1ra-4/2019 — art. 191 alin. 2 lit.d CP

1ra-4/2019 — art. 191 alin. 2 lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul 1ra-4/2019

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

15 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Elena Cobzac, Nadejda Toma, Victor Boico

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2018 și de către inculpatul

Dovbuș Eduard și avocatul acestuia Țurcanu Igor prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Edineț, sediul central din 16 ianuarie 2017 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2018, în cauza penală în privința lui

Dovbuș Eduard XXXX, născut la

XXXXXXX, originar și domiciliat în

XXXXXXX, r-nul XXXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.03.2016– 16.01.2017;

Instanța de apel: 13.02.2017– 06.02.2018;

Instanța de recurs: 19.06.2018 – 15.01.2019.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

procesul penal în privința lui Dovbuș Eduard în baza art.191 alin.(2) lit. d) Cod penal,

a fost încetat pe motiv că există circumstanțe care exclud pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală.

de urmărire penală Dovbuș Eduard a fost învinuit de faptul că având calitate de

operator-vânzător la stația nr.75 Edineț a SA „XXXXXX” ilegal a însușit bunuri

materiale, care au fost încredințate în administrarea sa prin contractul de răspundere

materială nr.XXXXX din 31.12.2010, cauzând societății un prejudiciu în sumă de

1 450,65 lei, care a fost stabilit în urma inventarierii din 12.10.2011 și suma de 1

085,65 lei, care a fost stabilită în urma inventarierii din 04.11.2011, în total fiind

pricinuit prejudiciul de 2 536,3 lei.

casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului

Dovbuș Eduard în baza art.191 alin.(2) lit. d) Cod penal la pedeapsa sub formă de

1

amendă în mărime de 1 000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de operator vânzător pe un termen de 5 ani. În legătură cu intervenirea actului

de amnistie al elibera de Dovbuș Eduard de executarea pedepsei.

În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele:

-instanța eronat a încetat procesul penal în baza art.275 pct.8) Cod de procedură

penală. Anulând ordonanța procurorului r-lui Edineț, I. Chistruga din 24.04.2015 și

încetând procesul penal de învinuire a lui E. Dovbuș în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.191 alin.(2) lit. d) Cod penal, instanța nu s-a expus în privința

ordonanței emise de Adjunctul Procurorului General, Iu. Garaba din 31.12.2015, prin

care a fost dispusă respingerea contestației depuse de avocatul Ig. Țurcanu în

interesele lui E. Dovbuș;

- ordonanța Adjunctului Procurorului General Iu. Garaba din 31.12.2015, a fost

emisă ulterior ordonanței procurorului r-lui Edineț, I. Chistruga din 24.04.2015, astfel

că a rămas în vigoare ordonanța din 31.12.2015;

- instanța anulând ordonanța procurorului raionului Edineț, Ion Chistruga din

24.04.2015, nu a luat în considerație faptul că contestația depusă de către avocatul Igor

Țurcanu, a fost respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța Adjunctului Procurorului

General, Iurii Garaba din 31.12.2015 și astfel ordonanța procurorului r-lui Edineț, I.

Chistruga din 24.04.2015 a căpătat puterea lucrului judecat;

- urmărirea penală în cauza nr.2015140359, de învinuire a lui E. Dovbuș a fost

începută la data de 08.07.2015 conform elementelor constitutive ale componenței de

infracțiune prevăzute de art.191 alin.(2) lit. d) Cod penal. La data de 30.07.2015 E.

Dovbuș a fost recunoscut în calitate de bănuit, respectiv la data de 30.07.2015, acesta

deja cunoștea despre existența ordonanței Procurorului r-lui Edineț, I. Chistruga din

24.04.2015, însă a invocat că a luat cunoștință de aceasta abia la 16.11.2015. Totuși,

luând cunoștință de respectiva ordonanță la 16.11.2015, acesta a contestat-o

procurorului ierarhic superior peste 25 zile, adică tardiv;

-instanța de fond prin sentința din 16.01.2017, anulând ordonanța Procurorului

raionului Edineț, Ion Chistruga din 24.04.2015 prin care a fost dispusă anularea

ordonanței de neîncepere a urmăririi penale pe cazul dat din 20.01.2012, emisă de

procurorul în Procuratura raionului Edineț, Corneliu Gheras, nu s-a expus în privința

anulării ordonanței emise de Adjunctul Procurorului General din 31.12.2015, prin care

a fost menținută în vigoare ordonanța Procurorului raionului Edineț Ion Chistruga din

24.04.2015. Astfel nefiind anulată ordonanța Adjunctului Procurorului General Iurii

Garaba din 31.12.2015, aceasta are forță juridică și în prezent, având puterea lucrului

judecat.

