1ra-103/2019 — art. 42, 185/2 CP

1ra-103/2019 — art. 42, 185/2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-103/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana, Mardari Dumitru și Ghervas Maria,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Șendrea Miroslav în numele inculpaților Căpățînă Anton și SRL

,,CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017, în cauza penală privindu-i pe

Căpățînă Anton Xxxxx, născut la xxxxxx,

originar și domiciliat în mun. Xxxxx,

str. Xxxxxxx;

SRL ,,CĂPĂȚÎNA-PRINT”, cod fiscal xxxxxx,

cu adresa juridică mun. Xxxxx, str. Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Căpățînă Anton a fost achitat pe art. 42, 1852 alin. (7) lit. b), e) Cod penal, din motivul

neconstatării faptei infracțiunii.

SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” a fost achitată pe art. 42, 1852 alin. (7) lit. b), e) Cod

penal, pe motivul neconstatării faptei infracțiunii.

rechizitoriului CĂPĂȚÎNĂ Anton se învinuiește în aceea, că a comis participația la

încălcarea dreptului asupra obiectelor de proprietate industrială, în următoarele

1

circumstanțe: Conform informației Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

(AGEPI) s-a stabilit că pe numele titularului The Procter&Camble Company, One

Procter&Gamble Piaza, Cincinnati, Ohio, Statele Unite ale Americii este înregistrată

marca națională ce conține elementul „Ariel” începând cu 07.10.1993. Astfel, în

perioada de timp mai-septembrie 2014, dar până la 04.09.2014 Pancenco Denis

acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu Bidiuc Evgheni, în vederea

contrafacerii și comercializării produselor de detergent sub marca produsului ,,Ariel”,

fără consimțământul titularului mărcii protejate, au convenit verbal, contra plată, cu

directorul comercial al SRL „CAPAȚÎNA-PRINT” cod fiscal xxxxx, CĂPĂȚÎNĂ

Anton, a cărui gen principal de activitate este prestarea serviciilor poligrafice și de

tipărire în diferite formate, de a tipări/multiplica marca protejată ,,Ariel” împreună cu

specimentele de denumire a produsului indicate, formând astfel ambalaje.

Prin urmare, CĂPĂȚÎNĂ Anton, contrar prevederilor Legii Nr. 939 din

20.04.2000 cu privire la activitatea editorială, prin intermediul secției de producere a

SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”, amplasată în mun. Chișinău, str. Petru Rareș, 77, a

organizat tipărirea/multiplicarea mărcii protejate „Ariel” precum și formarea

ambalajelor (cutiilor) similare brandului de detergent „Ariel ACTILEFT - 130 Waschen

Mega Pack” cu volumul de 10 kg pe care le-a predat lui Pancenco Denis și Bidiuc

Evgheni. În continuare, Pancenco Denis și Bidiuc Evgheni, pentru realizarea scopului

comercializării detergentului contrafăcut, au stocat ambalajele de detergent în garajul

nr. 1617 din teritoriul Cooperativei de garaje nr. 13 de pe str. Grenoble 303 a, mun.

Chișinău, până la momentul efectuării percheziției din 04.09.2014, când au fost ridicate

458 cutii asamblate similare brandului de detergent „Ariel ACTILIFT-130 Waschen-

Mega Pack”, 105 cutii neasamblate cu același brend, iar o cutie au umplut-o cu praf de

spălat contrafăcut pregătită pentru comercializare. Astfel, prin acțiunile lui Pancenco

Denis, Bidiuc Evgheni și factorilor de decizie al SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”, titularului

mărcilor verbale și figurative ,,Ariel”, compania ,,The Procter & Gamble Company”

reprezentată de SRL Turcu&Turcu, le-a fost cauzată o pagubă în sumă de 11260 euro,

care conform cursului oficial BNM constituie suma de 21 1488 lei, ceea ce constituie

proporții deosebit de mari.

care a solicitat casarea totală a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru primă instanță, prin care a-i recunoaște vinoveți pe inculpații

SRL „Căpățînă–Prinț” și Căpățînă Anton de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

42, 1852 alin. (7) lit. b), e) Cod penal, cu numirea unei pedepse lui Căpățînă Anton sub

formă de amendă în mărime de 4000 u.c, iar lui SRL „Căpățînă – Prinț” sub formă de

2

amendă în mărime de 9000 u.c, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită

activitate pe un termen de 2 ani.

3.1. În motivarea apelului declarat acuzatorul de stat a indicat că, din probele

administrate și examinate în ședința de judecată rezultă cu certitudine vinovăția

inculpaților în comiterea infracțiunii încriminate. Probele pe care se întemeiază

concluziile instanței de judecată nu sunt argumentate și nu sunt indicate motivele

admiterii sau respingerii lor, atât de învinuire, cât și de apărare. Instanța de fond urma

să supună analizei toate probele examinate în ședință, indiferent de faptul că sânt

cuprinse în cauza penală sau au fost prezentate de către părți direct în ședință. Astfel,

instanța de judecată a pronunțat o sentință care este contrară legii, de aceea urmează

a fi casată, iar CĂPĂȚÎNĂ Anton și SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT" să fie recunoscuți

vinovați în baza art. 1852 alin. (7) lit. b), e) Cod penal și condamnați.

