participante, ceea ce subiectul infracțiunii, inculpata Madan Georgeta, nu le- a manifestat. Primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția de a-și onora angajamentul asumat, care este demonstrată prin: situația financiară extrem de neprielnică a persoanei care și-a asumat angajamentul la momentul încheierii tranzacției, lipsa de fundamentare economică și caracterul nerealizabil al angajamentului asumat; lipsa unei activități aducătoare de beneficii, necesare onorării angajamentului. Situație găsindu-și reflectare și în cazul judecat or, potrivit apelului declarat de partea apărării, s-a invocat faptul că inculpata nu a achitat careva sume de bani părții vătămate din motiv că în ultima perioadă situația materială s-a înrăutățit vădit. Nu poate fi acceptată achitarea inculpatei Madan Georgeta de vreme ce probele prezentate de către acuzatorul de stat, inclusiv partea vătămată interogată într-un proces public și sub jurământ, avertizată fiind conform art. 312 Cod penal, pentru prezentarea cu bună știință a declarațiilor mincinoase, confirmă pe deplin și fără ambiguități vinovăția acesteia, iar raționamentele aduse în sprijinul acestor afirmații au un scop de a evita răspunderea. Madan Georgeta nu avea careva raporturi reglementate prin acte juridice, care să-i asigure posibilitatea rambursării sumei de bani primite. La fel, potrivit informației prezentate de Casa Națională Asigurări Sociale, în perioada 2011-2014 de către Madan Georgeta nu au fost calculate și achitate contribuții de asigurări sociale din fondul de salariu, ceea ce dovedește că Madan Georgeta nu era angajată în câmpul muncii. 5 Instanța de apel a respins alegațiile părții apărării invocate în cererea de apel, precum că inculpata Madan Georgeta îi datorează o sumă mai mică părții vătămate Luțcan Ana, or la materialele cauzei sunt anexate recipisele prin care inculpata este obligată să restituie la cererea părții vătămate sumele de bani. Argumentele invocate de avocat în cererea de apel, precum că inculpata Madan Georgeta a fost nevoită să semneze recipisă pentru a primi o altă sumă de 2500 euro, sunt neîntemeiate și lipsite de logică, or partea apărării nu a prezentat careva probe în susținerea poziției respective. Mai mult ca atât că, potrivit explicației din 13 mai 2014, inculpata Madan Georgeta a declarat că sumele de bani pe care le pretinde Luțcan Ana într-adevăr le-a primit, iar în cadrul audierii în calitate de bănuit, Madan Georgeta nu a contestat sumele de bani invocate de către partea vătămată. Astfel, s-a constatat cu certitudine că Madan Georgeta abuzând de relațiile de prietenie în care se afla cu Luțcan Ana, având intenția dobândirii ilegale a bunurilor altei persoane, sub pretextul procurării unor terenuri și a unui imobil, a convins-o pe ultima de a-i transmite suma de 12300 euro și 2200 lei. În realitate, după însușirea banilor, Madan Georgeta nu i-a rambursat părții vătămate nici o parte din suma transmisă, invocând în acest sens diferite pretexte și nu a procurat nici un teren, ceea ce dovedește rea-intenția acesteia și nemijlocit înșelăciunea părții vătămate. Declarațiile inculpatei, precum că a luat bani de la anumite persoane pentru perfectarea pașaportului român, bani care îi transmitea lui Luțcan Ana, iar persoanele nu au mai obținut cetățenia Română, respectiv a fost nevoită să întoarcă banii la toate persoanele date, or careva dovezi în acest sens nu au fost prezentate. Instanța de apel a respins alegațiile părții apărării invocate în instanța de apel cu privire la achitarea inculpatei Madan Georgeta, din motiv că componența de infracțiunea a art. 190 Cod penal a fost modificată totalmente, or aceste modificări nicidecum nu exclud existența faptei infracționale comise de către inculpată. Mai mult ca atât că, avocatul Victor Cuțulab în dezbateri a solicitat recalificarea acțiunilor inculpatei Madan Georgeta în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, ceea ce denotă că nu este clară poziția apărării, care inițial a solicitat achitarea, ulterior încetarea urmăriri penale, ca la final în dezbateri să invoce recalificarea acțiunilor în baza art. 190 alin. (1) Cod penal.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul inculpatei, Cuțulab V., care indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatei Madan G, sau recalificarea acțiunilor acesteia în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse neprivative de libertate. 6 În argumentarea recursului invocă următoarele: - Madan Georgeta a fost învinuită de escrocherie prin abuz de încredere, iar în formula nouă - prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. În aceste condiții sunt aplicabile prevederile art. 10 Cod penal, iar Madan Georgeta urmează a fi ichitată; - la calificarea infracțiunii, organul de urmărire penală a considerat, că toate acțiunile Georgetei Madan legate de tranzacțiile financiare cu Luțcan Ana, pot fi încadrate în componența prevăzută de art. 190 alin. (5) și în ansamblu fac parte din infractiune continuă, soluție pe care o consider eronată. Astfel, dacă luăm în considerație recipisele de la f.d. 52, ce confirmă o tranzacție de împrumut încheiată între Madan Georgeta și Luțcan Ana la suma de 2 500 Euro, de la f.d. 53 ce confirmă o tranzacție de împrumut încheiată între Madan Georgeta și Luțcan Ana la suma de 600 Euro, recipisa de la f.d. 54 ce confirmă o tranzacție de împrumut încheiată între Madan Georgeta și Luțcan Ana la suma de 700 Euro cu scopul de a procura un automobil, de la f.d. 55 ce confirmă o tranzacție de împrumut încheiată între Madan Georgeta și Luțcan Ana la suma de 200 Euro și recipisa de la f.d. 55 ce confirmă o tranzacție de împrumut încheiată între Madan Georgeta și Luțcan Ana la suma de 2050 Euro, suma totală a acestora fiind exclusă din suma prejudiciului, duce la recalificarea acțiunilor Georgetei Madan pe prevederile art. 190 al. (1) CP, luând în considerație modificările efectuate prin Legea Parlamentului nr. 179 din 26.07.2018, prin care a fost exclusă prevederea alin. 2) lit. c) - proprotii considerabile. În rest invocând argumente similare celora invocate în cererea de apel (f.d. 31- 33, vol. II).