3.1 Cu apel sentința a fost contestată și de către inculpat și avocatul acestuia

Țurcanu Igor, care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare argumentând următoarele:

- deși instanța a examinat cauza în fond, aceasta nu s-a pronunțat asupra

vinovăției sau nevinovăției lui Dovbuș Eduard, dar s-a expus numai asupra legalității

pornirii urmăririi penale;

- prin hotărârea Judecătoriei Ocnița din 07.12.2015 s-a dispus admiterea

contestației lui E. Dovbuș și încetarea procesului contravențional pornit în privința

acestuia prin ordonanța procurorului r-lui Edineț din 20.01.2012, pe motivul intentării

urmăririi penale pentru aceiași faptă;

2

- efectul juridic al hotărârii Judecătoriei Ocnița din 07.12.2015 face imposibilă

aplicarea art.275 alin.(8) Cod de procedură penală și obligă instanța care a judecat

fondul cauzei să se pronunțe asupra vinovăției sau nevinovăției lui E. Dovbuș.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

circumstanțe care constituie temei de a înceta procesul penal:

a) există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane

pentru aceeași faptă privind neînceperea urmăririi penale, care se exprimă prin faptul

că reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale este afectată prin

încălcarea principiului fundamental de a nu fi urmărit, judecat și pedepsit de mai multe

ori;

b) există un proces contravențional asupra aceleiași persoane pentru aceeași

faptă.

Cu privire la cauzele ce determină încetarea procesului penal instanța a reținut

că, prin ordonanța din 08.07.2015 a fost începută urmărirea penală în baza art.191

alin.(2) lit. d) Cod penal, pe faptul delapidării averii străine, adică însușirii ilegale a

bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, săvârșită cu

folosirea situației de serviciu (f.d.1 vol. I).

Potrivit ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din 20.01.2012 emisă de

procurorul în Procuratura r-lui Edineț C. Gheras s-a dispus neînceperea urmăririi

penale în privința lui E. Dovbuș și s-a dispus totodată, pornirea procesului

contravențional în baza art.106 alin.(1) Cod contravențional (f.d.57 vol. I).

Prin ordonanța din 21.01.2012 privind pornirea procedurii contravenționale și

aplicarea sancțiunii contravenționale, E. Dovbuș a fost declarat vinovat de săvârșirea

contravenției prevăzute de art.106 alin. (1) Cod contravențional, fiind sancționat cu

amendă în mărime de 50 unități convenționale (f.d.58 vol. I).

Prin ordonanța din 24.04.2015 emisă de procurorul r-lui Edineț I. Chistruga a

fost admisă contestația depusă de reprezentantul SA „Tirex Petrol” din 17.04.2015, și

s-a dispus anularea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din 20.01.2012 și

remise materialele Șefului SUP a IP Edineț A. Antofiiciuc pentru începerea urmăririi

penale în baza art.191 alin.(2), lit. d) Cod penal.

În argumentarea ordonanței, procurorul a invocat că în speță există o bănuială

rezonabilă cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.191 Cod penal, și a

conchis că ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din 20.01.2012, urmează a fi

anulată cu dispunerea pornirii urmăririi penale (f.d.74 vol. I).

Potrivit ordonanței din 31.01.2015 emisă de adjunctul Procurorului General Iu.

Garaba s-a dispus respingerea plângerii înaintate în cadrul cauzei penale

nr.2015140359 de către avocatul I. Țurcanu în interesele învinuitului E. Dovbuș,

privind dezacordul cu pornirea urmăririi penale în cauză, precum și solicitarea

încetării acesteia în baza art.275 din Codul de procedură penală, pe motiv de existența

pe faptul dat a unui proces contravențional ca fiind neîntemeiată (f.d.131 vol. II).