2017, a fost admis apelul declarat de către procurorul PETRUȘCA Sergiu, casată

sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

după cum urmează:

CĂPĂȚÎNĂ Anton Dumitru și SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”, au fost recunoscuți

vinovați în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1852 alin. (7) lit. e) Cod penal, și

numită pedeapsa:

Lui CĂPĂȚÎNĂ Anton Dumitru, sub formă de amendă în contul statului în

mărime de 4000 unități convenționale, adică, 80 000 (optzeci mii) lei;

SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT", sub formă de amendă în contul statului în mărime

de 9000 unități convenționale ă, adică, 180 000 (una sută optzeci mii) lei, cu privarea

de dreptul de a practica la activități de tipărire și multiplicare a produselor poligrafice

pe un termen de 2 ani.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, analizând și apreciind

probele, în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

conform cărora, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, constată următoarele:

CĂPĂȚÎNĂ Anton și SRL „Căpățînă – Prinț” a comis încălcarea dreptului asupra

obiectelor de proprietate industrială, în următoarele circumstanțe: Conform informației

Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI) s-a stabilit că pe numele titularului

The Procter&Cambie Company, One Procter&Gamble Piaza, Cincinnati, Ohio, Statele Unite

ale Americii este înregistrată marca națională ce conține elementul „Ariel” începând cu

07.10.1993. Astfel, în perioada de timp mai-septembrie 2014, dar până la 04.09.2014 Pancenco

Denis acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu Bidiuc Evgheni, în vederea

3

contrafacerii și comercializării produselor de detergent sub marca produsului „Ariel”, fără

consimțământul titularului mărcii protejate, au convenit verbal, contra plată, cu directorul

comercial al SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” cod fiscal xxxxx, CĂPĂȚÎNĂ Anton, a cărui gen

principal de activitate este prestarea serviciilor poligrafice și de tipărire în diferite formate, de

a tipări/multiplica marca protejată „Ariel” împreună cu specimenele de denumire a produsului

indicate, formând astfel ambalaje.

Prin urmare, CĂPĂȚÎNĂ Anton, contrar prevederilor Legii Nr. 939 din 20.04.2000 cu

privire la activitatea editorială, prin intermediul secției de producere a SRL „CĂPĂȚÎNĂ-

PRINT”, amplasată în mun. Chișinău, str. Petru Rareș, 77, a tipărit/multiplicat mărci

protejate „Ariel” precum și a format ambalajele (cutiilor) similare brandului de detergent

„Ariel ACTILEFT -130 Waschen Mega Pack” cu volumul de 10 kg pe care le-a predat lui

Pancenco Denis și Bidiuc Evgheni. În continuare, Pancenco Denis și Bidiuc Evgheni, pentru

realizarea scopului comercializării detergentului contrafăcut, au stocat ambalajele de detergent

în garajul nr. 1617 din teritoriul Cooperativei de garaje nr. 13 de pe str. Grenoble 303 a, mun.

Chișinău, până la momentul efectuării percheziției din 04.09.2014, când au fost ridicate 458

cutii asamblate similare brandului de detergent „Ariel ACTILIFT-130 Waschen-Mega Pack”,

105 cutii neasamblate cu același brend, iar o cutie au umplut-o cu praf de spălat contrafăcut

pregătită pentru comercializare. Astfel, prin acțiunile infracționale ale lui Căpătînă Anton și

factorilor de decizie ai SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”, Căpățînă Veaceslav și altor persoane care

nu sunt părți la procesul penal dat, titularului mărcilor verbale și figurative „Ariel”, compania

,,The Procter & Gamble Company” reprezentată de SRL Turcu&Turcu, le-a fost cauzată o

pagubă în sumă de 11260 euro, care conform cursului oficial BNM constituie suma de 211488

lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a conchis că, prin acțiunile sale intenționate CĂPĂȚÎNĂ Anton

și SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” au comis infracțiunea prevăzută la art. 1852 alin. (7) lit.

e) Cod penal, încălcarea dreptului asupra obiectelor de proprietate industrială, adică

utilizarea, fără consimțământul titularului a mărcii protejate, aplicarea semnului pe ambalaje,

precum și utilizarea lui în calitate de ambalaj în cazul mărcilor tridimensionale, oferirea

produselor sub acest semn spre comercializare și comercializarea stocarea lor în acest scop,

multiplicarea, stocarea și comercializarea semnului în scopurile menționate, acțiuni săvârșite

de mai multe persoane cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a considerat, că instanța de fond, la pronunțarea sentinței,

eronat a apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art. 101 Cod de procedură

penală și în așa mod a ajuns la concluzia greșită de a-i achita pe CÂPĂȚÎNĂ Anton și

SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” din motivul neconstatării faptei infracțiunii.

Astfel, vinovăția acestora în comiterea faptelor sus-indicate, a fost dovedită prin

următoarea sistemă de probe veridice, concludente, pertinente și utile, care

4

coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile reprezentantului părții vătămate Dorian

Chiroșca; declarațiile martorului Bujor Anatolie; prin probe scrise și documente, cum

ar fi: procesul-verbal de percheziție din 04.09.2014; procesul-verbal de examinare din

27.09.2014; procesul-verbal de percheziție din 04.09.2014; procesul-verbal din

30.09.2014 a materialelor procedurii contravenționale inițiate la 01.09.2014; procesul-

verbal a actului de constatare din 04.09.2014 prin care s-a înscris declarațiile lui

Pancenco Denis; procesul-verbal a actului de constatare din 04.09.2014 prin care s-a

înscris declarațiile lui Bidiuc Evghenii; informația oferită de compania ICS

Turcu&Turcu SRL; procesul-verbal contravențional și decizia de sancționare întocmit

în privința contabilului SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”, Curdiubova Valeria și chitanța de

achitare a amenzii aplicate; procesul-verbal contravențional și decizia de sancționare

întocmit în privința directorului SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” și chitanța de achitare a

amenzii aplicate; ordinul nr. 02-a din 31.03.2008; ordinul nr. 14-a din 01.10.2011;

facturile de expediție; informația eliberată de ÎCS „ Orbico MA” SRL; informația

eliberată de AGEPI; informația eliberată de ÎCS „Orbico MA” SRL; informația

eliberată de ACEPI; sentința de condamnare a lui Pancenco Denis și Bidiuc Evgheni

din 18.11.2015; hotărârea Curții de Apel Chișinău din 02.04.2015.

