1ra-2150/2018 — art. 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-2150/2018 — art. 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2150/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 31

iulie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie

2017, declarate de avocata Angela Munteanu și de inculpatul

Mișcoi Alexei XXXXX, născut la

XX XXXXX XXXX în XXXXXX, locuitor al XXXXXX,

XXXXXX, cetățean al R. Moldova, condamnat

anterior prin:

1) decizia Curții de Apel Chișinău din 06.11.2008,

în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 4 ani

închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 04.06.2013 – 31.07.2017,

instanța de apel: 30.10.2017 – 05.12.2017,

instanța de recurs: 05.11.2018 – 19.12.2018.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, la 5 ani închisoare, fără

amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Maftei V. prejudiciul material în

mărime de 1199 lei și prejudiciul moral - 2000 lei.

1

inculpatul Mișcoi A., aflându-se pe str. Armenească colț cu str. Alexandru cel Bun,

num. Chișinău, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, s-a apropiat de

Maftei V., pe care l-a rugat să formeze un număr pentru a apela o careva persoană,

după care, în timp ce ultimul forma numărul solicitat, deschis i-a sustras din mână

telefonul mobil de model „Nokia 2330”, cu IMEI 358316039776586, părăsind

locul infracțiunii, cauzându-i părții vătămate o pagubă în proporții considerabile, în

valoare de 1199 lei.

Cauza a fost examinată în lipsa inculpatului, care nu s-a prezentat în ședința

de judecată, fiind anunțat în căutare.

Instanța a reținut că partea vătămată a declarat că inculpatul i-a cerut

telefonul să dea un sunet, i-a smuls telefonul din mână și a fugit. S-a adresat la

poliție or, prejudiciul cauzat este considerabil. Telefonul i-a fost restituit, însă era

deteriorat și nu l-a mai putut folosi. Solicită repararea prejudiciului material în

sumă de 1199 lei și a celui moral în mărime de 2000 lei.

Dat fiind că probele administrate dovedesc integral vina inculpatului,

instanța i-a încadrat acțiunile în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, ca jaful,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal,

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului, că lipsesc

circumstanțe atenuante, cea agravantă fiind săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a mai fost condamnată, concluzionând că reeducarea și

corectarea acestuia este posibilă cu aplicarea unei pedepse cu închisoare, în

limitele prevăzute de lege.

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai

blândă.

Apelanta a invocat că instanța de fond a omis că, potrivit art. 76 Cod penal,

urmează a fi reținute ca circumstanțe atenuante faptul că părții vătămate i-a fost

restituit telefonul, iar inculpatul este de acord să repare prejudiciul material și

moral cauzat.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și pronunțarea

unei hotărâri corecte.

Apelantul a indicat că hotărârea adoptată nu corespunde circumstanțelor de

fapt, iar părții vătămate i-a fost reparat prejudiciul cauzat.

decembrie 2017, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că, la individualizarea pedepsei inculpatului,

instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 61, 70, 75, 76-78 Cod penal, că

acesta a comis o infracțiune gravă, anterior a fost condamnat prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 06.11.2008 în baza art. 187 al. (2) lit. e), f) Cod penal la 4 ani

închisoare, având antecedente penale nestinse, că lipsesc circumstanțe atenuante,

cea agravantă fiind săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru o infracțiune similară, urmând ca termenul executării pedepsei

2

să fie calculat din 05.12.2017, cu includerea perioadei aflării inculpatului în arest

preventiv de la 10.10.2017 până la 05.12.2017.

Astfel, reieșind din limita prevăzută de sancțiunea infracțiunii constatate,

circumstanțele stabilite, gradul prejudiciabil al faptei, principiul individualizării

pedepsei, persoana inculpatului, care nu este la prima abatere de lege, precum și de

scopul restabilirii echității sociale, corectarea acestuia nu este posibilă fără izolare

de societate.

Or, poziția instanței de fond în mod prioritar s-a axat pe asigurarea

principiului aplicării unei pedepse echitabile, pornind de la evaluarea gradului

influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, apreciind

obiectiv toate circumstanțele cauzei, concluzia instanței de fond fiind în

corespundere cu circumstanțele cauzei și criteriile de individualizare și stabilire a

pedepsei, aceasta fiind aplicată în mărimea minimă prevăzută de lege.

