1ra-348/19 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-348/19 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-348/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

judecând în ședință fără participarea părților recursul ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Constantin Moraru, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2018, în

cauza penală în privința lui

Beț Oleg Xxxxx, născut la xx xxxxx xxxx,

originar și locuitor Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 06.06.2017-21.06.2018;

instanța de apel: 13.07.2018-06.11.2018;

instanța de recurs: 14.12.2018-12.02.2019;

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa cu închisoare pe termen de 4 (patru) luni, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea din contul lui Beț Oleg în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în sumă de 156 lei, suportate în legătură cu examinarea medicală de constatare

a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, efectuată de către

Dispensarul Republican de Narcologie.

2017, aproximativ ora 21.00 min., fiind anterior prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 01 august 2014, privat de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe termen de 3 ani, conducînd autovehiculul de model „Renault Megane”, cu n/î XXX

xxx, ignorând intenționat prevederile pct. 14 lit. a) al Regulamentului circulației rutiere

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, prin care se dispune că:

„conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub

influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate de natură să-i afecteze capacitatea

de conducere”, în procesul deplasării prin curtea blocului locativ situat în mun. Chișinău,

str. Maria Drăgan, nr. 36, nu a manifestat prudență la trafic și s-a tamponat în

1

automobilul de model „Nissan Primera”, n/î XXX xxx aflat în stare parcată, unde

ulterior, ca urmare a apropierii la fața locului a funcționarilor Direcției de Poliție a mun.

Chișinău, în procesul verificării actelor de către agentul constatator, Delinschi Ivan, a

fost identificată la primul prezența semnelor de consum a băuturilor alcoolice.

Fiind prezentat la IMSP Dispensarul Republican de Narcologie din mun. Chișinău,

str. Petru Rareș nr. 32, în rezultatul examinării medicale, prin procesul-verbal de

constatare nr. 7036 din 14.01.2017, în privința lui Beț Oleg a fost stabilită concluzia -

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care în privința

inculpatului să fie aplicată o pedeapsă non-privativă de libertate, sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, motivând că prima instanță i-a aplicat lui Beț Oleg

o pedeapsă prea aspră, fără a ține cont de criteriile generale de individualizare a

pedepsei.

s-a admis apelul inculpatului Beț Oleg, s-a casat sentința în partea executării pedepsei în

penitenciar și s-a pronunțat o hotărâre nouă în această parte, potrivit căreia:

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicată inculpatului, pe o perioada de probațiune de 4 (patru) ani.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției sale, Colegiul a reținut că instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că Beț Oleg a săvârșit

infracțiunea imputată lui, aceste împrejurări fiind constatate din totalitatea de probe

acumulate și corect apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, acțiunile inculpatului corect fiind

încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal.

În cadrul examinării cauzei în instanța de fond, inculpatul nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii imputate, însă, ulterior fiind audiat în cadrul instanței de apel,

ultimul a recunoscut pe deplin vina în comiterea infracțiunii incriminate și a declarat

regretă de cele comise și se căiește sincer.

În altă ordine de idei, Colegiul a considerat că instanța de fond just a numit în

privința inculpatului pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 4 luni, însă ținând

cont de faptul că ultimul, în cadrul instanței de apel și-a recunoscut vina pe deplin și s-a

căit de cele comise, totuși a considerat necesar de a casa sentința în partea executării

pedepsei în penitenciar și conform prevederilor art. 90 Cod penal, a dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate, pe o perioada de probațiune de 4 ani. Instanța

de apel a considerat că această pedeapsă este perfect proporțională cu faptele comise,

deoarece inculpatul se v-a afla 4 ani sub supravegherea strictă a colaboratorilor

serviciului de probațiune. Totodată, Colegiul ajungând la această concluzie a ținut cont

2

de prezența în speță doar a circumstanțelor atenuante, recunoașterea vinei și căința

sinceră, careva circumstanțe agravante nefiind reținute.

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia cu menținerea sentinței instanței de fond.

În motivarea recursului procurorul menționează că instanța de apel la adoptarea

deciziei, eronat a mizat pe circumstanțe ce reies din personalitatea inculpatului, or

acestea nu pot substitui acel fapt că Beț Oleg repetat a comis infracțiune de conducere a

automobilului în stare de ebrietate.

Astfel, instanța de apel verificând cauza sub aspectul legalității pedepsei penale,

urma să aprecieze just, dacă aceasta a fost aplicată în raport nu numai cu sancțiunea

normelor penale imputate inculpatului, ci cu toate prevederile ce reglementează

pedeapsa penală, individualizarea acesteia, precum și alte criterii ce țin de tratamentul

juridic penal.

Prin urmare, recurentul consideră concluziile instanței de apel în partea

individualizării pedepsei stabilite inculpatului greșite și neconforme scopului legii penale

și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, fapt ce denotă că

decizia adoptată în prezenta cauză penală, la motivarea stabilirii pedepsei contravine

prevederilor art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece ea nu cuprinde

motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată a executării ei.

materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conducându-se de prevederile art. 435 alin.