Astfel, instanța de apel a considerat că, aceste probe scrise și documentele

examinate, coroborează cu declarațiile reprezentantului părții vătămate Dorian

Chiroșca, declarațiile martorului Bujor Anatolie, cât și cu întreaga sistemă de probe

analizată și apreciată mai sus prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, care indică la CĂPĂȚÎNĂ Anton și SRL „Căpățînă – Print” ca la persoanele

care au comis încălcarea dreptului asupra obiectelor de proprietate industrială.

Instanța de apel a considerat că, de facto, inculpatul Căpățînă Anton și

reprezentantul inculpatului SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”, Căpățînă Vladislav și-au

recunoscut vina în comiterea infracțiunii încriminate, prevăzute de art. 1852 alin. (7),

lit. b), e) Cod penal, însă aceasta a apreciat critic afirmațiile lor precum că, nu știau

despre înțelegerea care a avut loc între Pancenco și Bidiuc privind careva contrafacere,

nu au încălcat prevederile legale și nu a avut nici o înțelegere cu Bidiuc și Pancenco,

nu știa despre planurile lor, deoarece ele nu corespund adevărului și sunt date de către

inculpați în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală, or, dânșii înțelegeau că

Pancenco și Bidiuc nu reprezintă firma The Procter & Camble Company, One

Procter&Gamble Piaza, Cincinnati, Ohio, Statele Unite ale Americii, pe care este

înregistrată marca națională ce conține elementul „Ariel” începând cu 07.10.1993, n-

au avut nici un document care ar fi demonstrat că Pancenco și Bidiuc ar fi acționat din

numele firmei susindicate și astfel, incontestabil instanța de apel a constatat că, prin

acțiunile infracționale ale lui Căpătînă Anton și factorilor de decizie ai SRL

5

„CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”, Căpățînă Veaceslav și altor persoane care nu sunt părți la

procesul penal dat, titularului mărcilor verbale și figurative „Ariel”, compania ,,The

Procter & Gamble Company” reprezentată de SRL Turcu&Turcu, le-a fost cauzată o

pagubă în sumă de 11260 euro, care conform cursului oficial BNM constituie suma de

211488 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari.

Mai mult, instanța de apel a mai conchis că, declarațiile inculpatului

CĂPĂȚÎNĂ Anton și reprezentantului SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”, Căpățînă

Vladislav sunt completamente combătute de celelalte probe analizate mai sus și

apreciate prin prisma prevederilor ort. 101 Cod de procedură penală, și care

demonstrează cu certitudine vinovăția lor în comiterea infracțiunii încriminate.

De menționat este faptul că, deși instanța de fond a stabilit cu certitudine faptul

că „...între SRL "Căpățînă-Print", de pe o parte, și Bidiuc Evgheni și Pancenco Denis, de pe

altă parte, au existat relații prevăzute de art. art. 12, 15 ale Legii nr. 939 din 20.04.2000 cu

privire la activitatea editorială, la efectuarea comenzii lui Bidiuc Evgheni și Pancenco Denis,

SRL "Căpățînă-Print" nu a reprodus originalul editorial ce conține obiectul proprietății

intelectuale, la care s-a referit acuzatorul de stat în învinirea înaintată, dar a executat comanda

adusă de către numiții tipografiei pe un suport electronic. Acest fapt este confirmat prin

conținutul informației de pe Hard disk Samsung, ridicat de către colaboratorii poliției în cadrul

dosarului contravențional în cadrul percheziției la oficiul secției de producere a SRL

„CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”, pe str. Petru Rareș nr. 77, mun. Chișinău. Aceste date confirmă și

declarațiile inculpaților despre specificul procesului tehnologic la executarea comenzilor, și

corespund prevederilor legii sus-indicate”, însă nu s-a expus declarațiilor lui Bidiuc

Evgheni, potrivit cărora ultimul a declarat că „i-a comunicat lui Căpățînă Anton despre

scopul acestora de a vinde praf de spălat”, care împreună cu alți reprezentanți ai SRL

„CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” au și asamblat o parte din cutii, declarații, care se confirmă prin

percheziția efectuată la garajul nr. 1617 de pe teritoriul CCG nr. 13, unde 458 cutii erau

asamblate.

Mai mult ca atât, prin declarațiile lui Bidiuc Evgheni s-a stabilit că acesta i-a

comunicat lui Căpățînă Anton despre intenția s-a de a contraface praf de spălat a unei

mărci renumite, iar prin acceptarea acestuia de a multiplica aceste cutii s-a constatat

viniovăția lui Căpățînă Anton și a SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” la comiterea infracțiunii

încriminate.