Deci, pedeapsa aplicată inculpatului, sub formă de 5 ani închisoare, fără

amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, este una echitabilă și

corectă, determinată în limitele legii, în corespundere cu prevederile Codului penal,

nefiind atestat nici un temei de aplicare a unei pedepse mai blânde.

Afirmațiile apărării că instanța de fond urma să țină cont de faptul că

prejudiciul a fost restituit părții vătămate nu corespund realității or, ultimul fiind

audiat în instanța de apel, a confirmat că până la moment inculpatul nu a reparat

prejudiciul cauzat.

Sunt neîntemeiate și alegațiile apărării că instanța de fond nu a ținut cont de

prevederile art. 76 Cod penal la individualizarea pedepsei inculpatului or, lipsesc

circumstanțe atenuante, fiind constatată doar existența circumstanței agravante -

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o

infracțiune similară.

Potrivit art. 111 alin. (1) lit. h) Cod penal, se consideră ca neavând

antecedente penale persoanele condamnate la închisoare pentru săvârșirea unei

infracțiuni grave – dacă au expirat 6 ani după executarea pedepsei.

Astfel, de la sfârșitul executării pedepsei cu închisoare aplicate inculpatului

prin decizia din 06.11.2008 până la momentul comiterii prezentei infracțiuni nu s-a

scurs termenul de 6 ani prevăzut de art. 111 alin. (1) lit. h) Cod penal, deci acesta a

comis infracțiunea în stare de recidivă, având antecedentele penale nestinse.

casarea parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

Recurenta a indicat că instanțele, la individualizarea pedepsei nu au aplicat

prevederile art. 76 Cod penal și nu au luat în considerare circumstanțele atenuante

după cum urmează: contribuirea activă a inculpatului la descoperirea infracțiunii,

căința sinceră, imoralitatea acțiunilor victimei, care a provocat comiterea

infracțiunii, lipsa antecedentelor penale, personalitatea inculpatului, care se

caracterizează pozitiv, pedeapsa aplicată fiind prea aspră.

Mai mult, a fost omis și faptul că părții vătămate i-a fost restituit telefonul.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) CPP.

3

5.1. A declarat recurs ordinar și inculpatul, în care solicită rejudecarea

cauzei.

Recurentul a invocat aplicarea în privința lui a prevederilor Legii 210 din

29.07.2016.

nominalizate pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate,

Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din

următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că în recursul ordinar al inculpatului, în pofida

prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor

concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens

(pct. 5.1. din decizie).

Rezultă că, acest recurs ordinar nu îndeplinește cerințele legale de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar

al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună,

apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile

ordinare, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.,

5.1. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, ținând corect cont că inculpatul a săvârșit

4

o infracțiune gravă, că anterior a fost condamnat și are antecedente penale nestinse,

că nu au fost stabilite circumstanțe atenuante, cea agravantă săvârșirea infracțiunii

de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o infracțiune similară,

cât și de prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just luând în considerare personalitatea inculpatului, consecințele faptei

comise de el și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, ținând corect cont

de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale se

ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Or, soluția instanțelor de fond și de apel este conformă și jurisprudenței

naționale, potrivit cărei, instanțele urmează să asigure aplicarea măsurilor aspre de

pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit infracțiuni grave (pct. 17 din

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție, nr. 8 din 11.11.2013, Cu privire la unele

chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale).

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității

i scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și

prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. și 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica

modului în care instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele

cauzei în latura pedepsei penale (pct. 2. - 5.1. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei

penale în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul și inculpatul este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

5

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare, la fel, este lipsită de orice

temei legal.

Mai mult, o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au

fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița c. Moldovei).

Totodată, conform art. 10 alin. (1) lit. d) și k) din Legea privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, nr.210 din 29.07.2016, amnistia nu se aplică inculpatului care a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) Cod penal și care nu a reparat integral

prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Prin urmare, inculpatul cade sub incidența restricțiilor prevăzute în norma

citată, astfel că solicitarea acestuia privind aplicarea actului de amnistie în privința

sa, este nefondată (pct. 5.1. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

s-au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că

recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează

a fi declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocata Angela

Munteanu și de inculpatul Mișcoi Alexei XXXXX, împotriva sentinței Judecătoriei

Chișinău din 31 iulie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 05 decembrie 2017, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 ianuarie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6