1ra-147/2019 — art. 179 alin. 1 CP

1ra-147/2019 — art. 179 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-147/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Stăvilă Vasile în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Edineț sediul Central din 29 martie 2018 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 04 iulie 2018, în cauza penală în privința lui

Șolohov Alexandr xxxxx, născut la xxxxx,

originar xxxxxx, domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.03.2018 - 29.03.2018;

Instanță de apel: 23.04.2018 - 04.07.2018;

Instanță de recurs: 02.11.2018 - 30.01.2019.

A C O N S T A T A T :

Alexandr a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.179 alin.(1) Cod penal,

la amendă în mărime de 600 unități convenționale, echivalentul a 30 000 lei.

la 03 octombrie 2017, aproximativ la ora 15:00, încălcând prevederile art.29 din

Constituție, ilegal și fără a avea consimțământul părții vătămate Саrp Ghenadie a

pătruns în gospodăria acestuia amplasată în xxxxx și continuând acțiunile sale

îndreptate spre violarea domiciliului, refuzând la cerințele părții vătămate de a părăsi

gospodăria, a inițiat un conflict cu Саrp Ghenadie, în timpul căruia l-a numit cu

cuvinte necenzurate și l-a amenințat cu răfuială fizică.

solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, prima instanță urma să se expună în

sentință asupra tuturor probelor esențiale administrate atât de către partea acuzării cât

și apărării.

În speță, instanța a omis de a supune unei analize detaliate cele invocate de

către partea apărării, deși argumentele expuse asupra nevinovăției inculpatului au fost

supuse pertinenței și concludentei.

La fel, apelantul a menționat că învinuirea formulată are un caracterul formal,

fiind abstractă, ceea ce înseamnă că organul de urmărire penală și acuzatorul de stat

1

au încălcat drepturile și principiile, care au menirea să asigure dreptul la un proces

echitabil în sensul art.6 § 1 CțEDO.

Informațiile conținute în actul de învinuire sunt insuficiente pentru a permite

calificarea faptei inculpatului conform art.179 alin.(1) Cod penal.

Probele administrate și examinate în cadrul cercetării judecătorești

demonstrează că inculpatul nu a săvârșit o faptă prejudiciabilă în sensul

reglementărilor normei penale incriminate.

Prima instanță nu a desfășurat în mod argumentat, cu referire la prezența

nemijlocită, atât în drept cât și în fapt, în acțiunile lui Șolohov a laturii obiective.

Astfel, instanța a ignorat să se expună asupra declarațiilor divergente ale părții

vătămate Carp Ghenadie și ale martorului Carp Natalia, or, partea vătămată a indicat

că colaboratorii de poliție au venit a doua zi la fața locului și au examinat cazul, însă

martorul Саrp Natalia, a declarat că colaboratorii de poliție au venit în aceiași zi la

fața locului.

Mai mult, atât partea vătămată, cât martorul Carp Natalia, au pretins că l-au

văzut pe Șolohov Alexandr cum a intrat în curtea casei lor, însă primul a descris că

inculpatul purta cu totul alte haine decât cele cu era îmbrăcat, iar Саrp Natalia nici nu

a putut descrie cu ce era îmbrăcat inculpatul.

Prin urmare, aceste declarații urmează a fi apreciate critic de către instanța de

judecată.

Apărarea a mai indicat că, organul de urmărire penală nu a ținut cont de art.29

din Constituție, conform căruia nu se consideră violare de domiciliu în cazurile în

care imixtiunea în viața privată a persoanei prin violarea de domiciliu sau reședință se

face: c) pentru prevenirea răspândirii unei epidemii, or, Șolohov Alexandr din drum,

fără să pătrundă nici un pas în curtea casei lui Carp Ghenadie, a aruncat la groapa de

gunoi, care se află în imediata apropiere de drum, tot gunoiul pe care ultimul în mod

demonstrativ îl depozitase în drum, lângă poarta lui Șolohov Alexandr și care

inevitabil putea să ducă la răspândirea unor maladii.

Apelantul a specificat că între partea vătămată și inculpat de mult timp sunt

relații ostile, în speță lipsind latura obiectivă a infracțiunii, ce se realizează prin

rămânerea ilegală în domiciliul sau reședința persoanei.

Totodată, inculpatul Șolohov Alexandr a avut pe durata urmăririi penale și

examinării cauzei în instanța de judecată o poziție consecventă și obiectivă, fapt care

asigură stabilirea adevărului în prezenta cauză.

declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat

apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele

administrate din punctul de vedere al utilității, veridicității și coroborării, sub toate

aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege, ajungând la concluzia că

vina inculpatului Șolohov Alexandr în comiterea infracțiunii prevăzută de art.179

alin.(1) Cod penal, s-a confirmat pe deplin.