Totodată, este de menționat faptul că prin Decizia Curții de Apel Chișinău din

02.04.2015 (f.d. 43-47, vol. II), a fost stabilită vina lui Bidiuc Evgheni de încălcare a

drepturilor de autor prin: fabricarea, importul, exportul, distribuția și orice alt act a

mărfurilor cu mărcile protejate de dreptul de autor iar după cum s-a stabilit, SRL

„CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” a tipărit și asamblat o parte din cutii, formând deja un produs

6

finit, fapt ce demonstrează încadrarea juridică corectă a inculpaților, instanța de fond,

însă nu a dat apreciere acestei probe prezentate de acuzare, orientându-și poziția

unilaterală de achitare a lui Căpățînă Anton și a SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”, fapt ce a

dus la încălcarea prevederilor art. 384 Cod de procedură penală.

Instanța de fond a considerat că învinuirea adusă inculpaților este ne concretă

deoarece: „...nu a fost stabilită cu certitudine perioada de timp în care s-a comis fapta; nu a

fost indicat rolul fiecărui participant, în conformitate cu prevederile art. 42 Cod penal”, însă,

este de remarcat că nici din declarațiile lui E. Bidiuc și D. Pancenco nu a fost posibil

de stabilit data la care s-a făcut comanda, invocând acestea aproximativ luna iulie

2014, dar instanța de apel a ajuns la concluzia că data începerii acțiunilor infracționale

a fost data apariției intenției acestora, intenție la care au participat Căpățînă Anton și

SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”. Cert, însă s-a stabilit, data consumării infracțiunii și

anume, data de 04.09.2014 când și a fost curmată de către organele de drept la

momentul ridicării obiectelor contrafăcute și celor ce au adus ingerințe drepturilor

proprietății intelectuale.

Subsecvent, instanța de apel a reiterat și faptul că, însăși instanța aduce

explicații asupra încălcării drepturilor proprietății industriale, în special prin dreptul

asupra mărcilor ca ulterior, prin multiplicarea mărcii protejate fără încuviințarea

autorului, iar în concluzie instanța de fond a considerat că aceasta nu este o încălcare

a drepturilor de autor.

Instanța de fond, la emiterea sentinței, eronat a respins în calitate de probe

procesele-verbale de percheziție din 04.09.2014 efectuată pe str. Petru Rareș 77 și cea

efectuată în garajul nr. 1617 din CCG 13 de pe str. Grenoble 303 A mun. Chișinău,

conținutul procesului verbal de examinare din 30.09.2014, întrucât au fost obținute

într-un proces contravențional, însă, conform prevederilor art. 449 alin. (1) Cod

contravențional s-a constatat că, dacă în procesul contravențional se constată că fapta

considerată contravenție a fost săvârșită în condiții care o plasează sub incidența legii

penale, dosarul se remite neîntârziat, prin încheiere motivată, procurorului, după

competență.

În atare situație, organul de constatare, stabilind prezența unei infracțiuni, a

întocmit raportul de autosesizare prezentându-l împreună cu actele acumulate

procurorului în vederea deciderii legalității pornirii urmăririi penale. Prin urmare,

instanța neîntemeiat nu a admis în calitate de probe actele indicate mai sus, or probele

indicate fac parte dintr-un proces unic.

Prin sentința de achitare, instanța a invocat lipsa pretențiilor materiale față de

SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” și Căpățînă Anton, pe când potrivit informației oferite de

compania ICS Turcu&Turcu SRL, căruia compania „The Procter&Gamble Company”

7

este titularul mărcilor verbale și figurative „Ariel” pe teritoriul R. Moldova conform

certificatelor de înregistrare internaționale emise de Organizația Mondială a

Proprietății Intelectuale. Valoarea pagubei pricinuite estimată de către titular

constituie 11260 euro, care conform cursului oficial BNM la data de 04.09.2014

constituia suma de 21 1488 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari.

În astfel de împrejurări, instanța de apel a conchis că, concluzia primei instanțe,

precum că CÂPĂȚÎNĂ Anton și SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” n-au comis infracțiunea

încriminată lor, este nefondată, iar sentința urmează a fi supusă casării cu

condamnarea lui CÂPĂȚÎNĂ Anton și a SRL ,,CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” în baza art. 1852

alin. (7) lit. e) Cod penal.

Instanța de apel, la numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpaților

CÂPĂȚÎNĂ Anton și SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”, a ținut cont de prevederile art. 6, 7,

61, 75-78 Cod penal, și anume, de gravitatea infracțiunii comise, motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de faptul că dânsul a comis pentru prima dată o infracțiune

mai puțin gravă, anterior n-a fost condamnat, de faptul că circumstanțe atenuante și

agravante nu sunt și a considerat că îndreptarea și reeducarea lor este posibilă cu

aplicarea pedepsei neprivative de libertate, lui CÂPĂȚÎNĂ Anton, sub formă de

amendă în contul statului în mărime de 4000 unități convenționale, adică 80 000 lei,

iar SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”, sub formă de amendă în contul statului în mărime de

9000 unități convenționale, adică 180 000 lei, cu privarea de dreptul de a practica

activități de tipărire și multiplicare a produselor poligrafice pe un termen de 2 ani.

inculpaților, Șendrea Miroslav, care indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a deciziei

instanței de apel, cu menținerea sentinței.

