1ra-367/2019 — art.187 alin.2 lit.b, e, f CP

1ra-367/2019 — art.187 alin.2 lit.b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-367/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13 septembrie 2018, în privința inculpaților

Danilov Roman;

Țurcan Alexei.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 20.06.2017 – 22.03.2018,

instanța de apel: 19.04.2018 – 13.09.2018,

instanța de recurs: 19.12.2018 – 30.01.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal la 5 ani închisoare și

amendă în mărime de 850 unități convenționale, ce constituie 42.500 lei, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

Țurcan Alexei a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal la 6 ani închisoare și amendă în mărime de 850 unități convenționale, ce

constituie 42.500 lei, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, din 22.04.2017.

De la inculpați s-a încasat, în mod solidar, în beneficiul lui Mănuța Nicolai

suma de 2500 lei.

inculpații Danilov Roman și Țurcan Alexei, împreună și după o înțelegere prealabilă,

având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, au pătruns în casa lui Mănuță Nicolai din s.xx, r-nul xx, unde anterior au

servit băuturi alcoolice cu fiul ultimului, Mănuță Alexandru, după care au pătruns în

odaia în care dormea Mănuță Nicolai, unde Danilov Roman l-a ținut de brațe, iar

1

Țurcan Alexei i-a sustras din buzunar suma de 2500 lei, cauzându-i o daună

materială în proporții considerabile.

Instanța a reținut că, inculpatul Danilov R. nu a recunoscut vina, declarând că

Mănuța A. l-a invitat la el acasă pentru a servi vin, unde a venit și Țurcan A. Au

consumat vin. S-a aflat în ospeție până la orele 17:00. Cu vreo 10 minute înaintea lui,

a ieșit Țurcan A., pe urmă a plecat și el.

Inculpatul Țurcan A., la fel, nu a recunoscut vina și a declarat, când a intrat în

ospeție, Mănuță A. stătea la masă cu Danilov R. și consumau vin. El a băut două

păhare cu vin, după ce a plecat acasă. Mănuță A. l-a petrecut până la poartă.

Totodată, vinovăția lor este integral dovedită prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Mănuță Nicolai a declarat că în odaia, în care el

dormea, a intrat Danilov R. și Țurcan A., care sunt prieteni cu fiului lui și cu care,

împreună în acea zi au servit băuturi alcoolice, tot la el în gospodărie. Danilov R. îl

ținea de mâini el fiind culcat pe pat, iar Țurcan A. a început a-1 buzunări până când a

găsit în buzunarul drept al bluzei sportive, în care era îmbrăcat, suma de 2500 lei.

Martorul Mănuță A. a relatat că la el acasă au venit Danilov R. și Țurcan A.

cu două sticle de vin de 1,5 litre. Au consumat vin. Tata lui, Mănuță N, a servit un

păhar de vin și a mers în odaia sa. Fiind deja în stare de ebrietate avansată, a petrecut

prietenii și a mers la culcare. A doua zi, dimineața, tatăl l-a întrebat cine a fost seara

la ei acasă și i-a comunicat că cineva a intrat la el în odaie și i-a luat banii în sumă de

2500 lei.

Instanța a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f)

Cod penal, ca jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de

către două persoane, prin pătrundere în încăpere, cu aplicarea violenței nepericuloase

pentru viața sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpaților, instanța a ținut cont

de prevederile art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, de caracterul prejudiciabil și gradul

social al faptei comise, că Țurcan A. anterior a fost judecat, se caracterizează negativ,

iar Danilov R. anterior nu a fost judecat, se caracterizează satisfăcător, de lipsa

circumstanțelor atenuante și agravante, concluzionând că corectarea și reeducarea lor

este posibilă prin stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat, ori să-i fie aplicată o pedeapsă

mai blândă.

Apelantul a indicat că vinovăția sa nu a fost dovedită, iar probele nu au fost

administrate și apreciate corect de către instanță.

3.2. A declarat apel și avocatul Valeriu Scutelnic, în numele inculpatului

Țurcan A., solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

ultimul să fie achitat, pe motiv fapta nu întrunește elementele infracțiunii incriminate.

Apelantul a invocat că învinuirea înaintată inculpatului nu și-a găsit

confirmarea, probele administrate au fost apreciate eronat, existând temeiuri care

stabilesc cu certitudine lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii.

Instanța urma să ea în considerație declarațiile lui Hîrcîială I., care vin să

infirme declarațiile martorului Mănuță A.

Nu a fost audiat în ședința de judecată martorul Parfeni V. întru a verifica

proveniența sumelor de bani de care dispunea Mănuță A., fiul părții vătămate.

2

Incorect a reținut instanța starea de recidivă, pe când potrivit art. 34 alin. (5) lit.

d) Cod penal, nu se ține cont de antecedentele penale, care în cazul lui Țurcan A.,

sunt stinse, iar caracteristica lui negativă, nu urma a fi luată în considerație, din motiv

că a fost prezentată la solicitarea organului de urmărire penală.

Totodată, instanța urmează să ia în considerație că inculpatul neîntemeiat se

află sub strajă deja de un an de zile, că are la întreținere ambii părinți, de vârstă

înaintată, care sunt pensionari, cât și caracteristica lui pozitivă de la locul de trai.