În acest sens, instanța de apel a respins argumentele apărării privind lipsa de

probe ce ar confirma pe deplin vina lui Șolohov Alexandr cât și lipsa elementelor

infracțiunii în acțiunile acestuia, deoarece din materialele cauzei se confirmă în

totalitate elementele infracțiunii prevăzute la art.179 alin.(1) Cod penal.

2

Astfel, instanța de apel a reținut declarațiile părții vătămate Саrp Ghenadie și

ale martorului Саrp Natalia care coroborează cu probele scrise, și anume: cu

procesul-verbal privind constatarea unei bănuieli rezonabile a faptului pătrunderii

ilegale în domiciliu lui Саrp Ghenadie la 03.10.2017 de către Șolohov Alexandr

(f.d.6); raportul polițistului de serviciu al IP Edineț din 03.10.2017, despre

recepționarea comunicării telefonice (f.d.7); plângerea lui Саrp Ghenadie adresată IP

Edineț din 03.10.2017 (f.d.8); procesul-verbal de cercetare la fața locului din

03.10.2017 (f.d.10-11, 14), actul din 04.10.2017 eliberat de comisia din cadrul

Primăriei c. Parcova, r-nul Edineț (f.d.15-16).

La fel, instanța de apel a notat că, careva temeiuri de a pune la îndoială

legalitatea acestor probe nu s-au constat.

Totodată, instanța de apel a respins alegațiile apelantului referitor la caracterul

sec al sentinței și anume lipsa unei motivații, deoarece din sentință rezultă că instanța

s-a expus în mod detaliat asupra tuturor probelor, făcând o analiză amplă a acestora,

ca urmare expunându-se detaliat asupra argumentelor participanților la proces.

Referitor la declarațiile inculpatului Șolohov Alexandr, pe care apărarea le

indică drept o probă în confirmarea lipsei elementelor infracțiunii, instanța de apel a

indicat că nu pot fi admise deoarece nu coroborează cu restul probelor din dosar, pe

când declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați coroborează între ele fiind

unele pertinente, concludente și utile.

La fel, instanța de apel a reținut că inculpatul Șolohov Alexandr anterior a fost

tras la răspundere penală pentru infracțiunii similare și asupra aceleiași părții

vătămate, ca urmare ultimul nu a făcut concluziile necesare dar și-a continuat

acțiunile degradante și infracționale.

Analizând modalitățile de realizarea a laturii obiective, instanța de apel a

menționat că, este greșită poziția apărării care a indicat despre lipsa laturii obiective

în situația în care inculpatul personal recunoaște despre pătrunderea în gospodăria lui

Саrp Ghenadie. Apărarea indică despre lipsa laturii obiective de rămânere ilegală în

domiciliu sau reședința persoanei însă trece cu vederea pătrunderea ilegală, care la fel

este o modalitate a laturii obiective comise prin acțiune spre deosebire de celelalte

două modalități care se consideră a fi comise prin inacțiune.

Pe lângă faptul, că din declarațiile lui Șolohov Alexandru se confirmă

pătrunderea acestuia în gospodăria lui Carp Ghenadie, din declarațiile părții vătămate

Саrp Ghenadie și a martorului Саrp Natalia se confirmă și refuzul acestuia de a părăsi

ograda lui Саrp Ghenadie.

În acest sens instanța a reținut declarațiile părții vătămate Саrp Ghenadie și

martorului Саrp Natalia drept pertinente, concludente și veridice, deoarece aceste

declarații coroborează cu raportul ofițerului operativ din 03.10.2017 și plângerea

depusă de Carp Ghenadie în care se indică nemijlocit faptele comise de Șolohov

Alexandr la 03 octombrie 2017.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a indicat că, prima

instanță corect s-a condus de prevederile art.10 Cod penal, precum și de

circumstanțele cauzei care influențează la categoria și termenul de pedeapsă.

art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs hotărârile adoptate, solicitând

casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

3

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanțele au aplicat eronat legislația,

precum și au dat apreciere eronată probelor examinate în ședințele de judecată.

În asemenea context, menționează că, concluziile privitor la vinovăția lui

Șolohov Alexandr sunt contrare circumstanțelor de fapt constatate și sunt bazate doar

pe depozițiile părții vătămate Carp Ghenadie și soției acestuia Саrp Natalia, în

calitate de martor, însă instanța la judecarea cauzei, a luat în considerație numai

probele acuzării, majoritatea cărora au fost incluse în rechizitoriu, fără a le aprecia la

o justă valoare și prin coroborarea lor cu circumstanțele de fapt constatate. Aceasta

denotă că instanța în concluziile sale privitor la constatarea vinovăției nu a fost

imparțială.