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, deoarece criticile formulate de recurent nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii recurate, ca fiind ilegală, or reaprecierea probelor în modul propus de către autor nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

Judecând recursul ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. 7 Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Colegiul penal lărgit a statuat asupra admiterii recursului declarat și casării totale a deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare, reieșind din următoarele considerente de fapt și de drept prezente în cauza dată. În esență, potrivit argumentelor invocate de recurent se constată că acesta formulează critici împotriva deciziei instanței de apel, în particular referindu-se la erorile prescrise de pct. 8) și 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală. Colegiul având în vedere esența erorilor invocate de recurent și constatând că instanța de apel a interpretat eronat prevederile legale și cele jurisprudențiale la judecarea cauzei penale și la adoptarea soluției sale, se va expune asupra erorilor admise. Așadar, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept în privința persoanelor care l-au declarat. Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal, au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de instanța de recurs. Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției expuse pe larg 8 în pct. 4.1. al prezentei decizii, nu a respectat întocmai prevederile legale enunțate supra, interpretând eronat prevederile legii penale. Instanța de recurs consideră că soluția instanței de apel privind menținerea condamnării inculpatei în baza art. 190 alin. (5) Cod penal este afectată de eroarea de drept prescrisă în pct. 6) alin. (1) din art. 427 Cod de procedură penală și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția. Colegiul penal lărgit menționează că, dacă instanța de apel a respins apelul avocatului declarat în numele inculpatei, partea descriptivă a deciziei trebuia să cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat instanța pronunțând hotărârea respectivă, să indice din ce motive ele urmează a fi admise ori respinse. Astfel, analizând decizia recurată, Colegiul lărgit conchide că, instanța de apel menținând sentința nu a verificat și apreciat situația de fapt stabilită, or, instanța a dispus condamnarea inculpatei în cele imputate fără să indice probele care demonstrează vinovăția acesteia pentru fiecare episod în parte. Totodată, instanța de fond doar a enumerat atât probele acuzării, cât și ale apărării, fără a verifica veridicitatea acestora și fără a menționa care dintre ele se resping și care se admit, contrar prevederilor art. 101 alin. (4) Cod de procedură penală, prin care instanța are obligația să-și motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Or, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de Codul de procedură penală și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au fost obținute. Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire, instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să se bazeze pe prevederile legale. Intima convingerea se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv. Astfel, simpla motivare a instanței de apel precum că: ,,...analizând declaratiile părții vătămate Luțcan Ana, precum și materialele cauzei și anume, procesul-verbal de ridicare din 30.05.2014, procesul-verbal de confruntare din 08.02.2016 efectuat între învinuita Madan Georgeta și partea vătămată Luțcan Ana, procesul-verbal de percheziție din 18.03.2016, 9 Colegiul penal constată că ele demonstrează cu certitudine vina inculpatei în comiterea infracțiunii imputate”, instanța de recurs o apreciază ca fiind insuficientă și nejustificată întru menținerea soluției instanței de fond, or, potrivit art. 93 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală, probele sunt elemente de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei și în calitate de probe în procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: 1) declarațiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părții vătămate, părții civile, părții civilmente responsabile, martorului; 2) raportul de expertiză, etc În contextul dat, se specifică că pentru corectitudinea judecării prezentei cauze este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în dosar, întrucât aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea procedurii desfășurate pentru toate părțile la proces, or, în decizia instanței de apel lipsește analiza și aprecierea probelor. În consecință, procedându-se în asemenea mod, instanța de apel a admis încălcarea art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa”. În particular, instanța de apel nu a respins argumentat toate alegațiile părții apărării invocate în cererea de apel și nu a formulat o motivare corespunzătoare vizavi de chestiunile care au importanță decisivă în cauză, prin ce a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția. Totodată, Colegiul penal lărgit indică că eroarea comisă de către instanța de apel nu poate fi corectată în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității hotărârii, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legale. La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte prevederile art. 414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile enumerate mai sus, să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor prezentate, să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot ansamblul lor, să țină seama de cele expuse în prezenta decizie legate de justa apreciere, sub toate aspectele, complet și obiectiv a tuturor împrejurărilor cauzei, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel și recurs și, în dependență de datele 10 obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Cuțulab Victor în numele inculpatei Madan Georgeta, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2018, în privința cet. Madan Georgeta Xxxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune căilor de atac. Decizia motivată pronunțată la 26 martie 2019. Președinte: Diaconu Iurie Judecători: Guzun Ion Catan Liliana Mardari Dumitru Ghervas Maria 11