În argumentarea recursului invocă următoarele:

- la examinarea apelului acuzatorului de stat PETRUȘCA Sergiu, instanța de

apel practic reproduce conținutul cererii de apel, fără a face o nouă apreciere a

probelor administrate în cauza penală, având dreptul să reformeze sentința atacată.

apriori a mers pe ideea preconcepută asupra vinovăției lui Căpățână Anton și SRL

„CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”, limitându-se doar la constatarea faptului că probele sunt

pertinente și concludente și dovedesc vinovăția inculpaților de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 1852 alin. (7) lit. b), e) Cod penal;

- un șir întreg de prevederi ale legii procesuale nu au fost respectate întocmai la

judecarea apelului și ca urmare, instanța de apel, pripit a pronunțat o sentință de

condamnare în privința inculpaților Căpățînă Anton și SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”:

- pentru un probatoriu legal, la pronunțarea unei hotărâri de condamnare a

8

inculpaților după o sentință de achitare, declarațiile martorilor pe baza cărora se

întemeiază decizia de condamnare a instanței de apel, urmau a fi obținute cu

respectarea principiilor nemijlocirii, oralității și contradictorialității judecării cauzei.

Însă, așa cum rezultă din procesul-verbal al ședinței de judecată din 11 iulie

2017 (f.d. 161, vol. II), instanța de apel n-a interogat pe viu martorii Bujor Anatolie,

Bidiuc Evgheni și Pancenco Denis, ci s-a limitat cu citirea declarațiilor persoanelor în

cauză, depuse la faza urmăririi penale sau a examinării cauzei în prima instanță, dar

totodată, le-a pus în calitate de probe decisive la motivarea soluției de condamnare;

- acest lucru era cu atât mai mult necesar, în condițiile în care instanța de apel

nu și-a expus opinia și nu a elucidat motivul descris de acuzatorul de stat în pct. 1) al

apelului declarat, prin care se invocă că „[...] instanța de judecată a refuzat audierea

suplimentară în calitate de martori a condamnaților Pancenco Denis și Bidiuc Evgheni,

întrucât există divergențe între declarațiile lui Căpățînă Anton și ultimul”.

Or, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 20 decembrie 2016 (f.d.

129, vol. II), procurorul S. Ciobanu a înaintat un demers de amânare a ședinței de

judecată pentru a prezenta martori, demersul în cauză fiind acceptat de către instanța

de apel, iar ședința a fost amânată pe motivul enunțat, pentru data de 24 ianuarie 2017,

însă ulterior, atât procurorul, cât și instanța de apel, nu au mai revenit la chestiunea

privind audierea acestor persoane;

- acuzatorul de stat nu a indicat și nici nu a constatat în actul de învinuire,

precum și în apelul pe care la declarat, în ce constă esența faptelor puse în sarcina

inculpaților Căpățînă Anton și SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” și care, fiind apreciate în

ansamblu, ar răsturna concluzia formulată de către prima instanță, privitor la

achitarea acestora pe învinuirea adusă conform art. 1852 alin. (7) lit. b), e) Cod penal.

Or, din omisiunea respectivă, rezultă că învinuirea înaintată inculpatului este una

incompletă și neclară, adică este una dubioasă. O asemenea învinuire a afectat dreptul

inculpaților de a ști pentru ce faptă sunt învinuiți, adică dreptul la apărare;

- la pronunțarea deciziei recurate, în privința lui Căpățînă Anton și SRL

„CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”, instanța de apel încălcând principiul contradictorialității și

manifestând o parțialitate vădită în favoarea acuzatorului de stat, a completat din

oficiu învinuirea cu circumstanțe în fapt care ar justifica-o și care ar agrava situația

inculpaților, fapt care a generat pronunțarea unei soluții de condamnare bazată pe

dubii și presupuneri și prin urmare, demonstrează că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția;

- în aspectul celuilalt temei de recurs invocat în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 CPP,

prin prisma faptului că instanța de judecată a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, menționăm că pronunțând decizia, Colegiul penal al Curții

9

de Apel Chișinău a concluzionat că vina inculpaților Căpățână Anton și SRL

„CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” se dovedește prin declarațiile reprezentantului părții vătămate,

Dorian Chiroșca, a martorilor, probelor scrise și documentelor (a se vedea pct. 11-14 din

decizie), pe când din probele la care se face trimitere, rezultă contrariul și anume,

stabilirea eronată a faptelor, în aspectul existenței probelor care confirmă vinovăția

inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1852 Cod penal și denaturarea

conținutului acestora în favoarea pronunțării unei soluții de condamnare;

- unica probă pe care se bazează partea acuzării în aspectul demonstrării

săvârșirii infracțiunii incriminate de către Căpățînă Anton și SRL „CĂPĂȚÎNĂ-

PRINT”, în complicitate cu Bidiuc Evgheni și Pancenco Denis, privită prin prisma art.

42 Cod penal, o constituie sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

18.11.2015, care nu există la materialele din dosar.

Considerăm că instanța de apel la momentul pronunțării deciziei din 28

noiembrie 2017, neîntemeiat a concluzionat că infracțiunea care constituie obiectul

examinării în prezentul dosar, a fost săvârșită prin participație, în condițiile în care

declarațiile lui Bidiuc Evgheni din sentința nominalizată, în senul că „fiind audiat

conform regulilor de audiere a martorilor, a declarat că i-a comunicat lui Căpățână

Anton despre scopul acestora de a vinde praf de spălat”, nu sunt confirmate absolut

prin nimic;

- în pretinsele probe indicate în rechizitoriu și în apelul acuzatorului de stat, nu

se conțin date care ar demonstra acțiunile privind contribuirea lui Căpățână Anton și

a SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” la comiterea infracțiunii în calitate de complici, fapt care

rezultă incontestabil din argumentele desfășurate mai sus<

- instanța de apel se contrazice atunci când în partea motivantă a deciziei,

constată că Căpățînă Anton și SRL ,,CĂPĂȚÎNĂ-PRlNT” au comis participația la

încălcarea dreptului asupra obiectelor de proprietate industrială, iar prin dispozitiv.