În continuare Colegiul analizând situația juridică cu privire la anularea

ordonanței de încetare a urmăririi penale menționate și reluarea urmăririi penale după

încetarea urmăririi penale în cauza dată, s-a constatat:

a) plângerea reprezentantului părții vătămate SA „XXXXX”, D. Gancesco

împotriva ordonanței procurorului C. Gheras din 20.01.2012 privind neînceperea

3

urmăririi penale a fost înaintată după aproximativ 3 ani și 3 luni, iar, potrivit scrisorii

de însoțire (f.d.59 vol. I), administrația SA „XXXXX” a fost informată despre

existența hotărârii organului de urmărire penală în cauza privindu-l pe E. Dovbuș

Colegiul a menționat că partea vătămată dispunea de dreptul de a contesta ordonanța

privind neînceperea urmăririi penale din 20.01.2012, în condițiile articolului 2991 alin.

(3) Cod de procedură penală, adică în termen de 15 zile din momentul efectuării

acțiunii, inacțiunii sau de când s-a luat cunoștință de act, dar nu după o perioadă de

aproximativ 3 ani și 3 luni, așa cum s-a procedat.

La fel s-a menționat că în conținutul plângerii reprezentantului SA „XXXXXX”

D.Gancescu, declarată împotriva ordonanței privind neînceperea urmăririi penale din

20.01.2012 (f.d.2 vol. I), nu se regăsesc careva explicații temeinice și convingătoare,

precum și n-au fost prezentate probe, din care ar rezulta că întârzierea declarării

plângerii nominalizate este motivată și, în așa mod, nu este demonstrată

imposibilitatea de a declara dezacordul cu ordonanța atacată în termenul prevăzut la

art.2991 alin.(3) Cod de procedură penală.

Prin urmare Colegiul a conchis că, prima instanță corect a constatat că depășirea

termenului de declarare a plângerii reprezentantului părții vătămate D. Gancescu nu

este determinată de motive întemeiate, astfel, se impune respingerea acesteia ca fiind

depusă peste termenul prevăzut de lege.

În continuare instanța de apel a menționat, că procurorul r-lui Edineț I.

Chistruga, a emis ordonanța din 24.04.2015 prin care a fost anulată ordonanța de

neîncepere a urmăririi penale din 20.01.2012, după aproximativ 3 ani și 3 luni, iar

materialele au fost remise șefului SUP a IP Edineț pentru reluarea urmăririi penale,

însă din conținutul ordonanței nu rezultă că procurorul s-a expus asupra întârzierii

declarării plângerii, care ulterior a fost admisă. Totodată s-a constatat că, această

ordonanță nu cuprinde motive temeinice și legale cu privire la anularea ordonanței de

neîncepere a urmăririi penale din 20.01.2012.

În concluzie Colegiul penal a conchis că ordonanța procurorului din 20.01.2012

prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în privința lui E. Dovbuș din motivul

că acțiunile acestuia lipsesc indicii infracțiunii prevăzute de Codul penal, prin prisma

prevederilor art.467 Cod de procedură penală, are un caracter obligatoriu, fiind un act

executoriu.

S-a mai menționat că, conform prevederilor art.art.284 alin.(4) și 287 alin.(4)

Cod de procedură penală, hotărârea organului de urmărire penală de scoatere a

persoanei de sub urmărire penală împiedică reluarea urmăririi penale, punerea sub o

nouă învinuire mai gravă pentru aceeași persoană, pentru aceiași faptă, cu excepția

cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente au afectat hotărârea pronunțată.

Ordonanța procurorului r-lui Edineț I. Chistruga din 24.04.2015 privind

admiterea contestației și abrogarea ordonanței de neîncepere a urmăriri penale din

20.01.2012 și, respectiv, reluarea urmăririi penale nu conține fapte noi ori recent

descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente ce ar fi afectat

hotărârea pronunțată. Astfel, în speță reluarea urmăririi penale după scoaterea de sub

urmărire penală a persoanei este lovită de nulitate absolută, deoarece această

ordonanță contravine art.4 Protocolul 7 din CEDO, art.art.6 pct. 44), 22 alin.(2), 287

alin.(4) CPP și art.7 alin.(2) Cod penal, or, nimeni nu poate fi urmărit, judecat sau

pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă.

4

Astfel instanța a constatat că în speță există o hotărâre de scoatere a persoanei

de sub urmărirea penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă.