(1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, ajunge la concluzia că acesta necesită a fi

admis, cu casarea totală a hotărârii atacate și menținerea sentinței primei instanțe,

deoarece apelul a fost greșit admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței

de apel. Alin. (4) și (5) ai aceleiași norme prevede că în vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor, pronunțându-se asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept, asupra

cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmite instanței de apel, sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost calificată corect, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just,

dacă normele de drept procesual penal au fost aplicate corect, și hotărârea adoptată

trebuie să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul lărgit menționează că, sentința instanței de fond a fost contestată de către

inculpat și avocatul acestuia doar în latura pedepsei și la judecarea cauzei, instanța de

apel a considerat necesar de a casa prima hotărâre în această parte, adoptând o soluție

nouă, prin care în privința lui Beț Oleg au fost aplicate prevederile art. 90 Cod penal,

însă decizia atacată cu recurs ordinar este contrară prevederilor art. 417 alin. (1) pct. (8)

3

Cod de procedură penală, deoarece nu cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus la

admiterea apelului, precum și motivele adoptării concluziei date.

Astfel, Colegiul constată că și-a găsit confirmare temeiul de drept invocat de

procuror și anume, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

deoarece decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ceea ce

duce la casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe.

Pe de altă parte, instanța de recurs reține că, în recursul declarat procurorul indică

netemeinicia în ce privește aplicarea pedepsei mai blânde inculpatului, necontestând

încadrarea juridică a acțiunilor acestuia.

După cum s-a enunțat mai sus, prin sentința primei instanțe Beț Oleg a fost

condamnat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal la 4

(patru) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar

ulterior, instanța de apel judecând cauza în ordinea procedurii de apel, a admis apelul

apărării și a casat sentința în partea stabilirii pedepsei, pronunțând o hotărâre nouă în

această parte, prin care s-a dispus, în baza art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicată inculpatului sub formă de 4 luni închisoare, pe o perioada de

probațiune de 4 (patru) ani.

În acest aspect, cu referire la soluția instanței de apel, Colegiul lărgit o consideră

greșită, reieșind din următoarele:

Din textul deciziei contestate se observă că, instanța de apel la baza soluției sale

pune doar faptul că inculpatul în cadrul examinării cauzei în ordine de apel, a recunoscut

vina și s-a căit sincer de cele comise. Astfel, se constată că instanța de apel nu a dat o

motivare corespunzătoare, prin prisma prevederilor art. 61, 75 Cod penal, soluției

adoptate.

În cazul dat, Colegiul lărgit consideră că, soluția instanței de apel este una pripită și

nejustificată, deoarece pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală

și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Articolul 75 Cod penal, stipulează criteriile generale de individualizare a pedepsei

prin care se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este obligată să se conducă

instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Una din prerogativele instanței judecată este să aprecieze că scopul pedepsei penale

poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia și în baza art. 90 Cod penal

poate suspenda condiționat executarea pedepsei stabilite. În formarea convingerii,

instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv

4

are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea acesteia, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea

cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se corecta fără executarea efectivă a

pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de suspendare condiționată a

executării pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei,

lucru neefectuat de către instanța de apel.

În același timp, la adoptarea sentinței instanța de fond luând în considerație

circumstanțele cauzei, corect a considerat că doar izolarea de societate va reprezenta un

remediu echitabil corecției și reeducării inculpatului, stabilind în privința acestuia un

termen rezonabil de 4 luni pentru executarea pedepsei cu închisoarea, în penitenciar de

tip semiînchis, or Beț Oleg nu doar că a neglijat interdicția de a conduce mijloace de

transport, dânsul în mod conștient și intenționat a condus mijlocul de transport în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Colegiul lărgit este solidar cu poziția instanței de

fond care a menționat că, odată ce persoana este privată de dreptul de a conduce

mijloace de transport și în mod conștient comite infracțiunea de conducere a mijlocului

de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat și care nu deține permis de conducere, în mod cert se confirmă faptul că

persoana în cauză nu a conștientizat pericolul faptelor sale și că nu a tras concluziile de

rigoare, prezentând un pericol pentru societate.

Pe cale de consecință, Colegiul lărgit reține că, pedeapsa aplicată lui Beț Oleg de

către prima instanță este una echitabilă, care impune lipsuri și restricții ale drepturilor

acestuia, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale. Or, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și

nu este suficient nici pentru corectarea inculpatului și nici pentru prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni.

Astfel, din examinarea condițiilor în care instanța poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei în privința inculpatului, rezultă că aceasta nu este un

drept al inculpatului, ci o facilitate din care instanța de judecată este liberă să aprecieze

dacă este sau nu cazul să o acorde.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că pedeapsa stabilită lui Beț Oleg de

prima instanță corespunde prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal, fiind motivată,

individualizată și aplicată în limitele prevăzute de lege, iar hotărârea dată fiind una

întemeiată.

În atare circumstanțe, instanța de apel greșit a admis apelul apărării și prin

pronunțarea unei noi hotărâri a comis o eroare la aplicarea pedepsei cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, în lipsa cărorva motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat de

procuror urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței

5

primei instanțe, prin care Beț Oleg a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

2641 alin. (4) Cod penal la 4 (patru) luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, deoarece apelul a fost greșit admis.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Constantin Moraru, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 06 noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui Beț Oleg, pe motiv că

apelul a fost greșit admis.

Menține sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 21 iunie 2018 în

privința lui Beț Oleg.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 12 martie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

6