îi recunoaște vinovați în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1852 alin. (7) lit. e)

Cod penal, omițând calificativul stipulat la lit. b) al aceluiași articol ,,de două sau mai

multe persoane”, inclusiv art. 42 Cod penal, care se referă la infracțiunile săvârșite cu

participație (temei de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP - motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii);

- urmărirea penală în prezenta cauză penală, a fost pornită prin Ordonanța din

10 decembrie 2014, emisă de Ofițerul superior de urmărire penală a SUPCE al SCAUP

a DP mun. Chișinău, Ruslan Tudor, în baza Procesului-verbal privind constatarea

infracțiunii din 10.11.2014 (f.d. 13, vol. I) și a Raportului de autosesizare din 11.11.2014

(f.d. 12, vol. I), adică, în lipsa plângerii prealabile a titularului dreptului, în persoana

„The Procter & Gamble Company”, reprezentată de SRL „Turcu & Turcu” și Dorian

10

Chiroșca, așa cum expres reglementează alin. (11) art. 276 Cod de procedură penală.

Faptul dat este confirmat nemijlocit prin depozițiile reprezentantului părții

vătămate „The Procter & Gamble Company”, Dorian Chiroșca, date în ședința de

judecată a primei instanțe (f.d. 64, vol. II), în conformitate cu care, dânsul declară că:

„Nu există o plîngere, în cazul dat a fost făcut din oficiu poliția ne-a informat pe noi

și a solicitat prejudiciul. [...] The Procter & Gamble Company nu are careva pretenții

față de inculpații Căpățînă Anton și „Căpățînă Prinț” SRL și nici nu le-a avut”, precum

și declarațiile acestuia date în ședința judiciară a instanței de apel din 11.07.2017 (f.d.

159, vol. II), prin care menționează că „[...] compania a solicitat să fie atrași la

răspundere Bidiuc și Pancenco. Pretenții față de inculpați nu am”;

- instanța de apel indicând formal în procesul-verbal al ședinței judiciare din

11.07.2017 (f.d. 162 vol. II), faptul cercetării materialelor din dosar, a trecut cu vederea

circumstanțele în baza cărora a fost pornită prezenta cauză penală, ignorând în acest

fel, că investirea organelor judiciare - organelor de urmărire penală sau instanța de

judecată - nu se poate face în lipsa unei sesizări legale, care constituie temeiul și

punctul de plecare al desfășurării unui proces penal.

Prin urmare, considerăm că în acest caz, chiar dacă și ar fi fost demonstrată

vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii incriminate, se impunea încetarea

procesului penal conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în legătură

cu existența altor circumstanțe care condiționează sau exclud desfășurarea urmăririi

penale;

- în cauză, nu s-a făcut dovada că inculpații au efectuat tipărirea mărcii protejate

„Ariel”, în scopul de a facilita sau de a susține în alt mod, activitatea ilicită a lui Bidiuc

Evgheni și Pancenco Denis de comercializare a prafului de spălat contrafăcut, precum

și obținerea cărorva beneficii materiale din această activitate. Din verificările făcute de

organul de urmărire penală, nu a rezultat existența vreunei firme de comerț în care să

figureze inculpații în vreo calitate.

Faptul că SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” este o societate comercială, nu poate duce

la constatarea că inculpații ar fi executat tipărirea mărcii protejate „Ariel” în scopul

comercializării prafului de spălat prin intermediul lui Bidiuc Evgheni și Pancenco

Denis, cu împărțirea profitului obținut din activitatea menționată.

Deoarece, în cauză nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens, considerăm că

instanța de fond a reținut temeinic că nu se regăsesc elementele constitutive ale

infracțiunii pentru care dosarul a fost trimis în judecată;

- prima instanță examinând învinuirea formulată în rechizitoriul acuzatorului

de stat, în raport cu mijloacele de probă administrate la materialele cauzei penale, în

mod temeinic și motivat a stabilit că inculpații Căpățînă Anton și SRL „CĂPĂȚÎNĂ-

11

PRINT”, nu au desfășurat o activitate comercială în care să utilizeze în mod exclusiv

mărcile înregistrate, nu au comercializat nici un produs din cele care fac obiectul

prezentei cauze penale, nu s-a dispus împotriva lor nici o interdicție dintre cele

prevăzute la art. 9 din Legea privind protecția mărcilor, astfel încât, nu a fost realizat

conținutul obiectiv al infracțiunii prevăzute de art. 1852 Cod penal, respectiv, nu s-ar

putea reține încadrarea juridică solicitată în sarcina inculpaților și nici vinovăția

acestora pentru o asemenea faptă;

- instanța de apel nici nu a examinat în concret activitatea inculpaților prin

prisma prevederilor Legii privind protecția mărcilor nr. 38-XVl/2008, în raport cu

conținutul efectiv al mijloacelor de probă administrate la dosar, situație care ar fi putut

genera, în raport cu soluția dispusă pe caz, o altă contradicție, însă această abordare

nu se regăsește în cauza dată;

- potrivit instanței de apel, sentința de achitare a primei instanțe, a fost criticată

prin prisma faptului că: „s-a invocat lipsa pretențiilor materiale față de SRL

„CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” și Căpățână Anton, pe când, potrivit informației oferite de

compania ÎCS Turcu&Turcu SRL, căruia compania „The Procter & Gamble Company”

este titularul mărcilor verbale și figurative „Ariel” pe teritoriul R. Moldova conform

certificatelor de înregistrare internaționale emise de Organizația Mondială a

Proprietății Intelectuale, valoarea pagubei pricinuite estimată de către titular

constituie 11260 euro, care conform cursului oficial BNM la data de 04.09.2014

constituia suma de 21 1488 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari” (a se

vedea pct. 28 din decizie).