Colegiul a mai reținut că existența ordonanței de neîncepere a urmăririi penale

din 20.01.2012 și, respectiv, existența procesului contravențional - în privința

inculpatului, conduc la concluzia că acțiunile procesuale desfășurate după emiterea

acestor acte nu dispun de forță juridică în vederea continuării procesului penal privind

tragerea la răspundere penală a inculpatului în baza art.191 alin. (2), lit. d) Cod penal,

fapt ce vizează și legalitatea ordonanței din 31.12.2015 emisă de adjunctul

Procurorului General Iu. Garaba.

Argumentele apărării instanța de apel le-a respins ca nefondate, deoarece în

speță s-au constatat temeiuri pentru încetarea procesului penal, iar în cazul în care se

constată circumstanțe ce exclud pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere

penală a inculpatului, nu se poate da o nouă apreciere probelor administrate în cauză

și, respectiv, de a pronunța o nouă hotărâre - de achitare a inculpatului, dat fiind că în

reglementarea legii procesual penale nu sunt dispoziții exprese în ceea ce privește

efectul extensiv al nulității actului procedural de reluare a procesului penal, ci, în mod

imperativ, intervine temeiul pentru adoptarea hotărârii de încetare a procesului penal.

acuzatorul de stat, care invocând temeiul de drept stipulat la art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului s-au invocat următoarele motive:

- concluziile instanțelor de fond referitor la necesitatea încetării procesului penal

în temeiul art.275 pct.8) Cod de procedură penală sunt eronate;

- anulând ordonanța procurorului r-lui Edineț I. Chistruga din 24.04.2015 și

încetând procesul penal instanțele nu s-au pronunțat asupra ordonanței emise de

Adjunctul Procurorului General Iu. Garaba din 31.12.2015, prin care s-a dispus

respingerea contestației depuse de avocatul Ig. Țurcanu în interesele lui E. Dovbuș, și

ca consecință a rămas în vigoare ordonanța emisă de Iu. Garaba, care a fost adoptată

ulterior ordonanței procurorului r-lui Edineț I. Chistruga din 24.04.2015;

- avocatul Ig. Țurcanu la 16.11.2015 a recepționat ordonanța procurorului r-lui

Edineț I. Chistruga din 24.04.2015, însă a contestat-o la procurorul ierarhic superior

abia la 11.12.2015, adică peste termenul prevăzut de lege;

- reieșind din faptul că prin ordonanța Adjunctului Procurorului General Iu.

Garaba din 31.12.2015 s-a dispus respingerea contestației depuse de avocatul Ig.

Țurcanu în interesele lui E. Dovbuș, se constată că ordonanța procurorului r-lui Edineț

I. Chistruga din 24.04.2015 avea deja puterea lucrului judecat;

- instanțele încetând procesul penal în temeiul art.275 pct.8) Cod de procedură

penală și-au argumentat soluția prin faptul că anulând ordonanța procurorului r-lui

Edineț I. Chistruga din 24.04.2015 a rămas în vigoare ordonanța emisă de procurorul

C. Gheras din 20.01.2012 de neîncepere a urmăririi penale în privința lui E. Dovbuș,

însă nu au anulat și ordonanța emisă de Adjunctul Procurorului General Iu. Garaba din

31.12.2015 (prin care a fost legalizată începerea urmăririi penale în privința lui E.

Dovbuș), care până în prezent are forță juridică.

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar

decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în speță nefiind supuse

verificării probele prezentate în sprijinul învinuirii.

5

6.1 Împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în speță a declarat recurs

ordinar inculpatul E. Dovbuș și avocatul acestuia Ig. Țurcanu, care invocând

temeiurile de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală,

solicită casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare argumentând

următoarele:

- din prevederile art.345 alin.(4) pct.3) Cod de procedură penală rezultă

obligația pozitivă a instanței de a soluționa chestiunea de încetare totală sau parțială a

procesului prin examinarea plângerii în conformitate cu prevederile art.313 Cod de

procedură penală;

- în speță, prima instanță după examinarea fondului cauzei nu s-a pronunțat

asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului, or, instanța urma să adopte o sentință

de încetare a procesului penal în temeiul art.390 Cod de procedură penală doar în cazul

în care examina plângerea declarată de apărare în temeiul art.313 Cod de procedură

penală în cadrul ședinței preliminare;