Așa deci, prezintă interes declarațiile părții vătămate Саrp Ghenadie și

martorului Саrp Natalia, care este și soția acestuia, care de facto sunt părți interesate

și care pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond au dat dovada de o lipsă de

sinceritate, fapt ce generează dubii rezonabile de a crede că ultimii, atât în cadrul

urmăririi penale, cât și pe parcursul examinării cauzei au avut scopul de a contribui

nejustificat la imputarea inculpatului a unei infracțiuni pe care acesta nu a săvârșit-o.

Astfel, instanțele de fond au ignorat să se expună asupra faptului că, partea

vătămată Саrp Ghenadie a indicat că colaboratorii de poliție au venit a doua zi la fața

locului și au examinat cazul, însă martorul Саrp Natalia, a declarat că colaboratorii de

poliție au venit în aceiași zi la fața locului, atât partea vătămată, cât și soția acestuia

în calitate de martor, au pretins că l-au văzut pe Șolohov Alexandr cum a intrat în

curtea casei lor, însă primul a descris că inculpatul purta cu totul alte haine decât cele

cu era îmbrăcat, iar Саrp Natalia nici nu a putut descrie cu ce era îmbrăcat inculpatul.

În opinia recurentului din probele administrate pe caz nu rezultă vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Instanța de fond nu a desfășurat, în mod argumentat, prezența nemijlocită în

acțiunile inculpatului Șolohov Alexandr a laturii obiective.

Învinuirea este bazată în exclusivitate doar pe declarațiile părții vătămate și

soției acestuia, care însă urmau a fi apreciate critic.

Conform art.29 din Constituție, nu se consideră violare de domiciliu în cazurile

în care imixtiunea în viața privată a persoanei prin violarea de domiciliu sau reședință

se face: c) pentru prevenirea răspândirii unei epidemii, or, Șolohov Alexandr din

drum, fără să pătrundă nici un pas în curtea casei lui Carp Ghenadie, a aruncat la

groapa de gunoi, care se află în imediata apropiere de drum, tot gunoiul pe care

ultimul în mod demonstrativ îl depozitase în drum, lângă poarta lui Șolohov Alexandr

și care inevitabil putea să ducă la răspândirea unor maladii.

pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanța de apel,

în strictă conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a verificat, a

verificat și s-a pronunțat pe fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor.

Mai mult, instanța de apel s-a pronunța asupra tuturor motivelor invocate în

cererea de apel, iar motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

4

inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul

acestuia invocă temeiul de casare prevăzut la pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Raportând norma de drept citată la circumstanțele cauzei, Colegiul constată că

acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, relevă în mod concludent că prima instanță dispunând condamnarea lui

Șolohov Alexandr în baza art.179 alin.(1) Cod penal, corect a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată și încadrarea juridică

justă a acțiunilor infracționale ale inculpatului, în conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, fiind apreciate în conformitate cu prevederile

art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor.

În acest context, Colegiul penal respinge ca neîntemeiat argumentul

recurentului că, prezintă dubii declarațiile părții vătămate Carp Ghenadie și

martorului Carp Natalia, care sunt părți interesate pe cauză și care au dat declarații

contradictorii, deoarece partea vătămată a indicat că colaboratorii de poliție au venit a

doua zi la fața locului și au examinat cazul, însă martorul Саrp Natalia, a declarat că

colaboratorii de poliție au venit în aceiași zi la fața locului, partea vătămată a indicat

că inculpatul purta cu totul alte haine decât cele cu era îmbrăcat, iar Саrp Natalia nici

nu a putut descrie cu ce era îmbrăcat inculpatul.

Or, după cum a indicat instanță de apel, declarațiile părții vătămate Carp

Ghenadie și ale martorului Carp Natalia coroborează cu celelalte probe administrate

de către organul de urmărire penală, iar faptul că aceștia divergent au indicat când

colaboratorii de poliție s-au prezentat la fața locului și hainele cu care era îmbrăcat

inculpatul nu duce la schimbarea situație, odată ce atâta partea vătămată cât și

martorul au indicat cu exactitate acțiunile întreprinse de inculpat.

Totodată, Colegiul penal reține că argumentele avocatului invocate în cererea

de recurs privind modalitatea de apreciere a probelor și neîntrunirea în acțiunile

inculpatului a laturii obiective, au constituit obiect de examinare în instanța de apel și,

cărora instanța le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în

prezenta decizie la pct.4, concluzii care se însușesc de către instanța de recurs pe

deplin și astfel nu se mai impune reluarea unei motivări repetate, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 al hotărârii sale în cauza Albert

c. României din 16 februarie 2010, a statuat că, art.6 §1 din CțEDO, deși obligă

5

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Mai mult, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile

prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către

avocat nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Stăvilă Vasile în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

04 iulie 2018, în cauza penală în privința lui Șolohov Alexandr xxxxx, deoarece este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

r Anatolie Țurcan

6