Nu putem fi de acord cu această stare de fapt, în condițiile în care, atât

materialele cauzei, cât și probatoriul administrat în prezentul dosar, nu demonstrează

cel puțin existența calificativului „cauzarea de daune în proporții mari”, prin prisma

căruia fapta inculpaților ar putea fi plasată în general sub incidența normei penale (art.

1852), nemaivorbind de învinuirea înaintată inculpaților prin intermediul agravantei

stipulate la lit. e) alin. (7) din art. 1852 Cod penal - „cauzarea de daune în proporții

deosebit de mari”.

Întru confirmarea opiniei invocate mai sus, menționăm că decizia de

condamnare a instanței de apel, se bazează în exclusivitate pe declarațiile

reprezentantului părții vătămate Dorian Chiroșca și în particular, pe informația oferită

de compania ICS „Turcu&Turcu” SRL, potrivit căreia: valoarea pagubei pricinuite

estimată de către titular constituie 11260 euro (a se vedea f.d. 29, vol. I).

Analizând conținutul declarațiilor reprezentantului Dorian Chiroșca, date în

ședința de judecată a primei instanțe (f.d. 64, vol. II), observăm că evaluarea

prejudiciului a fost efectuată în baza aprecierii unipersonale a titularului dreptului,

12

iar instanța de apel motivându-și soluția prin faptul că respectivul suport probatoriu

dovedește dincolo de orice dubiu vinovăția inculpaților, fără să fi evaluat la justa

valoare celelalte probele administrate în cauză, a admis o eroare judiciară, în sensul că

a încălcat modul de apreciere al probelor, conform reglementărilor conținute la art.

101 Cod de procedură penală.

Astfel, necătând la faptul că în decizia recurată, se face trimitere la informația

eliberată de AGEPI (f.d. 158, vol. I), ca fiind una din probele ce demonstrează vinovăția

inculpărilor Căpățână Anton și SRL „CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” în săvârșirea infracțiunii

incriminate, observăm că instanța de apel evită să valorifice întreg conținutul acestui

document, potrivit căruia: „[...] calcularea prejudiciului se realizează reieșind din

prevederile art. 72 al Legii privind protecția mărcilor nr. 38-XVl/2008. Cât privește

evaluarea pagubei cauzate titularului de drepturi, pentru evaluarea acesteia există

câteva modalități, precum ar fi volumul profitului obținut sau care ar putea fi obținut

de către titularul de drepturi (beneficiul ratat suferit de partea lezată, beneficiile

realizate pe nedrept), confirmat prin actele contabile ridicate de la pârât și prezentate

în instanța de judecată.

În cazul în care nu pot fi prezentate asemenea acte, art. 72 al Legii nr. 38/2008

stabilește alte modalități. Calculul pentru oricare dintre aceste modalități poate fi

prezentat de către titularul de drepturi în baza probelor de care dispune.

Evaluarea pagubei cauzate titularului de drepturi poate fi realizată și de către

evaluatorii obiectelor de proprietate intelectuală, în conformitate cu prevederile Legii

nr. S89-XV din 18.04.2002 cu privire la activitatea de evaluare și Regulamentul cu

privire la evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 783 din 30.06.2003.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul care a pledat pentru

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, deoarece criticile formulate de recurent

nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii recurate, ca fiind ilegală, or

reaprecierea probelor în modul propus de către autor nu se încadrează în prevederile

art. 427 Cod de procedură penală.

motivele invocate, ținând cont de opiniile procurorului expuse în referință, care a

solicitat declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal lărgit constată că acesta

urmează a fi admis din următoarele considerente.

Soluția de admitere a recursului declarat, în drept, se întemeiază pe dispoziția

art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit căreia judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și

13

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanță, la

această etapă a procedurilor.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot

fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează că, hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se ave în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea superficială sau motivarea în termeni

vagi-evazivi, reprezintă motiv de casare.

Colegiul penal lărgit indică că, avocatul Șendrea Miroslav în recurs, drept

temeiuri pentru declararea recursului a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

8) Cod de procedură penală, și anume cazurile când motivarea soluției contrazice

dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar, și nu au fost întrunite elementele de

infracțiune.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că, temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, și-a găsit confirmarea în cauza dată.

Astfel, prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 02 septembrie

2016, Căpățînă Anton și SRL ,,CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” au fost achitați pe învinuirea

adusă în baza art. 42, 1852 alin. (7) lit. b), e) Cod penal, din motivul neconstatării faptei

infracțiunii.

Instanța de apel, prin decizia sa din 28 noiembrie 2017, a admis apelul declarat

de către procuror, a casat sentința și rejudecând cauza a pronunțat o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Căpățînă Anton și SRL

,,CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”au fost recunoscuți vinoveți de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 1852 alin. (7) lit. e) Cod penal - încălcarea dreptului asupra obiectelor de proprietate

industrială, adică utilizarea, fără consimțământul titularului a mărcii protejate, aplicarea

14

semnului pe ambalaje, precum și utilizarea lui în calitate de ambalaj în cazul mărcilor

tridimensionale, oferirea produselor sub acest semn spre comercializare și comercializarea

stocarea lor în acest scop, multiplicarea, stocarea și comercializarea semnului în scopurile

menționate, acțiuni săvârșite de mai multe persoane cu cauzarea de daune în proporții

deosebit de mari.