- prima instanță examinând cauza în fond s-a pronunțat doar asupra aspectului

legat de plângerea împotriva legalității pornirii urmăririi penale, dar a omis să se

pronunțe și asupra vinovăției sau nevinovăției lui E. Dovbuș;

- instanța de fond după terminarea cercetării cauzei era obligată în conformitate

cu prevederile art.314 alin.(1) Cod de procedură penală, să cerceteze nemijlocit sub

toate aspectele probele administrate de părți și în final să se pronunțe în conformitate

cu prevederile art.385 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală asupra faptului dacă a

avut loc fapta de care a fost învinuit E. Dovbuș, iar dacă da atunci să soluționeze

chestiunea dacă fapta a fost săvârșită de inculpat;

- instanțele ierarhic inferioare nu și-au îndeplinit obligația de bază și anume -

de a da o apreciere actului de învinuire și de a se pronunța asupra vinovăției sau

nevinovăției lui E. Dovbuș;

- hotărârile instanțelor de fond nu sunt argumentate, nu sunt clare și nu

corespund prevederilor art.6 CEDO, deoarece nu răspund la 2 întrebări fundamentale,

dacă a avut loc fapta de care a fost învinuit E. Dovbuș și dacă fapta a fost comisă de

către inculpat;

- atât în sentința instanței de fond cât și în decizia instanței de apel nu se

regăsește nici o analiză a argumentelor reclamantului. Instanța de apel le-a ignorat de

parcă acestea nici nu ar fi fost invocate;

- prin ignorarea argumentelor invocate instanțele au admis încălcarea

principiului contradictorialității și egalității părților fiind încălcat și dreptul de acces

la justiție;

- hotărârea judecătorească care ignoră argumentele uneia din părți fără a le

analiza și a le evalua juridic este o hotărâre nemotivată și neîntemeiată;

- instanța de fond contrar prevederilor art.6 CEDO a aplicat prevederile art.275

alin.(8) Cod de procedură penală, deoarece la data adoptării sentinței – 16.01.2017 nu

exista o hotărâre irevocabilă prin care să fie anulată ordonanța Procurorului r-lui

Edineț, I. Chistruga din 24.04.2015, prin care a fost dispusă anularea ordonanței de

neîncepere a urmăririi penale din 20.01.2012 emisă de procurorul C. Gheras, deoarece

la acel moment exista doar plângerea împotriva acestei ordonanțe;

- în cazul în care plângerea înaintată în temeiul art.313 Cod de procedură penală

se soluționa la etapa urmăririi penale în conformitate cu prevederile art.345 alin.(4)

pct.3) Cod de procedură penală, atunci dispărea necesitatea de a examina cauza penală

6

în fond, însă, odată ce instanța a examinat cauza, atunci aceasta era obligată să se

pronunțe asupra faptului dacă este sau nu vinovat E. Dovbuș de săvârșirea infracțiunii

incriminate.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, conchide că acestea urmează a fi

admise, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, într-un alt

complet de judecată, din următoarele motive.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și să dispună

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță în alt complet de judecată, dacă constată

că eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, doar în cazurile stipulate în articolul dat.

Din conținutul recursurilor declarate, rezultă că recurenții invocă drept temei de

casare pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, și anume eroarea când

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Reieșind din materialele dosarului, Colegiul penal lărgit constată că instanța de

apel a menținut sentința primei instanțe prin care procesul penal în privința lui E.

Dovbuș a fost încetat pe motiv că există alte circumstanțe care exclud tragerea

persoanei la răspundere penală, și anume faptul că ordonanța din 24.04.2015 privind

anularea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din 20.01.2012 și dispunerea

începerii urmăririi penale în privința lui E. Dovbuș în baza art.191 alin.(2) lit. d) Cod

penal a fost adoptată cu încălcarea termenului de 15 zile prevăzut la art. 2991 alin.(3)

Cod de procedură penală. Astfel instanța de fond a conchis că încălcarea admisă la

emiterea ordonanței din 24.04.2015 nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Prin urmare, instanța a constatat nulitatea ordonanței emise de procurorul I. Chistruga

din 24.04.2015. Concomitent, constatând nulitatea ordonanței din 24.04.2015 instanța

a constatat valabilitatea ordonanței din 20.01.2012 emisă de procurorul C. Gheras

privind neînceperea urmăririi penale în privința lui E. Dovbuș cu atragerea ultimului

la răspundere contravențională în baza art.106 alin.(1) Cod contravențional.