3.2. Avocatul Alexei Brînză a declarat apel, în numele inculpatului Danilor R.,

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie

achitat, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de el.

Apelantul a indicat că probele nu demonstrează vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate.

Instanța nejustificat a apreciat critic declarațiilor părții vătămate, a martorilor

Mănuță A. și Hîrcîială I., date în cadrul cercetării judecătorești, luând în considerație

declarațiile date de ultimii în cadrul urmăririi penale, pe când probele acumulate la

urmărirea penală fără participarea părții apărării nu pot fi admise în instanța de

judecată.

septembrie 2018, apelul declarat de avocatul Bîrnza A. a fost respins, ca depus peste

termen

Apelurile declarate de inculpatul Țurcan A. și avocatul Scutelnic V. au fost

admise, casată sentința, și prin extindere, fiind pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță.

Danilov Roman și Țurcan Alexei au fost condamnați în baza art.187 alin. (2)

lit. b), e), f) Cod penal la câte 5 ani închisoare, fiecare, fără amendă.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei li-a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de câte 3 ani, fiecare.

De la inculpați s-a încasat, în mod solidar, în beneficiul lui Mănuță N.

prejudiciul material în sumă de 2500 lei.

Instanța de apel, a conchis că vinovăția inculpaților este totalmente dovedită

prin probele administrate.

Poziția luată de partea vătămată în faza judecării cauzei, are scopul de a-i

dezvinovăți pe inculpați, din care motiv s-a acordat întâietate declarațiilor părții

vătămate din cadrul urmăririi penale, din care cu certitudine rezultă participarea

inculpaților la săvârșirea jafului incriminat și acestea coroborează cu celelalte probe

administrate la dosarul cauzei.

Însă, la stabilirea și individualizarea pedepsei, urmează de luat în considerare

prevederile art. 7, 61, 75, 76-78 și 90 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, care se clasifică ca gravă, de motivul acesteia, de faptul că inculpatul

Danilov R. anterior nu a fost condamnat, că Țurcan A. anterior a fost condamnat, dar

antecedentul penal este stins, de lipsa circumstanțelor agravante, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lor, precum și de faptul, că pedeapsa

are drept scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului,

cât și a altor persoane

Astfel, este oportună și rezonabilă aplicarea pedepsei prevăzute de lege -

închisoare, dar cu suspendarea condiționată a executării ei pe un termen de

probațiune, care va asigura atingerea scopului prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal.

3

Este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea acestei convingeri,

instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de

lege.

În acest sens, se reține că prima instanță, eronat a concluzionat despre comiterea

de către inculpatul Țurcan A. a infracțiunii în stare de recidivă.

Astfel, scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpaților poate fi

atins decât prin aplicarea pedepsei penale cu închisoarea, recunoscându-i vinovați de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal, și în baza

acestei legi a le aplica o pedeapsă în formă de închisoare pe un termen de 5 ani, fără

amendă. În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată urmând a fi suspendă

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 3 ani, or, această pedeapsă este una

echitabilă, care va atinge scopul sancțiunii penale de corectare și reeducare a

inculpaților, cât și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, atât din partea lor, cât și din

partea altor persoane.

Analiza amplă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpaților,

comportamentul lor în viața socială, înaintea și după săvârșirea infracțiunii

incriminate, în coraport cu fapta comisă și urmările prejudiciabile, atestă că corijarea

și reeducarea ultimilor este posibilă fără izolarea de societate, prin suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă conform prevederilor art. 90

Cod penal, acordându-le șansa de a-și corecta comportamentul în sensul respectării

legii penale.

Or, pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă

pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului

și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței

instanței de fond.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a ținut cont că fapta săvârșită

prezintă o rezonanță social deosebit de sporită, de rolul și scopul pedepsei penale,

care este de a curma și preîntâmpina săvârșirea de noi infracțiuni, consecințele

survenite, care nu au fost reparate, pe când unul din scopurile pedepsei penale este de

a restabili echitatea și de a repara prejudiciul cauzat părții vătămate.

Instanța de apel, diminuând pedepsele numite inculpaților, nu a ținut cont de

coraportul circumstanțelor atenuante, care lipsesc și celor agravante stabilite, precum

și de faptul că pedeapsa redusă până la minimul prevăzut de sancțiune se va considera

echitabilă doar când se constată un cumul de circumstanțe atenuante enumerate la art.

76 Cod penal.

Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar

motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii, ceea ce potrivit art. 435 Cod de

procedură penală, echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

4

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpaților, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror la

aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Totodată, potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată, poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare aplicate

inculpatului dacă, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să o execute, iar instanța de apel

au reținut asemenea împrejurări, just concluzionând că corectarea și reeducarea lor

este posibilă fără izolare de societate, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate, pentru o perioadă de probațiune (pct. 4. din decizie).

Prin urmare, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpaților în corespundere cu prevederile legale.

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

5

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl

propune procurorul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată

cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat

inculpaților pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2018, în privința inculpaților Danilov

Roman xx și Țurcan Alexei xx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 28 februarie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6