Astfel, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că dispozitivul deciziei instanței

de apel este contradictoriu părții descriptive a deciziei, or, deși instanța de apel la

descrierea faptei criminale indică calificativul ,,…acțiuni săvârșite de mai multe

persoane…”, (prevăzut la lit. b) al normei incriminate prin rechizitoriu), îl exclude din

dispozitiv, încadrând acțiunile inculpaților doar în baza lit. e) al normei menționate.

Subsecvent, Colegiul penal lărgit menționează, că în pct. 16 a deciziei instanței

de apel, la fel este indicat că, ,,…de facto, inculpatul Căpățînă Anton și reprezentantul

inculpatului SRL ,,CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”, Căpățînă Vladislav își recunosc vina în comiterea

infracțiunii incriminate, prevăzute de art. 1852 alin. (7) lit. b), e) Cod penal, însă Colegiul

penal apreciază critic afirmațiile lor precum că, nu știau despre înțelegerea care a avut loc între

Pancenco și Bidiuc privind careva contrafacere, nu au încălcat prevederile legale și nu a avut

nici o înțelegere cu Bidiuc și Pancenco, nu știa despre planurile lor, deoarece ele nu corespund

adevărului și sunt date de către înculpați în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală…”,

fapt ce demonstrează încă o dată, că instanța de apel, deși, în partea descriptivă

vorbește despre calificativul prevăzut la lit. b) al normei incriminate, în partea

dispozitivă, îl exclude.

De asemenea, Colegiul penal lărgit ține să remarce că, instanța de apel nu a

judecat cauza în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, conform căruia

inculpaților le-a fost incriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42, 1852 alin.

(7) lit. b), e) Cod penal.

Or, instanța de apel, fără a indica motivele excluderii din calificarea juridică a

faptelor comise de inculpați a art. 42 Cod penal, a încadrat acțiunile lor doar în baza

art. 1852 alin. (7) lit. e) Cod penal, deci ca autori nemijlociți ai faptelor imputate,

agravându-le astfel neîntemeiat situația.

Totodată, Colegiul penal lărgit atrage atenția că, instanța de apel a constatat

fapta doar în privința unui singur inculpat, deși pe cauză figurează doi inculpați, ceea

denotă nerespectarea prevederile art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, ce

indică expres că: „Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: 1)

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul

săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii;”.

Un alt moment care urmează a fi reținut este faptul că, instanța de apel nu a

judecat cauza și în raport cu prescripțiile din art. 21 alin. (3) și (31) Cod penal, conform

15

căror, o persoană juridică este pasibilă de răspundere penală pentru o faptă prevăzută

de legea penală dacă aceasta nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător

dispozițiile directe ale legii ce stabilesc îndatoriri sau interdicții privind efectuarea

unei anumite activități și se constată cel puțin una din următoarele circumstanțe:

- fapta a fost săvârșită în interesul persoanei juridice respective de către o

persoană fizică împuternicită cu funcții de conducere, care a acționat independent sau

ca parte a unui organ al persoanei juridice;

- fapta a fost admisă sau autorizată, sau aprobată, sau utilizată de către persoana

împuternicită cu funcții de conducere;

- fapta a fost săvârșită datorită lipsei de supraveghere și control din partea

persoanei împuternicite cu funcții de conducere.

O persoană fizică se consideră împuternicită cu funcții de conducere dacă are

cel puțin una din următoarele funcții:

- de reprezentare a persoanei juridice;

- de luare a deciziilor în numele persoanei juridice;

- de exercitare a controlului în cadrul persoanei juridice.

Subsidiar, Colegiul mai menționează că, instanța de apel în decizie a reținut ca

probă sentința de condamnare a lui Pancenco Denis și Bidiuc Evgheni din 18.11.2015, însă,

examenând materialele dosarului se constată lipsa unei astfel de sentințe.

În consecință, instanța de apel a pronunțat o hotărâre contradictorie și

nemotivată, contrară prevederilor art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului,

or, jurisprudența CtEDO indică faptul că, „... rolul unei decizii motivate este să

demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea

de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs.

Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării

justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a prezenta

argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în

motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse.”(cauza

Fomin vs Moldovei din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06).

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel la judecarea

apelului a comis erori de drept, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, deoarece motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este expus

neclar.

Totodată, Colegiul penal lărgit indică că eroarea comisă de către instanța de apel

nu poate fi corectată în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu

este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității hotărârii,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legale.

16

La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile enumerate mai sus,

să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

prezentate, să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot ansamblul

lor, să țină seama de cele expuse în prezenta decizie legate de justa apreciere, sub toate

aspectele, complet și obiectiv a tuturor împrejurărilor cauzei, să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în recurs și, în dependență de datele obținute, să pronunțe

o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod

de procedură penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admiterea recursului ordinar declarat de către avocatul Șendrea Miroslav în

numele inculpaților Căpățînă Anton și SRL ,,CĂPĂȚÎNĂ-PRINT”, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017, în privința

lui Căpățînă Anton și SRL ,,CĂPĂȚÎNĂ-PRINT” și dispune rejudecarea cauzei de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 05 martie 2019.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

Mardari Dumitru

Ghervas Maria

17