În consecință, s-a reținut că odată ce ordonanța din 20.01.2012 emisă de

procurorul C. Gheras privind neînceperea urmăriri penale în privința lui E. Dovbuș

este valabilă, în speță există circumstanțe prevăzute la art.275 pct.8) Cod de procedură

penală - există o ordonanță neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau de încetare

a urmăririi penale pe aceleași acuzații.

Generalizând argumentările puse la baza soluției de încetare a procesului penal,

instanțele de fond au concluzionat că ordonanța procurorului I. Chistruga din

24.04.2015, de anulare a ordonanței precedente de neîncepere a urmăririi penale cu

atragerea la răspundere contravențională și respectiv începerea urmăririi penale

contravine prevederilor art.art.22 și 287 alin.(4) Cod de procedură penală, fapt pentru

care procesul penal urmează a fi încetat, pentru că în privința persoanei există

hotărârea organului de urmărire penală de neîncepere a urmăririi penale cu atragerea

la răspundere contravențională.

7

Analizând apelul declarat de acuzatorul de stat, Colegiul penal lărgit constată

că acesta și-a exprimat dezacordul cu soluția instanței de fond invocând faptul că

prima instanță nu s-a expus în privința ordonanței emise de Adjunctul Procurorului

General din 31.12.2015, prin care a fost menținută în vigoare ordonanța Procurorului

r-lui Edineț I. Chistruga din 24.04.2015. Astfel apelantul a menționat că ordonanța

Adjunctului Procurorului General Iu. Garaba din 31.12.2015 are forță juridică și în

prezent, având puterea lucrului judecat, deoarece nu a fost anulată.

Lecturând textul deciziei Colegiul constată că instanța de apel a ignorat acest

argument al acuzării nefiind regăsită în conținutul deciziei nici o concluzie plauzibilă

vis-a-vis de acest motiv, ceea ce contravine prevederilor art.414 alin.(5) Cod de

procedură penală, care prevede că instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Cu referire la argumentele inculpatului E. Dovbuș și avocatului acestuia Ig.

Țurcanu Colegiul penal lărgit accentuează că instanța de fond la judecarea cauzei nu

a respectat prevederile art.385 Cod de procedură penală, iar instanța de apel contrar

prevederilor art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, eronat a decis că este inoportun

și nu s-a expus asupra motivelor invocate de către apelanți referitor la nevinovăția

inculpatului, or, normele de procedură penală nu prevăd posibilitatea-dreptul

instanțelor de judecată de a evita a se expune asupra versiunilor invocate în scopul

dovedirii nevinovăției, ceea ce constituie eroarea prevăzută la art.427 alin.(1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

În pofida faptului adoptării unei soluții de încetare a procesului penal, Colegiul

consideră că atât instanța de fond cât și cea de apel urma să se pronunțe asupra

vinovăției sau nevinovăției inculpatului, mai mult, că argumente în acest sens au fost

invocate în cererea de apel declarată, iar instanța de apel le-a ignorat

Astfel, instanța de apel la judecarea cauzei nu a respectat prevederile art.414

Cod de procedură penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și de drept

urmează să se expună instanța, la etapa judecării cauzei în procedura de apel.

În particular, la chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte: dacă fapta

reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă

probele corect au fost apreciate prin prisma art.101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de

apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a

fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele

de drept procesual sau penal au fost corect aplicate.

În consecința celor indicate supra, Colegiul penal lărgit conchide că erorile

menționate, nu pot fi corectate de către instanța de recurs, respectiv se impune

adoptarea soluției de admitere a recursului declarat, cu remiterea cauzei la rejudecare.

Prin urmare, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează: să se conducă de

dispozițiile art.436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și

limitele acesteia; să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale –asupra motivelor esențiale indicate în cererile de

apel nominalizate și în prezenta decizie; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în

instanță, în strictă conformitate cu cerințele legii; să le dea aprecierea cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate; să

8

analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunii imputate și să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, și în dependență de

circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să pronunțe

o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sâli, și de către inculpatul Dovbuș Eduard și avocatul

acestuia Țurcanu Igor, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 06 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Dovbuș Eduard și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 14 februarie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

Nadejda Toma

Victor Boico

9